Suişuri Şi Coborâşuri

Somnul.. acest prieten devotat si minunat... Cred ca in el gasesc de la o vreme cea mai mare placere a zilei... si nu doar in latura sa odihnitoare... in tot ce se intampla de la asezatul in pat si pana la parasirea lui.

Somnul pe trezie.. cel in care visarea se amesteca cu realitatea pana la nerecunoastere, e crema intre toate.. Ieri seara, de pilda, stateam de vorba cu mine insumi si imi imputam comportamentul asta antisocial. Felul in care tot dau peste degete la cei ce ma agaseaza, renuntand in totalitate la eleganta, menajamente, eticheta.. Eul meu il scotea mereu in fata pe Demian, sugerand ca in raport cu aceasta personalitate si eu sunt cineva care il capuseaza.. care profita de relatie numai si prin simplul fapt ca o declara. Fiindca nu-i putin lucru sa fi prieten cu Iosef.. Ce ar fi daca brusc tipul mi-ar taia toate corzile ?

Pai nu ar fi nimic. El s-a erijat in instructorul meu. Nu eu i-am cerut asta. El a fost cel care m-a luat sub aripa, nu eu m-am strecurat acolo..

Da, dar te-ai dus valma cu oul tau sa ii ceri parerea.. Nici n-ai miscat un pai pana nu ai aflat ce crede el despre filmul tau.. Realizezi ca omul si-a pierdut cateva ore bune analizandu-ti productia ??

Da... si i-a placut !

Dar ar fi putut la fel de bine sa nu ii placa.. Si atunci ?? Omul ti-a facut credit cu cateva ceasuri din viata sa.. despre care toata lumea stie ca e pe sfarsite, deci are o cu atat mai mare valoare.. Lui de ce nu ii dai peste degete, daca tot iti faci curat in viata ??

Curatenie inseamna sa arunci tot ce nu iti este necesar.. sa mai stergi si praful de pe unele chestii, sa mai speli si geamurile care nu iti ofera o imagine clara.. Mie Demian imi trebuie inca.. Nu stau gramada pe el.. Nu il inoportunez.. Nu nimic. De Paste si de Craciun il mai felicit iar el, din curtoazie mai ma intreaba de vorba... Atata tot.. Nu il asaltez cu cereri de loby, ori de trafic al influentei, nu ii cer si nu i-am cerut niciodata sa ma ajute sa deschid usi. Le-am deschis singur iar cand a fost sa pasesc peste prag.. da, i-am cerut parerea de artist.. Ca de la un creator la altul.. E alta mancare de peste. Pe M, pe C, pe D si pe E. le-am exclus intrucat interesul lor in prietenia mea era vadit unul numai pecuniar.. la fel am procedat si cu ceilalti, pentru care puteam sa crap fara sa afle, dar isi aduceau aminte de mine numai cand aveau ceva de rezolvat.. nu ca sa imi ceara vreo parere, sau ceva..

Da am devenit ursuz si sunt pe cale sa ma transform intr-un uracios rapciugos. Ei si ?? Chiar nu pricepi ca nu imi mai pasa de parerile altora.. ?? Pot sa imi anihilez orice trebuinta fiindca am un status echilibrat.. Pentru ca nu mai depind nici macar de bani.. Pentru ca sunt pe cale sa reusesc marea eliberare aici, cat inca mai sunt pe acest pamant..


****



Ieri m-am destrabalat.. De fapt sambata am avut deschiderea propriului sezon.. Cam penibil.. Prima ca pescuitul de unul singur are ceava anost in el... A doua ca a plouat, a treia ca balta asta nu e nici pe departe la nivelul legendei sale, a patra ca exista un anumit risc cu prohibitia, intrucat lucrurile nu sunt bine puse la punct dpdv legal.. si a cincea ca n-am prins peste.. ma rog am prins trei din care numai unul pana la capat. Unul mi-a rupt si altul l-am scapat in mal. Dar a fost bine. Am facut pasul rupturii de grup si asta e mult mai important decat partida in sine.

Povesteam de ieri..  Pai m-am trezit pe la pranz.. Pe la 14, hopa L. cu sacose si cu sticle.. Zice.. "He, he, he... Hai ca azi m-am gandit sa o facem lata". M-a prins cum nu se putea mai bine. „Te-ai gandit prost” .... Am lasat cateva momente ca vorbele mele sa ii ajunga la creier si apoi am reluat: „Uite ce e L.. vizitele astea neanuntate nu imi plac defel.. si ti-am spus asta in repetate randuri.. In plus azi am nevoie sa fiu singur si nu am niciun chef de petrecere.. Asa ca hai la revedere. Si apropo cand mai ai idei de gen suna la un telefon, ca sa nu mai bati drumul de pomana”

Nu l-am mai lasat sa replice.. I-am inchis usa, iar el a sunat din nou.. I-am strigat de peste gard „ Am zis La revedere, ce parte nu intelegi ?? ...daca mai suni chem Politia”


Nu cred sa se sfarseasca atat de simplu cu idiotul asta.. Tipul e extrem de perseverent, dar ieri, de plecat a plecat.. Si dupa aia m-am gandit ca un chef n-ar fi deloc rau... Ideea lui L. nu era o idee proasta in esenta, ci doar in forma.. impunandu-i prezenta.

Am comandat asadar snitel vienez si l-am stins cu Merlot, pana tarziu in noapte.. desigur, totul in fata semineului..

Cine o mai fute pe Madame Hortense ?? Nimeni banuiesc.. I s-a vindecat si locul. Femeile inteleg ce pierd numai dupa ce nu se mai poate face nimic.. Zorba zicea ca pentru fiecare femeie care se culca singura noi toti barbatii suntem vinovati.. Eu ce sa fac insa ca sa nu intru in hora celor cu astfel de pacate ?? Sa ii dau in cap lui A ? Zau, pe cinstea si onoarea mea ca nu am atata nevoie de fundul ei, pe cat are ea nevoie de cardasia mea.. Barba-su nu o mai baga in seama de un secol.. Avansuri nu mai primeste decat de la aurolaci si paraditi.. nimeni nu mai intoarce capul dupa ea pe strada, nici daca ar merge in pielea goala.. si Doamne cat cheltuieste pe cosmeticalele ale .. si pe sala, si pe stilist, si pe nutritionist..

Eu i-as intinde o mana, daca ea ar intelege ca nu e vorba de nimic altceva decat de un act de caritate.. Adica nu ca mi-as face mila sa i-o trag... nuuuu.. m-as indura de nevoia ei de a avea pe cineva intim.. chiar si fara pat..

Cat despre Madame Hortense.. normal.. putea fi piua intai in capatul ala de lume unde concurenta e mereu zero, iar traditia si datinile tin oamenii departe unii de altii

***



Azi noapte am visat pe C. Se reorganiza spatiul ocupat de curtile familiei sale.. matusi, frati, surori.. chiar si nepoti. Ei au avut pe vremuri o mare proprietate acolo cu o singura locuinta, apoi au tot segmentat-o si extins-o cu cate un nou edificiu, ca sa poata sa aiba toti urmasii casele lor.. C. insista ca de pe urma acestor noi rocade sa ne mutam si noi acolo, renuntand la casa mea din Militari. Cred ca era interesata in reintoarcerea la viata familiei ei. Au fost niste discutii si o vreme, nu ne-am mai vb... dar parea totusi numai o disputa marunta..

Abia  dupa mai multe zile C. m-a anuntat transant ca ea se va muta oricum acolo. Apoi a disparut si eu n-am facut nimic sa o caut. Dupa circa o saptamana am fost sa o iau inapoi acasa si am gasit-o in una dintre acele camere.. Se tunsese punk, cu ciufi vopsiti in toate culorile fluo.. avea multe tatuaje si era in pielea goala cu un barbat in pat.. Da bine, ca eu n-am stiut nici unde sa o caut in curtea aia labirintica.. si m-a condus absenta sora ei.. Ea a ramas in prag observandu-mi distant reactiile la tabloul pe care il aveam in fata.

Desi m-a remarcat C. nu s-a sinchisit.. ba mai mult.. s-a apucat sa il linga pe tipul ala ce parea mai mult adormit..

N-am scos o vorba, n-am plans, n-am oftat.. Am intors spatele scenei si m-am intors la masina, iar in drum m-am oprit la magazin sa cumpar ce trebuie ca sa schimb cheile de la usile casei.. Aici m-am trezit, iar cand am atipit din nou, ma aflam deja in viitorul acelor intamplari, la multi ani distanta.. Vandusem totul in pierdere si locuiam undeva in sudul Frantei, izolat, uitat de toata lumea.. singur cu gandurile si cu amintirile mele.. numarand timpul

Zi mohorata si friguroasa... La cabana s-a asternut un strat bun de zapada.. Din cauza viscolului camerele au trimis repetate alarme, in tot cursul noptii, dar mi-a fost lene sa cobor din pat, intrucat banuiam ca nu e vreun hot., ci doar stihiile;

Cu toate astea, dincolo de 6:30 nu a mai fost chip sa pun geana pe geana.. M-am tot rasucit, dupa care daca am vazut ca nu, si nu.. m-am dus la dus.

Ziceam sa imi fac o mare omleta cu carnat.. sa beau si o tuica inainte.. din aia buna, de la manastire.. pe stomacul gol... cu ceva miere amestecata in ea.. tot de la monastire.. Cand am ajuns in fata tigaii mi-a pierit cheful.. Am pus de ceai, paine prajita si costita de la E... apoi, fiindca imi parea cam subtire, am mai adaugat si niste branza..

***



Tot nu-mi gaseam locul, era pasamite musai.. sa fac o tura.. sa am o iesire. Asa in oftica celor care trebuie sa mearga la slujba pe o vreme ca asta, dar si din solidaritate cu ei... Am zis sa ies pana la Herastrau, ca e un traseu mai ca lumea si de acolo sa ma intorc pe la Platza, sa merg la un film; insa in parc mi-a placut atat de mult incat am zabovit cat de mult m-au tinut curelele.. cat de mult am putut sa fac fata la vantul taios si la rafalele de ploaie..

Imi faceam socoteala ca acum, daca merg la mine la cabana, o sa am exact fix Winter Camp-ul la care visam.. Ca pica manuse repriza asta de frig.. Apoi am inceput sa ma gandesc serios la preparativele unei astfel de incursiuni, incepand sa o ajut sa devina realitate.

Ideea retinerilor vine din faptul ca sunt multe echipamente noi ce trebuiesc probate, si sincer nu prea ma trage ata sa fac experimentele astea acolo.. As prefera alte teritorii si alte provocari.. Imi pare stubid sa locuiesc un cort la 20 de metrii de cabana.. Nu stiu.. Chiar nu stiu...

Parca imi vine sa incerc un Timis, un Predeal, ceva pe Valea Prahovei.. Atat de multe efecte asteapta sa le fac safteaua, iar vremea lor fusese deja amanata pentru iarna viitoare... Dar uite ca s-a ivit acum aceasta neasteptata ocazie. Daca nu se intampla nimic semnificativ plec maine in no direction.

***

Am cerut celor de la restaurantul la care m-am abonat sa imi pregateasca o mare ciorba dubla. De regula, intelegerea e sa fac comanda cel mai tarziu cu doua ore inaintea sa ma prezint.. dar desigur, asta nu e decat un moft. Ei stabilesc mancarea gatita cu o zi inainte si in afara de chestii „la minut” nu se apuca ei sa prepare orice.. Dar s-a nimerit sa aiba in program o minunata ciorba de vacuta, asa ca, rebegit de frig si ud in mare parte, fiertura mi-a prins de minune.

***

Unghia afectata de stiuca creste in sfarsit armonios si rapid.. Pana la urma medicii astia nu sunt chiar atat de inutili si de impostori.. Faza e ca pana la curatirea chirurgicala simteam chiar o apasare in zona.. ceva deranjant care acum a disparut cu totul.. Brava mie..

Zis si facatura... Cortul cel nou, soba cea noua.. Nou scaunul pliant, noua masuta, noua vesela... Noi noute sticlele de condimente, ventilatorul termal si tubulatura cosului.. Nou aparatul de umflat salteaua si noua perna de dormit.. Nou cortul !!

Am ales o locatie din preajma Paraului Rece.. mai greu de explicat, insa la ce mi-ar folosi sa ma aventurez in coordonate precise ?? N-am de gand sa ma mai intorc vreodata.

Ok... la prima strigare nicio dezamagire majora.

Stratul de zapada de circa 20 cm era foarte ud, semnificand un test greu pentru camparea direct pe nea, asa ca a trebuit sa inlatur asternutul pana la pamant.. (corturile de iarna folosesc podele partiale si detasabile, contand pe zapada inghetata si compacta de dedesubt).   Anevoios, fara sa posed o lopata.. dar m-am descurcat. Partea buna e ca montate direct in pamant ancorele s-au comportat impecabil, iar din acest motiv zapada acumulata peste noapte a alunecat firesc fara sa faca depozite apasatoare pe structura. Cred ca a contribuit major la asta si suprafata exterioara a prelatei, ce a fost pusa la treaba pentru intaia data..

Lemne am adus cu mine de la benzinarie.. Mi-a parut rau ca am facut aceasta cheltuiala, intrucat in locul ales pentru tabara erau o sumedenie de crengi cazute suspendat, numai bune de utilizat cu succes garantat.. Pe de alta parte, am scutit insa timpul necesar taierii si spargerii lor, ceea ce a contat, deoarece m-ar fi prins intunericul inainte sa termin.

Soba cea noua este exact fix ca in descriere, nici Pomolly, nici chinezarie de rand.. Sunt multumit de ea, fiindca raspunde strict nevoilor mele, fara excese nejustificate. Nici nu e necesara a doua fereastra, asa ca iar m-am felicitat pentru gandul excelent de a comanda atat perete din tabla cat si perete cu geam (pentru a doua laterala). Mi-a placut si protectia refractara dubla a cortului in zona sobei.. se vede ca s-a pus suflet si minte cand l-au conceput si ca nu a fost facut in dorul Lelii..

Vesela: la nivel optim. Decathlon nu se dezminte. Am gatit paste bolognese, la care am adaugat un antricot florentin prajit in tigaia antiaderanta, cu unt si patrunjel abundent.. Minunata alegere.. M-am dres cu whiskey de casa si cu cabernet sauvignon..

Intunericul a fost invins cu lejeritate de lampa cea noua, ce la nivelul maxim de iluminare a asigurat „a giorno” perimetrul exterior (fara sa ia in seama ninsoarea ori frigul), pana la ivitul zorilor, cand mai putea sa duca inca vreo trei ore...

Am lasat soba in functiune intreaga noapte, cu usa de la inner-tent deschisa si toate gurile de ventilatie open. Nu de frig am suferit, insa curentul de aer a creat ceva disconfort. L-as fi putut rezolva dar am fost mult prea lenes si prea toropit de confort.

Noaptea a nins frumos.. Dimineata plumburie, plina de farmec in acceptiunea mea. Oua omleta cu sunca si casca-vasca.. salata verde trufanda.. rosioare cherry.. Traista spice, si ea la mare inaltime. Sticlutele izoleaza perfect, nu am avut scurgeri de ulei, otet, soia, si cu atat mai putin de sare, piper, usturoi praf, delikat, boia...etc.

Ca tura de rodaj a echipamentului: nota 10+

Per ansamblu ?? Bai... Nu’s ce sa zic ?? ... Nu a prea fost pe mana mea.. Cred ca m-am obisnuit prea tare cu gandul ca povestea asta trebuia sa aiba loc la anu’ prin ianuarie.. Cred ca plecarea in mare graba, si zapada asta „a mieilor” (ce are parca ceva artificial „de vata” in ea), au fost mai degraba percepute ca un compromis.. O intreprindere ce presupunea niscaiva obligatii din partea-mi... Nu un free will total.. Nu stiu sa zic...?

Altfel ?? ... Nici-o problema de nicio natura..

Bucuria deplina a avut totusi loc, abia acasa, dupa ce am bagat masina in garaj, am mancat un snitel cu piure de la resto, si am facut o cada aburinda...


***

Zice ca si Tania s-a recasatorit.. Cred ca avea 52 pe cand a rupt-o oficial cu Nic, si sincer ??? ...nu o vedeam capabila de un remake .. Da uite ca a putut.. Cum o fi sa iei iubirea de la capat, din punctul asta ?? Oare cuplurile astea ofilite mai fac nebunii prin buduare ? Ce intrebare?? Sigur ca fac, insa oare cum se petrece ? Ca n-are cum sa mai fie ca la 20 de ani ?

Apoi Tania la pielea goala ??? Baaai, ma lasi ?? Dar parca poti sa sti ce comori ascunde pe sub hainele alea de atarna pe ea ca de gard ??

Nici macar nu e vreo mezalianta ceva.. a vrut doar sa isi arate muschii.. sa vada Nic ca ea „isi poate reface oricand viata”... Stiu de familiile astea „relansate” la maturitate, ca ele urmaresc mai mult alte chestii decat dragostea si armonia.. Dar vorba aia, fiecare cu ale lui.

***

Filmul lui AT, vizionat la cort pe ecranul tabletei, mi-a placut foarte mult datorita similitudinii dintre narativ si situatii reale traite si de mine in trecut.. A fost mai mult o aducere aminte, incarcata de sugestia unor raspunsuri pe care la acea vreme si eu le-am cautat cu fervoare... dar care n-au aflat de-a lungul timpului decat variante ipotetice.

In principiu e story-ul unui cuplu perfect, in care la un moment dat ea calca stramb. Evenimentul e complet aiurea, pare lipsit de orice motivatie logica si implica un personaj grotesc, un fel de homeless. Perechea, una rationala pana la limite, are resurse sa depaseasca derapajul si chiar o face, pentru ca numai dupa un scurt timp individa sa recidiveze, cam in aceleasi conditii.




Regizorul explica metaforic, ca ar fi vorba despre o nevoie ascunsa a femeii de a insela; ceva provenit pe cale instructiunilor genetice de perpetuare a speciei; o reactie animalica, ce ar impune subliminal participarea unui alt tip de individ la linia condescendenta, in scopul reimprospatarii bagajului traditional.

Bun inteles ca mi-a venit in minte imediat M. si idila ei cu H. , un taranoi incult, bubos si rudimentar.. Dar rememorand tristul episod mi-am dat seama ca si B. cu strungarul ei odios, ce duhnea a bautura si a transpiratie, fara sa poata lega coerent doua vorbe, cu porniri isterice si violente.. Mi-am zis atunci ca ar putea fi vorba de categoria celor ce „fut bine”, dar de unde aveau sa stie apriorii aceste fete despre comportamentul macho al cuiva pe care abia l-au intalnit ?? Cine stie, poate emisiile de hormoni ? Bombardamentul cu unde psi ??

Cert e ca femeile au astfel de excese, pe cata vreme noi, berbantii, suntem mult mai exigenti pana si cu alegerea unei partenere de o singura noapte.. Vreau sa zic ca si la abstinenta totala, noi tot nu ne-am cupla cu orice taratura jegoasa..

Vorba aia romaneasca: „mai bine gaura din gard si palma dreapta voiniceasca”

Acum, daca trag o linie, pot sa afirm cu tarie ca iesirea asta la munte a fost un succes. Ideal era sa fi ramas doua nopti, insa nu a fost posibil, intrucat eu sunt catolic si pentru mine sosea Pastele.. Pe de alta parte mai era si chestia cu masina. Ea fusesea parcata la marginea drumului, la vreo jumate de kilometru de tabara, iar nu departe , de fapt in cea mai apropiata asezare, locuiau numai tigani, recunoscuti pentru talhariile la care se dedau. Sunt aproape sigur ca m-au reparat si ca pregateau o actiune pentru seara urmatoare.

Dar chiar si asa .. a fost o experienta tipic de Winter Camp, cu fiecare minut ocupat (contabilizand aici si orele de meditatie).

Atat despre asta.


***

Hristos a Inviat !!... Sambata am primit un frumos cadou de Pasti din partea parintelui divin. Am gasit la magazin betele de cort pe care le tot caut de vreo trei ani... Eiiiii, sigur ca nu am stat asa atata amar de vreme, si fireste ca am gasit o rezolvare paleativa, dar bete, bete, nu am aflat de vanzare pana mai ieri.. Si inca, exact fix din cele de care aveam nevoie: nu fibra, nu dural, ci inox.

***

In ziua cu marea sarbatoare am fost la Catedrala fiindca e un spectacol de neratat.. Corul, copilasii.. butaforia.. enoriasii.. Super cool..

De petrecut ?? Am facut asta in doua etape. Prima cu familia Dobre, niste unii cu care m-am cunsocut acum cativa ani, tot cu prilejul unei slujbe si care au ramas singura mea legatura cu lumea catolica.. A doau etapa, seara in foisor, cu miel la gratar, vin burgund, tort de ciocolata si foc in soba..

Am avut prilejul sa si percep cumva singuratatea.. adica eu coabitez cu ea permanent, insa fata asta usturataoare a ei m-a ocolit pana acum. Despre asta am sa mai vorbesc.

***

Sfarsind de citit cartea dlui Lăncrănjan am ramas cu doua concluzii clare. Mai intai ca el este un scriitor foarte talentat si mai apoi ca lumea satului de acum un veac nu s-a schimbat semnificativ.. Exista printre randurile acestui autor un soi de alta poveste decat cea care se relateaza in textul de front. E ceva foarte haios si extrem de inteligent.. chiar nemaintalnit in forma asta... Voi reveni asupra acestei lecturi, caci impune o a doua citire.

***

Zice ca si Tania s-a recasatorit.. Cred ca avea 52 pe cand a rupt-o oficial cu Nic, si sincer ??? ...nu o vedeam capabila de un remake .. Da uite ca a putut.. Cum o fi sa iei iubirea de la capat, din punctul asta ?? Oare cuplurile astea ofilite mai fac nebunii prin buduare ? Ce intrebare?? Sigur ca fac, insa oare cum se petrece ? Ca n-are cum sa mai fie ca la 20 de ani ?

Dar tu ?? ...ma trezesc ca ma ia la rost alter ego-ul meu. Tu erai inca si mai in varsta pe cand te-au luat caldurile.. Si ce mai armasar te-ai dovedit ?? Si ce mai rafinamente propuneai ??

Bai frate.. eu atunci..?? .. cu totul alta situatie. Mai intai de toate ca vorbele „te iubesc” au fost complet interzise intre noi ca irelevante si profund mincinoase.. Taman fiindca la etatea aia dragostea nu se mai poate instala.. Altceva ii ia locul, si pe acel ceva nu se poate intemeia o familie onesta.



E bine stiuta criza barbatilor de 50 de ani, si asta e o manifestare biologica.. In nu stiu ce trib din Amazon, da, exista o regula  care interzice unui barbat sa procreeze mai devreme de antingerea pargului de 50.. desi acolo longevitatea nu depaseste inca media de 45 de ani.. Poti sa regulezi pana atunci orice si oricat, insa singuri copii ai tai care vor fi cunoscuti si onorati ca apartinandu-ti, singuri mostenitori indreptatiti sa preia functii, pozitii si respect sunt acesti copii..


Pricepi..? E altceva.. Cu totul si cu totul altceva.. ma rog, a fost..

Ieri mi-am dedicat intreaga zi odihnei.. Adica am incercat sa nu fac nimic. Nu mi-a iesit in totul... De fapt nu mi-a iesit deloc. Am decis ca asa, in treacat, sa curat soba si mi-am facut de lucru cu asta vreo doua ore, fiindca a fost necesar sa fixez cum trebuie geamurile, pentru ca apoi sa ii curat inclusiv hornul si tubul focar incarcat de funingine.. Prima data am zis ca cei din China m-au inselat, caci burlanele erau toate pline de rugina.. insa nu era rugina.. Era ceva chimic si caramiziu...

A fost indeajuns sa sterg totul cu o carpa impregnata in WD40 si iaca cum in urma ei a ramas un cenusiu metalizat de toata frumusetea.. La fel si cu celelalte parti metalice.. Soba asta e pana la urma o chinezarie, adica un proiect copiat dupa ceva de valoare, intr-o versiune prescurtata.. Oricum, daca mai cumpar vreodata, o sa iau una de la Pomoly, ca ei sunt tatal lor.

Acum si pentru popor: otelul inoxidabil reactioneaza cu acidul sulfuric eliberat prin arderea lemnului in prezenta unei anumite umditati. Orice chestie din material ieftin nu poate sa comporte altfel cum... insa e un handicap ce se poate contracara printr-o intretinere adecvata.

Alternativa este Titanium, care tot asa isi schimba culoarea, dar care nu corodeaza si nu isi torsioneaza forma la temperaturi intense. In plus este super usor (sub jumatate din greutatea specifica a otelului inox), dar in minus e foarte scumpa (la dublu). Pomoly face numai Titanium, fiindca tine la imaginea sa.

Eiiiii.. si daca tot m-am apucat de curatat... No hai acum sa curatam si echipamentul de camping... Vezi ?? ... Iaca cum s-a dus ziulica...

***

Mai, Lancranjan asta era un beneficiar al sistemului si un exponent de marca al noului proletcultism din perioada de debut a lui Ceasca.. Cu toate astea au circulat texte samizdat ce i-au fost atribuite intr-o maniera destul de confuza... mai mult s-a sugerat ca scriiturile alea ii apartin. Omul a avut de suferit in urma operei paralele, fie pe drept, fie pe nedrept (daca nuvelele respective, intr-adevar nu ii apartineau). Cert este ca in toata opera sa, din spatele intrigilor de tip pro-socialist, razbate cumva o puternica atitudine critica impotriva regimului. Da, spun ca asta e nemaintalnit intrucat la el.. ca nu poti pune degetul pe nicio alcatuire concreta care sa critice macar aluziv politica partidului, dar frazele inlantuite una de alta soptesc astfel de adevaruri.. Greu de explicat stilul, dar minunat in efectele sale.

E fabuloasa povestea aia cu „Ioan cel fara de arma” cum l-a numit Ceausescu..

***

Nu e adevarat.. sintagma „banii nu sunt niciodata indeajuns" este falsa si destabilizatoare.. Cred ca apartine ocultei globaliste, caci face clar parte din doctrina ei.. Am auzit-o recent declamata din amvon, la slujba de Paste. Minciuna, Minciuna, Minciuna !!!

Nu doar ca banii pot fi suficienti, dar pragul de saturatie al unei persoane liber cugetatoare este unul foarte scazut si destul de accesibil. Trebuie doar sa fii exact in actiunile tale si sa nu te lasi influentat de nimic din sfera afectiva.. Bunastarea oferita de avere si cea propusa prin spritualitate sunt domenii antagonice.. Nu le amesteca.




In plus, oriunde ai avut un esec nu mai continua sa crezi in tine. Acolo e nevoie de sfatul si de pilda altcuiva, al celui ce a reusit. Nu iti fie rusine sa iti recunosti si sa iti asumi limitele... Nimeni nu poate fi complet.. dar pana la urma, poate ca asta ti-e soarta ?? Poate ca nici nu meriti mai mult ??

***

Faza pe Bdul Virtutii... Trecere si pieton care se angajaza in traversare. Opresc, cei drept putin cam brusc, insa cetateanul se opreste si el, apoi se intoarce din drum si o rupe la fuga in directia opusa.. Ciudat, imi zic.. Insa poate ca tipul si-a amintit ca nu a stins aragazul plecand de acasa.. Cine stie ?? Demarez, simultan cu startul sau spre inapoi... fac cativa metri: POLITIA... „Actele !.. va rog sa ramaneti la masina pana facem verificari”... Mare surpriza, insa presupun repede ca are legatura cu episodul anterior, asa ca iau telefonul, accesez camera si copiez clipul taman bine pana cand sa se intoarca dom’sef.. „Stiti de ce v-am oprit nu-i asa. Neacordarea de prioritate la trecerea de pietoni, amenda si sase puncte penalizare..”

„Domnule politist sunt nevinovat si voi contesta procesul verbal.. Nu numai atat, insa am sa va si reclam, intrucat aceasta este un abuz grosolan si o marsevie. Am aici inregistrarea evenimentului, iar daca imi dati o adresa de mail v-o pot si furniza pe loc. Pietonul vine, eu opresc, el se razgandeste si o ia la sanatoasa inapoi”.

„E pentru ca nu i-ati acordat prioritate si pentru ca s-a speriat.. Eu l-am vazut clar fugind de spaima”.

„Iar eu am vazut clar numai ce a vazut si camera..carosabilul si atat. Nu-i treaba mea ce face lumea pe trotuar.. Mai ganditi-va pana sa va apucati sa faceti procesul verbal”.

Pana la coada s-a sucit.. dar cata bucurie pe chipul sau, atunci pe cand credea ca ma poate taxa..???

Asta mi-a amintit de dr.Popescu si teoria sa cu delirul sarbatorilor.. De intamplarea aia de pe centura targovistei, cand tot asa, m-au sanctionat pentru 67 km/h, la o limita de 60... in fix ziua de Craciun.

Oamenii astia sunt de fapt din familia lui Grinch (hotul de Craciun).. sunt complexati din cine stie ce motive si nu suporta ca altii sa se poata bucura de vreo sarbatoare, pe care ei nu o pot petrece intr-un mod normal, din cine stie ce motive..

Pana la urma nu sunt ticalosi, ci doar niste altfel de alienati.. Ar trebui priviti cu mila si compasiune.. poate si ajutati ?? ..... Nu-i insa treaba mea...

Kally si Iuri... doi tineri superbi, imaculati, educati, indatoritori si plini de farmec. Un cuplu perfect, ce si-a inceput parcursul inca din clasa a treia.. Cred ca prin faculta s-au casatorit, iar in anii imediat urmatori si-au intemeiat un camin. Job-uri excelente aveau amandoi, castigau mult peste medie fiind invidiati de toti cunoscutii... Aveau o locuinta moderna, spatioasa si primitoare.. asteptau acum copii.. Dar ei nu veneau. Nu puteau sa vina din cauza unui defect fiziologic a lui Iuri.. si nu se putea face nimic.. Samanta era proasta.. nu functiona.

Intr-o discutie memorabila, mi-am exprimat in prezenta lor pareri radical opuse inseminarii in vitro, pe considerentele lisei de moralitate a acesteia.. Nu stiam nimic de problema lor, si in multe directii le eram mentor spiritual.. Cred ca discursul acela a influentat puternic deciziile viitoare ale cuplului.. intrucat, prin nu stiu ce mecanism isi facusera un scop esential din a deveni parinti..

Ce a urmat ?... am mai povestit.. S-a pus la cale un scenariu amplu si atent alcatuit. Iuri a plecat sa isi caute norocul in Australia, in timp ce Kally l-a inselat cu un cunoscut din alt oras la care temporar s-a si mutat. Asta pana a ramas insarcinata, moment precis in care si-a parasit brusc si inexplicabil amantul, intorcandu-se in oras, unde, ia uite surpriza, in mai putin de o luna avea sa se intoarca si Iuri „invins de incercarea trans continentala”.

Era o facatura ce m-a deranjat in asemenea masura, incat am intrerupt orice relatie cu cei doi. Mi s-a parut de-a dreptul inuman ce i-au facut acelui baiat, transformandu-l fara sa stie, ori sa vrea, intr-un tata biologic.. Inca sunt de parere ca acesta e un pacat urias, si iata ca divinitatea confirma. Au trecut ani, bastardul a crescut.. iar azi, inca prepubert e deja un monstru ce ameninta sa ii anihileze in mod indirect pe cei doi conspiratori in cel mai scurt timp posibil..




Acum, problema mea este daca finalul povestii ar trebui sa ma bucure ?? Daca poporul roman are dreptul etic sa sarbatoreasca pedepsirea dictatorului Ceausescu ?? Daca in general un rau, care repara un alt rau, este motiv de multumire ? Daca razbunarea poate alina durerea care a provocat-o ?

Daca plata corecta este in esenta de natura umana, si daca ea transcede avantajele evidente ale iertarii si ale reconcilierii.. ??

Pana la urma insasi dilema: daca iertarea si reconcilierea exista de-adevarat(elea), sau daca nu cumva ele nu sunt decat forme elaborate de mangaiere spirituala, in raport cu neputinta unei replici proportionate la un afront..

***

Ieri m-am gasit cu echipa de curatenie direct la poarta. Aveam programarea abia pe 20.04. dar uite cum sensibilizati de faptul ca nu am omis niciodata sa ii omenesc cu generozitate, si-au rupt din program si mi-au facut loc si mie „inainte de Paste, ca asa e crestineste”. Mai mult decat atat, actiunea fiind neoficiala nu am mai fost nevoit sa achit si contravaloarea ei catre firma... Brava... !!

Si inca, abia plecati astia, cioc, cioc, cioc... hopaaaaa, furnizorul de miel. Anul asta am in plan ied, dar nu pot refuza mielul, mai ales dupa ce omul a facut atata efort sa mi-l aduca la nas.. Ba mai mult, mai avea unul nevandut si mai avea si o rata.. Am cumparat tot.

Faza cea mai cea e ca petrec Pastele la restauranul la care sunt abonat cu masa.. asadar nu prepar nimic.. Dar in noile conditii mi-am propus ca in a doua zi de Paste sa fac un chef monstru cu pulpa de ied.. Asa sa fie..

Am zis.

Hhh...  Lumea are probleme... A. are probleme si mai mari.. Acum si cu abrevierile astea.. La A. o am pe Andreea, pe Alina.. pe Anca, pe Aurora, pe Ana si pe Anto.. Ar trebui, cand fac referire la ele, sa le diferentiez, ceva de genul Anto=A6, Anca=A1, etc...

Oricum, eu nu am decat sa ma felicit pentru alegerea de a nu procrea. Copii sunt o sursa infinita de necazuri, consuma cel putin 1/3 din existenta parintilor, sub o forma sau alta, sunt nerecunoscatori si rar dau motive adevarate de mandrie. Ok, neamul meu se stinge odata cu mine.. Ei si ??? Cat de tareee...?? Ca si cum mi-ar pasa, de jos din fundul gropii, ce ramane in urma mea pe Pamant ?? Zau ca e o socoteala neghioba..

Dar iaca o alta motivatie des invocata: cine sa aiba grija de mine la batranete ??
Dar ce atata grija ? Pe zi ce trece ajung tot mai neputincios. E evident asta si mai e si cat se poate de natural sa fie asa. La un moment dat, daca va fi sa ajung acolo, neputinta va fi completa.. Te vor ajuta pe tine in situatia asta copii tai, asa cum speri ?? Mai gandeste-te..

Pe mine ma vor ajuta banii mei... Cat vor putea si ei, dar crede-ma atat de putin cat vor putea, va fi mai mult decat vor fi dispusi sa faca fiii si ficele tale in sprijinul tau.. „E dovedit stiintific !”

Si apoi ce atata ajutor ?? Daca oricum nu mai poti de niciunele, la ce Dumnezeu sa te mai cramponezi de o viata, care oricum te da pe usa afara ??


***

B12 e mandra de fiica ei care a prins un rol important pe scena din Tel Aviv..  Nu se stie cum l-a prins, dar se banuie.. In teatru lucrurile au functionat aproape mereu intr-un singur mod..  degeaba se lamenteaza actorii in fel si chip, tot fusta’n cap a ramas maximul talent.

Asadar neindoielnic, ca sa poata sa obtina acel rol a fost nevoie de compromisuri si nu doar fata de director si de regizor... Ca degeaba ai o sansa, daca nu o si fructifici.. Trebe sa faci frumos si pentru presa... chiar mai frumos decat pentru public.. Dar B12 e atat de mandra de acest succes al fiicei.. si atat de mult se lauda peste tot cu el...??  

O sa ajunga oare fatuca sa se impuna ?? Sa devina mondiala ?? Poate, dar va fi la ce bun pentru B12 ?? Carcotasii ca mine au sa vada in reusita cu prioritate doar dedesubturile promovarilor, poporul o va iubi numai atat cat trebuie, si o va rejecta fara regrete la primul derapaj... In timp ce ea, mamica grijulie, va deveni tot mai batrana ca sa profite in vreun fel de pe urma gloriei de la odrasla..

Lumea e stramba..? poate ? .. dar e si corecta.

Ma gandeam ca daca as fi avut un fiu, am fi incercat impreuna recentul  experiment cu tabara pe zapada.. Si cel mai probabil mi-ar fi parut rau de asta. Cu siguranta pustiul m-ar fi enervat cu nepriceperea si stangaciile sale.. cu observatiile si comentariile rudimentare, prin simpla sa prezenta..

Fiindca oamenii cresc singuri si evolueaza in singuratate, pentru ca la capatul perioadei lor, sa moara tot asa precum au trait.. Toata asta cu familia, rude, prieteni si iubite..?? Simple speculatii si odioase minciuni tip „perdea de fum”.. Fiecare e numai pentru el.

Singura solutie rezonabila: fii bun !!

Iata si Invierea 2023 !!

Am si uitat de "toanele" acestui site !!!... De problemele lui, cu publicarea si cu contorizarea.. Asta e ... Posteaza cand vrea si numara numai ce vrea...

**

Daca imi amintesc de Burila ?? Sigur ca imi amintesc de el !! Cu multe ganduri negre si infinite reprosuri pentru intamplarile de atunci si pentru lasitatile mele ce l-au impiedicat pe acest diabolic buller sa ajunga la scoala de corectie atunci cand trebuia.

Frica mea de a il „da pe goarna” (caci despre o teama e vorba, nicidecum despre caritate, intelegere, compasiune ori alte tampenii) a facut posibile agresiunile de mai tarziu impotriva Sandei, si ele au marcat pe viata biata fata, si aici am imputari de neiertat.

Mi se confirma acum un zvon ce a circulat in vremurile alea: Burila a murit un an mai tarziu lovit de o locomotiva din triajul Basarab, in timp ce era alergat de niste cetateni pe care incercase sa ii jefuiasca. Ce e oarecum nostim, e ca aflu asta de pe internet, dintro poveste a altcuiva, care invoca un dosar al Militiei.. Nu e ciudat ??

***

In urma curateniei generale casa a mirosit altfel.. A fost, desigur mult timp sub influenta aromelor de la detergenti, dar in spatele lor s-a simtit si aerul nou.. proaspat.. polenizat... Aerul unui nou ciclu...

Si azi, daca deschid geamurile in ciuda vremii, incep liliacii de afara sa protesteze.. Da e Primavara pe deplin, cu toti norii si cu toata ploaia..

Un an greu s-a gatat ... Amuzant si in povestea asta e ca totul, dar absolut totul (pana la a doua zecimala de dupa virgula) mi-a iesit exact si precis asa cum mi-am dorit.. Cu toate astea anul trecut (considerat din primavara'n, primavara) a fost unul neguros, plin de deceptii si trist.. Cred ca aici e vorba de intriga povestii, nu de felul in care ea s-a desfasurat... Nu e hazliu ca o asemenea diferenta poate sa existe ?? ... sau mai bine zis: sa co-existe ??

***

Aseara, impotriva proiectului meu, m-am scapat intr-o fapta buna. Nu stiu ce mi-a venit ?? N-as fi vrut sa mai faca asa ceva vreodata, si iata cum cad in ispita taman in cel mai nepotrivit moment: anotimpul tolerantei si al intrajutorarii.. Bahhh...



***

In programul acestui week-end festiv au fost multe iesiri.. Centrul sau l-am plasat in a doua zi de Paste, care este la drept vorbind prima.. Acolo am avut in plan un chef monstru cu un singur invitat, dar cu unul de seama: eu insumi. Meniul, unul grandios si regal.. M-am omenit pe cinste.

Inca doua intrari neasteptate mi-au dovedit ca financiar situatia mea are o perspectiva cu mult mai roza decat preconizam. Asadar e intru-totul adevarat: banii nu se fac din munca.. Nu au cum. A devenit evident pentru mine azi: Munca apartine altui sistem (unul ce functioneaza in paralel).

Banii stau ciorchine, asteptand sa fie culesi, in zona de actiune a unui anumit tip de individ; si e ok sa fie asa, intrucat cei ce castiga trudind nici nu au habar ce sa faca cu veniturile disproportionate muncii depuse.. Candva socoteam asta trufie, grandomanie, infatuare si ingamfare.. insa aprecierile de gen s-au dovedit doar scorneli despagubitoare, pentru cei incapabili sa inteleaga mecanismul banilor.. Ma uitam mai deunazi peste niste consideratii din trecut, prin care incercam sa ii invat pe altii cum sa faca un milion, eu care la vremea aia esuasem in incercarea mea, printr-un abandon de factura etica ... Ca mult dreptatea aveam, ce sfaturi valoroase si ce schema perfecta ?? Asta e ... Dumnezeu da, nu baga si in buzunar !!

Petrecerea a iesit de 5 stele.. Beuta ?? Cred ca am atins delirium tremens..

Intra bani la greu... Si nici n-am ajuns pe varful curbei de incasari, iar valul de plati ce urmeaza (deh lumea a stat inchisa in casa si a navigat) ma indreptatesc sa ma astept la venituri imediate inca si mai consistente. Va dura asa inca cel putin un an, dupa care va urma o curba de deceleratie, in rata redusa, ce este anticipata pentru o perioada de cel putin doi ani..

Fiind la randul meu obligat sa raman intre patru pereti, am cheltuit peste 1000 de euroi pe nimicuri din retea.. Astept 18 produse de la Alibaba si inca vreo sase din tara.. Sunt nebun, dar mi-am facut pofta (nevoia psihica) de a cheltui risipitor, fiindca pot.

***

Petrecerea de la restaurant a fost neasteptata. Imi propusesem o pozitie de espectativa, cu un profil sters si o participare absenta. Nu am zis, dar a fost vorba de o intrunire a personalului de la carciuma, nu una deschisa publicului.. De preparate ?? As fi rautacios sa le critic, insa ele nu au fost nici prea, prea... nici foarte, foarte..

Momentul cheie al ospatului a fost pentru mine unul extrem de delicat. Carciuma la care m-am abonat sa mananc zilnic este foarte aproape de unde locuiesc. Multi dintre cei care lucreaza acolo sunt si vecini, iar o cutra batrana si mahalagioaica sta chiar in blocul alaturat. Din neant si fara nicio legatura cu nimic, fara sa tina cont ca nici nu ne cunoastem oficial, individa ma intreaba cu glas suficient de tare, incat sa fie auzita si de ceilalti meseni, ce s-a intamplat cu cele doua doamne cu care locuiam ??

Raspunsul meu laconic (Au plecat, s-au intors la casele lor) nu o multumeste si continua nestingherita "Ah, trebuie sa fie atat de greu... sa fii parasit ?? Sa trebuiasca sa te descurci singur dupa ce ai fost obisnuit cu o situatie de doua ori mai complicata ca decat intr-un cuplu normal"

Tare i-as fi pus farfuria in cap, dar m-am abtinut si am mai adugat sec: "Nu e nimic din ce insinuati,  si oricum nu e treaba dvs" Apoi, strategic, i-am intors spatele si m-am angajat intr-o discutie stupida si searbada cu vecinul din dreapta, ce ma chestionase putin mai devreme despre pescuit..

Pe seara, intors acasa, m-am gandit la intamplarea asta... Ce de comentarii trebuie sa fi fost ?? Si cat interes ? Si ce lipsa acuta de informatii printre detractori, fiindca noi am avut mare grija sa nu se scurga nimic.. Da, fetele au plecat implinid un destin previzibil si in perfecta buna intelegere.. Nu se mai putea altfel.. Dar n-a fost nimic tragic in asta.

Lanterna asta e woodoo... 60 de ore neintrerupt si am oprit-o pe indicator galben, adica la o rezerva de 35 % neatinsa.. Nu as fi crezut. Acum inteleg de ce a costat atat de mult, dar nu ma asteptam sa isi merite banu in asemenea masura .. Va fi vedeta in partidele de noapte pe malul baltii... Sau poate nu ?? Depinde de noul model de proiector comandat de pe AliExpress care se lauda cu performante mult mai serioase.. Dar e loc pentru amandoua, una poate lumina cortul, cealalta bateria de lansete, de pilda..

***

Cu M3 as fi facut casnicie. Familia este in principal despre futut. Compatibilitate fizica, atractie animalica, regulat frecvent = procreere. In plus disponibilitate, dezinhibitie, submission... Cat timp regulatul functioneaza, functioneaza si familia. Cand el inceteaza, incepe altceva, iar barbatul cel putin, isi cauta o alta familie. Amanta unui om e a doua lui casnicie... si asa in continuare, fiecare noua iubire, un nou camin.. Asta e natura umana.. asa am trait in pesteri, in corturi si mai apoi in bordeie, in atrium, in casa, in palat..

Dar nici barbatul nu putea sa o duca la infinit, asa ca dupa ce jocul casniciilor se cam termina, femeile treceau la gospodarie, crescut copii si grija casei.. Iar el slabind gradual ritmul noilor camine, dedicandu-se exclusiv castigurilor si bunastarii.

M3 accepta chiar orice.. La fel s-a intamplat si cu A1, cu I2 si cu B2.. si intr-o mare masura inclusiv cu C4.. Insa cu ele a fost foarte diferit.. Nu actionau natural, ca in cazul lui M3, ci mai degraba faceau o concesie, un sacrificiu menit sa imi satisfaca mie capriciul... un fel de indatorare...  M3 nu numai ca nu spunea niciodata nu, oricat de triviala ar fi fost pretentia, dar M3 punea si suflet.. Participa cu toata fiinta sa iasa bine ce avea de facut, oricat de excentrica era provocarea.. si slava cerului cu ea (pana la urma o straina), am experimentat cele mai incredibile posibilitati.. Ce sa mai zic ?? Ca M3 avea si initiative ??

M3 obisnuia sa ma asigure ca eu sunt singurul in care poate avea deplina incredere, alaturi de care se poate deschide in toate intimitatile ei.. singurul pe a carui discretie poate conta in mod absolut.. Nu stiu de unde ii venea asta, insa avea multa dreptate.. Relatia noastra utiliza consensul, nu amorul.. Tot ce i-a apartinut a ramas incuiat acolo, adanc in trecut.

Faptul ca ma trezesc periodic cantarind diversele femei din viata mea, functie de un punct de vedere, ori de un altul, indica psihanalitic o nemultumire. Mai precis un set de frustrari a caror radacina ar putea fi generata de refuzul fiintei mele de a se acomoda cu singuratatea de acum.

La nivel constient eu fac tot ce pot sa consolidez si sa aprofundez aceasta solitudine mizantropa in care cred devotat, ca intr-o unica si definitiva solutie; in ascuns insa, se pare ca regret lipsa unei companii feminine. Trebuie sa dau mult mai multa atentie acestui conflict ce poate aluneca in patologic..




***

Asadar e intru-totul adevarat: banii nu se fac din munca..

Eheiiii.. Cand fac asemenea afirmatii ele nu au voie sa fie interpretate ca dispret fata de munca truditoare. Pentru aceasta eu nutresc un respect imens, proportional cu timpul petrecut alaturi de ea, in cea mai mare parte a vietii mele de pana acum. Ce vreau de fapt sa spun este ca munca institutionalizata nu aduce bani, ci doar un nivel de supravietuire.

Banii sunt concentrati in domeniile conexe muncii salarizate: arte, complexul speculativ bancar, politic, presa, administratie, ordine publica, aparate represive.. etc.

Mai vreau sa adaug ca banii adevarati se fac lesne, fara de expertize nemaipomenite, studii academice de durata, investitii costisitoare.. Nope ! E nevoie de perseverenta, concentrarea pe domeniul ales, determinare... dar mai ales de o revizuire severa a conduitei morale si etice, dupa criteriile consacrate ale eficientei economice.

M3 accepta chiar orice.. La fel s-a intamplat si cu A1, cu I2 si cu B2.. si intr-o mare masura inclusiv cu C4.. Insa cu ele a fost foarte diferit.. Nu actionau natural, ca in cazul lui M3, ci mai degraba faceau o concesie, un sacrificiu menit sa imi satisfaca mie capriciul... un fel de indatorare...  M3 nu numai ca nu spunea niciodata nu, oricat de triviala ar fi fost pretentia, dar M3 punea si suflet.. Participa cu toata fiinta sa iasa bine ce avea de facut, oricat de excentrica era provocarea.. si slava cerului cu ea (pana la urma o straina), am experimentat cele mai incredibile posibilitati.. Ce sa mai zic ?? Ca M3 avea si initiative ??

Cat de penibil ... Toate aceste minunate domnisoare sunt acum niste babe hodorogite, iar eu imi consum spatiul psihic cu obsesiile de gen (daca or mai fi ? .. M3 sigur nu mai e printre noi, ca era paradita inca de pe vremea aia) ..

Ca si cum aceste persoane ar fi meritat vreodata cu adevarat atat de multa atentie ? Ca si cum amorul ar mai avea atata insemnatate pentru mine ?? Ca si cum amintirile astea actualizate ar fi dictate de nevoia  prestigiului, ori a palmaresului ? Ca si cum as mai vrea sa ma mai laud cu asemenea "victorii" ??

Trebuie musai sa ma eliberez de asemenea ganduri si de aceasta atitudine daunatoare, intrucat ea e parte din aceiasi solutie de inlaturare pe care o aplic in prezent anturajului (si probabil o consecinta a acesteia intrucat, aparent, surghiunul pe care il impun persoanelor din cotidian si-a gasit defularea prin invocari nostalgice sui generis).




***

Filmul de ieri chiar ca m-a lasat incurcat rau de tot.. Bref: el si ea, fiecare la a doua incercare, dupa ce din prima au iesit cam sifonatii.. Nu e foarte limpede care unde a gresit (dar nici nu se insista pe asta, din simplul considerent - mai mult insisnuat decat invocat - ca in orice divort vina e mereu impartita).

Cei doi se amagesc intr-o apropiere in primul rand pentru a reface rutina de cuplu cu care se obisnuisera; pentru a alunga singuratatea locului gol de alaturi. Apoi sunt o sumedenie de motive secundare, intre care domina dorinta orgolioasa a fiecaruia de a dovedi fostilor, ca ei pot relua totul de la zero cu lejeritate, intrucat culpa rupturii nu le-a apartinut.

Pe masura ce aceasta formula avanseaza, revine tot mai insistent pe ecran stereotipiile prin care noii parteneri incearca sa se impuna unul in fata celuilalt, pe zonele de interes unde au pierdut initiativa in experientele consumate. Este evident ca impreuna incearca sa construiasca un edificiu durabil intemeiat pe consens, mai mult decat pe afectiune, si in care teritoriile sa fie precis delimitate.

La un moment dat are loc o cotitura importanta a narativului (care si salveaza productia): cu o situatie financiara prospera domnul investeste masiv in cuplu, incercand poate sa il supuna prin asta. Femeia accepta toate demersurile, dar nu lasa ca vreunul din ele sa ii afecteze ceva ce ea numeste "independenta", dar care semnifica in fapt remuscarile sale, generate de incapacitatea de a investi iubire in povestea asta, l-a fel cum a procedat in precedenta..

Trec mai bine de sase luni, in care au reusit sa ramana impreuna, fara sa se fi atins fizic nici macar o singura data. Si nici nu se grabesc sa faca asta.. chiar evita, fiecare in modul sau, pana cand barbatul incepe sa se simta inselalt in asteptarile sale si ...pleaca. Nu ia nimic cu el din lucrurile cumparate si singura explicatie, mai mult pentru sine, rezida in vagul repros ca femeia nu i s-a oferit..

Imi place mult asta.. Scenele vorbesc aici de un motiv, nu de o cauza reala.. Nu frigiditatea femeii e incriminata, nu mofturile ei, ci atitudinea de ansamblu. Ea pur si simplu nu vine la targ cu partea ei..

Si acum finalul cu dilema: s-au scurs anii. Barbatul a ajuns in varful unei piramide dar singur si apatic; femeia are deja doi copii, o situatie stramtorata si e tot singura si apatica. Intr-un moment cheie al peliculei, parca calcandu-si pe principii si pe suflet, ea ii cere potentului afacerist o donatie menita sa ajute la indreptarea unei boli inventate a fiului (in adevar o suma de bani care ar putea sa ii permita redresarea). Barbatul refuza.

Nu e o chestiune de economii, ori o decizie contabila.. E pentru ca nu vrea. E o pedeapsa.
Habar nu are daca baiatul e sau nu bolnav, ori daca banii il pot sau nu salva. Nu vrea sa o ajute pe femeie ca raspuns pentru purtarea acesteia din trecut.

Eiiii, joac-o p-asta !!

Normal ca prima reactie il incrimineaza pe bogatan.. dar si cea mai superficiala analiza a situatiei ii reda pana la urma justetea deplina (desi cu gust amar).

Pactizezi cu doamna din mila si compasiune, dar nu ii poti da nicio farama de dreptate. Ea cand a avut (era inca tanara si frumoasa) nu a dat nici ea, desi amanetase cea mai mare parte din marfa pe care atunci a refuzat sa o livreze din capriciu si orgoliu.. E un echilibru si o echitate, iar drama nu e a femeii refuzate ci a unui schimb in care amandoi au trisat si esuat..

Duminica a fost o zi minunata... Ce zic eu ?? Intregul weekend a fost grozav. Sambata am avut shaorma.. Bun inteles ca am servit in foisor si daca tot am ajuns acolo, am facut si focul in soba.. Rau mi-a parut decat ca nu am mai avut lemne din cele bune, dar in schimb, cand a inceput sa toarne de sus... tare era frumos sa stai asa si sa privesti dansul flacarilor... (macar ca era prea cald).

M-a prins noaptea cugetand la un pahar de vin si o pipa.. ca iar am primit tutun din cel miraculos de la USA.

In vremea asta colegii mei au ajuns din nou pe balta.. Desigur, au uitat inca o data sa ma invite, insa acum nu m-am mai suparat, intrucat astfel a devenit evident ca ma evita.. iar gandul asta reconfortant e mult superior incertitudinii pe care a inlocuit-o. Nu ma oftic deloc pe faptul ca au facut insemnate capturi, si nici nu ma bucur ca i-a alungat ploaia..

Cumva trebuie sa imi consolidez pozitia asta de pescar solitar si sa ma rup chiar si aici de ceilalti.. Oricum lacul ala al lor, desi plin de peste, mie nu imi place deloc. Nu-i vorba, as putea sa merg acolo oricand in cursul saptamanii, atunci cand ei nu pot... asta asa, ca sa nu le impun o prezenta inoportuna. In schimb am sa ma concentrez pe fondul C... ca e mult mai pitoresc, mult mai civilizat, mult mai usor de ajuns ... si mult mai ieftin (ha,ha,ha).

Desi daca pestele e destul de rar pe lacul C, poti insa exersa acolo wild camp dupa pofta inimii, ceea ce pana la urma ar putea fi mai important decat pescuitul in sine... Si mai e si pustiu...

***
Tre musai sa ajung si la cabana.. Lasa ca muntele e bestial in aceasta parte a anului, dar una din camerele video iar imi face figuri.. si in plus imi e si dor de aerul locului... Daca imi sosesc burlanele as putea chiar sa montez soba din dormitor.. Adica ar fi minunat..

***
Duminica mi-am propus o zi a preparatelor din peste. Am facut icre (inca am mai avut din cele de la stiuca si din alea de crap), apoi am facut oblete prajit in malai, file de salau cu maioneza si pane.. Au iesit numai bunatati...

Am baut tuica de la manastire ca aperitiv, dar am inceput cam devreme cu ea.. Cand inca mai sfaraia tigaia, eu eram la al treilea shot.. Probabil ca din cauza tuiciii, dar mai cu seama datorita obletelui (ce s-a dovedit atat de bun, incat am mancat mai mult decat trei bucati, cat calculasem ca sa mai ramana loc si pentru restul), mi s-a pus asa... un stop.. si n-am mai avut pofta de mancare... Pacat de paneul ala, care arata de pozat in revista...

Dar iaca cum pe dupa-masa taman ce mi-au sosit si lemnele, asa ca iar am dat drumul la soba.. si iar am luat-o cu merlot si cu virginia tabacco.. Tarziu in noapte, multumit si implinit, m-am bagat sa fac o cada cu multa sare de baie... Fain, fain, fain... Ce nevoie sa ai de companie sacaitoare ?? ... Acu’ pe bune ??

***
Iar am dat chics cu acel capac.. Nu imi vine sa cred !!! A trei oara !!

Oala are 20 cm, asa ca am cumparat capac de 20 cm.. Nu se aseaza ca sta in buze.. deci trebuie unul putin mai mare ori putin mai mic. Am luat de 18 cm si s-a dovedit prea mic.. Am luat unul care acopera 16,18, 20.. Nope... nici asta, ca are ranforsari pe fiecare cota si alea cad tot buza pe buza, ca in primul caz. Inteleg ca mi-ar trebui unul de 19,5.. insa el, desi exista.. nu se gaseste pe nicaieri.. Am cheltuit deja 100 de lei si capac tot nu am, asa ca diseara ma apuc sa il tai la cota pe primul.. pe cel de 20 cm. Hai s-o vedem si pe asta.

***
Au inceput sa imi soseasca comenzile din China.. La oficiu sunt deja doua pachete si nu imi pot da seama la ce sa ma astept.. Nici n-am chef sa merg azi.. Vedem...

Bucsan... Arhipelagul Bucsan.. Ce mai idee ??

M-am apucat din nou de scenarii.. Se intampla din cauza acestui experiment magic, care iata: este fiabil !!

Fiindca tot nu e nimeni pe aici (sa poata plagia valoaroasa idee), am sa declar public ca metoda de a calatorii in spatiu si timp, pe o componenta cuantica devine accesibila printr-un anume antrenament, si....  FUNCTIONEAZA !!! Ca, datorita ei, eu am vizitat deja un numar de alte planete compatibile Pamantului, insa care nu au dezvoltat forme de viata (era unul dintre criteriile de selectie pretins de mine); si ca de curand chiar am intrat in contact direct cu o alta entitate, cu care nu am reusit pana acum decat sa imi acordez frecventa indispensabila comunicarii..

Ti se pare o nebunie ?? Ei bine nu e.

Treinigul consta in suma unor exercitii de tip yoga, pe care trebuie sa le parcurgi zilnic, dupa o anumita schema. Nu ierburi, nu inhalatii, nimic altceva... Orice intrerupere a cursului atrage dupa sine obigativitatea de a relua totul de la zero; cum nu sunt cea mai consecventa persoana, am balmajit deja primele doua tentative (ce au avut loc cam prin toamna trecuta) si am reusit abia cu a treia.

Pana la urma, mai pe romaneste, e vorba de ansamblul unei instruiri psiho, in care constructii vocale redundante (ce sintetizeaza imperative strans legate de scopul propus) sfarsesc prin a induce in tine starea de transa, favorabila evadarii in acea directie. Nu intru in detalii ce nu isi gasesc aici rostul, dar subliniez cu tarie ca totul FUNCTIONEAZA perfect !!!

Desigur, ai putea suspecta ipoteza delirului, sau a starii hipnotic-onirice (pentru ca totul se petrece in somn), dar cei de la care am preluat tehnica asta insista, cu argumente ultra solide (si, iata confirmate), ca lucrurile se petrec aevea, in singurul mod omeneste posibil.


***

Nu am sa povestesc nimic din primele doua incursiuni prin alte lumi, intrucat ele au fost succinte si sarace in observatii (spaima reusitei mi-a blocat complet sistemul logic de interpretare), dar am sa spun cateva cuvinte despre planeta Ludango, tinta celei de a treia calatorii.. Ea e dincolo de galaxiile cunoscute si are un soare asemanator celui din sistemul nostru (alternanta zi/noapte fiind aproape la fel, am fost incurajat sa presupun ca si anotimpurile ar putea fi diferentiate, precum sunt la noi pe Pamant). Ce este cert e ca intreaga suprafata a acestui glob e complet imersa intr-un lichid similar apei, dar care are o alta densitate si o alta alcatuire chimica, nedaunatoare vietii.

Cu putine exceptii, oceanul Ludango e putin adanc (intre 40-80 cm) si nu exista nicaieri vreo intindere de uscat.. Toate aceste date imi parveneau in timp real, simultan cu nasterea spontana a intrebarilor mele legate de ele.. Era ca si cum un wiki-guide mi-ar fi asistat prompt si avizat parcursul.

Soarele din Ludango lumineaza difuz, in multiple nuante de rosu sangeriu, iar marea straluceste la randul ei intr-un verde smarald intens. Jocul de culori e impresionant si compenseaza cu brio platitudinea monotona a peisajului..

Am senzatia ca daca ce am vazut e o plasmuire a mintii, atunci ea ar putea fii un ecou al mai multor scene din filmul „Interstelar” a lui Nolan, dar voi reveni asupra acestei ipoteze..

***

De cateva nopti, gratie schimbarii de continut a invocarilor, am intrat in contact cu o alta entitate. La inceput aceasta mi s-a aratat sub forma unui obiect cilindric de dimensiunile unui butoi mediu levitant, ce pulsa in purpuriu fluo.. Telepatic receptionam simultan o seama de sunete guturale, mecanice emise in game si tonalitati variate.. Apoi, a urmat o tacere lunga, la capatul careia creatura si-a metamorfozat infatisarea, devenind un fel de romb 3D plutitor, de consistenta aburului laptos dens, ce tot asa, vibra de data asta in culori galbene.. Foarte limpede am si auzit in mintea mea din acea directie sentinta repetata de nenumarate ori: „Te invat ! Te invat ! Te invat ! Te invat !...” timp in care, prin fata ochilor au inceput sa se deruleze cu o viteza ametitoare imagini marcante din copilaria si adolescenta mea..

Viziunea asta dureaza de mai multe nopti fara schimbari substantiale.. Inteleg, tot dintro nalucire lipsita de noima, ca pentru a putea conversa avem nevoie si de o arhiva comuna de evenimente, ce se afla acum in curs de constituire ... Ca foarte curand voi dobandi la randul meu o zestre importanta de informatii dintrun  mediu necunoscut, asa dupa cum eu le partajez pe ale mele...

Sunt constient ca ceea ce mi se intampla poate fi numai rodul debordantei mele fantezii.. Ca imaginez realitati ce determina reactii ale subconstientului... sau ca, fara ocolisuri: o forma de nebunie perfida ma ataca subimisiv din directia din care sunt cel mai vulnerabil, inregistrand repetate succese..

Insa.. Daca nu e o nebunie ? Daca intr-adevar calatoresc si interactionez cu alte specii din cosmos ? Infricosator din intreaga tarasenie este ca aceasta ultima posibilitate are cea mai puternica credibilitate.

„Cel care se viseaza plimbandu-se pe Marte, se plimba pe Marte” E remarca extrem de corecta a unui erudit, intrucat realitatea cuiva ii apartine pe deplin aceluia, chiar daca are putine legaturi cu realitatea celorlalti (realitatea unanima).

1. Daca visez si am doar naluciri, de ce sunt acum ele atat de bogate in amanunte insignifiante pertinente ?? ... de ce formulez intrebari precise, tehnice, stiintifice, oportune.. la care primesc raspunsuri complet neasteptate in acelas registru: precise, tehnice, stiintifice, oportune ?

2. Daca parcurg numai un onirism hiperactiv, pentru ce temele alese de el raspund riguros sesiunilor premergatoare care le-au provocat ? Cat de normala este fascinanta metoda de a genera si orienta intr-un anume sens, vise ? Oare nu este ea insasi o dovada irefutabila ca ceva supranatural are loc ??

3. Stiu deja ca singurul mijloc prin care fiinta omeneasca poate infrange limitele spatio-temporale este, a fost, si va fi mereu: gandul .... acest Univers infinit si inepuizabil. Pana la urma, oare cat de inconsistent si  de abstract ar putea fi gandul.. ?? Nu cumva, exista un cotlon in care imaginarul se poate converti in material capatand dimensiuni palpabile ?? (ori viceversa ??).

Toate aceste consideratii imi dau fiori.. iar cel mai terifiant suport al tezei asteia rezida in teza cuantei, ce spulbera efectiv alternativa ingrijoratoare a alienarii mentale, confirmand cert ca nu explorez fantasme.. Ca pur si simplu ma deplasez in afara spatio-temporalitatii mele..

Arhipelagul Bucsan relateaza o astfel de anomalie a rutinei, din perspectiva solitudinii..

Iaca si o destinatie interesanta pentru viitoarea calatorie


Kepler-442b is a confirmed Super Earth that has 1.34 Earth radius and 2.36  Earth masses that orbits a k spectral type star called Kepler-442 in its habitable zone  at a distance of 1,206 light years away from Earth in constellation Libra. Kepler-442b has a surface temperature measured at 233 K (−40 °C or-40 °F) and surface gravity  estimated to be 30%  stronger than Earth. The planet orbits its host star at a distance of about 0.409 AU (61.2 million km; 38.0 million mi) with an orbital period of roughly 112.3 days.
Read more: https://www.spacex.jobsbdcirculars.com/2023/03/23/its-official-nasa-confirms-weve-found-5000-worlds-outside-the-solar-system-2/

....m-am frant in doua intre alegeri: sa merg la mare, dand curs unui genial imbold ? Sau sa raman in casa asteptand coletele din China ??

Unele dintre cele mai persistente dintre amintirile mele alcatuite integral din imagini reprezinta marea in zile ploioase. Nu intreba de ce, fiindca eu insumi nu mi-am putut da un  raspuns..

Sa fie pentru ca marea a insemnat in adolescenta mea un chin si o pedeapsa ? (oare sa fii pastrat la loc de cinste, in arhiva mintii, cadre cu ea suferind taman ca pe un fel de razbunare ?); sau poate din compasiune si complicitate ?? (caci in ciuda la toate necazurile pe care mi le-a prilejuit, am iubit mereu in ascuns intinderea asta nesfarsita de ape)..



D-aia pana la coada, am zis sa trag totusi o fuga.. si m-am gandit si la un drum cu trenul, pentru ca vagoanele n-au cum sa fie altfel decat goale, in partea asta a anului; dar si deoarece am bilete de gratuitate (pensionar) pe care ard de nerabdare sa le vad cum isi fac treaba..

Ok, am ales excursia, insa pana la urma mi-a suras mai mult varianta calatoriei cu automobilul, ce imi conferea o libertate de miscare net superioara..

Nici nu am ezitat dupa hotarare; M-am aruncat galop si instant in provocare.

S-a dovedit insa o idee proasta. Marea nu a avut nimic exotic, autostrada a fost plina de marlani si de politie, ploaia mocaneasca (cea mai insipida dintre variantele ei) nu a contenit niciun moment.. Locurile erau pustii, ori santierite.. Nu am gasit unde sa beau o cafea si nici unde sa halesc ceva decent si mai era si un fel de vazoleala tacuta.. Abia la acest moment mi-am dat seama ca unele dintre pregatiri vizau mini-vacanta de 1 Mai, si ca proiectul asta marin, mi-a incoltit in minte fix datorita calendarului pe care subconstientul meu il urmeaza cu rigoare.

***

In timpul asta, ba prin posta romana, ba prin serviciile de curierat, au inceput sa soseasca livrarile.. Operatorii sunau, iar eu ii rugam sa arunce totul peste gard, mizand pe faptul ca majoritatea produselor nu puteau fi afectate de socuri, insa deopotriva si pe calitatea ambalajului ce s-a dovedit in cazurile anterioare de o buna calitate protectoare.

Nu a fost asa. Doua din sase continuturi au suferit accidentari, din fericire mai putin grave, iar restul pachetelor aratau jalnic, scurse de ploaie si cu anvelopa sfasiata..

Una peste alta, o zi cum nu ti-ai dori; dar contabilizarea obiectelor primite si bucuria de a le avea in sfarsit a anulat in parte supararile din ajun..

***

Ramane sa primesc cortul, pentru a trece si la prima mare iesire a anului. Oricum, in ordinea evenimentelor semnificative, 2023 va pasi in istorie prin punerea in functiune a caminului din dormitorul nr.1 al cabanei (pentru care, de acum am tot ce imi trebuie) estimata a deveni realitate din acest weekend, sau cel mai tarziu din saptamana viitoare.



Pana atunci continui sa indepartez relatii, sa declin participari, sa refuz invitatii si sa fiu neam prost, ignorand apelurile de la fosti si foste... E o exacerbare de cautari, si pare ca toata lumea si-a amintit brusc de mine.. Cativa s-au prins ca au block, asadar acum ma suna de pe alte numere, iar eu raspund din teama de a nu rata vreun curier.. Dar si dupa aia... Sa te tii „..Scuza-ma dar nu mai am niciun motiv sa iti fiu amic.. Nu iti datorez nimic, iar ce imi esti tu dator a fost deja radiat din evidente.. asa ca e cel mai potrivit moment sa ne vedem de drum.. Sa il fructificam cum se cuvine !! Adio si n-am cuvinte.”

Am inca o sumedenie de variante cu mult mai taioase pentru cei insistenti.. Fiindca sa iti spun ceva: de data asta sunt mai serios decat un atac de cord. Gata cu profitorii, capusele si aplaudacii.. si lingaii.. Gata cu farsorii, cu vanatorii de donatii, inselatori si impostorii (si cum bine zic, daca ii exclud pe toti astia... nu mai ramane nimeni.. GATA cu toata lumea care va sa zica !!!)..

Vreau la teatru !!.. asa mi-am zis. Am cautat un spectacol care „sa se merite”, dar nu am aflat nimic potrivit. Actori mediocrii, puneri in scena tembele, preturi exorbitatnte ( in raport cu ce se ofera) si un fel de pauza a reprezentatiilor, cauzata de zilele sarbatorii muncii.. M-am tot perpelit, fiindca nu imi mai place sa reconsider nevoi si proiecte.. asa ca solutia a sosit imediat, surprinzator chiar intr-o gama de optiuni:

1.    O piesa din videoteca personala (sunt multe DVD originale, pe care nu le-am rulat nici macar o singura data, unele valoroase).

2.    Un teatru disponibil „on line” cu actori adevarati, semnate de regizori consacrati.

3.    O dramatizare interactiva de la Youg Vic in care intriga se petrece round the clock cu dezvoltari alese de tine;

Pentru un spectacol reusit a trebuit sa reconfigurez camera cu tv-ul cel mare, si instalatia lui home cinema... Mi-a luat ceva timp, dar Doamne, s-a meritat pe deplin.

Nu stiu de ce ...?.. ...poate cantitatea de energii cu care m-am incarcat in excursia marina si urmarind o reprezentatie de mare clasa, a nascut in mine acea creativitate debordanta rara ?. ...asa ca am programat imediat o sesiune street photo, pentru care, intreaga zi de sambata am organizat ample pregatiri..

Voi trage azi, prin parcuri si prin centru vechi.. Am zis.

 

***

Am putut in sfarsit sa fac niste calcule pentru incasarile primelor trei productii, ce au inceput sa dea semne de stabilizare.. De cateva zile, cresterea incasarilor pare sa se fi cam oprit  (fluctueaza in limite destul de nesemnificative), asa ca momentul era unul oportun. Ce sa zic ?? La cel mai important post/obiectiv/investitie/ din cariera mea de constructor am castigat pe final, la capatul a 16 luni de zile, ZYX lei, ce a reprezentat cel mai insemnat castig de pana atunci, dintre toate veniturile..

Nu zic nimic despre consumurile fizice si spirituale ale acestei izbanzi, care au fost... pe masura.. De pe acest prim segment, in care m-am inscris practic debutant al breaslei, am incasat pana acum 5,6 x ZYX lei, prognoza indicand ca mai am inca de primit circa 4,2 x ZYX lei in urmatoarea perioada, ce s-ar intinde pe o durata estimata la 18 luni... Pentru intreaga tarasenie, „am muncit” lejer circa doua spatamani.. fara batai de cap, numai cand am avut chef si cu mari rabaturi la calitate..Ar mai fi si butaforia... actritele.. in fine, cheltuieli de dupa virgula..

Cum spuneam mai deunazi: banii nu se fac din munca !!

 

***

Purcica internationala incearca o schema impudica pentru a zdrobi portile anonimatului in care s-a surpat. Crede ca o expunere frontala panoramata a vaginului poate estompa detaliile intregii imagini (ce o dezavantajaza teribil.. are deja,, cat ??.. 48 de ani ??). In plus isi mai si imagineaza ca un fotograf specializat in astfel de chestiuni, ar fi o investite inutila.. Pai darling, s-ar putea sa ai si tu dreptatea ta, insa numai pentru mediile privative de libertate, elevi si prescolari.. perversi, ori impotenti convertiti la perversiuni.. Pricepi ??

Ma uitam la cateva fotografi a lui Belucci pe la 50 de ani. Lasa ca sunt realizate de profesionisti, lasa ca femeia si-a conturat silueta spre perspectiva voluptoasa, pentru a contracara efectele de neevitat ale varstei, dar in ciuda la toate astea, ochiul critic al unui mascul nu o poate privi altfel decat "cu ingaduinta".. Mda, e apetisanta inca, dar niciun barbat adevarat nu s-ar incumeta, cand exista la indemana ceva mai fraged si mai inocent (de care strada musteste in oferte)... fiindca iti dai seama ce a fost la curul lu' asta pana la 50 ??..

Purcica, nici la curul tau nu a fost prea multa liniste.. Trei copii nu apar asa, din florile marului, chiar daca sunt asumati de acelasi parinte.. S-au dat lupte grele pe acolo.. Nu te mai raporta la gang-bang, ala e cinema.

Pe mine problemele tale ma lasa complet rece.. nu m-ai interesat din cale afara niciodata, iar atunci cand a existat o vaga posibilitate sa devenim intimi, m-ai dezamagit prin graba de a converti evenimentul spre zona avantajului tau (cu precadere material). Bine ca nu s-a intamplat nimic atunci.. Slava cerului.

Dar ce iti spun te poate ajuta, si te poate scuti de o sumedenie de neplaceri: abandoneaza calea asta. Nu are niciun viitor roz. Poti ajunge numai la psihopati, maniaci, gerontofili.. you name it.. Si ar fi atat de pacat, considerand cat de mult iubesti viata.. si toate asteptarile tale (fanteziste) de la copii..

Anemona si Pazavan...


Am ratat sedinta foto.. Nimic nu mi-a iesit. Intreruperea asta prelungita m-a facut pana si sa uit comenzile de la aparat. In plus strada nu a avut nimic deosebit sa imi ofere.

Mai mult macinat de tristete, decat doritor de un portret adevarat, m-am surprins pe la Sevastopol cerand permisiunea unei domnisoare de a o fotografia. Fata a fost surprinsa si in locul unui refuz direct, a prefereat sa ma supuna interogatoriului circumstantial: ca de ce vreau sa ii fac poze ?? Sa le postez pe Instagram ?? Pe Tik-Tock ?? Perspectiva nu ii parea ofensatoare, ci mai degraba era doar curioasa.

Am lamurit repede situatia vanturandu-i pe sub nas cardul Nikon NPS, ce atesta faptul ca sunt profesionist (lasa ca era expirat) si tipa a acceptat cu niste mici conditii rezonabile si cu obligatia de a ii trimite si ei pozele.. Apoi mi-a cerut putin timp sa isi compuna personajul (machiaj, tinuta, etc.).

Am inceput sa regret invoiala, intrucat genul de sesiune pe care o aveam in cap paria totul pe spontaneitate.. Nu puteam insa sa mai dau inapoi, asa ca am tras cateva cadre, dupa care am facut schimb de numere, ca sa ne putem apela dupa ce voi fi descarcat pozele..

***
Apoi am zis sa ma incerc pe niste cladiri de pe Ferdinand. Pentru asta am intins trepiedul constatand cu surprindere ca acesta are cap fluid.. Nici nu stiam sa am asa ceva, dar imi amintesc perfect ca se afla pe una dintre listele de prioritati a viitoarelor achizitii foto, de la un moment dat.. Oare cand l-oi fi cumparat ? Chiar ca m-am ramolit..

Pana si trepiedul imi parea acum mult mai confortabil decat mi-l aminteam. Am mai multe, insa acesta a fost mereu preferatul meu pentru iesitul in natura.. Se strange pana la 40cm si se extinde peste 180cm, ceea ce e o adevarata raritate in domeniu...

Pe cand eram super incantat de fatada unei case din secolul trecut, incarcata in elemente decorative, mi-am dat seama ca nu am cu mine tilt & shift-ul, obiectivul ce ar fi putut valorifica panorama. In absenta lui nu as fi putut sa obtin decat o fotografie anonima, lipsita de personalitate si pe masura celui mai neavizat turist.




Atat de tare m-am mahnit, incat am strans totul in rucsac si am pornit spre casa. Pe drum insa am hotarat sa merg pana la SelGros ca sa caut capac la tigaia de voiaj primita din China.. si asa am si facut.

***

Se facuse ceasul doua jumate pe cand am iesit dezamagit din super market (intr-o gama nesfarsita de obiecte asemanatoare, lipsea exact produsul cautat) si m-am asezat in statia de bus ce m-ar fi dus acasa. Masina intarzia.. S-au scurs circa 20 de minute pana sa ma impacientez.. In jurul meu, mai multa lume, la fel de ingrijorata. Intre toti o domnisoara pe la 30, imbracata in bustiera alba, pantaloni de trening, cu adidasi in picioare si pantecul gol ma privea intr-un mod mai deosebit.

Mi-am facut curaj si am intrebat daca ea asteapta de mult.. „Pai .. ca si dvs.. mi-a raspuns zambind” – „Da asta stiu, insa ati fost in statie cand eu am venit.. va intrebam in legatura cu acea durata..”

„Pai nu, ca abia sosisem si eu. Am iesit impreuna din magazin, dar nu m-ati remarcat..”
„Cum o fi fost posibil ?? Ca nu sunteti deloc o prezenta care sa treaca neobservata” incerc eu o gluma.

Apoi incurajat de zambetele ei si cu mult aplomb, atac frontal: „Uite ce e.. S-a facut aproape trei. S-a dus ora prnazului si am ramas nemancati; dati-mi voie sa va invit la McDonald sa mancam impreuna.. E chiar aici peste drum”

„Pai... eu nici nu va cunosc si sunteti un strain.. Asa, din prima ??.. Nu mi s-a mai intamplat.. Nu stiu.. N-ar fi ok..”

„Dar si dvs va e foame si v-ar prinde bine. Fac eu cinste. Nu v-am invitat la mine acasa , mergem intr-un local public plin de oameni. Nu aveti absolut nicio obligatie. Va puteti ridica si pleca oricand.. Eu zic ca se merita sa dati curs propunerii”

Don’soara rade, intoarce capul in toate partile, se gandeste.. vrea sa zica ceva, dar se opreste.. Trage flagrant de timp. O cercetez mai amanuntit. E modesta. Hainele sunt comune, din cele de la Dragonul Rosu, chipul ascuns in mare parte de niste ochelari de soare imensi, e unul provincial.. Incep sa ma intreb daca se merita sa mai insist, pe cand ea da glas unei noi lamentari: „Da, imi este foame si as vrea sa te insotesc, insa nu stiu daca se face. Ai sa crezi ca sunt o femeie usoara si nu ar fi adevarat.. Vezi, imi este imposibil sa.. ”

Aha.. progrese.. a trecut la „per tu”

„Esti casatorita ?? Ai vreun iubit gelos ?.. Astea ar putea fi argumente, dar nu cred sa ai, fiindca nu te-ai afla singura intr-o statie de autobuz in miezul unei zile de sarbatoare”

Pe la replica asta isi anunta venirea si masina mult asteptata. Opreste cam in dreptul nostru, usile se deschid, mai multi dintre cei din preajma se suie, iar eu ii fac loc sa se urce prima.. Insa tipa e incremenita... Masina mai zaboveste contrariata cateva clipe, apoi usile se inchid si ramanem amandoi jos.. Iaca si raspunsul ... Frumoasa maniera de a il comunica...

Ok, imi calibrez discursul pe masura interlocutoarei. Ma prezint, uite eu sunt Hampu... da pe tine cum te cheama ? „Anemona !”.. divortata, fara copii, functionara la Kaufland.. la sediul lor, nu in magazin.

Nu mai zic continuarea. A plecat de la mine abia a doua zi.. si asta numai pentru cateva ore, caci s-a intors „sa terminam ce am inceput”.

O persoana rezonabila, de mare curatenie si decenta, cu multe nevoi si asteptari erotice, deschisa propunerilor „neortodoxe” ... Meritam aceasta aventura... Anemona, ce mai nume ??

***
Pe seara primesc telefon de la individa ce mi-a pozat in Sevastopol, ca am uitat sa zic cum am patruns imprena si in biserica ca sa mai tragem doua, trei poze.. Ok, ok... ma ocup imediat.

Ajung la rucsac, scot aparatul, scot si cardul din el.. dupa care privirea mi se opreste pe o cutie de la fundul sacului: obiectivul tilt & shift.. goddammit! Goddammit... !!! Si nu e tot.

Constat ca gulerul de la capul fluid al trepiedului e de culoare galbena.. Este imposibil sa fi cumparat asa ceva si sa nu imi amintesc.. La mine totul e pe rosu, cu doua exceptii care sunt pe verde (aluminiu eloxat de la accesorii).. Scot piesa afara si incep sa o cercetez mai amanuntit... Pe spatele capului sta lipita o eticheta autoadeziva pe care scrie Emil Pazavan.. un oicei frecvent printre fotoreporteri, acela de a isi semna echipamentul.

Plin de presupuneri sumbre ma grabesc in atelier, spre locul in care am depozitate scule.. Trepiedul meu e acolo.. Fara cap fluid, asa cum il stiam.. Asta nu imi apartine. Imi si dau seama acum, ca in urma cu aprox doi ani, participand la o prezentare organizata de UNATC am parasit locatia in mare graba, fiindca primisem un telefon urgent.. Desigur, atunci cand am strans lucrurile l-am strans si pe acesta, pagubindu-l fara sa vreau pe la fel de neatentul musiu' Pazavan..

Poftim situatie... !!!!

Sa il gasesc pe proprietar este aproape imposibil dupa atata vreme. Ar fi fost greu chiar si atunci, intrucat si el era, probabil ca si mine, un simplu invitat printr-un anunt general..

Si apoi trepiedul asta e cu mult mai fain ca al meu...

Cateodata e bine sa lasam lucrurile asa cum s-au nimerit.

Unghia s-a vindecat cu totul. Este un timp record... Tin minte ca la ultimul accident de gen, am fost paradit mai bine de 4 luni.. Fara doar si poate ca medicamentul acela e responsabil... Cinste vracilor !!

***

Ieri am zacut.. Nu mai sunt de 20 de ani, iar Anemona asta m-a epuizat.. M-a stors ca pe o lamaie. Constat inca o data schimbarea asta radicala de atitudine, in ce priveste generatia femeilor nascute incepand cu 1995... Aproape fara exceptie toate o sug din placere si fara sa le ceri asta... In plus, exista o mare dezinvoltura si o suprema renuntare la fandoseli gratuite... Mie imi place la nebunie noul stil, insa asta nu inseamna ca nu am ramas si un pic nostalgic dupa cel anterior...

Deh...



***

Ezit inca intre a merge la pescuit, ori a imi oferii o saptamana la cabana. Chestia cu pescuitul are dezavantajul prohibitiei, iar cea cu cabana, presupune mult de munca.. Nu stiu... Poate o mai turez pe Anemona, fiindca este 100% , ca intre noi nu va dura cine stie ce... Nu are cum.

As vrea sa investesc niste bani in ea. Sa ii mai ridic un pic nivelul... sa ii fac acest minim cadou. Asta imi aminteste de D2, cu rusine imi aminteste de ea... Atunci, in excursia aia, dupa ce a inceput sa se poarte tembel, am actionat-o din fonduri. Ea nu avea nicio lețcaie. Ii dadusem ceva de buzunar.. vreo 50 de euro, si imediat ce am fi ajuns in Olanda ar fi urmat sa ii mai dau 1000, ca sa aiba din ce sa isi faca cumparaturi, insa cand am vazut cat poate sa fie de mojica, am renuntat la gandul de a o mai bucura in acest sens. Ba mai mult, am apasat pedala pe economii si chibzuiala, chiar daca acestea impuneri ma afectau deopotriva.. Pana si banutii de apucasem sa ii dau ...

Am pus-o sa plateasca din ei tot felul de lucruri numai ca sa nu ii mai aiba. Imi era teama ca in nebunia ce o stapanea, ar fi fost capabila sa lase totul balta, si sa se intoarca in tara, iar bruma de firfirei o putea sprijini in astfel  de planuri idioate. Trebuie ca paream avar si absurd in ochii ei, insa era mult mai bine asa, decat gangav, pampalau si gasca buna de jumulit. Si apoi, un abandon din asta intempestiv ar fi compromis excursia, grupul de oameni nevinovati, ce doreau numai sa se distreze, ar fi avut de suferit..

Peste ani am reconsiderat intreg acel comportament, nedemn de mine. Puteam gasi alte metode ca sa fac fata ticalosiei cu care ma confruntam si de asta ma mustra mereu constiinta, ori de cate ori ma mai gandesc la evenimentele de atunci.. Eu nu am fost niciodata zgarcit cu prietenele mele.. As spune chiar dimpotriva. Excelam prin darnicie si nechibzuinta in cheltuieli.. dar uite cum lepadatura aia a scos din mine ce era mai rau. D-aia e musai sa pastrezi o curatenie in ce priveste anturajul apropiat...



In fapt mi-am propus numai sa o duc pe Anemona la magazin si sa o imbrac in ceva mai de calitate si... mai complet, dar ar trebui sa fiu foarte atent ca nu cumva sa interpreteze gestul ca pe o plata, in contul serviciilor prestate deja.. E foarte mandra.. Ar fi o jignire pe care nu o urmaresc, insa cred ca regland din vestimentatie ar putea aspira la o categorie de persoane mai apropiata de calitatile ei.


***

Am posibilitatea sa compar produsul original, vs contrafacerea chinezeasca. Unul e de pe Amazon si a costat 125 euroi, altul de pe AliExpress si a costat 82 euroi;

Unul e Made in England, altul Made in China;

Lasand la o parte calitatea evident mai slaba a finisajelor si a ambalajului, chinezaria este peste modelul ei, oricum ai da-o. Acum desigur, pentru a ma putea pronunta categoric ar fi necesara si proba timpului; insa la performante ??? ...lanterna din China e mai puternica, dureaza mai mult, are in plus inca trei comenzi, din care una ultrautila, si pare mult mai robusta.

Deci e adevarat.. China a devenit deja o importanta putere.

***

Dupa ce voi muri casa va fi sigilata de Politie. E procedura standard. Apoi se va astepta o perioada. Va fi o hotarare judecatoreasca si se vor da anunturi catre eventualii succesori  (asta in ciuda faptului ca eu am lasat un testament in care anunt ca ei nu exista).

Apoi bunurile vor fi confiscate si valorificate de stat printr-unul dintre magazinele ce se ocupa cu asa ceva (ANAF, imi pare). E inca posibil sa fiu dus la cavoul familiei, insa nu ar fi nicio sfaraiala. Dupa o vreme vom fi evacuati de acolo, intrucat nu va mai fi nimeni care sa plateasca taxele anuale... O sa imi pese foarte putin spre deloc..

Obiectivele foto si restul echipamentelor au sa constituie fara nicio indoiala un motiv serios de frauda. Cel mai sigur, vor fi subevaluate, sau scoase la pachet, in asa fel incat un client pregatit sa le poata cumpara pe nimic intr-un mod perfect legal.

Locuinta va fi si ea vanduta de Primarie.. Tot un smecher va fi beneficiar si in povesetea asta.. Foarte curand de mine nu are sa isi mai aminteasca nimeni.. Paguba’n ciuperci..
Ma intreb ce se va alege de sculele camping si pescuiala ?? Probabil ca ele au sa dispara inca din faza de inventariere..

Cabana ?? Nope...  pe ea am sa o instrainez .. O voi dona ! Cuiva care sa merite.. Cine stie ? Vreo Anemona, ceva ?? In orice caz numai cuiva pe care sa cunosc decat superficial.. Caci daca apuc sa cunosc pe cineva mai bine, ma sucesc...

Taman ce m-am programat pentru la cabana intr-un weekend prelungit, cand hooop, vine pe sms invitatia asta inopinata si suspecta. Colectivul de la VZXY imi reclama prezenta la sarbatoarea muncii (una dintre cele sase petreceri anuale organizate de ei in curtea interioara a institutiei, cu rol de team building).. E pentru vineri.... M-am tot framantat de ce ??? Nu am fost eu prea popular pe acolo si am mai avut si niste intepaturi cu unul dintre directori.. Bizar ...

Si totusi flerul meu insista ca ar trebui sa onorez propunerea... In plus, mi-a cazut in tarot ca ar fi bine sa evit calatoria de la sfarsitul saptamanii .. De unde stia el Tarotul, de planurile mele cu vizita la cabana ???


Oricum, azi am zi de bazin... Poate reusesc o analiza mai atenta.

***

Continua sa soseasca cumparaturi din China.. Interesant ca acum, curieratul trebuie sa raporteze la ANAF toate aceste achizitii, pentru evantualitatea ca eu sa nu cheltuiesc bani pe care nu ii pot justifica (proveniti din coruptie, frauda, sau evaziune). Imi pare un mijloc atat de degradant, de absurd si de inutil.. In definitiv, cineva ca mine poate sa afirme ca sunt economii stranse intr-o viata.. ar fi nevoie de multa pasiune din partea ANAF sa ma dovedeasca mincinos...


***

Ce imi place la cehstiile pe care le tot comand e ca ele sunt exact asa cum au fost descrise in reclame.. Nici mai mult, dar nici mai putin.

E un comert corect... din nou BRAVO CHINA !!!

***

Ieri am facut o confesiune completa in cealalta parte.. Ma simt golit si restartat.. Chiar simt cum abia acum am reusit sa pun un punct clar in acea chstiune, incheiata in cei mai agreabili termeni posibili, dar care totusi a lasat niste rani necicatrizate.. pana ieri.

Sunt impacat si recunoscator pentru tot ce mi se ofera, pentru ca primesc la greu !!

Clubul asta a fost multa vreme unul elitist. Singura piscina acoperita din cartier. Veneau numai fitzele.. In numar mare veneau.. Veneau sa se expuna mai cu seama, ca vorba aia, atatia bani pe costume, pe gym, pe masaje, pe solar.. Atatea constrangeri alimentare.. atatea ore in fata oglinzii.. si pentru ce ?? Pentru numai cateva zile de plaja la mare ??

Dar iaca cum a aparut firesc si concurenta, lasand stabilimentul mult in urma din pricina dotarilor si a dimensiunilor reduse.. Lumea buna s-a mutat ilico in locuri, mai speciale.. Se merge la Therme.. se merge la Mall... la spa....  la jacuzzi... la ciubar..  eh, eh, ehee..

Pentru mine devenirea a fost super OK, intrucat in cursul saptamaniii si intre anumite ore, sala a devenit de cativa ani complet goala.. Si eu i-am invatat din mers ritmul. Am acum abonament, am vestiarul meu, am oamenii mei care sa ma slugareasca si sa imi furnizeze informatii de culise (cand au schimbat apa, cum i-a mai iesit chimia, ce a mai zis dsp-ul, etc)..

M-am deplasat cu bicla, ca sa intregesc caracterul sportiv al iesirii. Distanta nu e mare, insa drumul e destul de intortocheat.. strazi, stradute, cotloane... Posed de asemenea statia mea personala de verificare (ph, grad de limpezire, clorinare, etc) dar e mai mult "de jucarie". Face insa impresie si ii sperie pe administratori atat cat sa fie sinceri cu ...

In general timpul petrecut aici in zilele mohorate e unul foarte misto.. mai ales daca combini balaceala cu lectura (ori cu audiobook-ul la casca).. Insa de aceasta data m-a rapus o somnolenta de neinteles si nenaturala.. Ca niciodata cred, am atipit pe sezlong in mai multe randuri ?? Sa fie vremea de afara ??? Sa fie varsta ?? Sa fie din cauza Anemonei (pardon, rectific, am aflat exact. Este Ana Mona).. Nu stiu... nu stiu, insa m-am simtit teribil de jenant.

Ce imi amintesc cu regret e felul in care in tinerete ii dispretuiam crunt si intolerant pe bosorogii ce veneau sa traga cate un pui de somn pe cearceaful intins la malul marii..

***

D8... ha, ha, ha.. Desi n-ar fi de ras. De pe la 45 s-a decis sa isi insele sotul, drept pedeapsa pentru comportamentul conjugal al acestuia (incarcat de gesturi, care pentru D8 reprezentau grave ofense personale).

Timp de alti 3,4, ani si-a tot facut curaj, a cantarit, a masurat.. A construit chiar si scenarii/planuri pentru situatia in care ar fi fost surprinsa in adulter. Apoi, dupa inca o decada, la recomandarea insistenta a oglinzii si a spectrului menopauzei, s-a panicat; a renuntat sistematic la toate pretentiile ce conditionau alegerea si la toate retinerile, transformand dorinta intr-un tel esential al existentei sale. Dar era tarziu...

Destinul femeii, al oricareia pana la urma, e implacabil: ii este dat sa controleze autoritar jocul pana la un punct, apoi e progresiv marginalizata, pentru a fi in cele din urma eliminata fara pic de mila.

Cu D8 nici nu ai putea simpatiza in autodafe.. Ea a fost permanent in concurs numai cu sine, asteptand insa confirmari din directii neimplicate in proces.. Aici banuiesc ca a gresit.

Nu ma gandeam la ea.. fiindca mi-am interzis sa mai judec atitudini ale altora; ma gandeam la mine.. la ezitarile mele, la proiectele mele ce functionau pe raspunsuri din partea mediului, pe care el mediu nu se grabea sa le formuleze.

Ma gandeam la un D8-Me..



***


Weekend ahead !!.. No specific program.. No special program.
Poate sa ies la un film ??
Poate sa mai pun de un chef in foisor ??
Poate sa astept cuminte sa vad ce mai aduce viitura ??


Deocamdata participare la VZXY ......la sarbatoarea muncii

Oamenii astia.. Deformati profesional bro.. !! Asta trebuie ca e explicatia. Le-a distrus viata meseria asta ce consta in a te indoii de orice... Unica explicatie, caci altfel nimeni nu ar putea sa fie intr-atat de neghiob.

Buuuun .... Am fost la petrecerea lor, si am dibuit instant scopul ascuns, pana ca cineva sa apuce sa deschida gura. Au ajuns in impas cu actualul consultant pe investitie si ar vrea sa il disloce cu sprijinul meu... Exact, identic si la indigo cum au procedat si cu mine, atunci cand am ajuns impreuna in aceiasi situatie.. Nici un pic de imaginatie creativa, nicio evolutie in schemele de lucru, nicio decenta vis a vis de marsevia de atunci, nicio scuza... nicio initiativa reala pentru realizarea obiectivului. In locul la toate astea, numai un munte de orgolii si o prapastie de expertiza.. 

Nu mi-au spus explicit si din prima.. au tatonat.. au insinuat.. au tachinat...

Asa, din complezanta, am acceptat sa ma uit peste niste hartii  (ca sa imi merit tratatia) si m-am crucit.. Nu mai exista competenta in esalonul coordonator (minister). Totul acolo e politic, iar din punctul de vedere al partciparii formative la proiecte ??? Ea a fost redusa ...practic la zero. Indrumarea si controlul au disparut complet, intrucat ele presupuneau pricepere si o buna pregatire tehnica. Totul e politic... totul a ajuns doar pile, cunostiinte si relatii in ocuparea unor posturi banoase.

PM-ul nu mai face decat sa forwardeze corespondenta intre subunitati si dezvoltator, iar periodic, cand prinde o zi grea, face asta si invers.. Nici nu cred ca mai citeste scrisorile... E mai mult decat revoltator.. Ce sa faca intre atatia cretini bietul consultant ?? Va fi dat la o parte fara rusine pentru verticalitatea sa, la care se mai adauga si o doza de nepregatire.

Insa povestea a avut  partea ei amuzanta. Dupa circul de fatada, mi-au propus direct o suma de bani.. Mare surpriza cand nu m-au vazut cazand pe spate la auzul cifrei, asa cum sperau... Bine, ca si era ceva ridicol. In constructii si in investitii, la acest nivel, palierul de salarizare incepe de pe la, de patru ori peste.. Asta intr-o schema mai modesta. Nu i-am ras in nas directorului, asa cum ar fi meritat (avand in vedere si scena despartirii noastre din urma cu 4 ani), dar i-am sugerat, fie sa faca rost de bani pentru cineva destoinic, fie sa reconsidere disputa cu personajul existent, caruia sa ii mai si finanteze un upgrade; asigurandu-l 100% ca eu nu ma mai pot implica in nimic de gen... Apoi numai asa, de al dracu’, de nervi si din descatusare, m-am scapat in platouri, in sticle si in tavi... ce plm ??

Mi-au dat o masina sa ma duca inapoi acasa. Tolanit pe bancheta din spate, in moleseala siestei de dupa excese, am inceput sa fiu framantat serios de grija zilei de maine.. Ce Dumnezeu ??? E weekend si eu nu am nimic pregatit... Oare nu ma jurasem eu mie insumi ca nu voi mai lasa nicio zi sa treaca neonorata ?? .. Paaaai ?? Taman un weekend sa ratez din lene ??... Nuuuu... nu e posibil. Plec la peste.. Am zis.

***

„Baclava”.. zis si „Tony Sanchii”... cunoscut si sub numele de „Antonio Musama”.. „Amush” pentru apropiati... Batran, ramolit, confuz si perfect chel.. La aceiasi adresa de la nastere si tot in fata casei, unde de cand i-au desfiintat bancuta, iese acum intr-un scaun cu rotile de care nu are neaparata nevoie.

Ce mai tip, in zilele lui ??? Ce mai gagicar ?? Cand ne-am reintalnit la 20 de ani dupa copilaria din cartier „Tony Sanchii” era mare combinator de materiale pe santierele patriei. Fusese repartizat disciplinar in una dintre echipele coordonate de mine si din reflex i-am asigurat protectie si sprijin, fara sa imi ceara nimeni asa ceva.. Tocmai de aceea cand m-am trezit cu el peste mine in birou am fost teribil de surprins sa ii ascult replicile: „Bai cacareaza.. Tu seful meu vreodata ??.. Bai zeroule, asta n-are sa se intample niciodata, pricepi ?? Eu ma pot pisa pe tine din orice pozitie, asa ca dispari din locul asta pana sa nu incep sa ma ocup... Pricepi” si tot dadea din maini... si era purpuriu la fata.. fierbea..


 

Nu i-am inteles niciodata iesirea aia, dar l-am transferat chiar din acea dupa amiaza.. Apoi m-am tot gandit.. Copilarie, adolescenta.. Ce-am avut noi doi de impartit ?? Nimic... absolut NIMIC.. Jucam in ligi diferite, dat fiind diferentele de varsta, si de pregatire, si de anturaj, si de preocupari.. Cu ce oare l-oi fi deranjat ? Cand ? Cat de grav ??

Ca senior iti reapar frecvent in minte episoade de neinteles din trecut. Te consuma imediat o nevoie de a elucida acele evenimente pline de echivoc, dar de cele mai multe ori nu mai ai nicio posibilitate sa faci asa ceva.. si inima ti se face ghem, ca ai sa pleci de pe lumea asta cu atat de multe semne de intrebare..


 

Dar „Amush” inca supravietuieste ... asa... batran, ramolit, confuz si perfect chel.. la aceiasi adresa de la nastere, in fata casei unde de cand i-au desfintat bancuta, iese acum intr-un scaun cu rotile de care nu are neaparata nevoie.

Ia uite ce mai provocare ???

Nu-i pentru cine se pregateste... Ceea ce ar fi trebuit sa fie un weekend anost s-a dovedit pana la urma unul extrem de dens si de complicat..

Mai intai ca bucatele din care m-am infruptat la „petrecerea muncii” s-au dovedit nashpa... Nu stiu precis ce anume, dar ceva mi-a picat greu. M-am perpelit toata noaptea.. nici pe gura nici pe fund nu sta sa iasa nimic, ci doar clocotea acolo in viscere..

Dimineata mi-a fost ceva mai bine, asa ca am dat curs partidei programate, schimband insa tinta.. Intrucat parea sa fie o zi insorita am ales sa incerc balta C. despre care am auzit mult vorbindu-se numai de bine, si am renuntat la clasica G.

Drumul simplu, direct, si pitorescul locului s-au confirmat intocmai, insa solnita varsata in zori si-a spus imediat cuvantul. In primul rand ca am uitat momeala acasa.. Nu ca nu as fi avut cu ce sa dau, dar imi pregatisem ceva special.. Asta mi-a taiat tot elanul. M-am asezat apoi intr-un loc nepotrivit.. Ce o fi fost in capul meu ?? ... Abia imdiat ce am sfarsit cu preparativele am realizat cat de tampit am ales.. Pentru ca oricum am ajuns tarziu si instalarea a durat mai mult decat se cuvenea, locurile bune s-au ocupat pana sa percep greseala, unele chiar sub ochii mei..

Dupa trei ore am decis sa plec. Nici macar o singura trasatura, in conditiile in care pescarii din stanga si din dreapta il cam omorau pe peste.. Imi era si jena.

Acasa am zis sa im fac ordine in harduri si stick-uri, ca nu gasesc niciodata ce am nevoie.. In plus nici nu le am pe tematici si asta complica si mai mult cautarile deosebit de dificile.. si iar am uitat de sarea varsata.. Ea insa nu a uitat de mine: la o manevra simpla de copiere ceva s-a intamplat si am pierdut cam 100 de giga.. Erau arhivele lui Nae.. A muncit saracul sa le compuna ani de-a randul si reusise o treaba miraculoasa.. Mi le-a lasat mostenire inainte sa plece. Circa 1200 de filmulete coborate de pe cele mai variate site-uri de profil si-au luat zborul irecuperabil.. Si asta din cauza unui stick cumparat de pe AliExpress.. Pierderea m-a afectat cumplit.. Parca as fi aflat de moartea cuiva apropiat.. Nici acum nu mi-am revenit.



***

Pe dupa masa a venit Anemona sa ma bucure cu farmecele ei.. Ce binecuvantare... dar iar si-a bagat sarea coada si ne-a stricat ziua.. Un pisic din vecini ce cotrobaia prin garaj a daramat raftul cu lacuri si vopsele.. Una dintre cutii s-a deschis, iar continutul ei a improscat totul in jur, dar mai ales masina.. Era pe tiner, asa ca am fost nevoit sa intervin imediat.. S-a ales praful de sedinta amoroasa.

Dar tot nu m-am lasat. Pe seara am iesit impreuna la H&M sa cumparam haine.. si a fost bine... fata chiar s-a simtit grozav si era evident ca isi dorea astfel de toale pe care nu si le putea permite.. Ca sa accepte a fost nevoie de o intreaga istorie, ca madama e mandra rau.. dar a mers.


***

Duminica am decis sa fac curat in garaj si sa arunc o sumedenie de chestii nefolositoare. Pierderea bazei aleia de date m-a aruncat intr-un conflict cu posesiunile... fiindca am simtit asa, ca si cum si ele ma controleaza cam in aceiasi masura.. Daca tot am ales sa merg singur, atunci singur sa fiu.. Sa nu mai depind de nimeni, dar si de nimic.

Am pus totul in saci si sacii i-am dus in fata casei taman pe cand trecea o masina de gunoi.. Exista cate una pentru zilele de sambata si de duminica.. Altfel ele sosesc numai saptamanal.. dar asa s-a dovedit util, pentru ca toti fac curat inweekend si in felul asta rezulta un gunoi suplimentar.



Dupa ce totul s-a incheiat m-au podidit regretele.. A fost exact ca atunci cu materialele pentru M4.. Am tot stivuit in curte, de pe santierele in care lucram, materiale ce puteau fi de folos intr-o gospodarie de la tara. Tamplarie pentru o mini sera (cu tot cu geamuri), dale pentru aleile din curte.. suporti din care sa se poata realiza un chiosc.. caramizi, mortar, polistiren si adeziv, vopsele si lacuri.. placi osb... Puteam sa umplu un camion... Insa persoana pentru care agoniseam m-a dezamagit intr-un mod jignitor.. asa ca la un moment de suparare, am chemat niste baieti si i-am pus sa ia totul moca.. numai ca sa imi elibereze curtea ....si constiinta...

***

Cautand instructiuni pentru ca sa fac telefonul sa se miste mai repede am dat peste clipul unei imbecile ce isi povatuia suratele pe teme sexuale... zice: „vad tot mai ades in retea fete care isi pozeaza vaginul si apoi il publica.. Cat de stupida sa fii sa faci asta..?? E ca si cum ti-ai lasa portofelul deschis si plin pe o banca din parc.. Fetelor voi chiar habar nu aveti ce comoara purtati intre picioare.. Voi nu stiti sa va ingrijiti de acest dar, care ar trebui pastrat la cea mai mare cinste si daruit numai cu ţârâita..”

Ah ce cap in gura merita tembela asta ? Vaci precum ea au dus omenirea in situatia in care se afla.. O armata intreaga de scroafe practica metoda asta jegoasa denaturand de secole relatiile femeie barbat.. Mai departe basina imputita se ia de curve.. Ca sunt tampite, proaste si nebune. Ca ar trebui impuscate..

Pe final un ropot de recomandari: ca nu care cumva sa faca ce le cer barbatii.. Ca femeile usoare fac orice pentru bani si fara sa gandeasca, dar un barbat trebuie invatat sa isi respecte consoarta si asta inseamna sa nici nu gandeasca la ceva nefiresc precum suptul, linsul, ori stropitul pe fata, gest de maxima umilinta al carui unic scop chiar asta ar fi.. sa isi cunoasca tipa locul ei de sluga si de obiect..

Bai.. de cand am decis sa nu mai urmaresc niste vloggeri care ma agasau asta a fost cel mai cumplit experiment in relatia mea cu youtube.. Ipocrizia si nerusinarea acestei libelule abjecte a intrecut orice masura.. Slava cerului pentru toate doamnele dezinhibate.. si pentru toate acelea care au inteles ca intre sexe nu exista niciun razboi si niciun regulament de urmat.. ca fiecare este liber si libera sa caute si sa isi gaseasca ceea ce are nevoie si sa dea ceea ce crede ca are de primit..



****

Filmul de duminica seara a facut insa toti banii.. In plus mi-a prilejuit retrairea unui sentiment uitat. La un moment dat personajul principal se plimba pe coridoarele unui vapor parasit.. Mi s-a intamplat la fel, in croaziera.. Ma cam pilisem si am adormit in plina zi.. Cand m-am trezit, mahmur si ametit, am dat sa ies din cabina si puntea era goala.. Totul era pustiu.. De-a dreptul incredibil luand in consideratie vacarmul si forfota obisnuita a acelor spatii.. S-a dovedit ca lumea participa la un exercitiu de simulare si intr-o astfel de situatie toti trebuie sa ajunga intr-un singur loc. Rapus de bacus eu nu am auzit alarma.. Iar sentimentul ala l-am retrait ieri intocmai la scena pomenita de pe ecran.. Am sa revin la pelicula asta, caci ea chiar merita.