Suişuri Şi Coborâşuri

Va fi o saptamana la munte, la cabana. Pregatirile incep chiar de azi. Am de gand sa montez soba, si apoi sa sfarsesc de pus tapetul in sala de jos.

Planuiesc sa citesc foarte mult (am trei volume noi) si mai am in proiect o strategie pentru a recupera pierderilor din arhiva stearsa accidental. Desigur, voi lua si acele site-uri la pieptanat, insa posibilitatea sa dau peste ceva al carui nume, coordonate, sau alte mijloace de identificare imi lipsesc, este aproape nula.

***

Ma gandeam la situatia actuala.. Lumea a ajuns intr-un impas cumplit. Este de acum iminent sfarsitul si eu as zice ca el ar fi unul chiar meritat. Ma uit la societatea suedeza de acum zece ani. Ei erau un exemplu al reusitei relatiilor interumane.. Da mai.. Nu aveau puscarii, si asta spune cam tot.

Oamenii isi vedeau fiecare de treaba sa. La ei, zoofilia de pilda, a fost permisa tocmai fiindca ea nu priveste pe nimeni in afara celor care o practica.. si aia e treaba lor intima, asa cum e si firesc sa fie. America are un procent de trei din zece proprietari de caini ce intretin relatii sexuale cu ei. Iar dintre acestia femei sunt 65%... Dar zoofilia e interzsa acolo, in ciuda acestei realitati flagrante.

Am ales un exemplu nepotrivit, insa e primul ce mi-a venit.. situatia persista identic in majoritatea chestiunilor, unde esenta e eludata in favoarea imaginii... Atata ipocrizie... si atat de nemasurate initiativele de inabusire a spiritului uman..

Oare de ce eram atat de entuziasti si de optimisti atunci pe cand nu aveam de niciunele ?? Pe vremea lui Ceasca... De ce exista acea buna-voie si atata incredere ??

Imi amintesc cum unul dintre cele mai frumoase vise ale mele ma reprezenta cumparand un set complet de obiective fotografice de la Nikon.. Ce mai trairi ?? Ce mai bucurii in fiecare noapte in care ma reintalneam cu acea colectie a mea.. pe care parca imi era si teama sa o utilizez... Azi o am in dulap si nici nu ma mai uit macar la ea.. Lehamitea s-a instaurat la scurt imp dupa ce am putut sa mi-o procur.. Fiindca e adevarat: viata apartine celor ce vor, nu celor ce pot..

Vom pierii si va fi bine... Apoi vom renaste, si vom lua totul de la capat din nou...

***

Urmarind stirile am ajuns la aceasta intamplare din trecut. Un accident a avut loc recent pe Valea Oltului.. unul grav. In urma cu sapte ani, tot pe acel drum, ma intorceam din westul tarii, impreuna cu amicul Ica.. Fusese o calatorie istovitoare si abia asteptam sa ajungem inapoi acasa. Din pacate traficul era cumplit de aglomerat si cu multe ambuteiaje. TIR-urile faceau legea... De kilometrii buni ma postasem in spatele unui Opel condus neglijent, cu accelerari exagerate si franari bruste.. Mi-ar fi placut sa il depasesc, insa nu era posibil din cauza celor ce soseau necontenit din fata... Am incercat asta in mai multe randuri, chiar si asa.

La un moment dat, soferul a pus semnal stanga si mi-am dat seama ca dorea sa intre in parcarea unei benzinarii. Ica zice ca n-ar fi deloc rau sa luam si noi o gustare.. Opelul statea pe loc dand prioritate.. Am putut astfel sa inspectez din priviri parcarea si sa constat ca ea nu mai avea decat un singur loc liber, pe care urma sa il ocupe logic cel din fata mea.. I-am atras atentia in legatura cu asta lui Ica si am convenit sa renuntam, eu cu gandul si la faptul ca in felul asta scap si de tantalaul din fata mea. Dar iata ca la capatul a circa un minut, Opelul s-a sucit... A renuntat sa mai faca popas si si-a continuat liniar drumul spre inainte. Profitand de situatie si de o minuscula fereastra ce se ivise pe contrasens, am tasnit in parcare reusind sa ocup acel unic loc.

Am purces apoi spre spatiul interior pe care l-am gasit extrem de plin si fara mese disponibile, ceea ce mi s-a parut normal pentru o zi atat de plina. Am cumparat asadar la pachet, si cu produsele in maini ne-am intors la masina. In putin timp eram iar la drum dar nu pentru mult timp. In fata o coloana imensa anunta un blocaj total.. Se auzeau sirene ale Politiei asa ca am banuit imediat ca ceva nashpa se petrecuse.. apoi daca tot stam pe loc am zis sa si mancam..

Cand am coborat ca sa ne mai dezmortim oasele trecuse deja o jumatate de ora. Soferii care incepusera sa soseasca din sensul opus ne-au spus ca fusese un accident grozav... dar ca acum se daduse drumul. A durat fiindca se lasase cu mortaciuni..

In sinea mea eram impacat ca nu a trebuit sa mananc conducand. Pauza aia mi-a venit ca o manusa... numai ca... atunci cand am ajuns in dreptul catastrofei, am putut lesne recunoaste in fiarele contorsionate, Opelul ce a renuntat la pauza de masa.. Ar fi trebuit sa fim in locul lui.. O ditamai masina a iesit din rand pierzand controlul si i-a spulberat fara drept de apel.. N-au fost vinovati cu nimic.. si nici nu au avut ce face... Puteam fi noi..

Ieri ma gandeam ca daca as fi murit atunci, as fi fost scutit de pierderea mamei si sorei.. de alte teribile incercari pe care viata mi le-a scos in cale in perioada ce a urmat.. si as mai fi plecat si fara sa apuc sa comit o serie de acte pe care biserica si societatea nu le are la suflet...

Nu imi iese cu plecatul.. Tre sa aman... Asta e nashpa rau, caci creste rapid iarba si nu am sa mai pot sa intru cu UTV fara sa stric faneata vecinilor... Si e musai sa fac macar un singur drum.. sa car soba, buteliile pline pentru anul ce vine (si sa le returnez pe cele goale), apa minerala, bere, vin... conservaraie. Chestii ce nu merg transportate pe carca.

Si ma rog, de ce nu pot sa plec ?? De ce unul liber ca pasrea cerului nu poate dispune de timpul sau, asa cum il taie capul ?? Pai fiindca pe planeta asta nimeni nu e niciodata cu adevarat liber. Totul e iluzoriu.

Acum depind de niste vecini, ce vor sa inceapa un santier gard in gard cu mine.. Ma tot amana de pe o zi pe alta. Eu le-am zis, atunci cand mi-au cerut permisiunea, ca in cadrul relatiilor de amicitie le stau la dispozitie pentru ziua in care se vor apuca de sapatura, ca sa o putem urmarii de pe ambele parti ale gardului.. Dar si ei depind de constructor, iar asta pare ca e un mascarici.. Dupa mai multe reprogramari am fost transant si i-am amenintat ca plec fara sa mai astept.. Raspunsul a sosit pe masura.. „Las ca facem noi cu atentie.. Nu e musai sa fiti si dvs..”

Atat va trebuie... Iti dai seama ?? Sa cada gardul si proprietatea sa ramana de izbeliste ? ...la cheremul muncitorilor aluia. Iar eu sa huzuresc pe la cabana, fara ca macar sa fiu anuntat, ca n-au sa catadicseasca sa faca asta..


D-aia imi omor timpul asteptand si injurand..

Generatii...

A mea e ultima pe leat vechi.. Siguuuuur, vei zice "toti spun asta !!".. Numai ca eu am si argumente consistente in sprijin: noi suntem ultimii formati, in ciclu integral, de catre masinaria ceausista. Adica exact acea serie care si-a terminat studiile superioare si stagiile complete in practica/productie, dupa schema functionala de atunci.. Si pentru ca regimul s-a sfarsit cu noi aflati pe palierul direct al deciziei in executie, taman din acest motiv noi reprezentam nu doar ultimul, ci si cel mai elaborat segment al sau. Nu ca ar fi bine, sau ca ar fi rau.. Nu am niciun dubiu ca printre cei care ne-au urmat la scurta distanta,  au existat personaje de o valoare mult peste a noastra.. (adica dintre aceia care la revolutie abia ieseau de pe bancile scolii, fara sa fi avut vreodata prilejul sa se rodeze in realitatile crunte ale epocii – citeste: fabrici si uzine). Si sunt chiar convins ca ei erau mai buni, intrucat planurile acelor vremuri au reusit impresionant in dinamica progresului, dar asta nu contrazice cu nimic afirmatia mea: suntem ultimele ramasite ale perioadei ce i-a impus Romaniei o crestere vertiginosa, i-a facilitat eliberarea de sub presiunile externe si i-a conferit o identitate proprie, chiar daca edificata pe ruinele uneia compromise.. Meritam laude ?? Suntem de hulit ??.. altcineva ar trebui sa ne califice, insa nu sunt singurul convins ca ceea ce am obtinut ne poate eticheta drept eroi.




Suntem oare indreptatiti sa ne mandrim cu asta.. ??  Eu... ?? Noi.. parintii nostrii ??..., cine stie...? Dar nu e tema zilei... Azi as vrea sa privesc lucrurile din alta perspectiva.




Adauga te rog la pregatirea profesionala invocata mai sus, pe cea de tip civic ce se construia asemanator, fiecare incercand o alcatuire minimala, prin fructificarea cu nesat a firimiturilor, din si asa prea slaba oferta cultural artistica (prezenta la teatru, sala de cinema, spectacol, expozitii... dezbateri teze si antiteze, lectura, actualitate)... Am fost totusi generatia lui „make love not war”, a beatels-ilor si a lui bob dylan.. a miscarii hippy..

Vorbesc despre toate, revoltat din cauza acelora pe care ii vad pe FB inlocuind pozele cu mancare aleasa, din calatorii, ori cu pisici; prin  fotografii ce ii reprezinta la receptii, in medii selecte, la un treining, la o conferinta despre..., ori la un vernisaj, lansare, prezentare ... sau la dezvelirea vreunui monument.

Da mai T. de tine e vb aici. Copii cuminti, copii nazdravani... ori neascultatori.. Ar fi circumstante cu ghiotura pentru toate actele noastre.... in cazul de care zic nu si pentru prezenta ta la acea dezvelire.. Nu erai in elementul tau.. Nu aveai chiar nicio treaba ... si ar fi de acceptat o sumedenie de motive ale participarii, dara nicidecum presupusul tau  atasament la o astfel de estetica.. Tu, cei ca tine.. voi.. ?? ..postand pisici, farfurii pline si selfie in peisaje deosebite..?? ... iar mai apoi tot voi, reconvertiti in a imortaliza anturaje, cu pretentii la apartenente consacrate..

Bai, imi pareti mai jalnici ca decat prima data.. sincer. Si inainte si acum aceiasi tinta: sa iti faci imagine pe segmentul despre care  crezi ca te-ar favoriza. Incercand prin asta sa accezi aspiratii la care nu poti ajunge pe calea naturala, in primul rand din lipsa unui interes real, dar cu certitudine si dintro profunda  incompatibilitate (empatic) educationala.

Bun-inteles ca snobismul si-a impus perioada sa de glorie in secolele XVIII-XIX, dar come-back-ul in forta al vremurilor actuale se arata cu mult mai spectaculos decat acea etapa, intrucat se propaga prin vectori poltroni scoliti,  bine avizati, si constienti de ceea ce fac.



Regret draga T. si tu A6, si bunul B2.. si tu M4, tu C2, C3.. I1, Ale, Clara si Bunny, sincer imi pare rau de voi, intrucat stilul in care pozati e fara ecou (va irositi timp, resurse si credibilitati); cei care casca gura la el nu il pricep, cei in fata carora ar conta recunosc imediat impostura, iar ceilalti, cei adevarati, care nu vad in fotografiile alea nimic altceva decat un alt cadru, ei nici nu conteaza: nu-i asa ?

Generatia voastra e contaminata esential de acest germen.. De aia e si atat de ratacita...

Dar cine sunt eu sa va trag de maneca ?? Neica nimeni. De aia nici nu fac asta si in loc sa va atentionez, va amendez aici, in camera surda din casa mare a fiintei mele, cu speranta ca ar mai fi o sansa de vindecare....

Dincolo de ideile de bine și rău, există un vast camp. Va astept sa ne întâlnim in acel loc

Cine ar fi crezut vreodata ??... Acea noapte de cosmar din Fagaras.. Sus, acolo in munte.. Intr-un cort de tot rahatul, dar "top of the top" raportat la standardele vremii.. Comanda speciala din Targu-Mures..

Nici nu era o temperatura ultra low (-5... poate minus 10 ºC), insa o resimteam pana in oase.. chiar si dincolo de ele. Simteam hipotermia si tot ce mi-as fi dorit, in schimbul unor ani ai  vietii, era sa pot avea o soba.. sau ceva care sa produca caldura.

Si iata... am o soba minune... Mica, delicata, eficienta.. La +2 ºC, intr-un cort high end, ultra confortabil si super usor.. Am in plus telefon, cinema, o intreaga bucatarie.. filme la discretie, pornografii fara numar... Zau.. cine ar fi crezut vreodata ??

Batranii primesc mereu daruri.. Primesc tot ce au cerut. E o lege a firii.. Aia de crapa tineri au si ei partea lor.. Raman in stadiul in care nu dau piept cu viata, in dezolantele ei aspecte.. E un imens privilegiu.  Exista un echilibru si o corectitudine in toate, ceea ce ma indreptateste sa cred ca divinitatea exista..

 

Buuuuun.. am renuntat la weekend-ul cabana.. Nu ma intreba de ce.. Un filing al meu.. ceva neclar, deep inside. Am fost in schimb vineri la ministru cu acel director.. Mare deceptie.. CP, pe care l-am crescut si ghidonat in cele mai controversate viraje ale carierei sale, m-a tratat de sus si cu ingaduinta.. M-am simtit atat de umilit.. Apoi m-am intrebat retoric, ce dracu am cautat eu in povestea asta ?? Sigur.. am vrut sa ma dau mare... ah ce feste inca imi mai joaca grandomania.. Imi e atat de rusine de mine.. In plus, la drumul de dus, m-am impiedicat si am cazut pe o pajiste pe care o traversam ilegal.. A fost o greseala de coordonare a pasilor.. pur si simplu, dupa o varsta comenzile ajung mai tarziu.. Ar trebui sa ma impac cu aceasta noua conditie a mea.. si sa ma adaptez ei.

 

...

Am mers asadar cu noul cort in balti.. Am luat desigur si sculele, dar crede-ma nici nu m-a interesat sa le desfasor.. Asa, ca sa imi linistesc ego-ul, am unditat vreo jumate de ora.. si am si prins niste pastai ridicole (oblete)... Dar nu am avut vreo satisfactie.. Noaptea insa, cort twin peaks... cu noua soba.. si cu tuica manastireasca la indemana, saratele... alea, alea... Dumnezeule, a fost grozav.. !! Am regretat ca nu i-am propus Monei sa ma insoteasca.. dar asa e just. Ea e acum in tatonari cu unul nou.. unul taman pe masura ei. O simt cum se zvarcoleste sa isi refaca acel camin ratacit.. Are idealuri putine si fixe. Nu ma pot impotrivi.. si nici ii pot imputa ceva...

Sa fi batran inseamna sa fii conciliant, obiectiv, altruist, si intelept.. Ca de aia a investit viata atat de multe in tine...


Te iubesc Richard Parker..



        

VL a fost un nomenclaturist exact asa cum l-a descris Plesu, in eseul sau. In general ei erau total diferiti de acel portret, insa VL il intruchipa cu fidelitatea detaliului. Cea mai mare preocupare a sa rezida in a isi jignii si umilii colaboratorii ... Reusea perfect in ea, zi de zi. Decembrie 89 l-a prins "in scaun" si convins fiind ca intreaga agitatie nu e decat un foc de paie, s-a straduit sa faca tot posibilul pentru a o zadarncii. Chiar disproportionat.. El este, de pilda, autorul ideei aleia cu muncitorii de la fabrica Autobuzul din Bucuresti, ce primisera bate si cozi de topor cu care ar fi urmat sa intervina in Piata Romana ca sa ii fragezeasca pe demonstranti..

"Da-te'n pizda ma-ti" era sintagma pe care o repeta la fiecare fraza articulata, si ea trebuia interpretata strict in sensul de suduiala dojenitoare. Pentru cazurile mai grave VL avea un intreg arsenal, pe care nu se sfia sa il debiteze fluent si intonat, indiferent de mediu in care se afla. Obedient pana la pupa'ncurism era numai cu sefii.. in rest n-avea mama, n-avea tata.

Imi amintesc chiar de o scena, la o manifestare ceausista ce avea loc pe stadionul 23 August. In mare forma, cu o statie in mana, VL urla, imprastia invective in toate directiile si la un moment dat a brutalizat un pusti, apucandu-l de ceafa si apoi facandu-i branci pe scarile dintre sectoare.. Asta a revoltat la culme un munte de om din preajma, ce s-a ridicat sa il pocneasca pe politruc.. Ticalosul a aruncat cu statia spre individ, a facut stanga imprejur si a rupt-o la fuga spre cordonul de militieni.. Apoi ei au intervenit, omul a fost imobilizat, iar VL a inceput sa ii care pumni si picioare..

L-am intalnit mai zilele trecute in parc la Herastrau. La revolutie disparuse fara urma, si au fost multi care s-au ostenit sa il gaseasca.. dar a avut spate si suport. Acum, un batranel simpatic, pe la 85, cuminte in banca lui si hipnotizat de unduirile apei.. Oare cum s-ar fi cuvenit sa procedez ? Sa il pocnesc ?? Exclus.. Nu-s genul... si apoi, la cat era de subred o palma zdravana l-ar fi putut chiar ucide... Sa il scuip ? Nope... iar nu-s genul.

Sa ii vorbesc?? Da... asta da. Nu era loc de confuzii, adica cel din fata mea era chiar VL.. desigur timpul ii afectase mult din imagine, dar cicatricea de pe obraz era cea mai buna confirmare... L-am luat direct: "Ce mai faceti domnule prim secretar ?.. Toate bune ?"

Tipul s-a inverzit, apoi a ingaimat ceva de genul : "Nu stiu despre ce vorbiti.." insa cuvintele tremurande spuneau exact contrariul. "Stati linistit, eu nu am de gand sa va cer vreo socoteala, intrucat nu am avut nimic direct cu dvs.. Am vrut numai sa va injur, in loc de salut, insa nu imi iese ? Nici nu stiu de fapt ce vreau... E atat de pacat ca v-au lasat in viata.. Zeii, vreau sa zic... Dar asta e.. Ati reusit.. I-ati fentat pe toti.. Ma intreb daca va mai cauta inca"

Am plecat rusinat de neputinta mea...

Adevarul adevarat e ca intalnirile mele trimestriale cu Gica Dudescu erau sedinte de barfa.. Degeaba incercam noi sa le dam o tenta de culoare tip "five o’cloock". Degeaba ne minteam ca apartenenta boiereasca a lui Gicu ar justifica clasa inalta a cutumelor noastre..

Degeaba ne intalneam numai in mediul select al restaurantului Perla.. De fiecare data, faceam ce faceam si alunecam invariabil in can-can. E poate din cauza faptului ca ceea ce ne unea in primul rand isi afla originea in lipsa de transparenta a mlnr-ului de atunci. Gicu primea informatii numai pe palierul sau, din cele oficiale, pieptanate si incomplete; eu in schimb aveam datele mele culese de la "nivelul solului".. In plus, apropierea mea de clanul S.I. imi mai permitea suplimentar si un altfel de acces, intrucat mediul acestor "domni" nu era unul atat de ermetic, iar indiscretiile, chiar bine protejate, scapau lesne si frecvent cenzurii..

Sincer, sincer, sincer.. eu eram omul lui Gicu, si nu invers. Pe mine, zvonurile si comentariile ma priveau foarte putin. Eram multumit sa imi pastrez nivelul castigat si atat. Gicu insa depindea de vesti.

In schimb, ceea ce primeam de la Gicu era inestimabil.. Aproape invariabil, tratatiile noastre se terminau cu o dezvaluire magnum din trecut, la care Gicu ma facea confident, asigurandu-se de fiecare data cu sfatul „..desigur.. vom pastra o discretia absoluta fata de chestiunea asta”.

In ziua de care mi-am amintit ieri, Dudescu mi-a povestit cum GBC a ajuns detinut politic .... din infractor de drept comun. Se ivise ocazia sa ocupe un post urias in anii '80.. Director General al Trustului.... El facuse o faculta muncitoreasca si nu indeplinea conditiile de numire.. La indemnul unui binevoitor si-a falsificat diploma de studii, iar faptul a fost dovedit doi ani mai tarziu, in contextul unei alte anchete rusinoase (de delapidare), care il viza direct.

A fost condamnat cu executare, si datorita modului in care comunistii ii diferentiau pe detinutii cu o pregatire, cat de cat, a avut parte de un tratament separat si mult mai ingaduitor. La interventiile familiei, una destul de potenta, GBC a fost transferat intr-uo sectie unde foarte multi ajunsesera pe criterii politice. Erau esaloane in curs de reabilitare si cooperasera suficient pentru a obtine acest statut.

„Fenomenul Pitesti” pe langa ca a fost in general o facatura, isi rasfrangea cele mai rigide masuri punitive strict asupra celor  incorigibili, ori asupra celor ce ii prigonise, sau se luasera in gura cu elementele comuniste timpurii.. Din astia nu au iesit prea multi vii din inchisori... si as zice ca pe buna dreptate.

Cei ce alcatuiau gasca lui GBC insa, s-au eliberat si apoi s-au si reincadrat... pentru ca dupa '89 sa pozeze in victime ale terorii si ale opresiunii...

Chestia este ca de pe aceasta platforma ocupata abuziv, GBC a reusit sa atinga culmea piramidei... secretul sau fiind cu siguranta exploatat de catre servicii, in fata carora, dintro data, mlnr a devenit extrem de supusa.. Asa se explica infiltrarile ulterioare si ascensiunea fulminanta a lui EOC.


***

Aseara mi-a fost frica.. E prima data cand experimentez frica in asemenea masura, dupa ani si ani de zile. In miez de noapte, prin casa s-au facut auziti pasi.. Mi-a stat inima. Nu stiu inca daca a fost vis, ori daca exista vreo realitate care sa explice fenomenul.. dar groaza mea a fost cat se poate de adevarata.

Din nou nu am mai putut sa adorm.. Mi-am petrecut restul noptii inventariind situatiile in care m-am speriat cel mai mult si... surpriza. Ultima teama majora a fost in 2016, la aceea reuniune, in care m-am trezit fara sa pot anticipa in cel mai neobisnuit anturaj de care am avut parte vreodata. Poate si pentru ca nu eram pregatit.. poate si din cauza ca ma temeam de ceva groaznic din spatele acelei intalniri la cel mai inalt nivel.. Poate din toate astea la un loc..

Am simtit atunci cum brusc mi se scurge sangele din mine si cum paralizez.. Apoi, la primele gesturi pe care le-am putut face, m-am sculat si am parasit sala, imobilul si chiar orasul, pentru mai multe zile..  

Pai ma imbracasem elegant. Stiam ca va fi o petrecere, care sa sarbatoreasca castigarea contractului CORE.. Cel mai mare din toate timpurile pentru firma la care colaboram, una relativ medie, dar cu imense conexiuni.

Eram intr-un mini-concediu si chiar planuiam sa plec sa revizitez complexul Sambata din Fagaras.

Am zis ca sa ma pun la costum ar fi exagerat, dar nici o tinuta sport nu ar fi tocmai potrivita, asa ca am adaptat ceva intre.

Am gasit sala mare de la etajul 6 pregatita in detalii pentru oaspeti.. Nu mi-o puteam imagina ca plina vreodata, si din cate banuiam nici nu fusesera lansate prea multe invitatii. O bizarerie povestea asta.. Am suspectat ca patronul incerca printr-o festivitate de gen, sa identifice posibili asociati, intrucat era limpede pentru oricine ca nu ar fi fost in masura sa rezolve singur executia lucrarilor, din lipsa de capacitate.

Vanzoleala mare pornea inca din holul de la parter. Niste muncitori descarcau colete ce semanau a televizoare cu plasma, si le stivuiau in linie dupa niste etichete ce purtau inscrisuri cu nume de persoane. Erau o sumedenie, nu doar zece, cinspe.. Ce sa fie ??
Dupa asta am putut constata ca unul dintre ascensoare facea curse asidue strict intre subsol si etajul intalnirii.. Asta semnifica faptul ca invitatii sositi in numar mare, parcau masinile si urcau direct spre locul faptei.

Iar ca sa puna bomboana pe coliva la tot suspansul, a mai aparut si SPP-ul, baietii aia intepeniti in verticala cu casca in ureche, costum negru, si dichisiti la mare fix. Ei au ocupat imediat intrarile de la parter, dar au migrat si prin alte parti ale cladirii. Tacuti, discreti cu mainile impreunate in fata, dar si tensionati precum un arc, gata sa intervina in orice moment. Ce naiba se intampla ???

Am socotit ca e timpul sa urc si eu..



Multa lume.. multa... Bufetul suedez, intins pe mai multe mese era deja atacat, cu eleganta si rabdare, iar zgomotul de conversatii suprapuse facea o asociere fireasca cu tinutele numai la patru ace... Cine naiba sunt toti astia ??

Am sesizat imediat lipsa aproape totala a femeilor. Din cei ce nu conteneau sa intre in incapere, majoritatea aveau cu ei daruri, mai mici sau mai mari, pe care stateau la rand sa le imanze patronului.. Acesta, pozitionat intr-o laterala, prelua ceremonios fiecare pachet, multumea elegant si zambitor, iar un servat stivuia totul in spatele sau, pe un fel de carut. Am dedus logic ca sunt martorul unui cu totul alt eveniment decat cel pentru care fusesem chemat.

Multimea ce se manifesta din cale afara de inviorata, a amutit spontan la un anunt de microfon: persoanele desemnate, sa se indrepte catre salile stabilite pe tematici de discutii.. apoi mesajul a continuat cu indicatii orientative ale acestor destinatii.
In toata harmalaia, iaca si pe CS.. teribil de agitat, repezit chiar, de necontrolat si agresiv.. „ ce darcu vrei ?? Tu nu vezi ce e aici ?? Nu pricepi cat de mare e tabloul asta ?? Ce vrei de la mine ?? Descurca-te cum poti, n-am niciun sfat pentru tine.. Ce se petrece ?? Se petrece ce se pterece, asta e ?? N-ai ochi ??”



La patron nu se putea ajunge. Am abordat un organizator cu ecuson: ce am eu de facut ??? „urmati va rog instructiunile de pe invitatia de participare” (insa eu nu aveam asa ceva).. Intre timp am putut zari in adunare mai multi ministrii si alte personaje notorii pe care le stiam de la televizor.. Atunci m-a fulgerat prima data ingrijorarea. Ore in ce ma bagam ? Nu cumva am ajuns aici dintro greseala ? Nu cumva vor fi repercursiuni impotriva imposturii mele de la participarea asta..? Ma gandeam mai ales la SPP si aveam senzatia ca ei m-au luat deja la geana.

Pe fondul confuziei in care ma adanceam, am simtit un brat pe dupa umar si l-am putut recunoaste cu usurare pe marele patron.. Emotionat si el din cale afara mi-a soptit... „hai, grabeste-te, intra in sala de pe colt.. ai un loc la prezidiu.. e numele tau inscris pe o placuta.. Ai grija ce vorbesti, sa nu ma faci de ras”

N-am apucat sa intreb nimic, fiindca disparut la fel de misterios precum se si ivise.. In sala indicata multi isi ocupau locurile, iar eu ma simteam umilit de vestimentatia indadecvata.. Am ajuns la prezidiu, dar nu am gasit tablitele de identificare. Cineva care mesterea la microfoane mi-a explicat ca fusese o desincronizare si ca etichetele nu mai puteau ajunge la timp. M-a rugat sa iau loc oriunde, la masa coordonatoare, in afara celor trei locuri centrale.. La nici cateva clipe celelalte scaune au fost ocupate instant, de somitati si indivizi ce aratau teribil de important..

Nu stiu concret ce a fost, dar a inceput vag din momentul in care am vazut pregatirile, ofiterii SPP, apoi a continuat in crescendo cu fiecare noua imagine; orice a fost, s-a instalat adanc, intocmai ca un atac de panica rabufnind apocaliptic pe final..

Am simtit atunci cum brusc mi se scurge sangele din mine si cum paralizez.. Apoi, la primele gesturi pe care le-am putut face, m-am sculat si am parasit sala, imobilul si chiar orasul, pentru mai multe zile..

Cand am fost chemat sa imi exprim parerea despre lucrarile graficianului A.B., cuvintele de lauda la care am recurs, erau formale si de aceea foarte atent alese. Isi propuneau sa il convinga pe autor, ca e intr-atat de talentat, incat printro formare adecvata sui-generis ar putea chiar sa devina valoros.

Totodata ii sugeram sa expuna.. Oriunde gasea oportunitatea, fie si in retea, nu pentru ca „operele” pe care mi le aratase meritau vreo atentie, ci fiindca actiunea ca atare are un rol miraculos in descatusarea artistica si in devenirea artistului. Sa poti sa atarni de simeze o panza ofera incredere si semnifica conversia interioara majora catre estetica, chiar daca ea, panza,  va ramane ignorata de toti cei din jur.

Sfatul s-a dovedit o imensa greseala. Inversunat sa isi popularizeze lucrarile pe oriune, si oricum A.B., s-a ratacit. A uitat de pregatire.. de instruire si de formare... le-a crezut depasite si inutile, iar ele s-au razbunat. Primul salon cu selectie (Barcelona 2023) la care s-a inscris, l-a recuzat irevocabil de la prima trecere.. Iar eu nu l-am putut consola cu vorbele pe care le-ar fi asteptat. Dimpotriva, deoarece strabat o perioada in care nu mai pun niciun pret pe falsitate, am sustinut punctul de vedere al comisiei si l-am sfatuit sa se dedice unui alt domeniu.. „Dar nu tu m-ai incurajat.. Nu tu mi-ai spus ca am talent.. si ca sa expun, cat mai curand si cat de mult”

Exact. Tot eu ti-am recomandat in acelasi context: educatia, instruirea si scolarizarea.. Talentul tau a fost ca o floare ce nu a primit apa la vreme.. Nici nu stiu daca il mai poti resuscita, asta pentru ca stilul tau a pierdut scanteia divina, iar in locul ei s-a instalat malefic comercialul... Pricepi ?”

 

Dupa aia am regretat afirmatiile taioase.. ca si cum ar mai fi contat.

Inca un alungat asadar.

Cat de tare Arti !!! Gand la gand... Taman ce am facut ochi si am trecut pe aici sa bag un ochi. Bravo si merci de contributie !!

Cabana.. acest univers paralel.

Mona nu putea fi invitata. Motive din toate directiile. Are un serviciu posesiv, noul amorez trebuie tratat cu multa atentie (cat de simplu le este totusi femeilor sa fie duplicitare) si nu s-ar incadra in peisaj.

Nu mai stiu in ce carte, dar asta pentru ca probabil sunt prea multe, era dezvoltata ideea ca orice casa imprumuta masiv din calitatile/defectele, celui/celor ce o locuiesc. Cabana asta m-a preluat cu totul.. Sigur ca si ei i-a fost cu mult mai simplu, avand de a face cu un singur individ, dar si eu am tinut-o din scurt.

E dezordonata, superficiala ca mine; e retrasa si inchisa in sine; plina de mofturi, dar si gata mereu pentru orice nou experiment.. si exact precum eu s-a cam subrezit in ultima perioada si ar avea nevoie de reparatii.

De cand am reluat bushcraft-ul am mereu tendinta sa ma raportez la cort.. ceea ce e in mare masura nedrept, pentru ambele repere.. Dar e teribil de funny, fiindca atunci cand ma bucur de unul dintre adaposturi, am nostalgia celuilalt, pe cand ii si numar dezavantajele..

Ciudat e ca in linistea absoluta a cabanei incep tot mai frecvent sa mi-o inchipui populata... cu cineva in patul alaturat.. si cu copii in camera de oaspeti... poate si un bunic, jos, in living, rumenindu-se la foc..

Deh... iar bat campii...

Una dintre cele mai reusite iesiri ever, macar ca iar m-a muscat o capusa... Am ajuns excelent, am putut sa trec cu UTV-ul prin parleazul nou, desi pasajul a fost milimetric.. Am reusit sa pun la treaba soba din China, care in acel context e bestiala.. Am carat apa de la izvor, cat pentru toata vara si am gatit copios, mancaruri alese.. Vremea a fost pe masura.. Inorat, ploaie, placut ziua, frig noaptea, dar nu din cale afara.. (cum imi place mie cel, mai cel) In plus m-am putut ocupa de lecturile amanate, si zau daca mi-a parut deloc rau...

Despre soba asta ?? Bai, in primul rand ca socoteala cu burlanele s-a dovedit perfecta.. Toate s-au asezat conform planului si totul s-a brodit impecabil.. Pentru un inginer reusita proiectului reprezinta o mare bucurie.. Apoi, datorita montajului ireprosabil, ea a mai si functionat, chiar mai bine decat se lauda prin reclame si prin prospect.. Asta a facut ca pulberea magica sa isi poata face efectul maxim, ceea ce a fost impresionant.. Flacari fuior verde, albastre, purpurii si melanj.. Doamne, Doamne, Doamne.. Si a mai si durat cateva ore...

Pe de alta parte, ierburile de la Ludovicu' au fost si ele, literalmente la inaltime.. Mi-am fixat privirea pe o mica papusica amuleta de pe raft si ea a inceput imediat sa se anime si sa relateze dramatic (ca pe o scena) intamplari miraculoase ce s-au petrecut in acea camera, pe cand cabana era nefolosita de nimeni.. Greu de distins intre real si fictiune..fix asa cum imi place la superlativ...

Daaaa.. privind hipnotic focul din vatra, am regretat iar ca nu pot imparti placerile astea si cu altcineva... insa trecand in revista posibili invitati mi-am dat seama ca niciunul nu ar fi meritat..

MmmmmDa.. Cam deranj pe la mine prin cabana, insa cand ies si reintru in casuta aia, e ca si cum as fi pe o alta planeta, iar ea mi-ar fi statie spatiala, sau cabina de nava.. un fel de acasa... Greu de pus in cuvinte sentimentul..




Atat de buna a iesit friptura excursiei din balti.. Nu imi iese din cap.  Reteta doamnei Kay a fost inca o data nemaipomenita... Da si eu: ditamai bucatarul... Ca n-ar putea oricine.

Ma gandeam la colegii de pescuiala, care recent m-au exclus din trupa  lor... Am afirmat asta deja: Pana la urma nu pierd nimic.. Mai mult decat atat, miscarea se inscrie perfect in proiectul meu de izolare. Ei au de pierdut, fiindca prin mine aveau acces la un alt palier.. Asa stau si se balacesc acolo, in propria mocirla, si in cercul lor inchis.  Da, e adevarat, grupa poate furniza o atmosfera de invidiat.. dar asta tine foarte mult de caracterul celor ce o compun; intre ei eu aveam o influenta semnificativa si din aceasta perspectiva, pentru ca moderam, pentru ca ma cheltuiam serios sa construiesc o armonie, sa aplanez tot ce ar fi putut degenera in conflict, fiindca lucrand in acelasi loc intre ei se acumulasera multe tensiuni..



Daca as incepe sa formez eu insumi un echipaj nou, atunci cu siguranta ca inconvenientul disensiunilor ar fi vizat din start.. Ar deveni criteriu esential de selectie... As putea incepe prin a racola dintre cei cu care m-am inteles in chestiile marunte.. cei cu o bruma de decenta... Si daca nu sunt pescari, n-ar avea mare importanta, fiindca ii pot prea lesne converti.. Si daca nu ar fi pescari priceputi, ori norocosi, nu ar conta. Spiritul de echipa, iesirea in aer liber, si un obiectiv tinta precis. Atat... Daaaaa, as putea face asa ceva...


Dar nu stiu daca se merita.


De notat in agenda, la capitolul "proiecte viitor apropiat".

Total: xx.xxx,xx... euroi... pentru o saptamana de munca, de acum un an, alcatuita din crampeie puse cap la cap.. Azi doua ore, maine patru.. peste trei zile, alte doua.. Si asta nu reprezinta decat o parte mica din pret.. Cifra imi pare banala, impersonala si vrajmasa, insa pana mai ieri, ea chiar insemna o mica avere, la care nu puteam decat spera.. Trebuie facut ceva cu toti acesti bani.. Ceva care musai sa aduca satisfactii din cele serioase.



Slava cerului ca sunt quasi imun, si ca pot sa fac abstractie pastrand nealterat echilibrul ritmului dintotdeauna.. Ca pot sa ma incred in leu, asa cum faceam asta si inainte... desconsideranu-i cantitatea si puterea.

Nu imi dau seama, insa sunt aproape convins ca nu voi mai investi niciodata in caritate, in niciun mod. Totusi, gasesc sufocant, inechitabil si inacceptabil sa am conturi incarcate si sa pot sa imi permit vitrinele din jur. Nu-s eu.. sunt altcineva de care nu imi place deloc.

Chestia cu America, cu lungi croaziere, cu Inca-Peru, sau alte destinatii exotice nu ma mai incanta de fel.. Nu mai imi plac calatoriile lungi, in care nici nu ma descurc, la drept vorbind..

O alta masina ? O alta casa ?... Piscina ? ... nope.. mi-ar sacrifica anonimatul si statutul de personaj mijlociu, la care am construit atata, cel pe care mi-l percep vecinii si deci, in adevar, cel ce ma reprezinta.

Femei ?? Ei, da... As cheltui bucuros o mare suma, ca sa o cumpar pe cea mai virtuoasa.. Numai asa, de-al dracu’.. Toti si toate au o valoare, dar fiecare are si un pret.. As vrea sa ii rad in nas uneia dintre astea incorsetate in principii... Sa o pun sa isi aleaga singura prestatia, din rubricile „bizzare, avangard, underground, humiliation, spitting”... Ceva care sa o ingenuncheze... Ahhh, Doamne... De unde atata rautate ??... Hey, e numai un gand.. stii foarte bine ca n-ai fii niciodata capabil de asa ceva...



Cata vreme nu intra in proiectele mele de fond si cat timp reusesc sa ii tin la distanta, banii nu imi pot face niciun rau.. Imi dau oarecum o anumita siguranta.. insa chiar si de asta ma feresc, intrucat imi pare iluzorie si inselatoare.


***

Nu, poate ca nu este adevarat.. Eul meu ma trage de maneca, atentionandu-ma ca felul in care obtii bani nu ar trebui raportat strict la efortul, fizic si/ori intelectual, investit.

Buuuuun, n-ai dat in branci ca sa castigi astia xx.xxx de euroi... Insa ca sa poti sa ii faci intr-o saptamana, ti-au trebuit ....Cati ani, venerabile..???  Cate ore in fata ecranului ca sa deprinzi mestesugul ascuns al filmuletelor de nisa ??

Cate ore de turnaj ca sa iti poti forma si impune o anumita atitudine fata de camera, si de platou ?? Cate oprelisti si sacrificii ca sa iti poti achizitiona sistemul eclaraj Dedo, aparatele Nikon, butaforia, obiectivele, programele, procesoarele recorder si cele de montaj ?? Studioul ??  Sa inveti sa operezi cu ele... Cate alte ore, stimabile ??

Apoi sa convingi artistele.. Ca pana si cele mai indraznete din domeniu, au retineri cand vine vorba de segmentul asta.. Sa le inveti cum trebuie sa stea la filmat, si ce nu trebuie sa faca.. Cat amar de vreme ??

Buuuun.. Nu te-ai ostenit, de sa faci febra musculara, dar nici nu ai facut treaba fara un consum.. pe care l-ai ignorat fiindca venea in doze mici si pentru ca iti si placea ce faceai.. Dar incearca sa privesti asa: ai avut cheltuieli si era firesc sa primesti inapoi.. Chiar, cum stai fata de ce te asteptai.. E mult ?? E putin ?

.... Nici una nici alta.. Sincer ?? Nu speram la cine stie ce bani.. Am banuit ca va fi ceva modic, chiar si dupa-primele incasari mai consistente. Acum sunt convins ca site-urile au profitat de naivitatea mea si ca m-au furat, cum s-au priceput mai bine....

Cu scenariile a fost diferit, intrucat aveam un tarifar inca inainte sa ma apuc de treaba.. Aici insa n-am stiut ca sunt bun.. Ca voi trece aproape tot ce am scris dincolo de etapele preliminar selective ale cumpararii.. N-am stiut nici de faza cu prostituarea, ce poate sa iti aduca, si in breasla asta, mai mult si mai multe decat poate aduce truda si staruinta... N-am stiut si nu stiu inca cum sa ma vand, asa ca cel mai ades m-am oferit...



Da, sunt bani munciti.. Imi par doar mie usori, pentru ca sosesc pe alta cale decat cea cu care eram obisnuit, insa la drept vorbind au in ei timp si munca tezaurizate, la fel ca oricare alt venit onest...

Si atunci: concluzia fabuloasa la care ai ajuns, cum ca banii nu se fac din munca... Cu ea cum ramane ??

Ramane... „cum am stabilit”.. Cand folosesc cuvantul munca in asemenea imprejurare, ma refer la munca institutionalizata.. aia cu reguli si regulamente, aia in colectivitati mai mari, sau mai mici... Aia cu fisa postului, fisa de pontaj si fisa personala.. E limpede ca lumina zilei ca asta nu are sa imbogateasca niciodata pe nimeni.

In opozitie cu ea, exista munca.. sa-i zicem „creativa”.. cea practicata ocazional (din vocatie, sau pasiune), fara norma, ingradiri ori ierarhizari..

Uffffffff... rezonabil, nu-i asa ?? Gata am lamurit si polemica asta...

Am decis sa revizitez sala Cojan.. nu numai ca spectator, dar si ca inginer constructor ce a contribuit substantial la amenajarea sa.. Am avut norocul sa dau peste o repetitie de mare clasa, si am regretat imediat ca nu am luat cu mine una dintre camerele pro..

In fine, asa, ca iesire din casa, s-a dovedit o alegere deosebita, dar ea imi va ramane in memorie prin cu totul altceva.. Un mic accident, altfel destul de amuzant..

In metrou, aglomerare pe niste scari destul de late (Piata Unirii). Unii urcau, altii coborau, toti inghesuiti.. Din capul treptelor apare un grup de tineri ce in mare viteza incearca sa isi faca loc printre calatori, impingand si imbrancind.. Se nasc niste animozitati, se aud unele replici mai dure, iar eu ma simt dezechilibrat din spate de contactul cu o doamna mai tinerica.. Incerc in extremis un pas inapoi, ce mi-ar fi putut salva verticalitatea, insa el se nimereste pe piciorul cuiva, care speriat si-l retrage instant inapoi.. Nu mai am nicio scapare.. ma prabusesc si cum nu am suficient loc pentru o cadere din aia de tip plonjat (slava cerului !), iau in brate prima persoana pe langa care ma preling, incercand macar o aterizare in genunchi, pe care o si reusesc (dureros).. Persoana de care m-am agatat pica cu mine, antrenand alti indivizi.. Si asa incepe marea busculada, care prin mine a declansat un intreg principiu al dominoului.. Cred ca in total ne-am pravalit peste zece persoane..


Nimic prea grav in afara de un genunchi zdrelit..dar cat de aproape am fost.. Daca nu era multimea, m-as fi dus probabil drept in freza.. cum s-a dus si bunicul meu intr-o situatie similara.. cum s-a intamplat si cu Nelu.. si cu Sasha.. La toti astia, barbati de varsta a treia, cazatura le-a provocat moartea, mai pe direct, mai pe ocolite..

..... Azi noapte m-am visat Mare Vizir... Cum de la o vreme visele mele au capatat o alta textura, am observat acum ca ele sunt mult mai coerente, mai dramatice si mai luxuriante. Cred ca noile exercitii yoga, cele ce imi prilejuiesc calatoriile spatiale nocturne, au o contributie masiva in impunerea formatului actual de proiectie. E un castig insemnat, desi pastrez o unda de regret si dupa vechiul mod.

Ca narativ plazmuirea nu a avut nimic deosebit. As intitula un scenariu de film, cu un astfel de continut: „O zi la Curtea Califatului”.. cu adnotarea „Cotidianul Prins Asupra Faptului” si atat. Nimic in afara decorurilor, a unor intrigi vagi si lipsite de importanta.. vizite in trezorerie .... gestionarea unor afaceri marunte de stat... banalitati..

Pe cand ma aflam la cabana si urmaream nazaririle papusei animate de ierburile lui Ludovicu’ (rasfranante pe ecranul sobei in fundalul flacarilor viu colorate), afara s-a petrecut un eveniment ciudat.. S-au auzit niste zgomote ca un ecou indepartat, dar care trebuie ca au fost destul de galagioase, fiindca pana si in delirul meu le-am perceput drept periculoase.

A doua zi, iesind sa verific am gasit plasa de protectie a bagajelor din bena UTV-ului... lipsa.. Cateva carlige din ea fusesera smulse in bucati, confirmand astfel ca ea a existat si ca probabil autorul disparitiei nu era interesat in folosirea ei.. Am concluzionat ca nu un om s-a ocupat de treaba asta.

Pe camere ?? Nada.... A doua bizarerie.

Din cauza acelei intamplari, cred ca atunci cand ma aflu in onerism simturile mele se ascut peste masura si devin concentrate pe inregistrea si a celui mai neinsemnat sunet.. Mai cred ca imaginatia completeaza scenariul receptat adaugand, daca e cazul de la ea, ceva ce nu este, intrucat stie ca fiinta mea cauta alert (scaneaza atent dupa) acel ceva..

Astfel, nazarirea cu Marele Vizir s-a terminat abrupt, cu o usa trantita ce m-a si trezit... Finalul asta nu avea cum sa faca parte din realitate, asa ca de asta data am adormit la loc fara temeri..

Si totusi.. sa fii singur are o sumedenie de inconveniente..

Bai.. jos palaria ! Zeii ma iubesc iar... Dupa ultima despartire amiabila (2021), care a intrecut orice asteptare, cea de ieri e inca peste... cu mult.

Cum se anunta o zi searbada, am invitat pe Anemona sa petrecem dupa amiaza in dezmierdari. Fata s-a conformat, a aparut punctuala si foarte bine dispusa, iar orele petrecute impreuna au fost ca de fiecare data un vis... La sfarsitul sesiunii insa, pe un ton extrem de oficial, am fost anuntat ca aceasta este ultima noastra intalnire.. Noul ei prieten, vis a vis de care are cele mai serioase intentii, va trebui sa imi ocupe locul in pat, iar in aceasta conjunctura nu e nici etic, nici moral, nici de bun simt sa mai pastram vreo conexiune. Cu promisiunea ca daca lucrurile nu merg in directia scontata, ma va cauta din nou, ne-am luat la revedere in cei mai buni termeni..

Da netrebnico.. asa se procedeaza.. Asa e civilizat, normal si echitabil. Era atat de limpede ca nici relatia noastra nu putea avea vreun viitor, asa ca ne-am fi putut separa onorabil cu fruntea sus si privindu-ne in ochi.. Nu sa dispari ca magarul in ceata fara nicio explicatie si lasndu-ma in mana cu biletele pentru vacanta din Albena pentru care obtinusem atat de greu programarea.. dupa toate porcariile alea pe care le-ai facut in turul europei.. Da ce pretentii sa ai ???

****

Ma pregatesc de mini-vacanta... hahahaha... Cred ca am sa o petrec la cabana, insa daca imi sosesc la vreme ultimele cumparaturi de pe AliExpress, atunci am sa aleg o calatorie la cort... As vrea sa ajung in Delta, dar nu oriunde. La Cocorut... Fiindca acolo stiu eu un loc prin care nu am mai trecut de 20 de ani.. Sau poate sa campez in zona Gura Portitei ?... Sf Gheorghe ??? Nu stiu, nu stiu...

Pana iau o decizie incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca prin locurile la care tanjesc misuna tot felul de serpi.. si sacali, mai nou.

****

Pe FB ma face unul cum ii vine la gura... Si asta pentru ca i-am ponegrit idolul: pe Ady Mutu. In alte dati m-as fi bagat la cafteala, insa acum, n-am niciun chef.

****



Marea parte a weekendului m-am straduit sa recuperez arhiva pierduta. Laptopul inca mai scaneaza, ceea ce ma face sa sper ca a si gasit ceva..

N-ai sa crezi, insa am primit pierderea asta ca pe o mare tristete.. Nici macar azi nu imi vine sa cred ca a fost posibila.. Eram atasat fizic de filmuletele alea, si in ani lungi de zile reusisem sa definitivez o sistematizare a titlurilor ce ar fi facilitat cautarea mai usoara.
Interesant imi pare ca in cadrul primei reactii, aceea de a incepe o reconstituire prin cautari in retea, am gasit completari valoroase la clipurile sterse.. Ma gandeam ca daca reusesc sa identific actorii pot ajunge si la productiile lor , astfel la pelicule cap/coada din care eu detineam numai franturi.. Acum, considerand ca intregul fisier a fost alcatuit in ani de zile de catre o alta persoana, gasesc ca e normal ca alegerile noastre sa nu se suprapuna intocmai.. Asa ca totul ar trebui luat inca o data la mana.. daca am sa am ce ??

***

Paranormalul de zi cu zi..La ultima excursie am constatat ca imi lipseste lanterna X, cutitul Y si trusa Z.. Sunt mai multe lanterne, multe cutite si cateva truse. In mod normal, aceasta tripla absenta nu se putea explica decat printr-un nou loc de depozitare.. Spre exemplu, eu am o cutie dedicata, in care tin gymbalul, bateriile de schimb si accesoriile celor doua lanterne de baza, briceagul de gatit cateva scule, cabluri de alimentare, alte acareturi.. Nu o data am avut insa si o a doua cutie „alternativa” in care pastram chesti necesare mai frecvent.. Ca sa nu mai caut.. sa fie mai simplu si rapid.. Asa ma gandeam ca s-a intamplat si de data asta, insa nu aflam pe nicaieri nicio „alternativa”..



Am dat in tarot sa aflu daca mi-au fost furate.. Sa nu mai caut ca disperatul. Cartile mi-au raspuns ca nu. Apoi le-am invocat sa ma ajute sa le gasesc, iar ele au raspuns ca nu va cadea seara pana sa nu aflu piesele ratacite.. Si iata, lanterna pe noptiera sub etuiul de la statia cbs, cutitul in cutia de subcotiera de la masina, iar trusa ?? In atelier pe birou, in plina expunere..

Nu atat exactitatea, ori promptitudinea sprijinului supranatural, cat felul in care am fost ghidonat special catre aceste trei locuri destul de neobisnuite.. Si zici ca sa nu crezi ??

Aseara am revazut Fragii Salbatici.. Ma batea un gand, care s-a si adeverit ...prin relevare.. Epifanie, as zice, si obsesia se nascuse fiindca nu mai puteam avea incredere in viziunile mele de peste noapte.. in semnificatiile lor...





Dar mai inainte ar trebui sa povestesc despre Bulgakova (un fel de mediu, daca nu cumva un vraci modern) care a cutreierat Romania in urma cu niste ani, avand mai multe „reprezentatii” pline de succes.

Cea la care am participat intamplator (cred ca prin 2002), s-a petrecut intr-o hala de pe langa Piata Baba Novac. Impresariatul amenajase acolo o sala de spectacol, cu gradene mobile scunde de numai patru rafturi, ce se puteau lesne configura, gratie existentei unor roti. Astfel, incinta s-a alcatuit in forma de arc de cerc avand liber doar sectorul din spatele scenei.. Scena ca atare insa nici nu exista, in locul ei instituindu-se un spatiu, pe unde oratorul sa se poata deplasa in timpul discursului sau.

Foarte punctuala, Bulgakova (rusoaica din Caucaz) ne-a povestit in debut despre evenimentul la care urma sa participam. Era stabilita o sedinta de hipnoza in masa, in cadrul careia participantii ar fi trebuit sa parcurga un itinerar imaginat spre interiorul fiecaruia. Acolo, invitatul urma sa faca fata celor mai teribile frici de care se temea, si eventual sa le infranga.. Exercitiul se considera reusit, chiar si daca lupta nu avea loc, castigul evident rezidand in „simplul ” fapt ca se realiza parcursul traseului, si ca astfel oricine putea lua nota de inlauntrul sau..

Trec peste amanunte si ma concentrez pe fapte.. Inca din finalul preambulului  sala a inceput sa se roteasca oscilant cu mine, in ritm lent si cu amplitudine moderata.. Geometriile se ondulau si capul oratoarei capata la randul lui dimensiuni ondulatorii impresionante.. Extrem de spectaculos, insa asta a fost cam tot supranaturalul.. Ba mint, in plus, pe intreaga durata a sesiunii (cca 30 min) auzeam in urechi ca pe un fundal, un suierat de vant, insotit de zgomotul valurilor.. Nici acum nu stiu daca nu cumva sunetul asta era un produs al show-ului, ori al mintii mele, intrucat ma simteam cam groggy.. In jurul meu ceilalti se convulsionau, chiar iesind de pe scaune, si ingenunchiati psihedelic, murmurau sentinte de neinteles.. Eu nu am avut decat acele trairi de debut si de fond, iar in plus mi-am pastrat nealterat simtul observatiei.. Ulterior, din discutii surprinse aleatoriu, am priceput ca multi din cei prezenti s-au inaltat in aer, de unde s-au putut contempla exstatic, sau au intrat in dialog fizic cu ei insisi, incercand sa aplaneze mai multe conflicte esentiale... dar fara prea clara finalitate.

Dupa eveniment eu, desigur, m-am considerat inselat (pretul fiind unul destul de piperat), motiv pentru care nici nu am mai pomenit despre el pe nicaieri. Intrigat insa peste masura am aprofundat, ajungand repede la mai multe analize stiintifice asupra activitatilor doamnei Bulgakova.. Se afirma pe acolo cum, la fel ca dr. Gheorghe Marinescu, aceasta chiar ar fi avut puteri hipnotice si telepatice seminificative dovedite, insa spre deosebire de eminentul chirurg, doamna se folosea de abilitatile ei intr-un scop mult mai practic si mai discutabil dpdv al onorabilitatii. Pe scurt, se sugera ca madama creea o stare de atmosfera ambigua, deliranta si confuza, pe care o valorifica printrun discurs tintit pe teme de largul interes personal al individului generic.. Un fel de sarlatanerie.





Punand insa cap la cap: 1. rezultatul recentelor exercitii yoga (ce ma ajuta sa ajung in visare pe o tinta precis prestabilita de mine), inseminarile din experimentul Bulgakova, ce confirma alte doua aspecte capitale: 2. ca pot sa calatoresc transubstantial spre sinele meu si 3. ca detin o structura ce blocheaza automat si eficient interventiile din afara acestui proces; , alaturate adevarului 4., insinuat de Bergman in filmul sau Fragii Salbatici (potrivit caruia cele mai marcante episoade ale unei existente revin in actualitate la senectute, exlusiv pe cale onirica si in forme ce contin rezolvari optime, esuate la momentul lor), ma conving suficient ca nu pot trage decat o singura concluzie:





Senioratul se despagubeste de toate ratarile existentei acumulate in timp, prin compensatii de tip visare. Din aceste considerente, modul de reprezentare al trairilor fictive din timpul somnului capata o forma diferita fata de ceea ce a fost intrebuintat pana la el.. Pe sleau ?? La batranete visam total diferit din toate punctele de vedere.. calitativ, cantitativ, coerent, obiectiv, retrospectiv si.. conciliant.



PS. Tovarasa Bulgakova, a fost data disparuta in urma unui contract de colaborare cu centru de cercetare PSI din Elvetia.. Unele dintre articolele pe care le-am gasit insinueaza ca ar fi deflectat in SUA, unde participa curent la mai multe programe PARA, din anonimat.. Oricum presa de gen e tare ciudata pe tema ce o priveste... Se mai pretinde, intre altele si ca si-ar fi inscenat disparitia si ca acesta ar fi de fapt motivul real pentru care numele ei e ocolit pe cat posibil de reteaua net..

Halal.. Cand nu e sa fie... geaba te zbati.



Bun inteles ca taman miercuri a sosit si coletul din China. Imi facusem plan ca daca acesta soseste in timp util, minivacanta va fi la cort, in Limanu.. ma rog, nu chiar, dar pe acolo. Am luat-o ca pe un semn de bun augur si m-am grabit sa imi ridic pachetul..

Chestia e asa: am cort nou, cu inertent; am soba meseriasa cu dispersor de caldura si facilitati pentru gatit; am vesela camping de top; am ventilator care poate sa functioneze neintrerupt 56 de ore (daca e prea cald), la fel si o lampa de mare intensitate ce duce continuu insa numai vreo 24 de ore; mai am automat de umflat salteaua pe acumulatori, mobilier de interior, veranda la cort din supratenta, miniproiector sa ma zgaiesc la filme... si inca nenumarate alte facilitati. Livrarea asteptata contine un transceiver, ce ofera posibilitatea de a asculta conversatii in diverse benzi (politie, armata, aero, etc), o camera de monitorizare ce se monteaza pentru a supraveghea din interiorul cortului tabara pe timpul noptii (si nu numai).. Apoi, tot in colet si cateva acareturi de mare utilitate pentru pescuit..

Eram atat de increzator in semnalul verde primit, incat trufia mea a ofensat grav zeii.. Asa ca ei au intors totul pe dos cat ai pocni din degete..

Prima, de la posta nu am putut ridica nimic, din cauza unor taxe vamale ce nu au fost "corect" calculate (!!!); a doua pe drumul de intoarcere m-am lovit  puternic intr-o bara de otel, infipta in pamant direct pe centrul drumului.. Am luat-o fix in genunchi, in acelasi loc in care cazusem cu o saptamana in urma.. Rana s-a redeschis, iar durerile reactivate au devenit crunte. Am mers la spital si mi-au pus imediat piciorul in ghips.. Se pare ca asa trebuia inca de la primul accident. Pentru asta mi-au taiat pantalonul pe cusatura si m-au trimis acasa asa, cu alea atarnand in toate partile..

Poveste mare si cu taxiul, ca nu imi gaseam loc din cauza piciorului imobilizat... dar pana la urma, intr-o pozitie extrem de comica, am incaput totusi.

Acasa mi-am dat seama cat de importanta devine singuratatea in situatiile astea. Dar eu nu sunt niciun nevolnic si cand am afirmat ca nu mai am niciodata nevoie de nimeni, am stiut perfect ce vorbesc.

Am sunat asadar la Crucea Galbena, care nu m-a putu ajuta, insa am primit un numar de telefon de la o societate privata ce ofera servicii de asistenta pentru astfel de situatii. M-am trezit cu un tip super ok.. Trebuia sa imi faca o reteta si mai trebuia sa ma ajute sa imi scot aparatul gipsat, pe care intentionam sa il inlocuiesc cu o orteza.. care si ea trebuia cumparata.. Baiatul s-a miscat exemplar, macar ca orteza nu e una dintre cele de calitate.. dar m-am descurcat, asta e problema.

Cand stai fixat asa, e musai sa faci niste injectii zilnice in burta, ca sa nu faci trombi.. si pe alea mi le-am facut eu insumi.. asa ca... vezi ?? Chiar ca nu am avut nevoie de nimeni.. Pacat insa de minivacanta..

***

Navigand pe net am dat iar peste niste jurnale tembele.. Nici nu stiu daca e motiv de critica, insa pragmatismul unora arata din afara ca exasperant, prin lipsa lui de coerenta si de scop intemeiat.. Cutare face tot ce poate sa isi cumpere un apartament.. Nu locuieste nashppa.. nici macar chirie nu plateste, fiindca sta la o matusa.. dar are acest proiect in numele caruia face mii de sacrificii.. E tanar.. se poate insura cu o fata care sa aiba casa.. ori sa isi injumatateasca efortul cotizand impreuna, dar nu are identificata  aceasta varianta.. precum nicio alta. De zilele astea libere nu vrea sa profite, ca sa economiseasca.. De parca iesitul la padure pentru doua cutii de bere ar insemna cheltuiala anului.. ?  Dar si el.. ca si alti asemenea lui,  prefera sa isi alcatuiesca drumul spre atingerea tintelor, imprumutand excesiv din repertoriul masochist.... Povestea da mult mai bine cand e insotita de jerfe si de tot felul de renuntari.

Cat despre doamna O., cu sertarele pline de dildo-uri, ea isi pastreaza neclintita credinta ca poate in orice secunda sa se cupleze cu oricine, in ciuda evidentelor ce ii arunca la fiecare gest, drept in fata, adevarul varstei de ’50 de ani.

Doamna O. mai are si cateva probleme educationale, deoarece crede in valorile virtutii si are dezvoltata o autoritate bolnava, ce nu i-ar permite nicio apropiere afectiva de vreun barbat decent.. Aaaaa, asa, un ciocan, doua.. Desigur, nu trebuie decat sa coboare in strada, ca e imposibil sa nu dea peste un fraier, ori peste unul beat manga, dar ce crede ea ca poate sa gaseasca, nu va primi in veci.

Am vrut sa intervin si sa o atentionez.. sa o invit sa isi revizuiasca cu atentie trecutul, ca sa isi poata pricepe si asuma prezentul.. singura optiune reala de a progresa in viitor.. dar de ce sa faca una ca asta ?? Ce treaba am eu ??





Dar tot eu sunt prostanac ca imi bag nasul pe unde nu-mi fierbe oala.. Gata si cu cititul prostiilor astea, mai bine vad un live pe Tick Talc cu tigancile alea spurcate la gura.. mama ce savuros...

Asadar fetele se vor inapoi.. Deci pana la urma mesajul lui K nu era o scorneala, desigur ea s-a folosit de oportunitate pentru a isi face intrarea pentru propria ei nevoie. N-ar fi putut ajunge asa usor la mine cu propunerile ei, si cred ca se baza inclusiv pe directia din care venea.. ca se putea pune mult mai usor problema in felul asta..


Acum ... sa fie mai bine de o luna, m-am trezit cu fata asta la poarta (o cunostiinta de la UNATC care m-a ajutat cu programele de editare). Ca s-ar fi intalnit intamplator la Sinaia cu I&I si ca ele imi trimit salutari, dar si disponibilitatea de a relua proiectele noastre cinematografice, daca cred ca se mai poate asa ceva.. Ii pica bine lui K fiindca si ea era dornica sa faca parte dintro distributie, chiar fara sa stie despre ce fel de filme e vorba. In scurta noastra colaborare a avut vreme sa priceapa ca erau foarte multi bani in ceea ce faceam, asa ca...

Desi nu imi era chiar limpede motivul pentru care fetele nu m-au cautat direct, fara vreun mijlocitor, am acceptat informatia socotind ca ea era rodul unei metode mai elegante de a face fata unui eventual refuz (pe care cu siguranta ca il si anticipau).

Lui K i-am dat de inteles ca as avea un loc pentru ea, dar momentan nu am in derulare niciun proiect. Daca se va ivi ceva am sa o caut cu siguranta, insa va trebui sa accepte conditii de platou axate pe teme libertine.. M-a asigurat ca din punctul asta de vedere nu era chiar nicio problema.. Din tonul ei am dedus ca suspecta o asemena teamatica inca de la primele noastre tranzactii, in urma respingerii mele de a primi ajutor si in procesul de montaj (acolo unde putea vedea materialul turnat) de care  aveam o evidenta nevoie..

Asta a cam fost totul atunci, si dupa intrevedere am ramas cu impresia ca asa zisul mesaj ar fi putut foarte bine sa nu fie decat o inventie care sa ii permita lui K sa isi puna in practica initiativa.. Oricum nu consideram sugestia I&I de o prea mare insemnatate, intrucat nu intentionam si nici nu intentionez sa ma mai intorc vreodata la chestiile de atunci, ori la colaborarile de orice natura cu ele.

Desi ne-am despratit in cei mai rezonabili termeni, eu am facut cunoscut asta destul de clar, inca din acele clipe: nu va exista nicio revenire.



Acum, ieri, primesc acest telefon atent studiat din partea Irinei. Preambulul abundand in nostalgii dupa triada, e diluat intr-un buletin de stiri cu evolutia cuplului de dupa separare. Apoi, tipa emotionata la culme, dar si vadit afectata de faptul ca trebuie sa se umileasca cautandu-ma, imi povesteste mai cu amanunte despre lipsa banilor si despre deschiderea pe care ele amandoua o au in continuare, de a duce mai departe ceea ce in trecut a mers, ne-a bucurat si ne-a mai si umplut buzunarele..

Fara nicio intentie adevarata de a construi ceva, o intreb totusi cum vede ea reluarea colaborarii ?? Partenerul nostru esential nu mai exista, noi nu mai locuim impreuna ca sa putem conta pe platoul din pod, dupa programul liber de altadata si chiar si investitiile nu mai se pot onora in aceiasi maniera, intrucat fondurile nu mai sunt comune.. Irina nu e vreo proasta. A inteles imediat ca observatia continea raspunsul asteptat si ca in felul asta eu imi reconfirmam alegerea de la ultima intrevedere fata’n fata: nu va exista nicio revenire.

De cand cu piciorul fracturat mi-am dat seama ca s-au scurs doua zile fara sa fac dus.. Nu mai e nicio indoiala, ma transform intr-un batran rautacios, plin de capricii si peste masura de morocanos.. Daca incep sa mai si put, atunci tabloul e complet... Snot's running down his nose /  Greasy fingers, smearing shabby clothes / Hey, Aqualung

Regret ca trebuie sa ma port in felul asta, insa ar fi o minciuna nemaipomenita sa fac diferit de ceea ce imi dicteaza constiinta.. Toti cei care mi-au gresit trebuie sa plateasca, iar singurul mod in care ii pot taxa, in acord cu standardele mele morale, rezida in a ii inlatura din aturajul meu. Suprema pedeapsa, care pentru cei mai multi nici nu inseamna mare lucru.

Baiii.. Da ma, sunt diferit. Nu doar ma cred, chiar sunt altfel. Nu sunt ca toata lumea fiindca la peste 60 de ani am urmat si absolvit un curs intr-o noua calificare; pentru ca am practicat o sumedenie de meserii, intr-o sumedenie de institutii din cele mai diverse domenii (politie, sanatate, cercetare, administratie publica, cinematografie, servicii, inspectorate, unitati investitionale, armata, justitie, constructii, arheologie, drumuri si poduri, horeca); Sunt deosebit fiindca am o situatie stabila, sigura si prospera, cu proprietati si acumulari mult peste media, din care rezulta un standard de viata deasupra celor mai multi. Nu sunt asemeni altora, prin preocuparile mele cultural artistice, participarile si recunoasterile oficiale ale mai multor evenimente semnificative.. Sunt mai cu mot, pentru ca la varsta mea practic inca cu mult aplomb campingul, glampingul, atv-ismul, drumetia montana, in formele lor cele mai avansate ..si bushcraftul in cele mai elementare..

Acum pricepi ??



N-ar fi politicos sa te intreb pe unde te situezi tu in algoritmul asta.. si nici nu fac asta. Doar iti explic cum stau lucrurile.. Si iti mai dezvalui un mic secret: eu unul am ajuns unde am dorit si am aflat ceea ce cautam, taman datorita faptului ca nu am luat niciodata de bune parerile celor ca tine.. a observatiilor si a acuzelor de genul celor pe care mi le imputi.. Sincer, nici nu stiu de ce iti raspund ?




***

Intr-un timp record a sosit si camera de supraveghere. Castigul fabulos din colaborarea cu AliExpress sta ascuns in avantajele raportarii la un sistem corect. In Romania nu exista asa ceva. In Romania totul este aproximativ, oarecum, si negociabil. La marele concern insa, dreptatea si adevarul troneaza. In toate disputele pe care le-am avut cu ei pana acum, castigate doar in parte, nu le pot reprosa nimic. S-au comportat strict asa cum s-au anuntat. Nicio concesie, nicio interpretare tendentioasa, niciun abuz, nicio conditie mascata.. Corectitudinea e imuabila, chiar daca solutiile sunt de cele mai multe ori amiabile si impaciuitoare pana in afara intelegerilor, dupa ce ele s-au asumat..

Asadar nu e vorba despre niste mici economii, ci despre raportarea la un reper vertical... nu despre cumparaturi, ci despre tot... ah, si cat de mult inseamna asta...

***

Azi incep fizioterapia. Teoretic ar trebui abia dupa inlaturarea definitiva a aparatului, dar eu de asta mi-am pus orteza: sa o pot inlatura oricand doresc. Apoi mai sunt si zilele de la primul accident, care intr-o anumita interpretare ar trebui sa se adauge la durata de dupa consult, ceea ce m-ar situa pe la jumatatea drumului...

Problema mea nu este cu calcatul, ca la majoritatea fracturilor, e cu flexatul genunchiului.. si aici trebuie sa am o imensa grija (rotula fiind sparta si tinuta la un loc numai de cartilagiu), adica acolo e ceva ce se poate rupe cu usurinta in multe conditii, daca apar eforturi deosebile. De aia au ales sa ma imbilizeze.

Terapeutul are sa vina pe la 14:00, are sa ma ajute cu mici exercitii de miscare si mai important decat orice imi va remonta atelele ca la carte (in prezent e dupa ureche, caci am facut asta singur, asa cum am putut ...intrucat nu ajung la ultimele chingi).

Ar fi trebuit sa fiu la cabana.. Ar fi trebuit sa fiu in balti, ori poate la Limanu... Deh.. socotelile de acasa cu cele din piata  ???.... Dar putea fii si infinit mai rau. De pilda G. s-a prapadit in numai zece zile luna trecuta. Un blocaj renal.. Si era cu mult mai tanar si era cu mult mai entuziast ...si era cu mult mai verde..

Desigur, cresc in antipatie cu o rata geometrica, dar sunt din ce in ce mai multumit.. Simt cum cresc cu aceiasi rata in ochii mei.. si n-am mai trait un asemenea ritm pana acum.

Articol in The Guardian, prelaund o informatie Glory Hole (cel mai prestigios tabloid de gen): site-urile porno castiga mai multi bani din retragerea unor clipuri publicate, decat din traficul conventional si din publicitate. M-a pus pe ganduri, intrucat stiam ca o revocare este extrem de complicata, ea implicand si afectatand mult prea multe parti. In aceste conditii, oare cum ar putea ea sa fie altfel decat o povara pentru oricine ??

Triky Blue de pilda (pana mai ieri prostituata in Taiwan, de o rara senzualitate), a fost invitata intr-o productie a grandiosului Schiffter.. Tipa, la prima experienta de platou, a prestat atat de ingenu, incat regizorul (cu 30 de ani mai mare) a concediat imediat  vedetele masculine angajate, substituindu-le pe scena, si apoi s-a mai si amorezat de ea luand-o de sotie. Ca sa ii curete trecutul a rascumparat din piata toate copiile acelui film, platind pentru fiecare plasament sume imense, ca daune/interese catre toti cei prejudiciati.

Asemanator a procedat si Madona, ea insa si-a recapatat exclusivitatea  filmografiei XXX,  nu ca sa isi albeasca trecutul, ci pur si simplu ca sa o poata revinde dupa un timp la pret inzecit.

Sa luam de exemplu un clip de amatori sot/sotie.. unul „casnic” sa zic asa.. Costa 200 de dolari cel mult, actori nu primesc bani. Te poti astepta sa obtii pe el 1000, intr-o anumita perioada de timp. Cine ti-l distribuie va castiga 4000.. Vrei sa il retragi ? Ramai cu paguba de 1200 si mai trebuie sa ii platesti aluia, atat cat poate el dovedii ca l-ai incurcat.. adica,  chiar mai mult de cei 4000..

Povestea asta are doua semnificatii majore: 1. Lumea nu s-a ticalosit chiar intr-atat pe cat arata (de vreme ce oile ratacite inca incearca sa se reintoarca in turma cu fabuloase si costisitoare eforturi). 2. Ca dpdv al afacerii, site-urile dedicate eroticului sunt infinit mai profitabile decat se banuia.. Asta cu atat mai mult cu cat majoritatea tranzactiilor de revocare se desfasoara preponderent in discretie (citeste: zona neagra a economiei)..

Bine de stiut...

***




Sa fi scriitor presupune automat pastrarea unui jurnal.. Intr-un fel sau in altul, autorii de literatura se marturisesc, fie chiar si in paginile unei opere ce nu anunta declarativ nimic de gen.. Eu imi pastrez memoriile din mai multe motive, iar unul dintre ele consista in monitorizarea gradului ei de erodare, in raport cu varsta. Pot afirma acum la senectute, ca in zona asta se petrec cele mai importante alterari ale cognitivului.

Inca meditez asupra informatiilor transcrise pe hartie prin anii 92-94, ce difera substantial de arhiva pastrata in andancul mintii mele. E o descoperire recenta, si am numarat pana acum trei cazuri flagrante: Malina, pentru care notele confirma existenta unei pasiuni devoratoare, iar amintirea a retinut doar un oarecare interes periferic; Musat, pe care il am viu in fata ochilor drept un personaj in deriva, demn de mila si compasiune, insa in descrierea caruia scriitura vremii utilizeaza termeni radicali (ticalos, excroc, pervers si lichea); eroul A.J.  decazut din gradul de idol (atestat indubitabil de jurnal), direct la cel de anonim pasager (pretins cu rigoare de suvenirea virtuala)..

Cine a remodelat bagajul asta informativ ?? Si mai ales de ce s-a facut asta ?? E pentru intaia data cand, lecturand pasaje din cotidianul trecut, dau peste astfel de mistificari... O tema buna pentru week-end-ul ce urmeaza..

E teribila faza asta cu piciorul, desi lucrurile progreseaza intr-un ritm neasteptat de bun.

Ieri a fost prima zi in care am demontat orteza si am incercat (cu succes) sa ma descurc fara ea, ce-i drept numai prin casa si numai prin miscari reduse si atent controlate. Tipul recomandat de crucea galbena e perfect pentru nevoile mele si cred ca am sa il pastrez si dupa povestea asta. E de un mare ajutor.. Deh, daca n-am un fiu .....

Ma gandeam la familia aia traditionala.. Ce teapa si-au luat.. Dupa ce au trecut prin toate provocarile posibile si imposibile ca sa isi vada copii asezati la casa lor si sa poata avea in ei un sprijin la batranete, banditii au migrat cu nonsalanta si fara regrete prin Europa lasandu-i cu buza umflata.. Mare teapa, mare... Si-au consumat si viata, au mai ramas si vai de mama lor... Diferenta dintre noi e ca ei au contat pe acel ajutor, iar eu nu.

***

Trupa a reusit o noua partida de mare rasunet.. S-au prins peste 100 Kg de peste, in patru oameni...Cealalta echipa, cei de la vanatoare au obtinut in sfrasit autorizatiile la sacal.. In toata saptamana asta vor fi expeditii de recoltare zilnice.. Trist e ca nici ei nu m-au invitat. Nu ca as fi putut sa particip, dar ca chestie..




Nu ma oftic pe niciunul dintre ei.. Ma oftic pe situatie si pe faptul ca nu imi pot desfasura proiectele outdoor.. Turbez de oftica.

***

Ieri mi-am planificat o cina in foisor, in fata caminului.. Am contat mult pe ploaia care nu a mai venit.. Caminul dogorea prea tare, chiar si cu ventilatorul pus pe el.. Mi-a stricat toata pofta de mancare, si aveam bucatarie italiana.. Cand e sa nu merga, pai apoi nu merge si pace.

***

Ca sa fie prabusirea deplina, iar nu am putut recupera date de pe discul paradit.. este a treia incercare majora de recovery si simt ca inebunesc. Intr-una dintre cele anterioare scanul a gasit cam jumatate din file, insa programul a refuzat sa ma ajute in fazele urmatoare, desi am cumparat licenta..

Poveste e ca fiind un material delicat, nu pot merge cu el oriunde.. Ce zic eu.. nu pot merge nici fizic, asa ca ce tot imi fac planuri ??

***

O multamire tot am: avansez semnificativ cu radierea firmei. Aproape toate problemele ce ma tineau pe loc au fost inlaturate.. Sa vedem acum.

***

Vine un marti 13 si trebuie sa tin capul la cutie.. apoi urmeaza marea sarbatoare si dupa ea imediat sejurul la pensiune.. Va fi o perioada aglomerata rau...

Buna ziua,

Asadar marti 13...

Specialiștii au dat și un nume celor două fobii. Teama de numărul 13 se numește Triskaidekafobie, iar teama de vineri 13 se numește Paraskavedekatriafobie și afectează peste 20 de milioane de oameni din întreaga lume.

Superstiția față de data de 13 își are originea în anul 1307, atunci când vineri, 13 octombrie, regele Filip al IV-lea al Franței a ordonat arestarea Cavalerilor Templieri, iar majoritatea cavalerilor au fost torturați și uciși.

Cifra 13 - Iisus a avut 12 apostoli, el fiind a 13-a persoana aflata la masa la Cina cea de Taina.

Mai mult, Diavolul apare pentru prima data in capitolul 13 al Apocalipsei din Biblie. Si, daca nu era suficient, Adam ar fi mancat marul intr-o zi de marti.

Marti este de asemenea ziua lui Marte, zeul razboiului in mitologia greco-romana, de aceea, inca din Antichitate, se credea ca aceasta zi este nefasta.

Semnificația zilei de marți 13 o întâlnim și în mitologia scandinavă, atunci când 12 zei stăteau la masă și a venit Loky. El nu avea loc, așa că l-a omorât pe Baldor, unul dintre zei pentru a-i lua locul.

Si in Tarot, cea de-a 13-a carte este Moartea, poate nu chiar din intamplare, daca e sa tinem cont de tot ce am precizat anterior.

Nu este greu de inteles, poate, de ce multe tari nici nu folosesc numarul 13 la numerotarea strazilor sau etajelor, inlocuindu-l cu 12 bis.

De asemenea, se spune ca daca numele unei persoane este format din 13 litere, acesta are “Norocul Diavolului”.

Intamplator (sau poate nu?), multi criminali in serie au avut nume alcatuite din 13 litere: Jack The Ripper, Charles Manson, Jeffrey Dahmer, Theodore Bundy si Albert de Salvo.

Iata cateva superstitii legate de cifra 13:
- Sa nu inviti niciodata 13 oameni la masa sau sa nu te asezi niciodata cu 13 oameni la masa. Cum am precizat si anterior, aceasta superstitie este lagata de numarul persoanelor de la Cina cea de Taina.
- Daca 13 cade intr-o zi de vineri sau de marti, cu siguranta se va intampla ceva rau in aceasta zi.
- Daca intr-o camera sunt 13 persoane, cel care sta in dreptul oglinzii sigur va muri.
- Intr-o zi de 13 nu trebuie sa incepi sa construiesti nimic.
- Daca esti nascut in ziua de 13 esti ghinionist.
- Nu este bine sa planifici nimic important intr-o zi de 13.





***

Azi intr-o zi de 13 iunie am datoria sa imi amintesc de Micutul Paulie.. Era ziua lui de nastere.. Am fost cei mai buni prieteni in adolescenta, dar ne-am stricat.. si asa am ramas. Dupa revolutie, el, un ins fara capatai a reusit sa ajunga carciumar si mai apoi mare afacerist. Presa vorbea mereu de el, cum ca intrase intr-o chestie destul de complexa, in care avea parteneri oameni situati la cel mai inalt nivel al ministerului de interne, dar si persoanje de tipul fratii Camataru, ori Fane Spoitoru.. Devenise o veriga intre astia...

S-a curatat tanar, pe la 45, de un cancer de piele.. era in plina ascensiune.

Io ce sa zic acum de el ?? Ca imi pare rau fiindca nu ne-am mai putut impaca ?? N-ar fi adevarat. Ma bucur ca n-am mai fost prieteni, intrucat s-a purtat incalificabil.. Pai si atunci de ce am mai adus vorba ?? De dragul acelor momente irecuperabile, din vremea in care stateam umar langa umar.. D-aia..

Mai Paulie, mai... Ce de tampenii am mai facut noi impreuna ?? Si cat de mandru am fost de prietenia ta, desi ar fi trebuit sa fie exact pe dos, intrucat asa dupa cum m-a atentionat Mirela inca din primele clipe: eu eram vedeta si tu beneficiarul de imagine reflectata.. Dar asa a fost sa fie Paulie..

Imi pare rau ca ai crapat, insa pentru mine asta s-a intamplat cu secole in urma.. Atunci cand mi-ai dat acel cap in gura, pentru care nu am avut nicio replica... Caci mie imi era pur si simplu imposibil sa dau intr-un prieten.. Si am crezut ca si tie ti-ar fi.. si poate ca iti si era, dar nu ma mai considerai prieten.. ??? Cine stie ?? ... Adevarul adevarat  a fost ca  liceul se terminase, iar eu nu iti mai puteam fi de acelasi folos.. Sunt rau acum cu tine, dar si tu ai fost de-a dreptul crud in reactia aia venita din senin.. Cata ura trebuie ca ai acumulat pana la ea ??

Sa lasam.. Sa ne amintim de excursia aia din Bucegi, cea in care am furat si am gatit impreuna gaina cabanierului ?? Iti amintesti ?? Cand ne-a luat vijelia cortul ??.. Si fetele alea de la internat ?? Mai ti minte ?? Era atunci si Mielu, mort azi, la fel ca tine.. Separat si el de mine intocmai cum ai procedat tu, insa ceva mai urat, furand.. Ca tot asa, si-a imaginat ca nu mai avea nevoie de aura mea protectoare... Mi-a cerut cate ceva imprumut, stiind ca nu va mai returna nimic.. si tot cerea si revenea amintindu-si de inca un obiect de care „avea mare nevoie, pentru cateva zile doar”.. Urma sa se mute cu locuinta si banuia ca nu voi mai avea cum sa dau de el de aia se grabea cu jumulitul. Apoi, dupa ce a obtinut cam tot ce si-a propus... dus a fost. Cand viata ne-a pus din nou fata’n fata l-as fi putut ajuta considerabil, intrucat gestionam criza in care era parbusit (tot din cauza caracterului, dar si a alcoolismului in care l-am gasit bine instalat). Serviciul imi cerea sa il execut, prietenia, chiar trecuta, imi ordona sa il ajut.. Dar eu m-am retras.. ca nu puteam nici una, nici cealalta.. si nici nu merita nici una, nici cealalta...

:


Asadar o zi de marti 13...