Suişuri Şi Coborâşuri

Si asa.. Am incalecat pe-o sa....

Nope, sa te spovedesti in retea nu e o idee buna. Ma uit terifiat in jurul meu: fiecare e ultra-multumit de sine si profund dezamagit de toti ceilalti. Fiecare isi imputa lejeritatea cu care s-a livrat vreunei prietenii si isi impune criterii noi, mult mai exigente, pentru alegerile viitoare. Nu e vb de vreo imputare crunta, ci de una ingaduitoare, dojenitoare: a oferit prea mult credit, au fost devina naivitatea si prea buna credinta cu care a abordat relatia ratata... a fost ghinionul sa dea mereu peste aceiasi neisparviti... egoisti... poltroni... impostori.. narcisisti..

Eu insumi nu ma regasesc in vreo alta categorie... Si eu ii invinovatesc pe ceilalti si ma proslavesc pe mine, lingand la rani deschise, pentru care, la drept vorbind, doar eu port vina. Oamenii sunt cum sunt.. Adevarul le e dezvaluit indiferent de cunoastere, numai odata cu varsta. Asa a decis creatorul sa primim raspunsurile, nu cautandu-le cu inversunare, asiduitate si abnegatie, ci inaintand in maturitate.. La seniorat. Orice individ e numai pentru el insusi. Oricat de mult ar face pentru altcineva, ca e frate, unchi, sora, tata, ori chiar mama... Ca e cel mai bun dintre prieteni ! ...pana la urma nu se inchina cu devotament total decat unui singur demon: egoul.

Continui sa cred ca marturisirea este esentiala si unica forma de salvare a fiintei de neant. Nu am sa mai fac greseala sa imi deschid sufletul oriunde si oricum. Ca si in dogma, viata are paliere ale confesiunii: „nu toate adevarurile sunt pentru toate urechile”. Preotului ii impartasesti pacatele marunte, episopului pe cele apasatoare, cardinalului pe cele majore.. papei pe cele abominabile..

Am ales bine sa ma confesionez intrun loc absolut anonim, sub o identitate falsa si dintrun cont clonat. M-am curatat de tot ce a fost mai rau. Am ales stupid sa ma deschid aici, si mi-am incasat pedeapsa... Sunt atati nebuni in jur, si nu stiu de ce persoana mea ii irita pana la nevoia de a actiona (nebuni, aici in sensul de ne-buni).

Nu. Nu s-a sters nimic din arhivele republicii. Cred ca nici nu ar fi posibil sa anulezi totul, insa in situatia jurnalelor, acestea au fost doar trecute in ascuns. Nu mai pot fi accesate de oricine... cel putin pentru o vreme. Asta pentru ca la un moment dat, afirmatii facute in unele pagini au facut obiect de reclamatie pe diverse teme.. Daaa, am avut de furca cu unul dintre idioti...

Regret afrontul adus Republicii si republicanilor.. Am actionat haotic, speriat si confuz, dar chiar si asa inca mai sunt si azi de parere ca nu am avut incotro. Ca as fi procedat asemanator pentru orice alt membru al acestei comunitati, ajuns in situatia mea de atunci. Adminul mi-a dat si el dreptate dand curs solicitarilor mele abuzive.

Timpul vietii ni-i scurt si „sunt pacate pe care ar fi pacat sa nu le faci” Eu am vrut mereu, si inca vreau, sa traiesc din plin... sa traiesc fiecare clipa ca si cum ar fi cea din urma... Sa incerc tot ce e de incercat; fiindca nu stii niciodata ce pierzi; fiindca nu stii niciodata daca nu cumva pe vreo carare necercetata sta ascunsa marea izbavire, fericirea, catharsisul.. ori poate chiar sensul si menirea ta in universul in care vremelnic ne zvarcolim..



Nu... NU imi pare rau de niciunul din pasii mei.. sunt in fapt mandru de fiecare dintre ei, de toate experimentele si mai cu seama de cele cu rezultate ce nu s-au inaltat la nivelul asteptarilor. Imi pare rau doar ca m-am expus nepermis.. Nu ma gandesc aici numai la nebunul cu care am avut de tras, ci la toti ceilalti ce ar fi procedat asemanator, daca ar fi avut vreme, ori curaj. La cei dominati de invidia de a nu fi in stare si care se tot despagubesc in ascuns cu lozinca „eu nu as fi niciodata capabil de asa ceva”, „e profund imoral si lipsit de etica”, „ e degradant pentru o fiinta umana”; la toti cei care se cred in viata, dar care nu exista de fapt.

Daca The Dude "s-a compromis" si nu mai poate relua demersul de aici, am sa fac asta eu...


S-au scurs 18 luni pline de invataminte..  Am revenit.

Actualizare:
1. Nu mai scriu capodopere (sic !); Am renuntat in a mai cauta subiecte inedite, abordari remarcabile..... stilul unic, narativul perfect. Cand scri bine, op-ul iti este achizitionat imediat pe o suma oarecare, ce are in spate sumedenie de promisiuni. Niciuna insa nu se va onora. Dupa o vreme cineva se va oferi sa mai plateasca inca o suma in contul aceleiasi scriituri... nu pentru renuntarea la drepturile de autor, caci ea este inalienabila: ci pentru acordul ca scenariul respectiv sa fie rescris de altcineva. Astfel, ideile tale de Oscar (Nobel), vor ajunge pe piata sub un alt nume.. si pe o suma de nimic. Am castigat foarte mult din aceste activitati si am priceput ca daca scriu modest si neglijent, incasez cam tot atat.. ca unul fara proptele nu va reusi niciodata premiul cel mare din acest domeniu, indiferent cat de genial ar fi el. Paaaa...

2. Nu mai fac filme de niciun fel. Mi-au adus si imi aduc compensatii de neimaginat, dar m-am tocit; In plus, fiecare nou episod filmat imi turna plumb in picioare si ma departa de cinematografie, demitizand-o.. Am capatat chiar si o repulsie fata de aparatura, de platou si de set-up.. Actritele si actorul preferat (care m-au consacrat) nici nu mai sunt in peisaj.. Atat si despre asta.

3. Nu mai fac niciun act de caritate. M-am lecuit. Toate, pana si cel mai neinsemnat gest de bunavointa, toate s-au intors inapoi sub forma de repros, au intrerupt relatii de ani de zile si au cauzat prapastii de netrecut.. Nu am niciun mostenitor cunoscut, am adunat cat nici nu mai pot cheltuii (asta si fiindca nevoile mele au scazut considerabil dupa retragere) si nu intrevad nicio placere inabordabila financiar (ceea ce imi pare deosebit de grav)... Dar e ferm hotarat: nu mai donez nimic, nimanui.. Nu mai fac cadouri din compasiune, nu mai ofer servicii moca si nici nu ma mai irosesc in atitudini de sprijin, ajutor, ori suport material.. Ia uite ?? .. asta trebuie sa fie reteta Ebenezer Scrooge..

4. Mi-am sters din lista pe toti cei care.... Pe toti. Adica nu am pastrat pe nimeni din cei vechi si traditionali. Am numai cateva nume noi, la care pot renunta lesne si pe care nu intentionez sa le aprofundez. E solutia optima. Traim si murim singuri, la ce bun toata fandoseala si teatralitatea ??



5. In ultima vreme m-am dedicat solitudinii, meditatiei si armoniei. Am facut ce trebuia, mi-am atins buna parte din scopuri.. nu mai gasesc niciun motiv ca sa ma mai implic emotional in vreun proiect de anvergura.. Pastrez locuinta de la munte si nadajduiesc sa ma retrag cat mai curand intr-acolo..


***


Amu... despre Alina anului 2020.. La petrecerea aia, din senin, simtindu-ma relaxat... anunt asa, intr-o doara, ca m-am decis sa instrainez cutare... Informatia pare sa se risipeasca in aer nesesizata, insa Alina, pe receptie, se ofera pe nerasuflate sa cumpere ea.. „chiar si peste pretul pietii.. apropo, la ce suma te-ai gandit ?”

La niciuna.. sincer, m-am luptat intens cu luarea deciziei si asta mi-a consumat toate resursele.. Nu m-am gandit la bani, ci la despartirea de ceva care intr-o anumita etapa, a insemnat foarte mult pentru mine.. Daca ti cu tot dinadinsul, mergem la un evaluator..

Hai acum.. Il sti pe State ?.. Stateeee...?? ...sta la doua blocuri de aici. Il sun si ii facem o vizita, daca ne primeste.. hai chiar acum..

Si petrecerea asta...??

Se descurca si fara noi... N-as vrea sa te razgandesti.. Stai sa il sun..

State spune ca n-as putea lua mai mult de 7500 de coco.. Ca banii astia ii poate oferi chiar el, daca am rabdarea necesara sa il astept un trimestru, pana cand va incasa ceva..

Alina ii taie vorba si explica despre treaba.. Nu vindem, nu cumparam, am vrut numai sa stim.. Apoi pe drumul de intoarcere imi explica cum ea are 5000 si mai primeste 1000 de la ai ei.. Nu crede sa fie o problema in obtinerea diferentei.. dar totusi, eu la ce pret ma gandesc, acum ca stiu cat face ??

Intrebare cersetoare.. dar n-am nevoie de bani cat de mult as avea nevoie sa stiu cutare ramas pe maini bune si nu printre straini neavizati.

Uite ce e Alina, iti cedez totul pe cei 6000.. ca intre amici de o viata.. Dumnezeu sa te ajute si sa iti priasca achizitia...

Trec doua luni si ma trezesc cu R. Pentru un imprumut.. A auzit ca tocmai am vandut si ca sunt in bani.. si ea are mare nevoie... si sigur imi va inapoia totul in cel mai scurt timp.. E vorba de zece zile cel mult.. (a uitat ca inca are sa imi inapoieze ceva de aproape un an)

La fel sosesc si G. si E. .... Sume mai mari, sau mai mici.. Au aflat de la amica... Dar un amanunt extrem de important: simultan, Alina umple piata ca am jefuit-o.. ca n-a stiut... ca regreta...

Nu ma rabda inima si ii dau un telefon scandalagiu.. Pai nu i-am facut ultra discount ?? Nu ea s-a oferit sa cumpere ? S-a razgandit acum, la trei luni dupa ?? Bun nu-i nimic.. Ii dau banii inapoi fara probleme... sau poate daca e isteata ii vinde ea direct lui State... face si un profit frumusel..

Nuuuuu, ca nu de asta e vorba.. Au aparut pe parcurs niste probleme... pandemia, alea, alea.. banul s-a demonetizat.. Nu ii pare rau de achizitie si un  vrea refund, insa are niste tepi in inima ei...”n-ai tu cum sa intelegi”....

6000 pentru mine in zilele alea ??..Frectie..Ii puteam trece la pierderi fara sa clipesc.. Cred ca pot asta si azi, insa nu banii erau cei in discutia de atunci.. era Alina, mai erau R. si G. si E. Ei si prieteniile lor „devotate” ce se aneantizau volatil.

Despre asta zic..

MN imi trimite o lista cu chestii de care are nevoie... La viitoarea mea vizita spre cabana, sa i le aduc.. Iar daca intampin probleme cu vreuna dintre ele, sa sun la telefon pentru noi instructiuni.

MN e gazda la care las masina cand merg in munte. Nu avem mari prietenii, dar ii mai fac astfel de servicii. Acum e vb de o suma mai mare de bani, iar MN nu prezinta chiar toate garantiile. As putea sa investesc in chestia asta, dar mi-am propus cu fermitate sa nu mai fiu prostul nimanui, asa ca i-am pretextat niste incurcaturi si i-am indicat contul in care sa verse contravaloarea necesara cumparaturilor... Nu am mai primit niciun raspuns de ceva zile.... Himmmmmm...

****

Cica in nord-est e inca zapada pe la altitudinile rezonabile ... Ar fi tare sa fac o excursie pana acolo pentru un ultim winter camp.. Chiar am sa studiez problema. Proiectul cu saptamana la Londra nu ma mai atrage deloc, asa ca... Aseara am vazut pe youtube un temerar campand la -40C, intr-un cort cam ca al meu, dar cu o soba mult mai modesta... Nu cred ca m-as descurca la mai mult de -20C, pe care oricum, iarna asta nici nu as fi avut de unde sa le iau in Romanica... Dar am visat frumos ieri noapte.

****

Sambata ce s-a dus am zis sa merg la peste pe Neajlov.. zis si facut. Drumul trece foarte aproape de proprietatea lui Giaccomo si am zis ca sa ma abat.. Mi-a frant inima.. Totul in paragina.. E si un anunt ca locul ar fi de vanzare.. Doamne cat suflet a pus in intreprinderea asta Giaco ?? Ce increngaturi si cate tertipuri... Ce grozava masinarie functionala pusese pe roate..? Ce chefuri au mai fost pe aici ?... si acum numai praful... dezolarea si uitarea.
Vaduva lui isi pune poze pe FB cu noua familie... A fost asimilata de un clan cu ramificatii in toata Europa, prin unul dintre cei mai umili reprezentanti ai sai.. un fel de tantalau grandoman. Si transit gloria mundi.. Nu mi-a mai ars de pescuiala.. Ce zic eu: mi-a stricat tot weekendul.

***

Am facut un fel de abonament la carciuma din vecinatate. Pot manca zilnic, ce au ei mai domestic (sau orice imi pot prepara), in limita unui barem. Desigur, primesc o mare reducere, achit doar lunar. Merg numai cand vreau eu si exista o evidenta pe care o confirm semnand dupa fiecare vizita. Surpriza mare: cheltuiesc comparabil cu banii pe care ii dadeam pana acum pe gatit si pe mici rasfaturi duminicale (pizza, saorma, McDonald, KFC, etc). In plus cand ma chinuie talentul culinar, il pot exercita dupa bunul plac.

***



Nope.. nu ma simt ranit, nedreptatit, inselat, abuzat.. Am invatat de experienta parasirilor si mi-a devenit egal. Oricum, aproape in fiecare dintre situatii sfarsitul se produsese deja pe un anumit nivel, pana ca el sa aiba loc si fizic. Chiar am  prmit totul exact precum o mare eliberare.

Privesc cu teama spre viitor.. Nu ma asteapta lucruri prea bune, dar daca ma dezbar de gandurile astea, imi e bine.. nemaipomenit de bine.

Daca am reusit ??.. In viata asta, am reusit, ori ba ?? Cred ca si una si alta in eagala masura. Da, am facut cam ce am vrut. Da, mi-am atins toate tintele propuse; Da, nu am avut esecuri catastrofale, pierderi tragice, accidente dezastroase... Da, sunt multumit de mine si de alegerile mele; de rezultatele lor si de situatia actuala.. Nu, nu ravnesc la nimic mai mult si visele nerealizate nu mai reprezinta nimic, fiindca am aflat intre timp ca ele sunt mai valoroase decat infaptuirile lor.

Totul este in echilibru si somnul meu e curat. Cosmarurile ce il mai tulbura sunt legate de plazmuiri ale imaginatiei, de fragmente dintrun timp pe care nu l-am trait, de figuri si caractere grotesti ce nu exista in realitate, decat poate ca reflexie timida a vreunui patern intalnit aleatoriu pe drum..




***

Nu am reusit sa ma fi pastrat cu prima mea iubita.. pe cand eram adolescent si pe cand eram nemuritor.. Cu siguranta ca as fi urmat un alt curs, cu nimic mai bun, ori cu nimic mai rau; dar ar fi fost ok sa fi ramas impreuna; asta desi marea mea iubire a sosit mult mai tarziu si desi regretul esecului relatiei noastre mi s-a dezvaluit ca atare inca si mai tarziu.
Sunt profund dezamagit ca nu am gasit leacul impotriva cancerului, ca nu am un penthouse in NYC si ca nu detin o insula.. Heeei, daca as avea o insula...

Ma mai inteapa grozav faptul ca am abandonat tema dispersiei fotonice, pe care o initiasem in colectivul profesorului Doplphi Drimer... Ca nu am continuat parcursul meu de plastician si ca am imbatranit. Ca am ratat, impreuna cu generatia mea, momentul decembrie 1989..


***

Ma uitam pe niste poze vechi. De fapt cautam o povestioara in colectia mea de reviste Luceafarul si Secolul XX, cand intre paginile rasfoite am dat peste aceste fotografii. Stiu si de ce erau acolo. Ar fi trebuit sa fie departe de alte priviri si acela era un loc suficient de sigur ..

Vara lui '82... excursia aceea interzisa... Intamplarile mele neintamplate cu acel personaj pasager, de care in valtoarea vietii chiar ca am si uitat cu desavarsire.. Ce oi fi gasit eu la fiinta aia ??

Dar nu despre asta e vb... E vb despre detaliile cadrelor.. Despre un hamac marinaresc, artizanal, din panza de sac, cumparat de la lipovenii din murighiol (chiar, ce s-o fi ales de el ?).. Despre lampasul maramuresean pe ulei de parafina, dar mai cu seama despre ceaunul acela cu raci... Ce pacat ca nu sunt imagini colorate ?? Insa cat de bine au fost imortalizate ?? Sa sti ca eram talentat.. Parca si simti in gura gustul molustelor, cu aroma de unt si usturoi.. sos „a’la doamna Monica, pariziana”.. apoi tot decorul umbrarului de stuf din 2 Mai.. zau ca racoarea iti strabate prin tricou numai privind imaginile surprinse cu un Exacta (cred).

Crampeie din alta viata... din alta lume, din alt univers... "unde s-au dus, unde-au apus, anii de sus ai gloriei ei ?"

Hampu The Great a scris:Actualizare:

6000 pentru mine in zilele alea ??..Frectie..Ii puteam trece la pierderi fara sa clipesc.. Cred ca pot asta si azi,

Frateeeeee... 6.000 "de coco" sunt bani pentru oricine si pentru oriunde.. Iar incepi cu grandomanii din astea ieftine ??


***

In alta ordine, eu una ma bucur de amutirea lui "The Dude" (desi nu prea ma impac cu varianta HTG) si sunt dispusa sa particip la o relansare a Republicii - mai cu seama ca am investit mult din colectiile mele in acest spatiu..

Apropo, vad ca de cand s-au pus din nou scrisori pe aici, audienta e zero !!

Desigur... desigur.. Dar ia incearca acest exercitiu simplu: esti in mare foame si in goana de a recupera datorii, ori de a iti potolii nevoi pe care le consideri stringente... Ai si multe cheltuieli pe cap... In fine, dramuiesti banul. Adevarat ca nu discutam chiar despre doi, trei lei, dar chiar si in limitele astea (3000 coco) nu o duci grozav.. Si iaca, cum, dintro data sosesc mai multe valuri de parai, toate de ordinul miilor.. Asadar, noteaza ca rulajul de 3000 ramane (venituri/cheltuieli pentru un standard decent, dar retinut) si ca peste acesta sosesc mai intai 5000, apoi 8000 apoi 2500 in numai cateva zile.. Ca toti acesti banii reperezinta doar plati partiale, si ca in spatele lor stau alte viitoare incasari, in quantum necunoscut si fluctuant.. Isn't it exciting ???

Fa acum un efort si imagineazati ca la capatul unei scurte perioade, de unde cam trageai mata de coada, s-au adunat in cont circa 170000 coco (!!), fiecare copeica dintre ei urmand sa isi mai aduca frati, surori, unchi, matuse si alte rubedenii.. In plus, fiindca n-ai stat pe loc, alte fonduri nascatoare de pui sunt pe drum spre tine si gata sa produca...


Au trecut opt luni, ti-ai facut toate pofetele, iar conturile se tot umfla in ciuda nesabuintelor si a exceselor tale scandaloase.. Sa zicem ca in acest context, si sub aceasta stare de euforie, cu peste 400000 pusi deoparte si un income constant de 3000 (mult peste necesarul curent), apare riscul pierderii aleia de 6000, care se intampla pe terenul unor relatii complicate de amicitie.. Acum tot bani multi iti mai par ?? Acum tot un dezastru economic l-ai considera ?? – Poate ca tu, mai chibzuita in d'astea, ai raspunde hotarat: DA !!.. Insa cei mai multi i-ar trece cu vederea, considerand ca ar fi un fel de taxa pe care trebuie sa o plateasca pentru norocul surprinzator.. vorba aia romaneasca „De haram au venit, de haram s-au dus” (cu multumirea ascunsa ca n-au plecat toti)

Mai e bine sa stii ca toti acesti bani vin pe cai ocolitoare.. Nu sunt la vedere si nimeni, in afara celor alesi de tine nu au cum sa afle de ei.. Asa ca in compania lor neasteptata nu ai sa te confrunti cu solicitari de imprumuturi, de investitii in afaceri paguboase, in chestii in care nu crezi, dar pe care nu le poti refuza... ori in acte de caritate ce mascheaza interese oculte.

Acum, fiindca tot imi esti draga, hai sa iti explic cum stau lucrurile cu productiile cinematografice intelept instrainate. Faci un film si il vinzi (se pot comercializa cu totul, pe o durata determinata, pentru un numar limitat de difuzari, cu sau fara roialitate). Eu am gasit lesne un site dispus sa imi plateasca o taxa fixa de exclusivitate (nu pun pelicula si in alta parte) si o alta fractie, functie de numarul vizualizarilor la luna. Perioada am stabilit-o la doi ani, insa e flexibila si se poate revizui. In plus pot vinde „a volonte” copii originale. Astfel, un mic clip de 20 min. primeste 4500 pt exclusivitate doi ani, aduce inca 400-600 lunar in aceasta perioada din interesul publicului, si mai furnizeaza niste mii, de pe urma vanzarii directe pe suport HD (extra scene, full option, and resolution).

Cel pe care ti l-am exemplificat e cel mai modest aportor de malai dintre acesti copii ai mei.. Insa ca sa putem vb despre astfel de valori, trebuie musai un domeniu de nisa, cu un anume interes si o constanta cautare. Mai vorbim, in secundar pentru acest gen, de calitatea imaginii, de actorie, si nu in ultimul rand de narativ...


Capisci ???

Drumetie in Apuseni, asadar.... In orice expeditie de gen, cel mai important moment rezida in pregatirea echipamentului. De asta urmeaza sa depinda in cea mai mare masura succesul intregii intreprinderi. Cum proiectul meu presupunea o distanta foarte mare si un traseu montan de parcurs numai cu rucsacul, exigentele s-au concentrat pe limitrarea la minim a greutatii si volumului acestuia..

A trebuit sa renunt la multe dintre obiectele de confort, in favoarea strictului necesar al celor utile. Asta avea ca miza chiar intregul demers, fiindca daca strabatii atata drum, doar ca sa suferi de frig intr-un cort lipsit de facilitatile elementare, poate ca deranjul sa nici nu se merite... Asta mai cu seama in situatia in care cele mai optimiste dintre planuri nu imi lasau la dispozitie decat deplasari de mica distanta fata de punctul terminus al transportului cu alte mijloace decat „auto-picioarele”.


Buuuun.. cortul cel mic, asadar; soba ceramica cu butelii de gaz, sacul de dormit si alimentele de preparat. Toporul si fierastraul de centura, trusele de prim ajutor si survival... si cam atat, ca deja am sarit de 10Kg..


***

Cum a iesit ??.. Pai modest. Trenul m-a lasat in gara Teius la doua ceasuri dupa parnz. De acolo am mers pana la intrarea in traseu... si am ramas la marginea drumului. Zapada era putina si trecuta. Zona aleasa, fix in ruta excursionistilor „adevarati”, pentru care am devenit instant motiv de ironii si de glume ieftine nu stralucea prin pitoresc. Noaptea a fost friguroasa, pana la un punct plina de negura, si in general insipida; iar provizia de lemne acumulata pentru focul de tabara s-a dovedit de proasta calitate si insuficienta. Inside, incalzitorul pe gaz a asigurat o atmosfera placuta, iar adapostul iurtei (de parimavara) n-a fost deloc rau.. dupa cum rele nu au fost nici culinarele pentru care nu am deplasat nicio vesela... Am copt cartofi in staniol sub jar, i-am asezonat cu branza si sunca.. iar in a doua masa importanta am fiert noodles cu legume deshidratate, peste care am amestecat niste carne tocata.. totul in cana mare de apa... Luna plina, ce si-a facut apariti mult dupa miezul noptii, a prilejuit motiv de contemplare si a facut toti banii..

M-am aiasmuit cu wisky de casa (productie Walt), cafeaua de dimineata a fost servita cu lapte condensat si miere (ambele la plic de o masura), iar niste fursecuri au tinut loc de desert. Gata.. nici nu regret, dar nici nu ma bucur din cale afara de incercarea asta... Am insa asa.. ca un ghimpe, ceva care imi tot toarna otrava in ureche si care insista cum ca daca as fi fost la pescuit de rapitor pe Arges as fi iesit mai in castig..

Ma rog.. pizmasii cu ale lor... pardon „hater” se zice acum..

Alea sase ore de tren dus si sase intors m-au dezamagit, ca in rest as fi putut sa arhivez intreaga poveste la „reusite”



***

Ma uit la raspunsul catre Arti.. Degeaba ma zbat, sunt incorigibil.. Nu invat nimic, din nimic si am ramas aceiasi natura gata sa raspunda ca un arc brusc detensionat, la cea mai neinsemnata dintre provocari... Asta pe de o parte, caci pe de alta alunec iar in destainuiri ce se pot intoarce de aceiasi maniera ca si pana acum impotriva-mi..

Asta imi aminteste de E. si de atatarile ei jegoase.. M-a mirosit, ma mai credea si periculos.. Mi-a aruncat momeala intr-un mediu privat, anticipand ca ii voi raspunde public... Si apoi mi-a mai si manipulat indignarea, iarasi mizand corect pe reactia formulata in termeni condamnabili de catre societate.. In esenta curvasaria ei nu era cu nimic vinovata.. am facut chiar concesii mai importante, condamnabila a fost, este, si va fi pretentia ei jignitoare la imaculare... Jignitoare pentru o minima moralia de orice orientare etica... fie ea si araba, musulmana, ori mai stiu eu ce...


***

Nope, banii acumulati nu sunt si nu pot fi motiv de mandrie; De mandrie sunt cei 3000 de coco ce vin lunar, fara nicio obligatie.. aia da. Pe astia care au venit atat de usor am de gand sa ma razbun cumva. Nu stiu in ce fel, dar gasesc eu o cale... fiindca simt cum ei pun presiune pe mine si cum ma tot afunda intr-un vartej solipsist si egocentric.. Sunt o adevarata povara.. Poate totusi imi cumpar o ultra masina noua ???

Surpriza de mari proportii... Ieri, sub angoasa excursiei ce a castigat (discutabil) in fata partidei de pescuit, am zis sa echilibrez onorabil lucrurile, si sa incerc prin compensatie o mica partida de circumstanta in proxima vecinatate: „Lacul Morii” (doua statii de autobuz de locuinta mea).

Ok, zis si facut.. Incepand cu orele 10:00 m-am infiintat pe malul baltii, pregatit de spinning (pescuit la rapitor, utilizand naluci). Frumos ... Locul e destul de pitoresc, iar pacla din preajma apei parca ii sporea farmecul... .. Chiar si numai asta mi-a facut sufletul sa tresalte de bucurie, insa s-a dovedit a fii numai inceputul..

Apa asta, care nu are vreun regim special, este in principiu deschisa oricui... In ciuda acestui avantaj, ea a fost dintotdeauna foarte putin vizitata de pescari, fiind recunoscuta ca saraca in capturi.. Peste ar fi, insa ceva se intampla cu el, devreme ce nimeni nu prea prinde, indiferent de metoda.

Eu am stilul meu, momelile mele si sculele mele. Nu-s printre cei exceptionali, dar nici sub media comuna. In plus am o mare experienta la rotativa, ceea ce a si rodit de aceasta data, sub forma unei stiuci de 2,8 kg... In ce ma priveste un nou record personal al acestui lac.

Ca sa poti sa intelegi dimensiunile succesului ar trebui sa stii ca asa ceva e aproape unic.. S-au mai prins stiuci pe aici, insa extrem de rar si de mici dimensiuni (se numesc mârlițe). Cei mai obisnuiti pe aici sunt cleanul si bibanul, dar numai din cei pirpirii..

Am fost atat de coplesit de emotie incat nici nu mai stiam ce sa fac.. Mi-am revenit insa repede: daca vroiam sa pastrez trofeul trebuia sa o intind imediat, intrucat in aceasta perioada pescuitul speciei asteia e interzis. Desi asta a pus capat prematur sedintei, n-am avut incotro si am strans totul, pornind ilico spre casa..

Zici ca e imoral ?? Ca e braco ?? Nicidecum. Interzis in unele bazine, pescuitul ramane deschis pe cele private, transformand prohibitia dintr-un imperativ biologic intr-o  chestie manageriala .. Greu de inteles, insa perfect adevarat, iar gestul meu nu mai e unul lipsit de etica, ci seamana mai degraba cu un furtisag din raftul magazinului.. Numai ca eu n-am intins mana sa fur.. Eu am cumparat scule costisitoare, am studiat comportamentul praduitorilor de apa dulce, si am exersat in sedinte lungi si ostenitoare ca sa pot sa insel stiuca si sa mi-o fac recolta...


Acasa, dai live-uri pentru amici .. da-i cu mesaje rautacioase la ce-i ce nu puteau sa creada ca asa ceva s-a petrecut in acel loc... da-i maxima euforie in stanga si’n dreapta.. pe care am zis sa o si celebrez printr-o bucatarie adecvata.. La cuptor, cu legume sote, ca de regim ... sos de otet.. poate si maioneza.. Dar nu prin asta evenimentul va ramane memorabil, ci printr-un fapt incredibil si terifiant.


Ajuns in fata aragazului m-am apucat sa curat animalul.. Pentru asta au fost nevoie de mai multe lovituri de ciocan care sa il asomez, intrucat era chiar din cale afara de viu. Apoi, cand s-a linistit i-am taiat capul, punandu-l in chiuveta (intentionam sa il fierb) si am purces la desolzire si eviscerare, operatiuni ce s-a petrecut regulamentar.. Dupa ce am asezat totul in tava si tava in cuptor, m-am intors spre capul bestiei, ca sa il spal si sa il dau in clocot... Cand l-am apucat mai temeinic in mana insa, capul fara trup m-a muscat cu o violenta rara.. Da... exact..!!!.. un adevarat zombie..

T. spune ca ar fi fost un gest reflex.. un fel de mecanism de tip parghie, unde cand misti o extrema, totul se transmite catre cealalta... Dar eu sunt convins ca fiara inca traia si ca s-a razbunat in felul asta, producandu-mi o rana destul de serioasa.. I-am vazut asta in ochi, pentru ca in momentul atacului, pe cand incercam sa ma eliberez, ochii se tot miscau in capul ala...

Ei bine am trait-o si pe asta... sa fiu ranit de o entitate de pe lumea de apoi...

Vatamaturile de gen se infecteaza lesne, asa ca am renuntat la tot si m-am apucat de doftoriceala.. Stiu pe cineva care a ramas fara un deget dupa infectia unei plagi capatate in mod similar.. dar stiuca lui traia.. L-a taxat pe cand incerca sa o scoata din ancora..  O chestie echitabila pana la urma, fiindca a fost vorba de neglijenta, ori astea se platesc intotdeauna. La mine ?? Cine se astepta la asa ceva din partea unei capatani detasate de minute bune ??..

Boaffff.. Si imi cazuse in carti un accident casnic sacaitor...

Dintii mi-au strapuns inelarul dreptei si vor fi probleme si cu refacerea unghiei.. asta dureaza... si este din cale afara de enervant.

Sper sa nu ma infectez... trebuie sa torn insa alcool ca sa evit orice risc.
Ce merge la peste ?? Vinul alb ?? Sec... Moca, rece, cu un prieten (salut Fanus Neagu !!)..... Gata frate, hai repede la tratament.... intensiv..


***

Ajunsa in Bucuresti M a tras la hotel, si-a rezolvat din treburile pentru care sosise (nimic cu adevarat presant) si apoi mi-a telefonat sa ne vedem in camera ocupata de ea.. Ora aleasa 19:00, faptul ca era singura, cate ceva din tonul invitatiei, sugerau ca va urma o seara plina de activitati.. bine venite in acel context.

M-am grabit sa dau curs invitatiei. Cu M ma cunoscusem pe net de ceva ani, si apoi si fizic intr-o scurta imprejurare in care n-am apucat mai mult decat sa ne strangem mana.. Era proaspat divortata si din noul ei discurs emana trauma abandonului.. O fi fost dornica de razbunare, o fi avut porniri femeiesti de nestavilit ?? O fi fost curioasa, ori in pragul unei noi abordari ?? Cine stie ?? Dar o harjoneala cu ea era deosebit de promitatoare..

Numai ca la putin timp dupa ce am ajuns la locul faptei atitudinea doamnei s-a schimbat radical.. Ori poate asa am perceput eu ?? Dar tu.. ?? Pe cinstite.. Tu le ce te-ai fi gandit cand o femeie proaspat despartita de sot te cheama sa iti petreci seara in camera ei de hotel, numai voi doi ??

Sunt aproape convins ca s-a sucit atunci, pe loc.. Ceva a abatut-o din planul ei.. poate ca un gest, un miros.. poate ca vestimentatia, ori vreun cuvant nepotrivit ? ...sau poate doar emotia ca ajunsese fix in pragul marii schimbari..

Am tot palavragit o vreme, apoi mi-am cerut scuze si m-am retras.. Pe drum eram contrariat de ganduri, de imputari si de revolta.. Dar ma aflam la limita unui prag de varsta.. si pragurile astea sunt deosebit de adevarate, avand corespondenta atat in psihic cat si in biologic..



M-am surprins brusc destins si eliberat.. O tampita.. e total lisit de sens sa mai imi amaresc sufletul cu indeciziile ei.. Sa imi pierd vremea cu deslusirea motivelor, cu ce ar trebui facut reaparatoriu, pentru o noua sansa..Toate astea mi-au aparut in intreaga lor stupizenie si am realizat in acele momente ca in numai cateva ore m-am maturizat  de o maniera fara precedent..

Ca am facut un prim pas pe calea senioratului.. Ca pe usa acelui hotel a intrat un personaj si la capatul a doua ore a iesit un cu totul altul... Sa ii multumesc lui M ??

Nu cred.. daca nu era ea, ar fi fost alta.. ori poate altceva: transformarea era coapta si doar astepta un motiv ..

Vietile tuturor merg inainte.. Dupa toate porcariile la care a rescurs, A. se reintoarce amnezic, fresh si nepatat. E ca si cum trecutul lui nerusinat nu a existat niciodata, sau ca si cum contestariile au fost demontate ultra convingator si au ramas in urma ca o tentativa miseleasca esuata de a il defaima... Cum poate trai cu el insusi ???

In felul asta el da tonul, indicand o portita catre toti ceilalti conspiratori absconsi ce s-a facut vinovati de aceleasi tertipuri.. Pana la urma a fost spatiul lor.. iar ipocrizia merge mereu mana in mana cu ticalosia si cu impostura.. De ce ma mira ca e capabil... ca sunt capabili de asemenea gesturi parsive ??? E strict in elementul acestei tipologii.. E, pentru ei, un comportament natural si firesc, ca sa ma exprim asa..

Asta ma face sa ma gandesc analitic la buna-vointa si toleranta mea fata de o manifestare proprie reprobabila, pe o anumita directie. Prima ca nu sunt atitudini condamnate de intreaga societate.. Sunt actiuni ce au fost candva socotite specifice colectivitatilor umane, apoi sunt inca imbratisate/practicate de importante grupuri (nu reprezinta pareri unanime), si nu in ultimul rand: eu am aceasta decenta refuzand a ma mai exprima pe astfel de probleme in public vreodata. Iarasi, nu impun nimanui niciun adevar considerat etern, nu cenzurez pe nimeni nu imi modific afirmatiile gresit formulate pe scheletul observatiilor  pertinente sosite ca raspuns..

Ticalosie inseamna sa razbesti pe spatele unei gasti, alcatuite dupa tipicul grupului infractional, acolo unde fiecare se sustine pe fiecare, indiferent de adevar si dreptate iar cel cu opinie diferita (justificata sau nu) devine automat inamicul public numarul 1 al tuturor. Impotriva sa orice lovitura e permisa si aplaudata..

Eu n-am facut asa ceva.

Cand am fost atacat pe cale administrativa (reclamatiile s-au depus la Politie si la o Agentie de prestigiu) singura reactie imputabila rezida in faptul ca am dispus ca posturile mele sa devina ascunse, incalcand protocoalele Republicii noastre. Asta chiar daca, asa cum am explicat celor ce mi-au cerut declaratii ca „ Danga nu e, adică e pretutindeni. Este o insulă, compusă din pulberea unei planete îndepărtate, unde legile fizicii terestre nu sunt chiar atât de riguroase. Aici nu se știe prea bine dacă oamenii mint, visează, sau trăiesc cu adevarat „  Ca sunt licente literare, pamflete, fantezii, eseuri ....

***

M. face si ea acelasi joc.. cu self-confidence, mici provocari, multe lamentari si afisand mima unei pozitii echidistante.. Imi place modul asta, desi nu as avea motiv sa ma dau in vant dupa el.. Imi pare deosebit de interesant insa felul in care el declanseaza acelasi  mecanism cascada ce a functionat in trecut si care iata:  functioneaza si azi la fel de eficace.. Primele doua pietre E. (mult involuat spre esenta lui rurala) si C. (neschimbat in plutire si superficialitate) s-au si rostogolit deja, dar fara forta de altadata si fara spatele de atunci.. Nu mai pot declansa vreo avalansa, ca nici zapada deajuns nu-i...

Oamenii astia au imbatranit, la figurat si cu siguranta si la propriu.. Au dat cu capul de probleme pe care au inceput sa le si priceapa.. Sunt incorsetati si constransi. Vor reusi revigorarea, dar una destructiva.. Privesc inapoi cu manie, caci de-a lungul timpului aici cine a fost de bun simt s-a retras din vreme.. Multi altii s-au vazut nevoiti ulterior  sa paraseasca locatia, iar pe final nu au proliferat decat ciurucurile.. atat de grijului interesate sa pozeze in integre, imaculate, profund morale si refuzand cu stoicism sa priveasca vreodata oglinda.... ce zic eu ?? Ocolind chiar cu larghete preajma ei.

Mot peste rahat, E. revine si ea, cumva auto-zeificata si oricum tot de undeva de deasupra (nimeni si nimc nu ii poate conferi o astfel de pozitie, ori argumenta cat de cat atitudinea.. De parca ar avea nevoie, sau a avut nevoie vreodata de asa ceva ?).. Vremea in care oraliza contra cost si daruri studenti arabi si negri, prin desisurile Copoului, nici nu a existat Ce infamie si ce scorneala... Ea ramane numai un mare si respectabil matematician, cercetator.. savant.. filozof... om de stiinta..

Si mai apare timid de dupa colt si cealalta zdreanta penala: N.

O asteptam pe I. si pe D. si pe T... si pe.. In fine, toata floarea ce vestita.. Tot grupul de initiativa civica, esuat in paginile dezlanate ale locului acela in care narcisismul isi promoveaza si rasfata discipolii cei mai dotati...



De ce mai privesc inca in aceea curte infecta ??
De ce inca imi pasa ??
Astept ceva de aici ??

Nu... Sau poate ca da: depozitiile incriminatilor.. asumarea vinei colective. Marturisirea. Asa, ca lumea curata sa poata continua sa spere..... pentru ca viitorul promitator, sa poata fi posibil... In fine: pentru ca respectul meu pentru dreptate sa nu dispere.. sa nu se disipe.. sa nu dispara..

Bahhhhhhh...


***

Ieri m-am odihnit si mi-am oblojit degetul. Nu pare sa se infecteze, ceea ce e minunat, insa doare al dracului. Stiuca in schimb a fost delicioasa.. mai cu seama insotita de raurile de invidie ce imi inundau spatiul virtual... si a celor de vin, ce imi inundau pantecele..

Ziua femeii !!

La Multi Ani, dragelor !! Ce ne-am face fara voi ?? Dumnezeu stie, poate ca ne-ar fi cu mult mai bine ?? Imi amintesc de o nuvela SF, in care lumea populata numai de barbati se descurca de minune (inmultirea realizandu-se in laboratoare, cu oua produse arificial si inseminate aleatoriu de sperma modificata)... Deh.

Ce imi pare magic legat de femei este ca ele se gasesc sub toate formele, pe toate gusturile, si pentru toate scopurile.. Desigur, creatorul s-a orientat foarte bine lansand produsul intr-o gama atat de larga de varietati, una capabila sa acopere efectiv intregul spectru dintre calugarita si frivola.. Chiar, cine suntem noi sa ii judecam opera ??

Ieri am tinut cu tot dinadinsul sa le urez de bine unor foste.. Nu mai stiam nimic despre vreuna, asa ca gestul semnifica si un up-date al agendei. Doua surprize amare insa: Erika si Marina nu mai sunt.

Prima, o femeie foarte frumoasa si foarte darnica, etala o prezenta deosebita si garanta un timp de vis, atunci cand il petreceam impreuna. Se oferea insa usor si evita sa „se lege” de vreun partener constant, fiindca ii era imposibil sa admita termenul de fidelitate aplicabil relatiilor sexuale.. In ziua de Pasti 2022, la masa festiva, a inceput sa ii curga sange din nas, iar hemoragia a mai putut fi oprita abia la spital, printr-o interventie complicata. La trei zile insa a decedat: AVC;

Marina in schimb era trecuta, migniona si cam sifonata la fata. Vorbea mult si prost, se baga in toate, dar ocupa o pozitie importanta in institutia in care profesa. Avea insa un trup de invidiat, provoca in vestimentatie si stapanea perfect arta amorului.

Marina, trecuta bine de 40 de ani, se mandrea cu un fiu ce ajunsese la randul sau dincolo de pragul 20..

Nu refuza nicio propunere, dar nici nu le onora pe toate. Se imbolnavise de o boala rara si parsiva, inca de pe atunci (elefantiazis), dar etapele ei incipiente nu au lasat sa i se vada gravitatea. Ridicol si ironic pentru o persoana pipernicita, manifestraile maladiei constau in modificari periodice, prin cresterea groteasca a volumului diverselor parti de corp (cap, maini, picioare).

Cand am telefonat ieri, fiul a raspuns. Mi-a povestit cum mama sa „a plecat” cu doi ani in urma, in plina pandemie, si cum pe ultima turnanta s-a chinuit destul de mult si de nedrept.. Apoi m-a secerat cu o intrebare mojica: „..dar dvs cine sunteti ?? unul dintre nenumaratii cordaci ??”

Dumnezeu sa le ierte si sa le odihneasca pe amandoua.

Sunt convins ca nu vor avea de suferit de pe urma libertinajului din pasajul terestru si m-am rugat ieri pentru sufletele lor.

Despre femeile virtuoase pot spune ca in general ele sunt uratele, iar daca arata ceva mai bine sunt prin excelenta tampite. Nu numai fiindca au ramas blocate in principii expirate, ori pentru ca refuza sa se acomodeze conditiei harazite (suferind la randul lor fizic pentru proasta alegere).. ci pentru ca in cazul lor, ademenirea urmata de intorsul spatelui constituie singura practica valoroasa si utilizabila in mod curent.

Ar mai fi de mentionat cum gradul de virtute femeiasca mai creste si o data cu imbatraneala. Cu cat inainteaza in varsta, de fapt toate femeile devin din ce in ce mai integre si mai morale... Si li se intampla asta doar lor, deoarece barbatii nu imbatranesc niciodata (ei se maturizeaza).

Si inca un gand de final: exclusiv pentru doamnele cu pretentii la puritate, adica strict numai pentru ele, actul sexual poate reprezenta o moneda de schimb, un compromis rusinos, ori poate un sistem de plati.. In opinia mea, femeile „responsabile” ar trebui sa fie deosebit de atente la acest aspect, mai cu seama atunci cand se rastesc cu bratele in solduri si pe ton apasat incriminand comportamentul suratelor lor, ce isi traiesc viata asa dupa cum le-a fost incredintata prin proiectul divin...



***

Am rezolvat si problema curateniei.. fiindca era o problema.

Asta deoarece in trecut experientele de tip menajera, cu o singura exceptie s-au terminat regretabil. Cu prima m-am impotmolit in concubinaj si am ramas captiv acolo vreo 15 ani.. Cu urmatoarele ? Pai una era betiva, alta lacoma si fara stavila la mancare, alta furacioasa, alta din cale afara de curioasa si in fine, ultima palavragioica si barfitoare (cotrobaia, tragea cu urechea si spiona, numai ca sa aiba ce da din casa pe la vecini).

Apoi, pana recent, fiind trei am luat treaba in carca noastra, dar chiar si prin acest efort comun, tot pierdem o jumatate de zi dereticand. Retras dupa asta, am cautat sa ma descurc singur, ca oricum nu am nimic impus de facut, dar iaca: nu a mers. Exact in ziua programata ma cuprindea o lene de nedescris.. Casa e si foarte mare, camerele complicate, mobila multa... nope.. nu reuseam intr-o zi intreaga sa fac altceva decat mantuiala.

Acum m-am stabilit cu o firma de curatenie. Vin sase persoane, aspira sterg praf, geamuri, spala si trateaza parchetul, canapelele din piele, suprafetele dulapurilor.. dedesbtul lor...  Furnicar mare, dar totul se termina in mai putin de trei ceasuri... Iar pretul e decent.

Un inconvenient surmontabil e ca ei nu pot veni oricand ii chemi. Nu fac abonamente si nici nu ofera servicii permanente. Numai ocazional. Pana acum nu am avut respingeri, dar ma astept ca in pragul sarbatorilor pascale sa fie foarte aglomerati si sa nu poata onora comanda. Oricum, la prima vizita am de gand sa ii rog sa se ocupe putin si de gradina.. de curte in general.

***

Planuiam sa merg la cabana in weekend, insa m-am sucit. Parca as mai incerca sa mai fac o excursie pe zapada. Asteptam sa vedem daca nu ninge pe undeva, apoi.. daca asta nu se intampla, plec la mare... Daaaa.. am in plan sa fac o baie in mare.. la 5-6 grade apa...
As merge cu masina, poate in Costinesti, poate in 2 Mai.. M-as caza la pensiune si m-as indopa cu preparate din miel, daca or fi aparut..

As vizita si portul cu santierul naval pentru o sesiune foto.. daca as obtine acceptul.. dar nu ma lasa ei fratii mei din Mangalia sa nu reusesc intr-un mod sau in altul...

As vrea insa cel mai mult zapada... si camping cu soba cea noua pe lemne si cu noul cort de 4 persoane.. ah... cat de minunat ar fi...

Ca tareeeeee.. Cat de tareee !!! Deci: ori e ceva in aer, ori subliminal a fost indus acest imbold din cine stie ce ratiuni... ori ciclul inchis se reia printr-unul nou.. Totusi coincidenta nu poate fi.

Satul de schimbarile din viata mea si apreciind ca e sosit iar momentul forumurilor m-am decis sa revin aici spasit si increzator.. La nici cateva zile dupa asta constat cu entuziasm ca si prin alte parti au aparut mai timid, mai serios, incercari de resuscitare a unora  din locurile asemanatoare.

Dupa o pauza de vreo opt ani, in care nu s-au postat mai mult de 50 de scrieri (pe cand in perioada de glorie aici se inregistrau corect cateva sute), DRT inregistreaza de ceva vreme cam cate 10 opinii diferite zilnic.. La fel si FG, si OD.. Iar SP chiar surprinde cu o campanie agresiva de topicuri noi, inclusiv prin reluarea unor discutii ramase in coada de peste de peste 5-6 ani.. Recent vad ca si HA renaste, de fapt el chiar mai inaintea celorlalte si a mea..

Misto... Desi comparativ cu astia Republica e minuscula, ea poate spera sa se impuna taman prin asta. O insula retrasa, multa libertate, putini vizitatori si un trafic onest contabilizat.

Ma bucur.. Inima mea chiar e voioasa, afland ca parteneri mai vechi de dialog sunt in general ok, si ca cei de disputa si-au dat aproape definitiv arama pe fata..




***

Sincer ??... Bai, chiar nu mai imi pasa. Pe bune, am trecut de faza in care incercam sa nu mai imi pese; am ajuns la etapa „nu mai imi pasa efectiv” !!

Citesc o carte in care eroul principal trece prin situatii extreme.. Te tine cu sufletul la gura, dar imi pasa mie de el ?? Nici cat negru sub unghie. E personajul principal, am ajuns la pagina 150, din 400.. Normal ca scapa din incercarea prezenta si ca va mai scapa si din celelalte viitoare (astfel ca cele 400 de pagini sa isi justifice ratiunea). Lectura mea e detasata de personaj in evolutia sa faptica (in care nici nu poate interveni), dar pastreaza un interes viu pentru reactii, decizii, solutii identificate, abordari.. La fel si in cazul celor pe care ii mai urmaresc pe ici, pe colea..

Caci da-mi voie sa iti amintesc de dna MO... scorpia personificata, pentru care oricine altcineva reprezenta un inamic declarat si demn de tot dispretul. Iti remarturisesc ca acest arhetip a fost unul rarisim si absolut nou in colectia mea, sosind taman atunci cand colectia era socotita completa.. Nu am crezut intr-o astfel de tipologie si in ciuda dezgustului si a retinerilor de tot felul, am facut si fac continu eforturi maxime de a ma pastra in actualitatea acestei doamne, doar pentru a studia indeaproape chipul inedit pe care l-a imbracat raul in alcatuirea sa.

Nu.. nu vreau sa profit de pe urma vreuneia dintre individele alea. Nici n-as avea motiv ?? Bani, sau avantaje materiale ?? Sa fim seriosi, n-am nicio nevoie. Tandreturi??? Ha, ha, ha... iti dai probabil seama ca nu au cum sa arate nici pe departe precum se descriu ?? Ca nu pot fi decat niste babete iesite din uz, ce admirand cu indulgenta reflexia oglinzii din baie, inainte de dus, isi imagineaza ca inca ar putea starni ceva interes erotic numai si pentru simplul fapt ca site-urile pentru adulti mentin sectiuni cu femei mature ??

Man.. omule..!! E trecut.. totul e in urma.  A fost gresit si s-a sfarsit fiind gresit.. E lipsit de orice importanta. Daca e nevoie de o femeie se stie de unde se poate lua una.. iar daca nu stii, poti afla cu usurinta. Si cand spun femeie, spun femeie.. din aia in parametri functionali, nu partenera dezafectata, utilizabila strict pentru discutii metafizice... Capitolul e clar... the end, beautiful friend...

Cat despre ce-am facut... bine ori rau, cu folos sau aiurea, meritoriu ori condamnabil, valoros sau insignifiant.. nu eu am de vorbit. Toti ceilalti au. Cu adevarat OMUL e suma parerilor celorlalti, desi poate sa traiasca bine-mersi in amageala propriilor lamentari.
Cel mult, tu omule, ai la indemana multumirea de sine si impacarea cu eul.. Reprosurile pocaite, imputarile usturatoare si gandurile revarsande ?? La ce bun frate ???

***

Bugs Bunny se crede all-time winner si priveste inapoi (selectiv si ingaduitor) la tot ce l-ar putea contrazice.. Eheei.. arhivele astea, intre care dosarul esecului major din casnicie, cel al ratarii posibilitatii de a i se recunoaste locul sperat din anturaj, filele cu imposibilitatea reechilibrarii unui parcurs aflat in evidenta deriva.. toate sunt in viziunea sa auto-critica, aspecte periferice lipsite de relevanta. Conteaza doar ca a reusit cu locuinta, ca il invinge constant pa ala de il tot vaneaza, ca magazia de produse pentru iarna e full, ca a izbandit in  educatia pupilului si in fine ca a facut toate astea singur, singurel; handicapat de urechile prea lungi, de mersul prea saltaret (cu labele alea imense), si de recursul prea frecvent la o suma de metode in general discutabile..

***

Ciorba de perisoare mi-a iesit belea... am halit pe repede inainte doua mari portiuni, care normal ca mi-au picat greu. Singura deceptie pe marginea acestui subiect ramane lipsa cuiva care sa il certifice. Marturia sa.. Chiar am ajuns in situatia sa nu mai am pe cine.. Nu ca mi-am golit agenda, insa orice neispravit de acolo si-ar putea imagina ca ii doresc compania a la long.. Iar eu l-as vrea la masa numai cat sa imi laude produsul.. De aia ma despagubesc intotdeauna repede si pe deplin de asemenea nostalgii..

In locul unui invitat m-am asezat in hamac, si am pus o piesa de teatru sa imi descante leganatul odihnitor... Curtea din spatele casei.. e atat de funny cu aerul asta de primavara timpurie..

Si inca ceva: un om care a reusit nu isi lauda victoriile si nici nu isi pierde vremea cu acuze impotriva celor ce manifesta tendinte de al  trage in jos. Un reusit e unul care a reusit: multumit in neantul lui si impacat cu tot restul.. Punct.

.. in replica la ultimul gand: o tipa care a reusit, e o tipa puternica si.. prea putin interesanta. Tenacitatea reclamata de succes e scazuta din tandrete si din sensibilitate. Doamnele sunt cu atat mai interesante si mai atragatoare cu cat sunt mai sensibile si mai putin practice.. In concluzie revenim la adevarul banal "cel mai important lucru la o femeie este sa fie femeie".


***



Am revazut scrierile mele recente de aici ... Mare dezordine si multe contradictii.. Cineva ar fi pe buna dreptate intrigat si revoltat.. Altii s-ar putea regasi in observatiile mele, socotind probabil ca ele si-au propus un  aluziv disimulat..

In adevar nu e nimic din toate astea.. Da, recunosc, exista o aparenta incoerenta in tot ce am afirmat si Da, admit, unele concluzii se contrazic pe interpretare.. De ce asta ?? Pentru ca eu scriu numai pentru mine, din strafundul starilor de spirit ce ma domina la un anumit moment. Pentru ca pe bune, eu insumi sunt dezorientat si in cautarea pietrei filozofale calauzitoare spre mantuire (impacare si reconcilere).. Pentru ca la fel ca oricine altcineva cred si intr-una si intr-alta, iar parerile mele oscileaza in nuante, desi raman ferme pe fond..

Cat despre insinuari ?? Sunt si nu sunt.. Normal ca citind un post fabricat de A. reactia mea imediata cristalizeaza ca un raspuns, desi nu e decat reluarea unuei pozitii vechi, anuntate si confirmate, pe tema respectiva.. De asemenea, alegatiile redundante ale distinsei M. declansaza in mine, ca si in alte dati din trecut, replici de pe aceiasi cealalta parte a baricadei.

Nope, nu e niciun dialog cu nimeni.. Daca as dori asa ceva m-as adresa direct lor, acolo unde au publicat lucruri despre care am ceva de spus. E numai un monolog pe care il exersez cu mine insumi, in care imi intaresc, imi diversific, sau chiar imi revizuiesc semnificativ atitudini si pozitionari din trecut..

Am depasit pragul varstei a treia.. schimbarile metabolice si psihologice care insotesc acest pasaj sunt mult mai semnificative ca cele de la varsta de 40.. Apare o graba si o nevoie launtrica apasatoare de a lamurii lucrurile... se exacerbeaza sectorul amintirilor care sunt sucite si rasucite sufocant pe toate fetele..

Pricepi ?? sunt gandurile ravasite si spontane ale unuia ce se tot cauta pe sine.. a cuiva ce incearca sa isi recupereze personajul ratacit exact din clipa in care acesta a inceput sa se piarda.

Scriu doar pentru mine.. iar ce public aici are o noima si o puternica insiruire logica, iar cheia e lesne de identificat in text.. daca chiar vrei sa ii deslusesti talcul.


***

Azi, o zi cu multe probe.. In plus, saptamana intreaga este jalonata de evenimente scadente, capabile sa produca mari emotii..

Colegii au fost la pescuit uitand sa ma invite.. Era deschidere oficiala, un eveniment important al trupei si asa ceva nu se face. Bine, ca sunt multe orgolii jumulite pe seama stiucii aleia si asta ar putea fi plata.. Nu prea se impaca cu gandul ca la rapitor chiar ma pricep si sunt cu clase peste.

Cristi e capul rautatilor.. A lansat apelul si a contat ca voi afla de el din vreme. Ca ii voi telefona, sa il intreb smerit daca pot veni si eu... Sa ma umilesc asadar... Asta mi-a sugerat S. care e tratat cam ca mine in acel grup, co-echipier de rang secund.

Nope, nici n-am aflat din vreme, si nici nu l-as fi sunat. Dar el nu avea de unde sa stie, asa ca a inceput sa puna poze cu trofeele lor (nu putine, si nu de neglijat). N-am reactionat in niciun fel.. Cred ca a stat sudat de telefon asteptand sa il iau la intrebari: cum de m-ai uitat frate ??

Simteam in eter toata tensiunea lui, dar tot nu imi explic cat de parsiv sa fie sa recurga la manevre din astea ?? Nu se gandeste tampitul ca mai devreme sau mai tarziu tot la mine ajunge, framantand caciula in maini si uitandu-se piezis din lipsa curajului de a imi infrunta privirea ??? Sa vezi atunci intors de spate.. si la mine refuzul de a il ajuta nu mai e treaba de moftangiu...Ea se cuantifica in monede.. la pierderi... pentru el si pentru ai sai.




Si totusi sunt de inteles, bibicii astia doar atata au important.. numai de asta sunt buni, numai pasiunii asteia i se dedica.. Nu stiu altceva. Familia le e o povara, serviciul da Doamne sa treaca ziua, si pana si concediile la mare/munte cu copii sunt greu de indurat. Ce banut economisesc il baga imediat in scule.. cand au un timp liber studiaza comportamentul pestilor, cauta pe net despre ei.. E probabil jenant sa vina unul detasat, si cineast, si fotograf, si montaniard, si vanator, si literat si expert in achizitii, si cinefil, si inginer, si constructor, si cult si... si sa le mai arate in trecere degetus impudicus prin gestul de a prinde o stiuca de 3 kg, acolo unde nimeni nu prinde mai nimic...

Sunt convins ca au existat explicatii intre ei.. E imposibil sa nu fi intrebat macar cineva de mine... daca nu din prima, cel putin pe cand s-a ajuns la consumul de alcool (prin traditie whisky-ul de aperitiv il furnizam eu.. moca). Se va fi invocat argumentul ca, de pilda, eu nici nu sunt un coleg confortabil, intrucat le folosesc momelile si barca de plantat ? Asa au decis ei, nu eu... Iar nu odata, in contrapartida le-am oferit chestii compensatorii.. ba chiar m-am arata dispus sa particip proportional la cheltuieli.. Dar nu ma inghit.. Asta e.. Atata paguba. Cat despre momeli ?? Le-am acceptat pe ale lor din jena.. daca nu as fi prins, mi s-ar fi imputat un eventual refuz... Si apoi s-ar fi uitat cu repros la mine, ca si cum ar fi fost obligati sa imi dea ceva din capturile lor.. Din generozitate, vezi Doamne sa nu ma intorc cu mana goala, pentru ca am fost incapatanat si n-am ascultat. Fiindca intr-adevar, la stationar sunt un pescar modest... constient de asta si impacat cu soarta. Si nici nu ma ofensez, sau sufar prea tare, daca nu prind nimic.

De ofticat insa ma oftic.. ca a fost o vreme de basm pentru pescuit si iesirea mi-ar fi convenit de minune ca sa probez noul cort.. In schimb am petrecut duminica stand in chiosc si citind... de data asta chiar apasat de melancolie si de nevralgii de sezon.


***

Site-ul a fost atacat. Eu insumi ma simt supravegheat, iar lucruri stranii se intampla cu contul de la ING... operatiunile s-au imbarligat si totul pare blocat.. Cred ca cineva iar a pus ochii pe destainuirile mele de aici... interesant ca atacatorul a procedat destul de stangaci.. Dar nu comentez mai mult.

Cristi... De ce m-a taxat ??.. Pai abia acum incep sa ma prind. Trupa noastra are 8 componenti din care 5 sunt legati intre ei prin acelasi loc de munca. Cristi e directorul lor. Din ceilalti, unul e pescar eminent dar o personalitatea stearsa si introvertita. Apoi sunt eu si inca un tip ce reprezentam colegi din trecut cu cei cinci. Am lucrat impreuna.

Cristie e trufas si autoritar.. eu, mai ales la partide, sunt jovial si destins.. Nu ascult prea multe din ordinele lui Cristi.. mai ales din cele lipsite de sens, ori din cele care nu au alt rol decat acela de a ii confirma pozitia de sef.

Este asadar o chestiune de ierarhie. Masculul alfa s-a simtit periclitat .. Rusine Cristi !!


***

Iar m-am scapat in bani. Pentru ca n-am avut nimic mai bun, am navigat pe net pana ce am golit tot cardul de cumparaturi... Numai si numai oferte.

Pe inserat, cautand prin atelier lanterna aia ratacita, am dat peste obiectivul ultra wide pe care il credeam furat de acum un secol.. Nu imi venea sa imi cred ochilor.. Si cat de tare m-am suparat crezandu-l pierdut de nou-nout ??

Atata tam-tam cu achizitia lui.. ca nu se gasea pe piata si a trebuit cumparat din Taiwan, prin Mircea, pilotul contrabandist.. Ce emotii am avut, daca ii merge sau nu focala pe aparatele mele ??.. ori daca nu are vreo haba.. Apoi l-am bagat in probe si era sa imi explodeze pieptul de fericire gasindu-l super ok.. Dar poze cu el n-am apucat sa fac, fiindca brusc a disparut din peisaj.. si sunt iaca, patru ani de atunci..

Strangeam niste cutii bagandu-le una in alta. Erau de la produse ce s-ar fi putut returna, de aia nu au luat drumul gunoiului. Obiectivul si cutia sa au intrat in morisca asta.. Iti dai seama ca putea sa ajunga la cos ?? Atat de putin a lipsit.. plecasem spre tomberon, dar cutia ce continea cutia, ce continea cutia, ce continea cutia, ca la matrioska, mi s-a parut prea grea.. de aia am desfacut.. ce noroc si ce surpriza ??

Trebuia sa ma bucur, dar m-am intristat.. Toata tragedia pierderii lui... impacarea dureroasa cu acest gand.. suspiciunile nedrepte ce vizau mai multi amici... si totul din nimic. In plus il cumparasem pentru cateva proiecte clare si promitatoare, la care iarasi a trebuit sa renunt tot dureros.. si la care nu mai pot reveni din lipsa entuziasmului...
Cred ca si din cauza asta nu m-am simtit prea bine nici cu sanatatea..

***

Degetul ranit de stiuca se vindeca mult mai rapid, dar e teribil de incomod. Galopeaza in insanatosire poate si din cauza la l-am luat la antibiotic si dezinfectant din primele momente ??

Oricum, de cate ori ma lovesc de el imi vine in fata ochilor ofensa colegilor mei de balta..

Dar au sa treaca si astea... si degetul, si amareala... pe lumea asta totul trece: panta rhei nu-i asa ??

PILDĂ

Dumnezeu a creat o vacă și i-a spus: “Tu vei petrece toate zilele în câmp, vei da lapte, îți vei hrăni vițeii și familia fermierului. Pentru asta primești în dar o viață lungă de 60 de ani”.

“De ce să dureze această viață grea tocmai 60 de ani?! – a răspuns vaca – Mie îmi sunt de ajuns și douăzeci, ceilalți patruzeci de ani lasă-i pentru altcineva”.
Apoi Dumnezeu a creat un câine și i-a spus:

“Tu vei sta tot timpul la poarta casei tale și vei lătra la toți cei ce trec pe alături. Pentru asta primești în dar o viață lungă de 20 de ani”.

“E cam mult pentru lătrat – răspunse câinele indispus – Mie îmi sunt de ajuns și zece, anii ce rămân lasă-i pentru altcineva”.
Dumnezeu iarăși a fost de acord.

În sfârșit Dumnezeu a creat un om și i-a spus:
“Mănâncă, dormi, odihnește-te și savurează viața și pentru asta primești 20 de ani de viață”.

Omul s-a arătat revoltat: “Cum adică, doar 20 de ani?! Dă-mi acești douăzeci de ani, apoi cei 40 rămași de la vacă și cei zece rămași de la câine. Șaptezeci de ani îmi vor fi de ajuns, e bine așa?”
“Fie voia ta!” – a răspuns Dumnezeu.

Și de atunci așa e viața omului: primii 20 de ani de viață noi dormim, mâncăm și savurăm viața, următorii 40 de ani lucrăm din greu să ne hrănim familia, iar ultimii 10 – stăm pe lângă casă și “lătrăm” la toți cei ce trec pe alături…

Saptamana asta o sa incerc sa imi rezolv problemele in primele ei trei zile.. dupa care plec la cabana. De saptamana viitoare vreau sa trec la un program riguros de limpezire. Trebuie sa pun armele in vanzare. Trebuie sa rezolv cu radierea celei de a doua firme si sa ii instrainez activele.. Nu mai pot amana.

Apoi, daca imi ajuta cel de sus, imi organizez propria partida de deschidere. N-am nevoie de mascaricii aia. In plus eu nu trebuie sa astept week-endul.. Vreau sa imi probez cortul, cu soba cea noua si cu masuta, scaunul, vesela... Mai mult din motivele astea trebuie sa merg.

Bine, ca mi-ar fi placut sa le si rup gura la fraieri cu achizitiile mele.. dar eu nu m-am inoit pentru ei.. Iar faptul ca nu vor afla de existenta acestor obiecte noi si nici cum, ori de unde se pot procura, e pedeapsa maxima pe care o si merita. Sa ramana acolo in cercul lor stramt, cu dotari din mileniul trecut si cu obiceiuri si deprinderi pe masura.

***

Ma surprind gandindu-ma la C... O gasesc vinovata de ruptura cu M. Este o persoana posesiva si frustrata.. Se vede asta din atitudinea fata de copii.. are vitala nevoie sa isi exercite autoritatea. Finut a incercat asta si cu mine, in limitele friendship-ului ce inca ne leaga.. Lui M. ii imputa o suma de infidelitati ce ar putea fi posibile; dar pentru mine este evident ca si ferocitatea ei de a domina a jucat un rol semnificativ in separare.. In plus mai e si zgarceala.. si-ar manca de sub fund ca sa agoniseasca.. Ce bine ca nu mai avem nimic de a face unul cu altul..

***

Borges are cea mai minunata viziune in legatura cu implinirea. Bine ca la el impacarea exista si e deplina, iar asta ii deschide larg toate celelalte orizonturi... Intalnesc o pozitie asemanatoare si la Cohen.. Ai crede ca sunt oameni ce au stiut sa traiasca si care taman datorita destinului incarcat in evenimente se simt detasati si n-au frica de moarte. Insa vietiile lor sunt atat de sarace.. chiar searbede. Poate ca e vorba de puterea mintii, fiindca poti lasa un idiot sa vada intreaga lume si sa experimenteze cele mai tari chestii, iar el nu va retine nimic; dar un intelept ?? Ehei, el vede o lume intrun graunte de nisip..

Inainte de culcare ma visez pe balta noastra cea de toate zilele. Sunt separat de trupa mea.. Ei cu tabara lor, eu in marginea ei, si distant. Cortul cel nou, deschis in formula pentru vara, cu masuta si scaunul abia primite, in veranda.. Cu soba montata, si pe ea cu ibricul din inox sfaraind gata de cafea.. Apoi ma vad gatind in setul cel nou de pe AliExpress, mancarea aia de fasole cu carnati si ciolan la care jindui de la ultima iesire.. Din cand in cand imaginatia nu imi refuza prinderea cate unui peste regulamentar (1-3 kg)..

Apoi tot ea imi arata retragerea la culcus in inner tent-ul pop-up.. Cu licorile de rigoare pana la instalarea somnului.. cu magic mystical dust aruncat in soba spre spectacolul de culoare al flacarilor salbatice..

Ehhei.. iar la crapatul zilei, dupa micul dejun din oua, sunca si patiserii, eiii.. abia atunci sa ma bucur de gurile cascate si de privirile pizmase... Sa ma revansez asa.. tacut, fara nicio acuza si fara nicio alta aluzie la marsevia grupului lor.. Sa strang lucrurile cu alura aia preocupata si grabita, care sa imi justifice slalomul printre intrebarile: „ dar de unde ai cumparat soba ?? ...cat au costat vasele de gatit ?? .. dar cortul ?? .. de unde se poate procura asa ceva.. si la ce e bun sortul ala de il inconjoara.. si prafurile de seminueu.. sunt cumparate ?? le-ai preparat tu ?? e ceva ce se gaseste pe la chimicale ??”. .. sa fiu neatent si imprastiat atat cat sa nu dau niciun raspuns altfel decat in doi peri si de neutilizat...


Dar rautatile astea nu imi fac bine asa cum speram.. nici macar in inchipuire nu ma despagubesc de afronutul adus..


Am adormit tarziu, facand pace cu mine si promovand doar visul excursiei, cu testarea echipamentelor noi si... fara trupa, fara pescuit, fara capturi.. fara revanse.

Am fost intempestiv la cabana... O chestiune urgenta de vecini si de vecinatati. Unii construiesc si nu vor sa piarda nicio zi din vremea potrivita pentru asa ceva. Am plecat vijelie, si am ajuns pe inserat. Mi-am administrat un mare pahar de vodca, am halit un sandwich facut acasa, dar incalzit pe camin... si m-am culcat tarziu. A doua zi am rezolvat rapid chestiunea care ma adusese in munte si am zis sa petrec.. Am adunat lemne de foc si m-am apucat sa prepar varza calita cu costita afumata.. Yammmy.. Iar m-am aperitivat zdravan cu tuica si apoi am stins grasimile cu vin rosu, din belsug. Pe seara abtiguit binisor, mi-am mai facut si creme brule, iar ca digestiv coniacul abundent nu a lipsit.


Tarziu in noapte, pufaind o pipa cu virginia / cavendish tabaco, pe marginea unui foc feeric, intr-o noapte cu stele putine, dar intens luminate, am cugetat asupra firii si am si atipit. Am urcat in camera spre zori, si nu m-am putut asterne la drumul de intoarcere decat dupa ce am fost convins ca am eliminat tot alcoolul destrabalarii mele din ajun..

Seara, acasa la Bucale.. cu o ciorba deasa si acra, m-am cinstit iar..

Chestia e ca atunci cand le duci lant, doua-trei zile la capatul lor ai un sentiment tare ciudat, care mie imi merge la suflet.. Esti impacat, esti lehamite curata, esti in afara existentialului si esti cat se poate de senin.

***

In cutia de scrisori, teanc de plicuri... De la o vreme, in afara de facturi, pe cele mai multe nici nu le mai deschid. La fel fac si cu posta electronica.. Ma intereseaza tot mai putin parerile altora, iar de scris pe hartie ?? Sunt numai personaje din trecut, cu tot felul de propuneri. Nici nu mai stiu cu se poate raspunde la o scrisoare ? Mai exista timbre, cutii de depunere ?? ... sau trebuie sa mergi mot cu anvelopa la oficiu ??

Asta inseamna sa imbatranesti....

***
Ma tot sacaie CG cu Londra lui.. Stiu ca daca dau curs invitatiei nu voi regreta, dar pe de alta parte mi-e atat de lene incat evit pana sa ma mai si gandesc la excursia asta.. Sa merg la Geoagiu ?? Parca iar nu imi vine.. parca e prea devreme, parca ar trebui sa fim mai adanc in primavara pentru o cura balneo..

Intre plicuri imi retine atentia unul galben care are si un fel de sigla .. Desfac si regret imediat. Solicitare de donatie.. Cineva care stie ca pot.. Scurgeri de infos de pe la banci ?? De pe la cunostiinte.. de pe la furnizori de la care am cumparat prea des, ori prea scump...
Atat de mult ma enerveaza chestiile astea. As dona cu multa placere cuiva care trudeste din greu, si care nu se ajunge.. Dar unor pramatii care stau cu mana in san, pretextand ca aduna sume pentru nevoiasi si ca merita si ei acolo cateva copeici pentru onoarea si grandoarea efortului lor.. Ei bine pe astia i-as bate la talpi..

***

A imi trimite un promo al ultimei ei pelicule. Desi sunt retras il privesc cu ceva invidie si incerc sa mi-l imaginez in viziunea mea.

A e foarte bine inzestrata fizic, dar e un cineast lamentabil. Nici nu e usor sa faci film tu tie. Greseste in dialogul planurilor, iar la detalii e varza..

Sunt atat de pus pe jar in chestiunea asta incat nu imi pot frana nevoia de a vizita studioul din pod. E exact cum l-am lasat. Poate ca ar fi cazul sa strang si sa depozitez intreaga butaforie.. si echipamentele.. dar acum nu am niciun chef..

Inainte de culcare fac socoteala viitoarelor incasari ale lui A. Sistemul practicat de ea e unul deficitar, dar adecvat zonei in care opereaza. In plus are un bun renume de scena si o importanta cautare.. Cu noua poveste face suta de mii lejer.. dar nu imediat. La varsta ei nu e ca la mine: trebuie sa lucreze continuu, pana cand nu va mai prezenta interes. Atunci va fi exclusa ea, nu va avea optiunea de a pleca cum am avut-o si onorat-o eu. Asa e cu artistele astea: au pret atat cat nu se trec... apoi Pfuuuuy.. adios si la gara.

Ma gandeam tot asa la S. colega ei de breasla. Ea a disparut in glorie. Nu a asteptat niciun semnal din piata; a socotit ca ii e de ajuns si apoi a disparut brusc in cel mai indepartat colt al mapamodului. Nimeni nu stia de ea acolo... putea sa si moara de batranete fara sa aibe niciun trecut cunoscut printre colocatari, dar au apucat-o nostalgiile si s-a gandit sa revina... daca nu pe ecran, ca nu mai avea cu ce, macar in actualitatea discursului... Sa impotmolit chiar inainte de final..

***

Citesc mult si fara folos. Nici nu e literatura care sa imi placa ci doar din cea pe care e musai sa o adaugi la cultura generala. Retin putin si gresit.. bag tarziu de seama ca mi-au scapat constructii importante de plan secund, ce justifica in fapt actiunea centrala...
Cred ca am sa revin in sala de proiectie.. reintoarcerea la carte e clar o alegere tampa...

Da mai.. Zau ca meritam un vis din asta. Si chiar daca nu il meritam, a fost o impresionanta expunere... De mult nu am mai avut vreo bucurie mai insemnata dintro nalucire..

Dar nu numai asta, de fapt toata ziua de ieri a fost mircauloasa.. MIRACULOASA !! stricto sensu.

Prima ca un conflict cu AliExpress si cu Posta Romana si-a gasit cea mai imediata, mai favorabila si mai exceptionala rezolvare, din neant. Lasand in urma reclamatii prin nenumarate locuri, sesizari si atacuri pe la vreo patru institutii din tara si trei internationale. Postasul a aparut senin ca o floare, cu pachetul ratacit in dinti.. Voi relata pe larg chestiunea, sa fie pilda si indrumare pentru altii.. Dar ce spectaculoasa, neasteptata si transanta deznodare ??

A doua ca m-am elucidat si cu ENEL-ul, si cu majora controversa in care ne balacim de la inceputul anului.. Tot asa: o solutie ridicol de simpla si de la indemana, la un naucitor conflict.

A treia cu anuntul Olx. Pus intr-o doara, asa, ca sa imi fac de lucru. Vreau sa instrainez tipografia si echipamentele ei. Am inceput cu primul, la un pret ridicat, ca sa am de unde sa scad.. Nu m-a bagat nimeni in seama pana ieri.. la doua zile pana la expirare. Nu mai zic nici aici amanunte de o deosebita picanterie, ci doar ca cel ce vrea sa cumpere este peste orice suspiciune de neseriozitate, fiindca e un om al bisericii.. Azi ii facem probe, maine il maritam.. Surpriza, surprizelor !!

Si apoi acest vis tehnicolor si cinemascope.. Cu eu si MM in excursia de la Zizin, dar numai noi doi, fara restul clasei, si nu la varsta de zece ani, ci undeva pe la 20-22.. Cu un traseu prin padure, o ploaie torentiala ce ne-a zgribulit si udat pana la piele.. Apoi cu o campare de necesitate, intr-un cort trainic. Ca sa nu racim, ne-am dezbracat de hainele ude, si am baut din sticla de whisky gaturi repetate.. Dar MM s-a ametit si a si adormit instant, asa, la pielea goala. Apoi imbratisarile obligatorii impuse de frig, pentru economia de caldura a corpurilor despuiate. Facusem foc in soba de cort si il tot atatam pana cand temperatura a crescut muuuult.. dincolo de zona safe... Si afara continua sa toarne cu galeata, pe cand MM nuda, somnolenta, dezvelita din sacul pentru dormit de atata dogoare.. se misca lasciv, cu sanii rozalii si pubisul fara pilozitati.. gemand usor in somn..


.. Eu spion in exercitiu, ea poate chiar de-a binelea adormita.. ?? ... cata tandrete, cata senzualitate.. Si apoi acel moment grandios, cand ghemuindu-se spre sine, mana ei mi-a atins in retragere penisul erect, iar asta i-a sternut pe chipul adormit un zambet incarcat de subanteles..

Doamne ce mai vis ?? Face cat toate partidele alea mediocre adunate la un loc si inmultite apoi cu 4.. (nu zic care, ca e interzis).

Dar ce zi feerica in toate aspectele ei... ?? .. si cat de bine monteaza moralul intamplari de gen, mai ales cand sosesc inlantuite asemanator.

Am fost binecuvantat.. !!

MM, colega iubita dintr-a patra, a ramas in memorie ca o chestie ambigua. Imi amintesc ca ii cautam intens prietenia, iar ea pendula intre gesturi de reciprocitate si ignorare.. Apoi a disparut brusc, mutandu-se la alta scoala, fiindca urma gimnastica de performanta..


Ne-am intalnit la mare distanta in timp, ea devenita o frumusete si o prezenta fizica de invidiat, gratie formelor armonioase capatate in sala de antrenament; mult mai distanta si mai inabordabila, probabil taman din cauza noii infatisarii.


A emigrat la scurt timp dupa intalnirea accidentala in Germania si a fost disparuta de atunci pentru totdeauna. Cand si cand, mai imi bantuie noptile cu plasmuiri erotice, insa niciodata de intensitatea celei de acum...

Takuma, uite despre asta zic cand afirm ca HA ca e un spatiu toxic. Ai urmarit locul pe care mi l-ai indicat si dupa mesaj ?? ...daca nu, atunci da-mi voie sa iti explic un pic ce a urmat. Alea doua, trei, persoane care s-au reactivat (dragi si pe placul inimii mele) au fost sufocate imediat de un „metafizician” imbecil.. Un ambient ordonat si responsabil nu ar fi permis una ca asta. L-ar fi pus repede la locul sau pe inoportun, cu atat de mult cu cat el chiar are cate ceva intresant de spus pe alte domenii ale site-ului. O astfel de strunire obligatorie functionarii discutiilor, l-ar fi ajutat si pe ratacit sa revina inapoi din delirul sau  haotic si nesimtit. L-ar fi reasezat in banca sa... Acum insa otrava raspandita in nor, deja a sufocat initiativele favorabile renasterii..

Diana... uite un gand si pentru tine. Te-ai declarat oripilata atunci cand ai aflat despre relatia trisexula ce se intampla atat de aproape de tine... si asta fara sa sti nimic despre perversiunile ce ii stateau in spate si despre care nimeni nu a vorbit prin vreun loc public (si care, te asigur, din afara chiar suna ingrozitoar)...

Imi amintesc de Emmy si despre parerile ei privind sexul oral, ce i se parea degradant si injositor pentru o femeie.. asta pana sa ajunga sa il practice.. mai intai cu dezgust, de dragul iubitului, apoi tot mai curios, pentru ca in final sa gaseasca in asta o voluptate aparte.. La inceput nu concepea macar finalizarea in gura, pentru ca mai apoi sa linga de pe jos dupa fiecare picatura cazuta.. Da.. in ce priveste sexualitatea e chiar asa, unele lucruri ce in aparenta sunt de-a dreptul scarboase, trec repede de partea cealalta devenind mai intai interesante, apoi placute, si fascinante pana la dependenta.. Pare teribil de gretos insa orice barbat consuma cu mare placere secretiile femeii careia ii aplica un cunlingus, chiar daca face asta inconstient.

Deci socul tau, pe care cu eleganta incercai sa ti-l depasesti nu e nici pe departe atat de justificat, desi din teama de a nu fi acuzata de provincialism (ceva ce iti macina strafundul fiintei dintotdeauna) faceai mari eforturi sa il tratezi ca pe o normalitate.. De fapt pastrand proportiile e cam aceiasi poveste.. Tu ai vrut sa ma cunosti ca sa ma futi.. Nu fiindca sunt eu macho, irezistibil si fascinant, ci din cauza nevoii tale acute de un amant.. Ca asa e modern si tu ai avut permanent nevoie de mondenitate. Eu raspundeam cel mai bine cerintelor: curat, discret, matur.. la mare distanta de casa.. Tu de asta ai tinut sa ma cunosti.. numai ca nu ai avut curajul sa duci planul pana la capat.. si nici eu nu te-am ajutat, fortand cat trebuia lucrurile..

Cand m-ai vazut in carne si oase te-ai desumflat.. si dupa asta ai reconfigurat proiectul: da de ce sa fie musai sa o bagam pe dansa intr-ansa, se poate si fara.. Adica tot amant se numeste, dar platonic.. Tu sti cel mai bine ce ti-ai spus atunci si cum te-ai despagubit cand ai aflat ca sexual sunt capabil de o sumedenie de chesti.. si cum ti s-a frant inima cand a trebuit sa abandonezi, ca deh, nu se mai facea , nu prea mai era loc, nu mai eram pustnic...

Eu draga Diana iti port in continuare aceleasi sentimente, si daca inca ma mai vrei, acum ma poti si avea... Nu.. nu e vorba de nimic altceva decat de prietenia noastra infatisata asa cum ti-ai imaginat-o tu la inceput... pot la fel de bine.. si sunt tot curat (taman ce mi-am facut analize) .. fac si dus de doua ori pe zi..

Am fost solicitat sa particip la un atelier legat de prezentarea lui Staccato ...CS TX, parca..? O struto camila alactuita pe platforme mixte Glock si Beretta, cu mecanici de interior imprumutate de la Stayer si H&K...

Am zis ca e o provocare din partea lui Grummy, ca el e cu Beretta.. si poate ca imi intinde o cursa, insa interesul era real. Am fost alesi cativa batrani, pe criteriul experientei si al competentei.. Chiar au vrut sa imi cunoasca opinia..

Acum, eu spre rusinea mea... io ... despre Staccato...?? ..mai subtire.. N-am avut prilejul decat asa, vag.. Stiu doar ca sunt americani si ca sunt noi pe piata.. Bine, „noi” e un fel de a spune.. ca doar firma e noua, cei care o compun reprezinta majoritar doar fosile si cam evrei..

Bai... ce sa zic.. Arma asta e impresionanta si explica inca o data cum functioneaza sistemul american: fura si combina ce e mai bun de la fiecare.. Asta in toate domeniile.. Nu le pasa de clienti, din prima. Abia dupa decade pun ei la punct proiectul hibrid (prin armonizarea partilor ce nu s-au acomodat), facandu-l pe deplin functional.

Eu nu am avut posibilitatea poligonului, asa ca m-am multumit cu opiniile colegilor ce vorbeau despre prea multe incidente in special prin supra-alimentare.. Sun politisti in majoritate. Stiu sa umble cu armele, asa ca nu poti da vina pe ei.. E ceva in neregula la mecanismul de retragere al tevii.. banuiesc, din ce aud.

Altfel arma, desi butucanoasa si cam mare, e foarte interesanta, mai cu seama prin faptul ca vine cu un sistem optic gata implementat..

In fine, nu ii fac aici review-ul, ca nici n-am chef sa mai fac d’astea.. Ce am vrut sa zic e ca m-a miscat increderea celor in fata carora am vorbit.. Chestiile astea cu pareri la prima vedere, de regula sunt capcane pentru specialisti.. insa de aceasta data interesul era intr-adevar unul real.. Imi sorbeau cuvintele ...si m-au mai si prins in zi buna (aveam vorbele cu mine).


Fara indoiala strabat o perioada prolifica... S-au poate ca noul stil de viata autoimpus, unul dezimplicat si neinregimentat, isi arata efectele benefice..

Ce ti-e si cu femeile astea…?? Daca stau bine sa ma gandesc, nu am intalnit inca nicio femeie care sa zica „hai” din prima... Nu, chiar si pe cele mai curajoase tot le incearca o mica sceneta de debut.. acolo cat de cat, niste replici.. oricat de porcoase.. Nu-i chip fara ele. Un altfel de preludiu. Nu prea pricep eu de ce. Pana si la prostituate tot trebuie sa intri „in the mood” cu cateva glumite macar.. Nu ai sa vezi ceva diferit Doamne fereste, chiar daca e lipsit de sens..

Observatia imi vine dupa filmul vizionat ieri. Intr-o scena mai calda: doi tineri se retrag de pe un ring de dans al anilor 80 si ajung in baraca din spatele barului. Acolo trebuie sa faca ce si-au propus pe tacute, caci dincolo de un perete subtire exista barmanii ce i-ar putea auzii. Acum miscarile alea coopulatorii nu i-ar putea deconspira... nici sarutarile, si nici dezmierdarile... insa vorbaria da. Dar uite cum din teama de a nu fi descoperiti evita micul dialog premergator.. si in absenta lui devin dezorientati si ezitanti, fara sa isi dea seama de ce nu pot avansa in actiune.. Deh, Eric Rohmer.. mare cineast, mare filozof.

***

A doua soba a ajuns mult mai repede decat prima, si fara nicio complicatie de livrare... insa a ajuns cu ambele geamuri sparte. E limpede ca vina ii revine furnizorului fiindca cioburile le-am gasit inauntru focarului si nu in locasurile speciale pentru transport. Imi inchipui ca pe bancul de probe, un chinezoi idiot a uitat sa le mai demonteze de pe ansamblu, pentru a fi ambalate corespunzator.. Asta e.. La mine nimic nu are voie sa se intample ok linie ?? De la un cap, la celalalt.. fara evenimente, fara accidente, fara batai de cap.. La mine totul trebuie cu durere si cu eforturi suplimentare;

Acum trebuie sa astept inca o alta luna geamurile de schimb... asta daca furnizorul isi recunoaste vina si accepta sa le inlocuiasca.. Daca nu va trebui sa caut inlocuitori..

Uffffffff...

****

Punand-o la punct pe R.A. am avut o mare satisfactie interioara. Evit asta de ani de zile, fiindca ea a fost o intima a familiei mele si pentru ca acum, abandonata si cu un caracter jalnic, nu mai e decat o batranica singura, imposibila si artagoasa demna de toata mila....

Ma suna, in stilul caracteristic, sa ma ia la ture ca nu am mai ajutat-o cu aprovizionarea de nu mai tine minte cand; si ca nici nu am mai vizitat-o, si ca nici nu i-am mai telefonat .. Revolta reala si imputari directe.. Zau ca nu se astepta la o astfel de atitudine din partea mea. Tac, ascult, incuvintez.. ma scuz.. Iar cand potopul revine pe un curs lin si sunt intrebat daca reusesc sa ajung maine, ori poimaine, aprind fitilul... Nuuuu, cred ca nu maine, si sigur nu poimaine.. De fapt poate ca as putea abia saptamana viitoare, dar nu voi avea chef.. Simt asta de pe acum. Sincer nici nu stiu daca ne vom mai vedea vreodata.. Si stii de ce mamaie ?? Pentru ca nu mai am niciun chef sa te vad, si niciun motiv real sa te suport.. Haidi pa.


Asta cu „mamaie” a fost bomboana de pe tort (de pe coliva mai exact), Cuvantul o agaseaza in cel mai ingrozitor mod posibil. Il detesta. A plecat si din spital renuntand la tratament, fiindca un medic i s-a adresat cu acest apelativ.


Nu. Nu ma intelege gresit. Nu am nicio placere sa ma simt taran si rudimentar, dar am o nevoie vitala sa scap de toate capusele astea ce imi folosesc timpul si care imi tocesc tonusul de ani de zile.

Asa ca a trebuit sa ajung pana la urma si la chirurg. Am banuit asta "din prima", insa cand am vazut ca trec peste faza critica fara nicio infectie m-am considerat scapat. Si intr-un anume fel asa a si fost.. Nu m-am infectat, dar dintii stiucii defuncte mi-au gaurit unghia si in mod normal si tesutul de sub ea.. Acum, cu vindecarea in curs, el a inceput o reconstructie stramba, ce trebuia corectata. Pare un lucru neinsemnat, insa a durut teribil (cu nu m-a anesteziat "numai pentru atat") si in plus partea de vindecare imediat post operatorie, incurca teribil la folosirea maini, la spalat, la tot..


Zici ca am fost norocosul, norocosilor, avand parte de captura aia, insa uite cum numai necazuri mi-a adus.. Rana de la deget, invidia colegilor cu toate consecintele ei... Chiar si pe balta (cei care ma recunosc imi evita prezenta ... nu stiu motivul). Din teama ca ii eclipsez, sau pentru ca ma socotesc superior si capabil sa le subtilizez prin clasa superioara pestii ce li s-ar cuveni ? Dumnezeu stie ....

Deh.. fiecare cu ale sale.

***

Mi-a sosit si damascul. Nu m-am crezut in stare sa arunc banii pe asa ceva, insa controversa aia cu cei de pe site m-a intaratat de asa maniera, si am cautat mult cea mai avantajoasa solutie sa cumpar ceva care sa ma indreptateasca la opinii (am fost acuzat ca „nu stiu despre ce vorbesc, cata vreme nu posed un astfel de cutit”). L-am gasit pe asta din Finlanda. Lama e norvegiana 67 x pliere, gen sandwich; Restul, mecansimul din titan si otel arc (cu placute de mahon drept plasele) claseaza produsul in categoria premium ceea ce contravine pretului relativ scazut ce se datoreaza... sau mai exact „este din cauza” ca a fost asamblat in China.. si se vede din avion asta.

Ok... acum ca detin unul si ca am apucat sa il studiez si de facto.. Mmmda.. e o constructie deosebita, iar taisul se aratae intr-adevar de incredere.. Dar pe fond nu mi-am schimbat nicio parere. Acest otel foarte bun, e in urma multora si nu isi justifica nici munca (irosita cam anapoda) si nici preturile. Prieteni scumpi si dragi: tehnologia Damasc a fost pierduta definitiv, iercuperabil si pentru totdeauna.. Ceea ce faceti voi sub aceasta eticheta e doar un simulacru ieftin si lipsit de onestitate.. .. Barem daca il numeati altfel cum, fiindac recunosc ca e ceva sudoare si ca se obtin unele rezultate.. Insa e ca si cum ai lua pe Mimi, frumusica dar tarancuta, ai da-o la stilist si apoi ai prezenta noua imagine drept super-star.. Niet. Nu functioneaza asa tovarasi

Despre chestia asta cu pensia.. si despre chestia cu batranetea... Ce urat suna „batranete”.. "Despre chestia cu varsta a treia" (asa e mult mai bine) ...deh, ce sa zic... sunt schimbari de tot felul. Organele nu stiu sa se treaca armonios.. Incep cu zbarca, si uite asa apar toate bolile. Asta pentru ca ele, organele, nu prea mai pot sa tina ritmul.. D’aia medicii insista sa o lasi mai moale dupa '60... Da n-as remarca asta ca prima observatie.. Ca element de baza impresionant, imi pare comportamentul social.. modificarile lui, in raport cu rocadelele si imperativele psihologice ce au loc intr-o dinamica noua.

Efectul se percepe in general ca pe o mare relaxare si o grandioasa destindere.. O detasare semnificativa fata de cotidian si fata de impunerile conventionale.. O renegociere a intregii politici de prejudecati.. o reacomodare cu mediul in care mediul nu mai dicteaza nimic obligatoriu..

E super ultra fascinant..

Alice Voinescu (cred) obisnuia sa afirme ca „la senectute nu defectele se accentueaza, ci franele slabesc”.. Si asta taman pentru ca ne pasa din ce in ce mai putin de parerile celorlalti.. Ahhh, daca as fi reusit o asemenea performanta pe la 20-30 de ani ??

Si iarasi, cumva paradoxal, e sa remarc cum distantarea de anturajul compus din cei ce nu isi urmaresc decat propriile interese este atat de binefacator incat spectrul singuratatii chiar nu mai are nimic inspaimantator.

Consemnez un gand spontan, ce ma surprinde fix acum, pe cand notez speculatiile astea: moartea doamnei Brindu. Ea s-a produs de o factura dramatic-tragica. Femeia locuia singura, era octogenara si suferea de multe boli. Traia decent, intr-o garsoniera din Balta Alba. Intr-o zi a suferit un AVC.. s-a prabusit inconstienta pe holul dinspre camera, si a ramas tintuita la podea trei zile.. Abia atunci vecinii au alertat politia care a intervenit in forta. Usa a fost facut zob, Smurd a preluat bolnava, iar ea s-a stins dupa alte doua zile. In toata aceasta perioada (120 de ore) femeia a fost complet inconstienta si perfect paralizata. Nu a simtit nimic, nu a constientizat nimic din ce i se intampla. Cu alte cuvine a murit de fapt exact atunci cand a survenit accidentul.. Si inca, se spune ca un astfel de atac e la randul lui nedureros si ce el se ca un fel de amorteala, insotita imediat de o starea confuza, ce se instaleaza progresiv in mai multe minute pana la a deveni totala.

Asadar moartea doamnei Brindu este tragica si dramatica pentru noi ceilalti. Pentru ea insa nu a fost decat una scurta si taioasa (scurta, daca o comparam cu faza finala a unei o boli netratabile).

***

Scandalul MLNR, estompat in spectaculozitatea primelor faze, continua acum in discretie si se ramifica pe multiple paliere, unele la care nimeni nu s-ar fi asteptat. Participarea serviciilor este aici pe fata. E o arena, in care lupta se desfasoara strict la vedere, iar autorii loviturilor isi semneaza cu mandrie si aroganta opera, pe care in oricare alte situatii ar fi pastrat-o intr-un deplin anonimat.

Ce i-au facut lui Nistor, lovind de fapt in fiica, se intoarce acum inzecit pe familia lui Radu.. Similitudinea contrelor si felul in care ele s-au aplicat (la nivel de competenta MAE-SIE) indica evident rupturile si disfunctionalitatile din aceste mecanisme, incapabile de un raspuns unitar..

Sunt siderat pana unde s-a ajuns.. si nu doar aici. Aici e numai ecoul marii scene, unde Constitutia a ajuns de rasul curului, iar Justitia o gluma de maidan..

Pe mine taberele nu ma mai solicita, dar ignorarea asta e rodul unui dezinteres total al lor fata de proiectul templului. Pe MM pare sa nu il mai preocupe finalizarea lucrarilor, in vreme ce pentru contestatarii sai tema fraudei cheltuielilor cu santierul de pana acum pare ca s-a epuizat.

Inevitabil il vad in fata ochilor pe Nicu Filip prorocind acest viitor acum mai bine de 20 de ani.. Si in opozitie il vad si pe Bebe Comanescu replicandu-i amuzat, cum asa ceva n-ar fi niciodata posibil...

Ce mai menajerie a ajuns si Ordinul asta...