Suişuri Şi Coborâşuri

Si pentru ca motivul „pescuiala”, ce a stat oficial in spatele expeditiei „hot tent” a fost ocolit de marturisirea mea, sa adaugam ca el s-a dovedit inca din primele momente, cel putin fantezist. Apele scazute si involburate (neobisnuita potriveala, pentru o vreme in care prin traditie, ele trebuiau sa se prezinte mult crescute si doldora de vartejuri), nu lasau nicio sansa unditarului, asa ca... Nu m-am ofticat din pricina asta, fiindca oricum nu ma asteptam sa prind ceva, dar mi-a parut rau ca nu am putut nici macar o lansare si ca am carat atata echipament absolut degeaba..

***

Miri, din nou irascibila, se simte insa mult mai bine cu piciorul. Ieri i-au scos atele si de spatamana viitoare poate sa se intoarca la munca. Dar dorul ei mare fata de camera din pod, ramane la fel de departe de implinire.. Nu ca nu ar putea urca singura acolo, insa toate preparativele necesare unei partide, asa cum si-o doreste, sunt imposibil de infaptuit fara ajutor, mai cu seama in conditiile in care eu nu mai am voie sa o expun, asociindu-i public prezenta mea.

Apropo de chestia asta, declar cu legamant ca nu ma deranjaza din cale afara. Nu ma deranja nici cand ma confruntam eu insumi cu tot soiul de cupluri, unde diferentele de varsta erau asemanatoare cu ale noastre.. Dar m-am simtit jignit atunci cand domnisoarei pe care o invitasem sa viziteze Europa de nord, ii era rusine sa paseasca alaturi de mine pe strada si imi cerea sa pun o distanta...

Pe Miriam o apreciez nespus. Daca ne-am pierde, as suferi. Nu e de fizic, nici de prestatii, nici de amor, nici de nivel cultural.. E despre spontaneitate, complementaritate si comunicare.. Este fara doar si poate jumatatea mea.. cu bune, cu rele. Reea e o aspiratie, asa dupa cum Betty a fost o speranta, Mirela o sansa, Anca un destin si Inga ...un fel de mantuire..



***

Saptamana asta nu-mi pot face planuri.. Trebuie sa stau la dispozitia chestiunii DNA si a ORCB, prima ca sa stabilim o strategie comuna, a doua ca sa rezolv definitiv cu ultima firma..

Daca timpul continua sa fie insorit, plec in we pana pe litoral ca sa antamez acolo inchirierea unei camere pe intreaga durata a verii.. asa cum mi-am propus.

***


Trimisul impresarului mi-a vorbit despre cele doua proiecte la care m-au invitat. Din spusele lui am dedus insa cateva adevaruri nerostite, ce ma tot framantau: primul, ca lipsa mea de activitate ii ingrijoreaza pe finantatori; doi, ca ar fii deosebit de interesati sa preia cele doua actrite in alte colaborari; si trei, ca episoade noi ale serialului ramas suspendat in calupul 4, sunt asteptate inca, cu un interes crescut (pentru ele existand de acum si posibilitatea unui avans copios)..

Nu am dat niciun raspuns. Pe oamenii astia nu e bine sa ii superi, asa ca totul trebuie tratat cu atentie sporita si cat de domol posibil.

Parteneriatul sugerat de ei presupune insa, in mod ciudat, un alt domeniu al industriei si asta m-a pus serios pe ganduri. E zona cea mai extinsa. Dar si cea mai intens piratata, asa ca poti fi mereu la curent cu trendul in timp real.. Ori taman din acest considerent am sumedenie de retineri. Aici, in revenimentul ultimei perioade, cand totul e in crestere, s-au remarcat abordari noi geniale, probabil imposibil de concurat.. .. Cand si asa segmentul e suprapopulat, ar fi o nerozie sa te aventurezi, fara o bogata experienta, sau macar fara vreun bun renume..

Geaba incerci sa te sustragi vietii pe care ai dus-o.. Se pare ca nu e chiar nicio iesire. Un nou atac din partea celor ce ma utilizau in mod suptil, alimentandu-mi orgoliul, ma readuce in actualitatea profesiei.

Au dat de greu, mult mai rapid decat anticipat, si din cu totul alta directie decat cea din care ma asteptam. Acum niste capete trebuie sa cada, insa e delicat, caci asa tembele cum sunt, dislocarea lor de pe umeri ar lasa un loc gol de neumplut.. Cine s-ar incumeta sa preia carma vasului ce se scufunda ?? Exista oare vreun pret pentru asa ceva ?? As putea eu sa redresez nava in deriva ?? Nu stiu, dar ei vad in asta o posibilitate, dupa cum incep sa se dezmeticeasca cu privire la miza si la regulile jocului.



Pana una alta, cei "de sacrificat" m-au facut tinta a reprosurilor si tap ispasitor, trecand chiar la unele amenintari. M-am tot gandit daca sa tac, ori sa ripostez ferm.. Si am raspuns evaziv, dar taios: tot ce se intampla e din vina voastra, indiferent de sfaturile mele de care oricum nu a-ti tinut niciodata cont..

Imi tot iesea in Tarot incurcatura proaspat aparuta.. insa am crezut ca e vb despre afacerea cu DNA-ul.. Acum iata, o noua problema pe cap.. Cel putin pana cand au sa priceapa pe de-a-ntregul, probabil ca sicanele vor continua..

Si nu e singura ce revine din spate.. se pare ca e bucluc si cu dizolvarea ultimei societati.. Rezolvarea sa presupune alergatura si cheltuieli... Ahhhh, tara asta de tot rahatul..

***

De vreo cateva zile, in vis imi apare staruitor si redundant o anumita perioada a tineretii.. Se intampla lucruri diverse, dar etatea e mereu aceiasi, si chiar si rolurile celor ce participa. E ca o telenovela.. De azi am inceput sa iau notite.. Un mesaj puternic imi este astfel comunicat, si eu nu-s pe faza.




***

Si fiindca tot veni vorba, am trecut la asamblarea povestirilor scrise in ultimele saptamani, pentru romanul propus. Problema acum e legata de alcatuirea personajelor.. Daca la o proza scurta iti sunt suficiente doua trei caractere, succint creionate, aici e nevoie de o intreaga increngatura, bine definita si in care ele sa nu se amestece, sau sa se confunde.

De aceea se practica intocmirea unor fise ale fiecarei tipologii.. Ea trebuie sa contina posibilitatile si deopotriva, limitele individului caruia ii apartin in naratiune. Ai astfel posibilitatea sa nu dublezi eroii si sa le si oferi identitati credibile. E destul de laborios, dar usureaza substantial munca..

Unii autori moderni, ca sa chiuleasca de la corvoada asta, isi aleg modele din anturaj si se straduiesc sa se raporteze la ele fara abateri, ori compromisuri. E o tehnica valabila, numai ca cei ce ne inconjoara sunt in majoritate mediocrii si prea putin interesanti ca sa devina centre de interes intr-o lectura cu pretentii..

Apoi mai e si stilul..

La moda acum sunt operele fara un subiect precis, ce pun intregul accent strict pe atmosfera.. Asta si fiindca cititul a devenit mai mult un act de expunere.. un accesoriu de vestimentatie. N-am sa zic acum de JRR Tolkien, ca nu da bine, dar am sa ma iau simbolic de cativa discipoli.. Iata de pilda aceasta cucoana cu ifose de mare talent.. Istorioarele sale, in foileton, abunda in arhaisme, fiind asezate intr-o medievalitate fantastica.. E bine.. Descrierile obtin cadre ce te atrag si te surprind in acelasi timp.. Apoi, intocmai ca la imaginile in continua schimbare, din spatele ferestrei unui compartiment de tren, abia dupa o vreme percepi monotonia..

Mai cu seama si din cauza faptului ca nimic nu se intampla cu adevarat (si ca lipsite de vreo motivatie precisa toate elementele se estompeaza si se contopesc gradual intr-un imens neant), autorul te pierde de client in mod definitiv si cu resentimentul ca l-ai facut sa isi iroseasca timpul si asteptarile..

Romanul pe care il am in vedere se bifurca in cinci intrigi (cap, coada fiecare) pentru ca in final sa se reimpleteasca pe firul cursului de debut.



In avantaj fata de alte tendinte de moment, ale operelor contemporane cu o derulare clasica (subiect, actiune, deznodamant) ce s-au stabilizat in sectoarele scrierilor politiste, noir, spionaj, politic,.. eu abordez o combinatie relativ originala.. Spun „relativ” intrucat amestecuri de gen s-au mai intrebuintat in literatura ultimei decade, bucurandu-se de atentia publicului avizat.. atat cat a mai ramas.

Ce ar mai fi de adaugat ?? Aaaa...Un amanunt fundamental: cand nu vizezi castigurile, materiale sau de oricare alta natura, cand asterni ganduri pe hartie numai pentru tine, condeiul se misca intr-un cu totul alt ritm si cu o nemaipomenita intensitate..

Sa poti sa revezi gradual traseul unor pareri, despre care declarativ ai promovat cu totul alta opinie, reprezinta o imensa posibilitate in autocunaostere. Numai si din acest simplu punct de vedere, pastrarea unui jurnal al evenimentelor semnifica o actiune deosebit de utila.. Ce sa mai zic de introspectie, de subtilitatile ce stau in spatele alegerilor, demascate prin acest truc simplu si la indemana oricui??



Ok, asadar revizuind ultima perioada de confesiuni, constat cu surprindere ca: desi imi afirm in mod repetat dispretul si independenta, fata de afacerea filmelor si fata de veniturile provenite din ele, faptul ca observatii referitoare la subiect apar aproape in fiecare nota, comunica fara dubii cat de adanc ancorat sunt in chestiune; desi par convins ca diferentele de varsta dintre parteneri sunt lipsite de orice motiv intemeiat, ori pertinent (in afara principiilor, a superstitiilot si a traditiei), sunt evidente preocuparile mele partizane, ce se manifesta inconstient dublate de o revolta mocnita; desi fac apologia insingurarii si uneltesc pe toate fronturile in scopul instalarii sale in cele mai delicate unghere ale palierelor existentei ce mi-a mai ramas, marturiile confirma nemijlocit teama de eventualitatea unei astfel de reusite... daca nu chiar groaza !

Pana la urma Diana a intuit precis aspectul contrastelor remarcate (retrospectiva dovedind inclusiv implicarea afectiva, in cazul in care am fost acuzat de obsesie); iar "pe cale de consecinta" incadrarea patologiei nu poate fii nici ea gresita..

Dar una peste alta ma simt multumit. Toti oamenii sunt nebuni, si prin diagnosticul asta e limpede ca am scapat cat se poate de ieftin.

M-am grabit sa imi scriu si reteta, iar tratamentul il incep fix de azi.

***

Ieri Reea m-a onorat cu vizita saptamanala. Am uitat sa zic ca schimbarea locatiei s-a impus ca urmare a indiscretiei unora dintre vecinii ei (pensionari) care ma luasera la geana si care cu un mult tupeu, au si atacat biata fata cu intrebari indiscrete si insinuante, la adresa persoanei mele.

Acum, faptul ca la ultima noastra intrevedere, toate barierele intelegrilor s-au destramat intr-o explozie de senzualitate dezinhibata, mi s-au parut firesti masurile (stangace) de a stopa alunecarea relatiei in altceva decat intelegerea pecuniara initiala. Am acordat ca atare intregul meu sprijin acestei restaurari, ce pe fond insa ma cam prejudiciaza..



***

Azi zi de curatenie si de strategii.. Trebuie sa iau un pic mai in serios atacurile KNC; iar noile derulari in dizolvarea firmei se cer la randul lor evaluate si abordate matur fara intarziere. Mai avem razboiul DSP, definitivarea vizei de arma si ITP-ul remorcii... Apoi, trecem si la chestiuni serioase de natura creativa....



In WE nu pot pleca la mare.. Am in schimb deja organizat un chef cu proiectii video la chiosc, iar duminica, „imperiul contraataca” se reintoarce Jedi Miriam... intr-un picior

O duminica de vis... Nici n-am cuvinte. Totul a decurs la superlativ, iar ziua, pe deasupra la toate minunatele ei surprize, s-a mai si plasat in cea mai opitima pozitie, adica inanintea unei saptamani ce se anunta tumultoasa in evenimente.

Miri, lipsita de activitate atata amar de vreme, a mai pus ceva pe ea. Un fapt multumitor din punctul meu de vederem, care o considera cam anorexica.. In plus, toate poftele nerezolvate, dupa ce abia se stabilizase intr-o rutina perfecta, s-au descatusat acum asupra mea (pasiunea ei fiind deocamdata impracticabila prin aranjamentele pe care le presupune).. Am primit cu varf si indesat !!.. Miraculos, efectul abstinentei nu a condus la cresterea ardorii, asa ca terapia e pe un curs mai grozav decat in cele mai optimiste asteptari. A acceptat si sa doarma la mine... nu numai din motivul ca m-am oferit sa o duc cu masina la munca, in zori, in prima zi de dupa concediu.. dar numai pana foarte aproape de intrare... Sa nu fim vazuti...

Asa ca am petrecut ca in filme, asta dupa ce, cu o zi inainte, eu hotoman, am mai beneficiat de o seara mirifica, cu vizionari si foc la caminul din foisor... Ce sa mai, chiar a fost un WE de milioane.




***


Tot sambata am incercat sa restabilesc conexiunea cu celalalt jurnal, insa acolo, chestiunea pare definitiv compromisa. Contul de pe care scriam, ca si IP-ul, intregul circuit de camuflare... Totul s-a dus de rapa. Desigur ma pot reloga oricand, insa pentru asta imi trebuie o alta identitate si nu e deloc treaba simpla... Nici la prima nu a fost, insa acolo am avut un avantaj pe care va fi foarte greu sa il recapat in alta parte..

Ei, si daca tot am revizitat locul, am stat si am citit povestile altora ce m-au impresionat profund.. Mai mult si mai ales ma umple de bube faptul ca pe lumea asta unii pot sa isi dea dezinvolt pe fata adevaratele preocupari, fara sa se sinchiseasca cine stie ce de parerile altora.. Daca te iei dupa cazul lui Juja nebuna, ai fii tentat sa crezi ca si aici e asa, numai ca Juja, ocolita cu clementa de „bratul cel lung al legii” (ce a catalogat-o drept nebuna, in loc de infractoare) nu a reusit sa se descurce cu oprobriul public, fiind pana la urma nevoita sa se mute in alt oras ca sa isi piarda urma...

***


Visul s-a repetat din nou... Buuun sunt cateva clisee obsedante ce imi insotesc somnul de cand ma stiu: coboratul unei scari in spirala, franarea unei masini imaginare la care nu ajung cu piciorul pana la pedala, oricat m-as alungi.. de multe ori chiar gata sa cad din pat.. in fine, mai sunt vreo doua; ele se repeta periodic si aproximativ asemanator, avand un substrat cunoscut.

Secventele care ma bantuie de pe la sfarsitul anului trecut se refera la perioada mea glorie: aveam 25 de ani, locuiam singur intr-un apartament cu trei camere decomandate complet accesorizat, fusesem numit mare sef la fabrica la care lucram si eram asaltat de domnisoare ce isi faceau tot soiul de planuri in legatura cu persoana mea.

In naluciri nici nu se intampla mare lucru, insa sunt mereu imbracat in aceleasi haine si uneori ma nimeresc, cand intr-o sala de proiectie in care nu stiu cum am ajuns si din care nu pot iesi, ea fiind populata cu fiinte pe care nu le pot zari, dar pe care le pot percepe; cand pregatind ambarcatiunea „cuibul cucului” (cea cu care am realizat prin acei ani coborarea Siretului) pentru o imposibila croaziera transoceanica, cu nenumarate probleme tehnice; cand predand la catedra cursului de policalificare, in fata unei audiente alcatuita din animale bizare, demne de bestiarele medievale...

Ce ma framanta teribil e ca toate astea au o semnificatie. Ca fantasmele astea nu au aparut din vazduh si ca ele poarta in interiorul un mesaj prevestitor insemnat.. Si mor ca nu il pot decoda.. Va trebui sa imi calc pe inima si sa ii solicit totusi Dianei un control avizat.

Scenariu post apocaliptic.. Omenirea mai persista doar in enclave subterane izolate, pe seama unor ferme vivariu, unde sunt cultivate legume si se cresc animale. La suprafata atmosfera e ucigatoare... Populatiile traiesc intr-un fel de comunism, fiind administrate de un consiliu al batranilor, din care cu onoare fac parte. Nu exista instiututii si nici matrimonialitate. Cuplurile traiesc in deplin acord, iar poligamia nu e un pacat.



Se mai intampla in visul de azi noapte, sa fiu obiectul unei coalitii ostile, ce se straduia sa introduca un regim de pedepse, pentru cei care greseau; si fiindca definirea abaterii presupune un sistem de reguli, uneltirile lor construiau masiv in aceasta directie.

Pe mine ma acuzau de anarhie si erezie, considerand ca am denaturat scopul existentei, dinspre ratiune, spre libertatea deplina cu grave consecinte in evolutia coloniei (acum si viitoare)..

Ce imi mai amintesc este calitatea deosebita a imaginilor, scena unei tradari monumentale ce o avea in centru actiunii pe Mirela, si care imi era reprosata de conjurati ca rezultat direct al politicilor pentru care militam: „ Na, sa ai parte.. Sa vezi si tu unde duce lipsa ordinii si a responsabilitatilor..”

Ciudata nazarire, dar foarte pitoreasca, inventiva si bine pusa pe ecranul mintii.. Desi nu mi-a picat bine, m-a bucurat.



***


Cum era de asteptat, saptamana a inceput in mare forta. Dimineata, dupa ce am livrat-o pe Miri, am plecat la Registru sa aflu detalii despre problemele in calea dizolvarii ultimei societati.. Se pare ca nu sunt decat niste alergaturi in plus.. nimic serios..

De acolo am fost la medicul dermato unde concluziile au fost asemanatoare, un lucru de mica importanta, dar care se cere tratat intr-o perioada mai lunga.. Pe seara am ajuns si la arme, unde am aflat ca acel curs este teribil de serios. Va trebui urmat intocmai si apoi, examenul tratat cu o maxima atentie. Politia a gandit ca fiecare esec sa se poata reexamina in schimbul unor taxe semnificative... asa ca interesul lor e sa repeti de cat mai multe ori testul..

La prima strigare am facut 12 din 20.. Imi trebuiau 16 ca sa pot promova.. In plus, la vreo patru din ele am raspuns la plesneala.. Alta povara pe capul meu.. Examenul a fost programat pe 14.. ar fi timp sa tocesc, numai ca la legislatia aia idioata, pana si virgulele pot face diferenta.

Interesanta evolutia lectorului Grumi, dar si relationarea de grup, ce functioneaza pe principiile politienesti..

Potrivit prognozei, programul saptamanii a fost pana acum foarte aglomerat, insa pe masura de bine organizat. Pentru ca lucrurile nu puteau sa ramana asa, zeii au decis sa le complice, adaugand chestii suplimentare la greu, prin cele mai importante puncte.

Trebuia sa continui cu ITP-ul remorcii, sa rezolv problemele radierii societatii si suita vizitelor medicale; sa continui cursul de arme, cu toate pregatirile necesare si iata cum neasteptat, sunt in sfarsit chemat sa studiez dosarul DSP, sa dau o noua declaratie la DNA, sa raman la dispozitia Politiei pentru vizita conditiilor de pastrare a pustilor, sa il ajut pe RP la clarificarea respingerii pentru receptia santierului sau..

Fiindca mi-am propus ferm, ca toate sa mearga inainte, zilnic am pornit de dimineata si am mai ajuns inapoi seara tarziu. Cum intre drumuri existau pauze, le-am umplut cu plimbari prin parc, vizita unor magazine, tratatii la cafenea, etc. Efectul imediat s-a vazut in calitatea somnului, ce a devenit ireprosabila. Desigur, visele au continuat si ele in aceiasi gama .. Ideea e ca prin aceasta conjunctura fortuita de imprejurari, traiesc o primavara pe cinste... si din plin.



***

Cursant la varsta mea.. E pur si simplu ilar, dar nu am incotro. In plus, atmosfera si pozitia de patriarh imi convin de minune.. Pe de alta parte obtin scoruri tot mai mari in testele de legislatie, iar poligonul se desfasoara si el excelent, in ciuda faptului ca aici totul s-a redus la o simpla actorie: sunt punctate gesturile impuse, iar astea sunt cam ridicole..

***

In Cismigiu, pe insorite, o fauna ce exceleaza prin diversitate. In afara celor ce se abat pe anticele banci, pentru a si devora gustarea (cei mai multi), exista pensionari dornici de barfe, ori rataciti in amintiri, tineri galagiosi ce fumeaza, ori beau nepermis; dame la acostat si sumedenie de persoane prabusite in telefoane, multe convorbind suficient de tare ca sa atraga atentia celor din jur in legatura cu eruditia si scopul exotic al subiectului discutat... Bah... Lehamite.



Nu imi amintesc insa parcul mai populat, iar scaunele si aleile, neschimbate de pe vremea fragedei mele copilarii, rezoneaza perfect cu preocuparile neschimbate ale vizitatorilor, desi ele au evoluat la nivel reprezentativ in acord cu tehnologia si vremurile..

Azi imi vine Reea.  Din cauza cursului (intre 16 si 20), sesiunea va incepe la ora 21.. ceea ce inseamna ca iar se va prelungi toata noaptea.. Am asteptari cat everestul..

De cand cu Miriam weekend-urile devin tot mai epuizante.. Atatea lucruri fusesera programate pentru azi, incat nu m-am mai apucat de nimic.. Si nici nu am sa o fac. Imi iau un „liber”, ce mama ma-si...



***

Cred ca in total am cumparat peste 100 de placute metalice de montat pe pereti. Sunt din cele ce contin texte, ori imgini si dau bine prin baruri, ori bodegi..

Am luat ce am gasit si ce mi s-a parut interesant, fara sa stiu ca pot comanda imagini personalizate la acelasi pret. Acum, ca am aflat, am inceput iar sa dau iama, desi nu prea mai am pe unde sa le montez.. Am uitat sa zic ca ele au fost achizitionate strict pentru decorarea cabanei, unde au si sfarsit, cu rezultate optime...


Dar problema e ca trebuie sa ai o anumita rezolutie ca sa iti fie acceptat orderul, iar cele mai multe din lucrarile dragi mie (suprarealiste, imprumutate din colectia personala a lui Articon) nu indeplinesc conditiile minimale.. Ar fi niste artificii de procesat, dar nu se merita... Asa ca m-am intors spre fotografiile personale, ajungand repede la colectia de nuduri cu fostele... Doamne ce femei mi-au trecut prin brate ????



La Bea nici nu era macar un singur cadru la care sa poti renunta.. Iar Mirela, cu o deschidere larga, si intr-o atitudine deosebit de expresiva (ma lasa sa ii imortalizez intimitatea cu dintii stransi) este pur si simplu devastatoare.. Pentru aceasta poza putea sa fie data afara din liceu.. hulita de toata lumea si decazuta in ochii tuturor.. Acum portretul asta nu mai inseamna nimic... nici nu ar mai recunoaste-o cineva..

De asemenea Mona arata incredibil de bine, fata de ce imi aminteam... asa ca le-am ales pe astea trei in 18 ipostaze... Sunt curios daca le vor considera prea "obscene".

La mine la cabana nu mai vine nimeni in vizita, asa ca... Dar si daca ar veni, e greu sa faci diferenta intre astfel de preluari si cele ce se cumpara gata fabricat.. Bine, ca nici nu gasesti pe piata chestii sub un anumit prag al „decentei”, ce exclude expunera vulvei.

***

La cursul de arme, ce s-a tinut inclusiv sambata, am avut un soc atunci cand am realizat ca sunt cel mai varstnic si ca ceilalti ma trateaza ca pe un excentric, intrucat nu pricep de ce mai am eu nevoie de diploma asta la etatea mea... O doamna, pe care o banuiam ca imi da tarcoale, m–a atentionat cordial in legatura cu situatia.. si mi-a venit sa intru in pamant..

Intre alergaturi (cu mai mult, ori cu mai putin succes), pe drumuri, exclusiv cu mijloacele, consult mediile de socializare si ultimele participari ale cunoscutilor. Recunosc astfel in JD un infrant al parerilor sale belicoase, privind Gaza; in ETj un exhibitionist in deriva totala (simplul fapt ca a putut patrunde din mila, in mediul la care a aspirat intreaga viata, l-a lasat prada usoara iluziei ca ar fi un personaj valoros, iar asta l-a dizolvat in meandrele ei); in AP o resemnata, consumata de faptele sale, ce nu au atins niciodata nivelul de experiment (desi saraca a adunat si a investit atat de multe in el, dar pentru care de fiecare data curajul de a il practica i-a lipsit)..



E cumva trist.. Si asta, in completarea proaspetei mele calatorii prin lumea amintirilor erotice, ma deprima inca si mai dihai.. Dar nu e nimic.. Analizele medicale s-au decis sa fie optime, incasarile si-au reluat ritmicitatea si consistenta, condeiul imi merge tot mai promitator, iar intreaga lume imi este stabilizata acum la cote de echilibru.. N-am a ma plange.

Raman mizeriile astea marunte: cursul de arme, situatia radierii firmei, chestiunea ITP-ului de la remorca si involutiile unor indivizi, individe, din zona de interes, ce s-au afundat pe mana lor, in conjuncturi pe care nu le-au inteles pe deplin.. sau nici macar superficial..

...si ziua nu a ajuns inca la jumatatea sa...

Trimisul special UGLE, emigrant roman de pe pozitii de afacerist in ascensiune, fusese multa vreme garant. Calitatea ii incetase la cerere, nu ca urmare a vreunei manevre de eschiva, ci pentru ca pur si simplu agenda nu ii mai permitea. A pastrat insa functia de inalt consilier pentru Romania, iar atunci cand conflictul MLNR e explodat, a adoptat neutralitatea, sugerand Albionului ca in politica de ansamblu, sa procedeze asemanator.

Adevarul e ca in orice abordare echidistanta, apropierea fata de mandatul Balanescu ar fi fost de neocolit, asa ca gesturile naturale dezimplicarii au putut fi interpretate de cei contestati ca pe o sustinere tacita si retinuta.

Taman de aceea, chemat in probleme organizatorice, raportorul (fost garant) a surprins pe toata lumea atunci cand si-a exprimat indignarea totala, fata de lipsa oricarei initiative de aplanare a conflictului ce a scindat masoneria roamana de vreo doi ani incoace.

Mai mult, vizat direct prin discursul acuzator, Tohaneanu simtindu-se expus si abandonat, a furnizat celor prezenti raspunsuri ce trimiteau vinovat catre fosta conducere (uitand de emotie ca si el a apartinut ei intr-o mare masura). Cand s-a prins ca drumul e gresit, a nuantat aruncand pentru prima data oficial sageti impotriva lui Gherasim si a lui Radu... inca si mai jalnic.

Daca pui aceste evenimente, alaturi de excluderile vechii garzi si a acolitilor beneficiari ai regimului apus; manariile ce trebuie acoperite in afacerea templului si care stau sa dospeasca, dar si starea de spirit instaurata printre cei ramasi, ai putea obtine imaginea fidela a starii de facto a fratiei, in anul de gratie 6024.. Trist, cu bataie spre tragic.




Si personal ? Incurajat de degringolada MPLNR, Iosiper seful din umbra al factiunii conjurate, a decis sa sacrifice oamenii de mijloc, cei care atarnau si de-o parte si de cealalta, pe care ii utilizase frecvent ca mediatori, ori colportori, consideruandu-i acum pe toti laolalta "tradatori" (categorie, ce de aceasta data m-a inclus).

***

Lucrurile... Unele se complica, altele isi gasesc rezolvarea fireasca... Cred ca lui Zand ii apartine formularea „Deficienta lumii este ca orice ai fi spus, sau ai fi facut, existau mereu atatea alte posibilitati, din care niciuna nu era mai buna ca cealalta.  Nu se petrecea nimic. Nu s-a petrecut nimic. Se mai petrece in genere ceva ??  Cand si cand abateri de la rutina, transformari fulgeratoare abia perceptibile, acoperite de o neliniste haotica, si iarasi nimic altceva decat plutire in cerc... „ .... Negustorii fac zarva, asta-i tot.

Foarte complicata saptamana.. As numi-o „saptamana izbavirilor” si zau daca as gresi cu ceva.. E un „showdown” total, in care intreprinderi initiate cu mai bine de un an in urma (altele cu doar cateva luni), isi gasesc in sfarsit rezolvarea.. Sa speram ca toate rezultatele vor fi optime... Dar suntem abia pe la jumatate..

***

Petrarca credea ca epoca întunecata a fost o perioadă de întuneric intelectual cauzata de renuntarea la studiul surselor și domeniilor clasice, pe care el le percepea ca si lumina. Mai tarziu, istoricii au preluat ideea si în cele din urma, termenul „Epoca Intunecata” a fost transformat în „Evul Mediu”.



Imperiul bizantim, in prima sa perioada de iconoclast, aprecia acuplarea amoroasa dintre doi parteneri ca pe o casnicie de (extra)scurta durata. In fapt, in sudul Bizantului, oamenii se regaseau intr-un mariaj acceptat, ori de cate ori se impreunau, si existau tot atatea institutii familiale, pe cate intamplari asemanatoarea puteau avea loc. Nu se puneau la socoteala activitatile de prostitutie, sub niciuna din formele lor, insa prima meserie din lume era certificata ca o exceptie de la regula, numai si numai daca femeia se imperechea cu mai multi de 56 de barbati diferiti (???), in scopul obtinerii de foloase. Habar n-am cum au calculat baremul, insa mie unuia el imi pare destul de rezonabil.

Desi initial strict comerciala, relatia mea cu Reea a evoluat meteoric spre un concubinaj tipic. Pentru mine e evident acum ca ea avea si are nevoie de sex cel putin in aceiasi masura ca si mine. Cum, exact fix intocmai ca si mie nu ii prieste nicio implicare, si nicio dedicare (partidele bucurand-o si satisfacand-o intr-un mod pe care nici macar nu incearca sa il disimuleze), normal si corect ar fi sa ne platim unul pe celalalt cu fiecare ocazie, sau si mai simplu: sa renuntam definitiv la bani.



Zic asa, fiindca intre noi totul a devenit necesitate desavarsita de ambele parti. Nimeni nu mai tine cont de timpul stabilit, ori de programari (in toate ultimele trei sedinte, domnisoara a ramas peste noapte, am cinat si "mic-dejunat" impreuna, nimic nu mi-a fost refuzat, dimpotriva: a trebuit eu sa fac fata unor solicitari ce m-au surprins, in mod placut insa).

Luand in consideratie evolutia conceptului de familie, din Evul Mediu timpuriu si pana in ziua de azi, mi-am tot facut istoricul insuratorilor mele, intalnind astfel neasteptate constatari.. Voi reveni.


***  

Iesirea cu cortul din ziua de duminica a anulat iar vizita lui Miriam. Nu e vorba de nicio pedeapsa, de niciun plictis si de nicio indepartare. Pur si simplu, mai multe actiuni s-au suprapus si a trebuit sa aleg cu mintea, nu cu inima. Tot sper sa reusesc iarna asta o singura campare macar, cu cortul intr-o inzapezire mai serioasa.. Incerc sa valorific pana si cea mai mica speranta in aces sens, asa ca nu puteam rata o prognoza meteo suficient de incurajatoare, chiar daca asta ma purta, taman in zona Brasovului..

A plouat insa, si atat. A fost bine si asa, fiindca ploaia reprezinta si ea o conditie ceva mai extrema. Semnificativ a fost insa gerul de peste noapte ce mi-a dat posibilitatea sa testez soba dincolo de limitele ei. Am mers asadar pe „forja” la peste 500 de grade si iata ca experimentul a batut maximele asteptari.. In felul asta soba a surclasat cele -5 grade de afara, oferind la un moment dat chiar 18 grade cu plus in habitat. Asadar mai mult curaj si totul va fi excelent..

Una peste alta excursia a fost mediocra si fara evenimente deosebite (exceptie facand strangerea cortului inghetat bocna in mare parte).. Cred ca si din cauza tensiunilor induse de teama saptamanii care ii urma.. adica, cea de acum.. adica una pe care am numit-o deja „saptamana izbavirilor” !!


Asa sa ne ajute Dumnezeu !!

Si iata cum aceasta mircauloasa saptamana, se termina in mare tinuta de gala. Am rezolvat definitiv cu radierea ultimei firme si am reusit la examenul, ce a incununat cursul de arme si munitii (fara de care as fii pierdut definitiv dreptul de port si de detinere).. Sunt doua imense realizari; pentru prima m-am framantat 16 luni, din cauza unor complicatii, iar pentru a doua, vreo 5 cap/coada...

Chestia cu examenul si chiar cu invatatul in scopul sustinerii sale, a fost teribil de neobisnuita pentru cineva aflat la varsta mea, dar uite ca s-a putut si ca am izbutit aceasta performanta... de care sunt mandru (mai cu seama pentru faptul ca a trebuit sa fiu furat, ca sa nu ies cap de serie).



Raman pe tapet in continuare, doar trei chestiuni majore: situatia DNA, ce pare angajata pe un curs favorabil; ITP-ul remorcii pentru care am identificat solutia si caile prin care ea se poate aplica... Si, desigur, problemele IMT, care din zi in zi se anunta tot mai amenintatoare..

Dupa toate acestea va sosi si linistea mult asteptata. Sper ca ea sa se suprapuna mutarii mele temporare pe litoral, planificata sa se intample de pe la jumatatea lunii mai si pana la sfarsitul lui octombrie..

***

In toiul acestor fierberi, ce nu au fost deloc usor de parcurs, am putut trece decent peste furaciunea lui IS, smiculatiile lui IG, ce mi-au adus si ele unele prejudicii.. si chiar si peste afronturile celor aflati deja in buda din pricina faptului ca mi-au nesocotit sfaturile..



***

Azi vreau o zi de relaxare absoluta si de refacere (povestea cu Reea devine din ce in ce mai solicitanta.. incep sa imi ating limitele disponibilitatilor fizice, si asta nu e deloc placut)...

Maine am in plan cateva vizite, pentru ca duminica sa o pot primi pe Miriam, ce va veni sa isi reia cutumele infame (inebunita de atata asteptare)...

Eiiii, marile lovituri de saptamana trecuta se cer valorificate. Nu se sfarseste totul cu radiatul unei societati. As spune ca in asta sta doar inceputul sfarsitului ei. Sunt necesare anunturi, actiuni de arhivare, doua trei declaratii.. Pana la urma formalitati ale unui sistem ultrabirocratizat, pe care m-am grabit sa le infaptuiesc, cat e fierul cald..

In mod asemanator, diploma de curs nu inchide ciclul; ea doar completeaza dosarul, ce abia cu aceste ultime adaugiri, poate intra efectiv in lucru..

Sunt asadar in continua priza, pana la izbanda finala..



****

Sperantele mele in efectele curative ale abstinentei, impuse de operatia la picior, din cazul Miriam, s-au naruit lamentabil, in ciuda tuturor semnalelor clar pozitive.

"Fractura psyho" e mult prea mare si in niciun caz repararea ei nu trebuie incercata din directia restrictiilor. Mai degraba satietatea ar putea probabil sa  ofere neasteptate solutii; gandesc asta dupa ce am avut prilejul sa asist la o descatusare inimaginabila, in sesiunea de duminica. De obicei prezenta mea la sedinte e pur accidentala, caci mi se cere sa nu particip; dar se intampla dati, in care inflacararea e atat de puternica, incat acest aspect pur si simplu scapa.. Exact ca in dansul vulpilor la imperechere, in care niciuna dintre ele nu mai tine cont de vanatorul aflat la cativa metrii, cu pusca ridicata.

Nu stiu daca teremenul de „Nimphomana”, este doar o legenda  (asa cum se insinueaza prin unele publicatii) fiind mai degraba convins ca el este o exagerare. Sigur ca si printre femei se regasesc mereu sexualitati accentuate si orientate, la fel ca in cazul barbatilor. Si desigur ca aspectul in sine tine de normalitate, insa e egal adevarat ca manifestarile excentrice se pozitioneaza si s-au pozitionat constant, la granita patologica cu perversiunile cronice.

Nu gasesc deloc vreo subtilitate, ori vreun rafinament, in adulmecatul lenjeriilor intime, in obtinerea orgasmului numai prin ingerarea de sperma (recoltata cu zile in avans, si in absenta partenerului), dupa cum si reversul cu secretiile vaginale ma intriga in aceiasi masura.

Ce se petrece cu Miriam si cu pasiunea sa, e din capul locului o bizarerie, dar alunecarile pe care le-am constatat abia duminica, mi-au confirmat cu prisosinta ca maladia a dezvoltat forme complexe, ce pot reclama singure, ele insele, metode individuale de tratament..

Am fost atat de deprimat de purtarile ei animalice, incat mi-am zis in sinea mea ca acesta este un caz iremediabil.. si ca toate argumentele ce ar fi facut o revenire posibila sunt iluzorii...

***


Totul imi merge perfect: incasez bani cu nemiluita (fara sa misc un deget), problemele majore isi gasesc rezolvari elegante si de durata, una cate una; viata amoroasa e plina de tot ce mi-am dorit vreodata, osciland inre Reea si Miriam, iar chestiunile casnice nu ma mai afecteaza prin externalizarea lor (sunt abonat la un restaurant, pentru masa; am un contract cu o firma de curatenie si cu alta, in mentenanta instalatiilor casei).

Noile pasiuni pentru radioamatorism si hot tent dau roade cat mai incurajatoare si fara exceptie cei ce nu imi doresc binele sunt in picaj. Cei de care stiu, fara indoiala..




Cu toatea lista succeselor exceptionale, in mine s-a istalat si creste o nemultumire stranie.. Nu prea mi-o pot explica, dar o pun pe seama lipsei de entuziasm.. a lipsei chemarii spre incercarea deschisa oricarui final.. Senzatiile astea au inceput sa se disipe inlauntrul meu de ani de zile, insa abia acum incep sa le simt urmarile...


Cred ca imbatranesc..

Pentru ca io-te: pot din nou, ca in copilarie, sa fac doar ce vreau, doar cand vreau si numai cum vreau, am plecat, dintro toana, la cabana.

Miercuri am rezolvat ITP-ul remorcii, prilej cu care am constatat ca tipa e "data dracului". Ar fi trebuit sa ma prind de chestie, pe seama manevrei de trecere a sa de pe firma, pe persoana, operatiune ce s-a complicat supranatural, din cauza unei avalanse de functionari neatenti.. Ori sa ma prind inca de la inceput, de la faza cu piciorul ala rulant, ce s-a "auto-coborat" din mers; sau cand cu cele doua cauciucuri originale, sfasiate in franjuri, din primii 100 de km..

Dar uite cum, dupa ce in prealabil verificasem minutios totul, pe rampa de la ITP doua becuri de semnalizare nu au mai functionat (nu unul, care ar fi fost un accident: ci doua, subit). Asta ca sa nu mai zic ca, viza fiind expirata m-am expus riscului major de a fi surprins si amendat fabulos pe drumul spre statie, alcatuit atent, numai din strazi marginale, si care nu au mai zarit vreo masina de la rutiera in secole.. Numai ca uite cum in ziua aia, una era. A fost nevoie de o uimitoare gaselnita tehnico-tactica, ultra-abila, dar si de mult sange rece (intr-un un car cu noroc) ca sa pot trece hopul... si mi-a iesit.

Abia in felul asta m-am prins ca e ceva putred cu nenorocita de remorca. Iar daca mai aveam vreun dubiu, cat de cat, el s-a risipit la intoarcerea spre casa, cand inca o data, o alta anvelopa a crapat, exact in mijlocul pustiului (de data aceasta, una din cele performante si „proaspete”).

Ma gandeam ce tragedie ar fi declansat povestea, in urma cu mai multi ani ? Si ce consum nervos si ce risipa de bani, ca sa depasesc acel moment.

Maturitatea mi-a impus insa de aceasta data un calm desavarsit. Am coborat, am constatat plictisit, mi-am deschis o cola, m-am reintors in habitat si am inceput sa caut pe net.

Primul oras, Targoviste, era pe la vreo 30 km. Firma locala de vulcanizare non-stop, a pretins un scor exorbitant, pentru drumurile dus/intors de doua ori, si montatul unei perechii de anvelope noi..

Eram gata sa accept, ca nu banii ma tineau in cumpana, dar m-a indignat tupeul operatorului, ce imi tot amintea ca el e singura sansa, si ca ce noroc am sa aiba pe stoc taman lucrurile de care aveam atata trebuinta... si care is atat de rarisime... Vrajala ieftina, de cea mai joasa calitate... nu suport..


Pe cand decideam sa las totul in camp, si sa chem un echipaj de la firma din Bucuresti, capabil sa preia integrul convoi, asa cum era (o firma ce m-a mai ajutat si in alte dati), mi-a venit ideea sa lupt. Sa fac din beleaua asta o provocare, care sa imi confirme avansul actualelor mele posibilitatile. Am coborat asadar UTV de pe platforma/remorca avariata, si am pornit cu el in explorare.

Blestemul, inca prezent, m-a atentionat ca uitasem talonul acestui vehicol, autorizat sa circule pe drumurile publice, intr-o geanta la cabana.. Dar ce mai conta ?

Si totusi, neobisnuita suita de lovituri m-a determinat sa solicit simultan sprijinul divinitatii. M-am rugat asadar sa ies teafar si victorios din aceasta incercare de cosmar.. Si ca de obicei in ultima perioada, am fost ascultat. La nici un kilometru, iata si vulcanizarea, fireste inchisa, fiind o zi de duminica. Atata doar ca "intamplator", proprietarul, taman ce sosise intr-o grabita descindere, ca sa isi ia de aici un gratar ponosit, de care ar fi avut nevoie mai pe inserat in alta parte.. Si daca nu crezi in minuni, afla ca in stiva de numai 30-40 de anvelope uzate, se gaseau si doua, fix pe nevoia mea.

L-am convins usor sa ma ajute, pe patronul „la patru ace” in zi de petrecere; si inca pe un pret modest, la care am adugat insa recunostinta mea, sub forma unui premiu compensatoriu.. (binevenit)

Remorca e insa clar condamnata, si e musai sa scap de ea... Asemenea si de UTV, care de data asta a functionat impecabil, dar care a incasat nepermis de multe lovituri de la copaci si obstacole, in ciuda eforturilor mele de a avea un parcurs fara evenimente, prin padure.


***

Despre vremea petrecuta in munte ? Ea a fost de domeniul feericului. Am putut sa imi montez placutele decorative, procurate cu atata truda si bataie de cap; sa prepar bunatati la foc de lemne, sa fac un chef sora cu moartea (in care noua boxa si cu noua instalatie de lumini, au facut furori) .. Dar mai mult si mai ales am reusit sa parcurg „cap coada” un atat de complicat Leo Tolstoy.... Ce mai inegalabila lectura..





***

Ca sa pot sa imi satisfac capriciul excursiei, am anulat vizitele stabilite cu Reea si cu Miri.. ba chiar si pe una ipotetica cu Irina, ce se cam auto-invitase pe weekend.. Am suferit desigur, lipsa sexului, insa absenta sa m-a inversunat astfel si mai tare, pentru sedintele ce vor veni...

Nu-i chip: soarta a decis asa, si ar fi lipsit de sens sa ma impotrivesc ei. La minute dupa plecarea mea, s-a starnit o ninsoare temeinica, ce avea sa dureze intreaga noapte. Pentru ca am luat cu mine principala camera video de supraveghere (necesitand mici reparatii), nu am mai fost atentionat in timp real de schimbarea vremii, situatie in care cel mai probabil m-as fi intors la cabana.. Atat de hamesit am ajuns dupa zapada..

Am aflat abia a doua zi, in zori, printr-un anunt sosit din partea cuiva, ce petrecea in Predeal.. Am verificat imediat si stupoare: desi era trecut de 10 dimineata, la mine in munte continua sa ninga, stratul ajungand atunci pe la 30 cm.

Mi-am facut socoteala, ce ar insemna sa fac o noua calatorie, si nu mi-au dat rezultate multumitoare... asa ca m-am apucat sa bodogan si sa sudui.




***

Relativ la cursul de arme proaspat absolvit; coroborat cu mesajele ce imi tot apar pe paginile de socializare (din partea unora, mai mult ori mai putin cunoscuti) incep sa pricep ca asta e un fel de moda noua. Un trend. Un "articol vestimentar ce se poarta in fitze" zilele astea: instruirile de specializare, trainingul, prezentarile tematice de tip seminar, pregatirea didactica in vreo meserie, etc... Ca lectorii sunt la mare pret in ierarhia mondena (cam cum erau priviti fotbalistii in trecut), si ca fiecare reprezentant al noilor generatii aspira sufocant la o asemenea pozitie..


Abia acum inteleg in sfarsit „aerele” celui ce ne sustinea expunerea, dar si invidia contemplativa a „studentilor” mai tineri, decazuti in reverie inca de la intrarea in sala..

****


Ma ingrijoreaza de-a dreptul o activitatea extrasenzoriala, ce in ultima vreme se manifesta tot mai semnificativ.

Eram in camera, tolonit pe canapea si adancit intr-un roman a lui Tolstoy. Linistea cabanei e una exemplara.. efectiv auzi acul cazand; iar cand vremea e asa cum a fost in perioada asta, pasarile canta rar, insectele sunt in adormire.. Asa ca nu vreun zgomot m-a alertat, ci un sentiment de neliniste, venit din adancul meu. M-am oprit din citit si am incercat sa ma concentrez, dar nu gaseam nicio explicatie pentru starea ce ma napadise dintr-odata... Cu toate acestea, in mine teama neclara incepea sa capete contur, sub forma unui pericol puternic, ce pandea din apropiere.



Fiindca am invatat sa am incredere in flerul meu, am luat pistolul si m-am indreptat spre fereastra camerei, ce aflate la mansarda ofera doar un camp vizual restrans si destul de prost plasat in raport cu fata casei.. Asa ca n-am putut identifica decat o parte de spinare matahaloasa cu blana neagra, ce se misca agale, adulmecand locul. Nu mi-am putut da seama ce animal era.. Am inceput sa urlu cat ma tineau bracinarii, in timp ce cu mainile tremrande am reusit sa amorsez mai multe petarde.. S-a auzit un tropait de pasi grei si in alergare.. dar pana sa cobor la geamul de jos, locul era perfect gol.

Nu am gasit nicio urma, terenul uscat de vant nu era cooperant in treaba asta.. si nici nu am aflat vreun alt indiciu, care sa ma ajute sa elucidez misterul acelei prezente; insa am ramas convins ca nu putea fi vorba decat despre uriasul caine ciobanesc care mai viziteaza proprietatea, vreun cerb in cautare de hrana, sau poate chiar ursul..



Acelasi sentiment m-a incercat si pe drumul de retur spre Bucuresti. Vedeam in fata ochilor masina contorsionata de un accident terbil, pe care il simteam iminent. Am si oprit la un moment dat, ca sa imi alung astfel de ganduri, si imediat cum am repornit am dat peste necazul cu roata facuta praf..

De notat cum, in urma cu ani, pe cand calaream drumurile patriei pe distantele mari, impuse de slujba, ma familiarizasem cu detectorul de radare, ce ma insotea in permanenta. Chestia e ca undele radarului sunt recunoscute de sistemul nostru, dar nu ca atare. El le percepe, incapabil insa sa le interpreteze. Le „aude”, desi nu in modul conventional, fara sa le inteleaga. Cumva prin exercitiile calatoriilor sustinute (nu stiu daca am mai zis pe undeva, dar sunt la 1.155.000 km parcursi in spatele volanului) mintea mea s-a invatat sa decodeze semnalele radar, asociind alerta biologica de neinteles, cu piuitul aparatului ce anunta prezenta politiei. Asa ca, atunci cand scula mi-a fost furata, ma surprindeam frecvent anticipand prezenta echipajelor, fara niciun motiv coerent.. Pasamite pusesem in miscare un automatism bizar si nefiresc, cu mecanisme necunoscute, dar functional... si eficient (precum acela de la cainele lui Pavlov).

Ma ingrijoreaza comportamentul asta preventiv si de necontrolat, a carui arie se extinde constant in mai toate directiile..

Si iar ma surprind acum rememorand cateva episoade din ultima decada a mamei, atunci cand ea insasi parcurgea o perioada bogata in activitati premonitorii.. De fapt in facultati paranormale, intrucat reusea sa citeasca si ganduri razlete, raspunzandu-mi de multe ori spontan, la intrebari neformulate si aflate fara legatura cu subiectul in dezbatere..

Ba chiar, daca ma gandesc mai bine antecedentele in domeniu coboara pana la strabunica din partea mamei, ce s-a ocupat intre altele si cu ghicitul.. Despre ea lucruri putine se cunosc, si nici acelea bine. Se stie insa ca fiul ei a mostenit-o, si ca acesta avea un instinct cu totul iesit din comun. Cea mai remarcabila dovada (care i-a salvat si viata), a constat in intuitia de a nu se prezenta la o convocare de rutina a militiei, privind cererea prin care solicita dreptul de a bloca trotuarul din fata casei pentru executia unor lucrari de reparatie la gard. Bunicul a simtit atunci in eter ca nu e bine sa mearga unde fusese chemat pentru completarea unei simple petitii.. Ba mai mult, ca e indicat sa dispara cu totul pentru o perioada.. Si bine a facut, fiindca daca s-ar fi prezentat, l-ar fi retinut. Un mandat fusese deja emis..

Asa, ratacind icognito  prin zona Argesului, a avut vreme sa isi aranjeze apele si a facut de la distanta chiar si un pact cu autoritatile comuniste: sa dispara total din viata publica, din functii, sa renunte tacit la proprietati si angajamente, in schimbul libertatii.. I-a iesit. A trait inca vreo 35 de ani in anonimat, retras in fundul unei paduri, intr-o casa modesta.. dar departe de orice alte complicatii cu legea. „era liber, si tocmai din acest motiv s-a pierdut..”



****

Bine, teza asta e prima data anuntata in Popol Vuh (biblia mayasa), dar cea mai consistenta speculatie pe tema, mie mi-a parvenit prin Durer, de la Erasmus. Si fara indoiala ca intreaga mitologie greaca, face aluzie la ea ca la un adevar fundamental, numind-o insa explicit, doar rar si lapidar. Ea spune ca zeii, in actul creatiei, au avut ca „tema de proiectare” inclusiv conditia de a limita posibilitatile humanoizilor. De dorit ar fi fost ca acestia sa fie prin excelenta complet natarai, insa asa ceva nu a fost posibil (experimentul premergator „golem” dovedindu-se un esec).

Tinta optima fusese stabilita ca indivizii fabricati sa aiba macar atata inteligenta, cat sa permita functionarea lor ca scalvi, in folosul celor ce i-au conceput. Se pare insa ca procesul istetimii a relevat un caracter progresiv, unul intr-o continua expansiune. Zeii au trebuit sa admita ca nu poti sa oferi unei fiinte o cantitate limitata de pricepere, intrucat aceasta nu poate fi cuantificata decat strict pentru momentul evaluari. Ca inteligenta e o devenire continua, care va ajunge de fiecare data, pas cu pas, la un singur capat, adica exact fix in acelasi punct pe care l-au atins si fauritorii ei. Desigur ca asta nu s-ar putea petrece decat intr-o perioada extrem de lunga de timp, dupa cum e la fel de sigur ca ea avea sa se intample inevitabil la un moment dat.

Sa creezi un singur om, insemna asadar sa recreezi o intreaga lume..  

Asadar prototipul trebuia impiedicat sa atinga fazele sale de dezvoltare finale, si astfel au fost introduse in setul de instrictiuni (genetice ?), comenzile intermediare care sa declanseze deprecierea si eliminarea (citeste imbatranirea si moartea).

Taman din aceasta cauza suntem tot mai intelepti pe masura ce avansam in viata, si tot taman de aceea, ca sa nu punem in pericol divintatea, la o anumita secventa, o cotim fara noima din drumul principal spre fundatura terminala..

Azi noapte, inainte sa adorm, hoinaream printre toate aceste observatii..



****

Mi se atrage atentia asupra unui nou text publicat de M, subiectul pentru care am incercat sa fac o analiza aprofundata, fiind acuzat ca m-am implicat neprofesionist. Oscilam daca sa il parcurg, ori nu. Stiam ca oricum nu ar fii putut sa fie decat o noua suita de alte minciuni, dar mai stiam la fel de bine, ca in spatele fiecareia dintre ele, un adevar astepta cuminte sa fie deconspirat. Parea un puzzele tentant, as ca..

Insa iata ca nu am mai reusit sa ma conectez.. Masurile impuse acum ... 2000 de ani, in doze mici si repetat, au replicat ferm, fara sa imi pretinda nici cel mai mic efort, niciun act de cenzura, niciun regret.. Pur si simplu nu am mai gasit interesul sa continui... Deci sunt totusi un terapeut destoinic.

S-a dus si Pastele.. s-a schimbat si ora..

Am petrecut ca de obicei la Popisteanu, o familie cunoscuta in urma cu vreo patru ani, in noaptea de inveiere, la catedrala. Totul clasic, pana la virgula. Tinuta obligatorie. Distanta, smerenie, cucernicie duhovniceasca...

Ce e si viata ?? Sa ajung sa impart momente atat de importante printre necunoscuti, atat de "perfect necunoscuti". Ii numesc asa, intrucat nu relationam decat o singura data pe an, prin participarea la acest ospat de familie (a lor).. fiindca nu stiu mai nimic despre ei, si nici nu mi-am propus sa aflu, in acelasi grad in care si ei vadesc un interes quasi-absent fata de persoana mea.

Sunt oameni binevoitori, voiosi, in echilibru conjugal si deosebit de indatoritori..

Si totusi sunt numai niste straini.


***

Tj... iar si din nou. E fotograful pretins artist, inoportun, lipsit de talent, incapabil de coerenta in orice, aspirant la o elita ce l-a pastrat in suburbiile sale, numai pentru disponibilitatile financiare de a suporta singur, periodic, cate o bauta; numai pentru imprumuta cu lejeritate aparate de ultima generatie la care nimeni dintre noi nu ar fi avut acces..



E acelasi pe care la 40 de ani distanta elita l-a acceptat, din motive fara legatura cu opera, ci dictate de lipsa acuta de membrii..

Tj, despre care am mai pomenit pe aici, se crede acum dinozaur in viata.. Republica texte anoste din tinerete, la fel si poze auto-declarate „izbanzi artistice”; depaneaza amintiri umflate cu pompa, in care isi exagereaza rolul si presara peste tot personaje importante ale vremii, cu sau fara justificare..

Tj ma tine minte de „asa si asa”. Nici amic, nici dusman; nici profitor, nici de profitat dupa; nici membru nici ne-membru al clasei la care aspira.. Ceva intre, cu care e bine sa ramai agatat, just in case...

De mai bine de un an, ii dau de inteles ca nu ma preocupa nimic din ceea ce face si nici din ceea ce a devenit (citeste "a parvenit"), dar replicile mele se pierd, intrucat Tj nu a reusit niciodata sa se concentreze efectiv pe altceva, in afara de reusita anturajului select vizat; un fapt curios insa s-a petrecut in umbra: adus in actualitatea grupului de care am amintit, usor, usor, pe nesimtite, am devenit parte din el..

Pasamite comentariile mele FB, adresate catre Tj, au putut fi vazute de noii sai „prieteni”.. Din acestia, cativa si-au amintit de mine, altora le-am ridicat cate o spranceana.. o confirmare ici, una colea... iaca cum lista mea de prieteni a devenit rapid dominata de elita ocupata abuziv de Tj.

Dar hai sa lamurim si asta. La sfarsitul decadei '70, grupul de care zic functiona pe secte. Cred ca erau vreo 12 capete incoronate (fii si fiice de nomenclaturisti, cu multiple relatii si inalte protectii). Fiecare dintre acestia avea „in subordine” cate un septel de aplaudaci, pupancuristi, profitori.. Desi se complaceau in aceasta umila situatie, printre ei se regaseau singurele valori autentice ale echipei, singurele care ulterior au si confirmat prin ele insele.



Asadar iata-ma asemeni lui Tj, primit din necesitate, in randurile unei structuri incarcate de realizari (dar defrisate fara mila de aia cu o coasa pe umar) si amenintate apasator cu aneantizarea..

Soarta e uneori destul de haioasa in alegerile sale..

Ei bine ??

Articon... Ei bine ce ?? ... Ca ai revenit ???
Da e foarte bine.. !!!

****

Strabat o perioada tare ciudata.. Toate imi merg de minune, dar in ciuda succeselor in cascada, o apatie profunda imi interzice sa ma bucur, asa cum ar fii firesc.. In plus, pe cat de luminoase imi sunt zilele, pe atat de intunecate si de tenebroase vin noptile, cotropite constant de cosmaruri acerbe...



****

Am fost la deschiderea sezonului.. Formatia, aproape completa, a avut parte de reusite dintre cele mai notabile. Ca niciodata fiecare a prins peste dupa pofta inimii, fructificand oferta extra-generoasa a unei minunate zile de primavara. Cu toate acestea am putut constata cu uimire ca inclusiv camarazii mei nu pareau din cale afara de incantati.. Si la ei era instaurata cam aceiasi nemultumire, lipsita de un motiv concret.

In alte dati, capturi pe jumatatea celor recoltate, i-ar fi facut sa topaie de fericire.. sa faca larma, sa chiuie si sa joace.. In locul lor, acum, doar o mohoreala, rar intrerupta de cate un zambet razletz..

Trebe ca e ceva in aer...


****


MLNR imi trimite bomba, prin telefon.. Intr-un discurs lacrimogen, Marele Orator, printre scuze si recunoasteri siropoase, isi asuma vina faptului ca la momentul in care i-am informat de gravitatea situatiei Templului, nu mi-au acordat increderea cuvenita. Ia vina pe el... Cum ca Marele Consiliu inclina sa ma creada, dar interventiile sale defaimatoare au convins, ca de fiecare data lesnicios, ca supozitiile sunt numai exagerari. Ca stie ca nu pot ierta, fiindca nici nu e de iertat, dar sa fac efortul (fratern) sa trec peste.. Un comunicat care sa ma reabiliteze, se va redacta de comun acord si va fi transmis catre ateliere, cu prima tinuta...

Astept de opt ani aceste clipe. Cu sufletul la gura, plin de speranta in primi patru.. deziluzionat si inca increzator in urmatorii doi, apoi lipsit de orice nadejde de atunci...

Ca si in cazul IMT, in care nedreptatea m-a alungat si mi-a impus sa nu mai intorc niciodata capul, nu am urmarit deloc parcursul investitiei Templu, ulterior plecarii mele. Aflu acum incantat, ca toate prognozele mele din ultimul raport s-au infaptuit gradual aidoma, si ca orice nou esec imi readucea pe tapet numele, la inceput cu invidie, dupa cu respect..

Insa nu de dragul dreptatii si-au amintit de mine. Intr-un inteligent scenariu marca Tohaneanu, vizata este incredrea de care ma bucur printre coloanele informate.. Printre cei ce au cunoscut pozitia mea si impartialitatea ce i-a stat la baza. Marele Consiliu imi cere deci sa fac o analiza a felului in care s-au cheltuit banii si sa concluzionez, de ce acestia nu au fost suficienti finalizarii, desi devizul a fost cu mult depasit, iar proiectul initial redus ca suprafata construita..

Manastire'ntr-un picior, ghici Ciuperca ce e ??

O tema complicata de gandire, la care ar trebui sa raspund pana luni.. insa de mentionat si aici absenta desavarsita a entuziasmului, fara de care nicio izbanda de fel nu poate avea loc



****

Un asalt fara precedent, din cele mai neasteptate directii, ma incolteste cu oferte de colaborare, care mai de care... Trec repede peste cele adresate profesiei si ma opresc la celelalte. E vorba de film. Sunt solicitat ca asistent de platou, in proiectul unuia dintre cei mai promitatori directori ai acestor vremuri. Story-ul e modest, insa scenariul, ce abunda in rezolvari geniale, imi pare miraculos. In plus oferta imi vine fix pe calapod, intrucat ideea m-a prins si am in cap mai multe solutii proprii.. Cum ramane atunci cu retargerea ???

Nu stiu, insa pana saptamana viitoare ar trebui sa inaintez un raspuns de principiu..

De unde a aparut asta ?? Din neant, insa prin mijlocirea lui JD, ce pregateste terenul unei reinodari a amicitiei, dincolo de controversele sioniste... Jidanii stiu exact cum sa ii pastreze pe cei de care au nevoie. Cat despre onoarea invitatiei ..? Din pacate e parte din arsenalul de promovare: alegi un batran total necunoscut, care sa se priceapa cat de cat, ca sa sochezi, lasand impresia ca esti atat de raspandit in domeniu, incat ii cunosti foarte bine toate cotloanele ascunse..

****

Cartea mi-a iesit jalnic. Asa cum e tipicul, dupa ultima pagina am lasat sa treaca doua saptamani pana la recitire.. Jalnic.. si inca, jalnic e un calificativ prea bland. Sudura episoadelor s-a potrivit ca nuca in perete.

La ce literatura se practica acum, opul s-ar incadra perfect si cred ca ar avea chiar mai multe sanse decat forma pe care mi-am propus-o, insa eu nu sunt un asemenea autor.. Nici nu stiu de unde sa o apuc in tentaviva de a remedia.. Dar nici nu ma preseaza nimic...

Astept muza fecunda...

****

Pe adresa secreta, soseste un poem misterios. Imi parvine de la impresar, via canalele de contact securizate. E o alegorie din care numai eu pot sa deslusesc, ca mi se transmite un fel de ultimatum: ori produc in continuare, ori voi fi exclus din intelegere.

Trebuie spus ca primele shorturi aducatoare de bani, au ajuns la capatul celor doi ani preconizati, in punctul dincolo de care eu nu mai primesc nicio parte (incasarile devin prea mici ca sa mai justifice costurile cu operatiunile de plata). In acelasi fel toate filmarile ulterioare isi urmeaza cuminti cursul de revenire al investitiei si sunt situate in diverse etape ale acestuia. O estimare larga im indica cum pana la finele lui 2025 as mai avea de recuperat circa 28% din ce au promis sa aduca inapoi. Nu se pune aici serialul, al carui calup 4 s-ar duce pana dincolo de 2026..

Identific in prima faza doua probleme de fond (cresterea spectaculoasa a concurentei de prosta calitate, ce a generat dezgust si implicit dezinteres in crestere fata de gen, pe care l-a si tocit) ce pot sa conduca la o prabusire abrupta a afacerii. Inteleg astfel ca impresarul ingrijorat, are in plan sa pastreze o continuitate actuala pentru ceea ce a functionat, intrucat daca atentia pentru astea intra in colaps, ea devine irecuperabila.

In acelasi spirit se conjuga si presiunile Irinei de a relua turnajele, dar mai ales posibilitatile cooptarii lui Miriam ce promit imense oportunitati...

Asta da Dilema apasatoare..

****

Cu strangere de inima (insa impacat in sine) am curmat taios relatiile CD si Diana.. Apucate pe un trend dubios, ele intrasera de mult in sfera interzisa a intimitatiilor mele de abis, si se pregateau acum de acapararea primelor teritorii (marginale) de acolo.



Diana de pilda, jucandu-se profesionist cu mintea mea, a preparat in taina o dracovenie. Chipurile, un soi de colaborare, in care eu sa particip (in tromba, neatent la detalii) cu asigurarea infrastructurii unui cabinet modern si atractiv (facandu-ma sa cred intr-un parteneriat egal, dar fictiv pe latura clinica). In text, eu ar trebui sa vin cu banii si amandoi sa tratam, recuperand sumele, in timp, din taxe. Insa cum eu nu am drept de practica, iar afacerea produce greu, putin si in salturi, as fi ramas doar cu investitia si probabil cu administrarea sa (citeste slugarirea sa). Cabinetul propriu e visul de aur al Dianei, asa ca scopul, in aceptiunea sa, de aceasta data, chiar scuza orice mijloc...

CD mai modesta, marsa pe tapaj.. Sa ne scarpinam spatele unul altuia: eu iti spun ce vrei sa auzi, iar tu platesti acest efort... preturi mici.. abordabile oricui.. O tehnica fiabila pentru un "geaman" numai ca CD e un aluat deosebit... Are constiinta.. si mai are si o nemarginita incredere in ea, asa ca orice elogiu se emite numai dublat de o criptata contra argumentare.. De pilda: "esti numarul unu in lumea asta a ta, atat de deosebita"... pentru ca mai incolo si in alt context sa continue mascat "spatiul in care esti nevoit sa evoluezi, locuit exclusiv de imbecili ti-a impus astfel de reactii..."

Joc ieftin... targ prost si neinteresant

Ca si beutura asta isi are rostul ei... In martie trecut, iaca s-a facut anul, am primit in dar o cutie cu sampanii.. noua sticle.. brut... sec... Jidvei.. Ceva rarisim.. Cand am coborat boxul din masina, l-am asezat rapid pe un raft din garaj, peste care am stivuit apoi neglijent mai multe alte obiecte... Asa s-a ratacit... Dar cum Dumnezeu am putut uita de ele ??

Descoperirea a avut loc vineri dimineata si de atunci, am tot judecat la butelcile pantecoase.. Bine ca a trebuit sa imi comand icre rosii si peste butterfly, tarte de bagheta, unt de tara, alea, alea.. sa fie treaba, treaba.

Nici n-am dat de dusca sa nu mai gasesc patul, dar nici nu am fost perfect lucid macar un ceas din tot intervalul weekend..

Aseara, la gura focului din camin, pe cand savuram ce mai ramasese din ultima sticla, mi-a venit ideea sa imi pun capat zilelor.. Ar fi un prilej unic, asa in glorie, inca departe de boli si de abstinente.. Apoi gandul m-a parasit, considerand gestul inoportun taman acum, aproape de capatul drumului, cand chiar am de toate ...si cand ar fi pacat sa nu profit...



****

Abandonez implicarea mea in psiho demonstrativ, din trei ratiuni principale: prima, fiindca a devenit un fel de mondenitate printre toti taranoii; a doua din convingerea ca in afara sedativelor niciun scelerat nu poate fi cu adevarat tratat eficent vreodata; a treia pentru ca nu mai vreau sa conving pe nimeni, de nimic...

Ar mai fi si a patra, pe care o si public la „gandul zilei”, adica un articol, publicat de o persoana cu renume international, deasupra oricarei suspiciuni, dar care reia, uneori mot a mot, parti dintrun text mai vechi, scris de mine pe un site francez de limba romana.

Pentru ca plagiatul pare exclus din capul locului, ramane doar posibilitatea stranie ca amandoi sa fi atins aceleasi concluzii, la capatul unor speculatii asemanatoare, sau si mai probabil sa fi fost impreuna inconstient influentati de alta scriitura a altcuiva..

Orice ar fi, aceasta coincidenta semnifica o invartire in cerc si sugereaza limitele subiectului, dupa cum si saracia sa. Regret ca nu am la indemana si varianta proprie, insa la ce bun as mai relua-o.. ??  Nu cred ca cineva sa aiba rabdare cu eseul dnei Sanders (mai bine de dublu in volum), daramite sa trebuiasca dupa aia sa il mai parcurga si pe al meu, spre confruntare..

Si daca pot face dovada ca am scris materialul acela la finele lui 2016, influentat de o cunostinta cu astfel de probleme, nu pot sa aflu cu niciun chip cand anumea si-a scris doamna doctor mult mai ampla sa dizertatie... caci daca ar fi anterior, atunci eu as fi suspectul..

Tot ce pot spune e ca pe net, l-am gasit citat in anul 2020..

Misterioasa serie a formularilor aprope identice, ce reapar frecvent in ambele lucrari, ma lasa insa perplex, intrucat eu stiu precis modul in care mi-am conceput si structurat observatiile, ca si cauza ce m-a determinat sa ma aplec spre acest caz...

Ieri l-am vizitat pe Marele Orator, raspunzand recentei sale invitatii. Se pare ca o corespondenta din trecut a atras din nou atentia aspura persoanei mele. Si-au dat seama ca in situatia actuala pot fi intrebuintat impotriva Proiect Managerului si implicit a constructorului, dat fiind parerile mele despre ei, dezvaluite cu acel prilej.



Am cerut detalii ale investitiei si m-am socat. Jaful templului a fost total. La inceput cu timiditate, iar pe masura ce golanisemele continuau sa treaca fara nicio reactie din partea beneficiarului, cu mereu mai mult tupeu si mai nemarginita lacomie..

Surprinzator pentru mine persoana Marele Orator. Un cu totul alt individ, decat cel expus „la vedere”.. As spune mai degraba: interesant din cale afara, ca stil. Sunt convins ca asta l-a si propulasat in pozitiile sociale ocupate de-a lungul timpului.. Atat acum despre subiect. Ramane sa decid, fiindca implicarea imi pare ca un zar cu sase fete ale sansei, unele de bine, altele de rau.. Trebuiesc cantarite fiecare in parte si apoi toate impreuna..

Vom vedea..

***

Cum era de asteptat, JD ma convoaca cordial la un pahar, cu ocazia noii sale reveniri in tara. De cand cu tentativele de aplanare a controversei Gaza, m-am tot convins ca are iar nevoie de mine, in vreun fel. Nu-i bai. Daca pun in balanta ajutorul sau si raspunsurile mele modeste la ele, abia daca l-as putea rezolva si de aceasta data, am putea eventual sa ajungem la un echilibru... Ii sunt inca dator.



***

Magic Flame-ul proaspat receptionat nu pare sa aiba niciun efect. A costat dublu si s-a lasat asteptat indelung. Greutatea sa este insa pe masura 50g/plic (mai mult decat 3 buc normale), iar timpul de actiune teoretic: inzecit.

Duminica seara l-am testat in sobita din foisor si am ramas perplex.. Teapa absoluta, mi-am zis, intrucat aproape ca nu a functionat deloc. Manios si plin de draci am tabarat pe AliExpres, care fara sa clipeasca mi-a dat "complete refund"... instant... fara nicio analiza si numai in baza credentialelor mele de client gold.

Apoi, ca sa nu las lucrurile de izbeliste, am tabarat si cu review-uri negative, pe toate canalele..

Primesc insa un mesaj discret din partea vanzatorului, in care foarte politicos mi se atrage atentia ca nu am utilizat corespunzator pulberile, ce devin inutile in focul de incinta. Ca sa poata sa arate ca in descrieri, plicul trebuie varsat, nu aruncat asa cum soseste, intr-un foc cu valvataie, musai deschis. Altfel nu intra in reactie si se topeste. Cel ce imi ofera explicatiile ma roaga sa verfic cenusarul sobei, in care 100% voi gasi praful sub forma de bulgari topiti, insa nears.. Ceea ce se dovedeste spre rusinea mea adevarat. Iar cireasa de pe tort, instructiunile mai erau si la vedere si in engleza, cu litere de-o schioapa, pe sptele ambalajului.

Sa intru'n pamant, nu alta...



Scriu lui Ali sa ii cer sa imi repare greseala odioasa... Acum astept cu sufletul la gura o cale de rascumparare a nedreptatii facute...

Prin interactiunea cu Tj, pagina mea de FB si-a triplat numarul de prieteni. Cu toate ca cei imiplicati direct in manevra nu totalizeaza mai mult de 40-50 de capete, fiecare soseste cu liota sa, din care rand pe rand tot mai multi tind sa mi se alature. Ma simt rusinat, intrucat am avut intotdeauna o parere foarte proasta despre persoanele cu apreciari declarate in astfel de medii...

Ca sa ma mai despagubesc, m-am uitat mai atent la cei ce mi s-au alaturat, si in listele lor de amici (suprapopulate) am descoperit cunostiinte comune exclusiv de tip snob. Adica, persoane ce pretind a fi altceva decat ceea ce sunt si decat ceea ce pot, iar pentru a isi intarii aceasta imagine se inconjoarea de personalitati marcante. Că cei acaparati să le legitimeze pretentiile, ofera accept automat oricarei cereri (indiferent de provenienta - in propria goana dupa notorietate), pare sa nu fie decat un amanunt marginal si neglijabil. In definitiv nimeni nu poate spune ce tip de relatie e cea anuntata intr-un profil..

Dar nu asta e demn de retinut, ci bisericutele ce se alcatuiesc astfel. Privesc asadar atent la cateva pagini pe care le stiu ca apartinand unor impostori, arivisti si poltroni, lipsiti de caracter si avizi esential numai de epatare..

DT, de pilda.. 1,5k prieteni, intre care scriitori, muzicieni, artisti plastici, oameni de cultura... amestecati de-a valma cu stele de tinichea din showbitz, formatori de opinie controversati, comedieni de mana a treia, manelisti si vloggeri "de succes"..

Insasi aceasta diversitate divulga de la sine, dar dand la o parte observatia de prima instanta si intreaga butaforie aferentă, raman cernuti pe sita circa 200, ce par sa fie cei autentici (citeste: "de-o teapa").. Surpriza e ca astia sunt acelasi aluat ca si proprietara.. Mai mult decat atat, ei formeaza un nucleu compact, comun tuturor, completat ocazional prin personalizari specicifice minore, de la caz la caz..

Asta imi aminteste de Emma.. O tipa, care cultiva un mediu premeditat, prin orice fel de mijloc/compromis, numai pentru a se mentine la un anumit nivel de aparenta. Selecta calculat numele la care trebuia sa ajunga si de indata ce reusea sa fie prezentata vag vreunuia, il declara imediat, peste tot, ca pe o veche si tocita cunostinta. Nimeni dintre cei vizati nu o prea lua in serios, insa asta nu conta.. Important era ceea ce Emma putea invoca in discutii drept o relatie apropiata, cu trecut consistent si functionala in prezent..



In orice noua dimineata, fata asta isi lustruia anturajul cu aceiasi grija cu care se machia, sau cu care isi alegea indrazneata vestimentatie, din convingerea ferma ca numai implinind toate aceste trei corvezi va putea infrunta ziua de pe pozitia cuvenita egoului sau..

Ce mi s-a parut fabulos in cazul ei, a fost ca de indata ce s-a retras la pensie, a renuntat cu dezgust la toata rutina ce pregatea iesirile publice, devenita brusc inutila.. Nu s-a mai fardat, nu s-a mai imbracat fistichiu si nici nu a mai continuat cu ingamfarea necesara clasei sociale mimate. Asta mi-a dovedit cat de goala a fost tot timpul pe dinauntrul ei.. cat de impostoare si cat de falsa..

Gruparile astea deplorabile sunt totusi meritorii, nu doar fiindca justifica zicala: „cine se aseamana, se aduna” , ci prin insasi consecventa apartenentei lor la o categorie lipsita de verticalitate, inlesnind astfel catalogarea si identificarea celor ce le compun..



***

Referitor la materialul publicat, despre parintele narcisist, cautand in continuare punctul comun al similitudinilor dintre articolul meu si cel al dr. Sanders, iaca cum dau peste o varianta agreabil concilianta, ce sugereaza ca eseul doar i-a fost atribuit doamnei psiholog. Ca multe altele, din tot soiul de motive, materialul ar fi fost contrafacut, si nu i-ar apartine. Asta m-a bucurat si m-a ajutat sa ma simt cu mult mai bine, insa nu pentru mult. In acelasi loc gasesc ceva mai jos explicatia  plauzibila, ca interesul meu pe subiect, provine dintro proiectie interioara. Pasamite o tipologie identica ce ar salasui in abisul htg ar sta la originea preocuparilor de gen. Si indoiala se ramifica in crestere, prin faptul ca insusi cazul avut in vedere initial, pornea de la o mama narcisista, ce isi acuza sotul inlaturat de ... narcisism...

 

M-am linistit greu si dupa ore intregi de speculatii.. In definitiv eu nu am copii si nici apropiati pe seama carora sa imi dezvolt eventuale predispozitii latente.. Cat despre rest..?? Care-i problema ? Orice om detine in structura sa forma incipienta a tuturor deviatiilor posibile.. Trebuie ca echilibrul sa se rupa, pentru ca una, ori alta, sa treaca in patologic, nu-i asa ??

Hai s-auzim si de bine !!!

Oamenii te cauta numai atunci cand au nevoie de ceva de la tine. Eu totdeauna am starnit ispite, pentru ca eram peste... Fiindca eram "de familie" si fiindca eram instarit. In mediul sub mediocru al unui cartier muncitoresc, nu puteam fii decat deasupra, si mai ales din invidie ma tineau toti in atentie. Mai tarziu cred ca am apucat si vremuri in care unii imi doreau compania strict pentru a se bucura de ea.. dar si in asta era un interes, nu-i asa ??



Marele CP ne-a invitat la crasma pentru a pecetluii echipa. Am fost atat de onorat in forul meu intim, incat chiar m-au incercat emotii, dar am reusit sa le domin. M-am ivit asadar smerit. Cineva a facut prezentarile pentru cei sositi deja, si am capatat subit certitudinea ca suntem o adunatura, in care nu multi se cunosc intre ei. Adica majoritar alcatuiam o "lume noua"... Cu atat mai bine, mi-am zis, in felul acesta imi va fi mult mai usor sa ma acomodez.. Deveneam din ce in ce mai increzator.

Dupa prima ora trecuta, in afara faptului ca am reusit sa ne intregim, nimic notabil nu s-a mai petrecut. Devenise chiar penibil, intrucat se formasera bisericute ce discutau despre cu totul altceva, iar CP rupt de grup, sporovaia intr-una la mobil chestiuni domestice..

Intr-un tarziu am convenit sa mergem la locuinta unuia dintre cei noi, si sa continuam acolo cu... deja prima sedinta de productie. Era ca si cum, pana la acel punct parcursesem cu brio fazele premergatoare constituirii echipei (ce nu avusesera loc), asa ca mi s-a parut tare bizar.

La fel, achitarea notei de plata a restaurantului a ramas in sarcina a cinci dintre noi, ceilalti sapte nedand nicio importanta ospatarului. Si nu doar asta, pentru noua locatie era necesara iar o cantitate de bere, saratele, alune, etc ... Si nici aici nu s-au aratat doritori care sa participe la cheltuieli. Cumva se intelegea ca ar fi fost vorba de o taxa pentru cei proaspat adoptati, dar concret nu s-a spus nimic, atata doar, un hatru dintre platnici a intrebat mai mult la misto, daca decontam pe reteta filmului... fara sa fie insa bagat in seama..

Au urmat clipe si mai injositoare. Nu eram singurul asistent de platou. In total  fuseseram desemnati „deocamdata” patru persoane... Si inca, niciunul dintre noi nu avea dreptul la vreo opinie in legatura cu cadrele, ori cu turnajul (!!).

Urma sa primim o suma modica, numele pe generic si in rest sa actionam ca niste gafferi, adica sa montam si sa demontam tehnica. Atat.

A reiesit ca in subsidiar pe mine ma racolasera pentru instalatia de iluminat. Nu stiu de unde, dar aflasera ca am 10 capete dedo, la care ma si pricep. Al doilea asistent era intr-o situatie asemanatoare. Se conta pe ajutorul sau in "a imprumuta” aparate de la UNATC.

Cu altre cuvinte, cel putin noi doi fusesem cooptati ca sa se faca astfel o economie cu eventuala inchiriere a echipamentelor necesare si a personalului specializat in manuirea lor.. Aproape ca nu imi venea sa cred. Un profesor emerit de talia lui CP, sa se preteze la asemena tertipuri mojice ??



Cu mult tupeu m-am dus indignat direct la el si vorbind peste noua sa convorbire telefonica mi-am anuntat demisia, apoi am parasit in graba incaperea. Pe seara, ca si cum nimic nu s-ar fi petrecut, cineva ma suna sa ma intrebe, care ar fi conditiile in care as fii dispus sa pun la dispozitia studioului reflectoarele pe care le detin.. Ca aici e baiul, dedo sunt chestii apuse si foarte rare in Romania. Sunt si de neinlocuit in anumite scene, cu ambitii rafinate de eclaraj. Nu cred sa existe in tara, cu totul, mai mult de 50 de capete, iar proiectii ?? cel mult 10-12..

De asta au avut nevoie de mine.. Ticalosii.. Nu-i nimic.. Sa si le procure din Ungaria, ca e numai 10€/zi, eu nu cad la pace.... Nu dau nici imprumut, nici cu chirie, din principiu... si in niciun caz nu unora ce m-au jignit atat grav..

***

Apoi au sosit: dezamagirea asta cu Reea, care de la un timp imi tot reaminteste discret ca  imparte asternutul cu mine strict pentru bani; disconfortul cu Miriam ce se ofera (tot mai inclestata) nu din simpatie, ori cu placere, ci pentru adapostul si intelegerea pe care le capata in schimb, fata de pasiunile ei perverse.. amareala cu MLNR-ul ce imi vrea numele pe hartiile lor, numai ca sa acopere astfel lipsa de credibilitate din ateliere... in sfarsit, presiunile cu un impresar pur si simplu transfigurat, in goana de a imi exploata munca..

Una peste alta m-au facut sa simt ca o mare si profunda deceptie.

***

In romanul pe care il scriu, cele patru capitole se leaga primul cu ultimul, in amandoua existand cateva personaje comune, dar in conjuncturi mult diferite; si doi cu trei, la granita dintre care are loc o intersectare destul de izbutita. Un fel de al cincilea capitol vine ca un corelar peste toate, le uneste si le justifica... o gaselnita ce ma multumeste deplin.

Tehnica nu e chiar noua; noi si importante sunt cele cinci intamplari inedite, pline de tensiune si perfect echilibrate..

Am lucrat mult la schema asta in ultima vreme si am zis ca ma si apuc imediat de treaba.. Insa, iaca: m-am lovit de poticnelile depresive.. Trebuie sa ma reintorc iute inapoi acasa, la ale mele.. cat nu se iroseste inspiratiunea...



***

Vestea buna e ca site-ul imi confirma plagiatul in cazul eseului dr. Sanders; vestea rea rezida in motivele ce au determinat actiunea rau voitoare. Acea persoana ce s-a folosit de numele marelui psiholog, a urmarit in scop discreditarea sa prin modul de tratare si prin alegerea temei. Adica, cum ar veni in banii nostri, s-a folosit de stupiditatea articolului scris de mine, pentru ca atribuirea lui cuiva cu pretentii sa il puna pe acela in cea mai nefavorabila lumina...

Si totusi nu am scris nici prost, nici modest, nici neadevarat, nici inadecvat.. doar ca intr-adevar, nivelul general a fost unul de tip auto-didact..






Naiba sa ia si domeniul asta cu totul... ca doar m-am dezis de el..

Ma cheama noul sef al restaurantului la care am abonament cu masa. Afacerea e o chestie de familie, asa ca tatal i-a cedat succesiunea fiului, dupa ce l-a tot pregatit in prealabil vreo doi ani. Fiul, care de fapt e ginerele, are multe de schimbat, dar in faza asta isi satisface deocamdata nevoia de grandoare, la care a aspirat atata amar de vreme..

Zice: „stiti, ar fi vorba de intelegerea asta a noastra... Nu cred ca ne mai putem permite sa alocam o masa zilnica personalului. In conditiile astea va trebui sa renuntam la acest gen de preparate, foarte rar comandate si de alti clienti..”

Dar e total lipsit de sens.. si nici nu este deloc adevarat ca ar exista un astfel de meniu. Angajatii, care castiga foarte bine, isi comanda pe banii lor ceea ce doresc sa consume in cursul zilei de lucru. Eu, de asemenea, numai ocazional halesc ce au pregatit ca mancare gatita, intrucat exista mereu alternative mult mai tentante. Ii spun asta noului manager si ii mai atrag atentia ca platesc saptamanal, strict functie de ce am servit, fara nicio facilitate la pret. Pe corecte, singura favoare e ca am permanent asigurata masa mea, locul meu la ea, si ca sunt tratat cu mai multa atentie decat un fiste cine, insa asta deoarece i-am omenit generos si constant pe cei ce s-au ocupat de mine..

Omul se poarta ca si cum as fi greu de cap, si repeta ideea ca intelegerea nu mai poate continua in termenii in care s-a derulat. Explicatiile sunt incoerente, el insusi nu intelege ce vrea, dar se incapataneaza sa nu dea indarat.. Un tampit.

La capatul altei peroratii aiuristice, il opresc din discurs si ii spun ca nu e nicio problema sa ma mut in alta parte (chiar ma batea gandul sa fac asta, urmatoarea crasma fiind mult mai bine cotata prin cartier, dar un picut mai departe geografic).

Iar balbaieli, si iar balmajeli pe care politetea nu ma mai ajuta sa le ascult. Ii intorc spatele si plec... Atata paguba.




Ajuns la noul local, aflu cu placuta surpriza ca mancarea gatita se realizeaza zilnic in mai multe variante... si ca mai beneficiez si de un important discount, in cazul abonamentului (care e, in celelalte puncte, identic celui de la care am plecat). Per total sunt cu aproape 20% mai mici costurile decat in cealalta parte, si cu 70% peste, optiunile de a alege...

Cateodata nu inteleg nimic din ratiunile altora, insa aproape de fiecare data in ultima vreme simt cum cineva din umbra imi calauzeste pasii spre a ma feri de, ori a ma extrage din greseli..

****

O noua partida de pescuit. Jaf la drumul mare.. Atat de mult peste nici nu credeam ca se poate. Practic nu apucam sa aruncam lansetele, ca ele erau imediat atacate.. Nici asa nu e bine. Am facut febra musculara de atata efort, iar la final m-am vazut nevoit sa eliberez cea mai mare parte din capturi, cu care chiar nu aveam ce face.

Echipa, ceva mai bine dispusa ca ultima data, mi-a oferit suportul ideal de a ma detasa din ale mele. Astfel, iesirea a intrerupt destul de abrupt starea depresiva ce ma tot apasa de la Paste incoace..

Ingrijorator pana la alarmant, imi apare acum un eveniment marginal petrecut ieri. Decisesem sa fac saramura si ma pregatisem in acest sens. Cu gandul la o chestie mai serioasa, m-am trezit insa prajind pestele in baie de ulei, asa cum fac de fiecare data. Ok, inteleg, automatismele au preluat controlul din cauza ca mintea devenise foarte ocupata in alta directie. Carnea pregatita, bucataria, instrumentele.. toate mi-au indrumat miscarile spre ceea ce stiau ca au de facut in asemenea situatii, deoarece asta au facut aproape mereu in asemenea situatii.

Mancare a iesit delicioasa, insa intamplarea, ce anunta in spatele sau tulburari grave in curs de a se instala, m-a chinuit pana spre seara.

Apoi m-am mutat in foisor, am facut focul in camin, m-am cinstit omeneste, si mi-am pus un film deocheat...

****

Saptamana a inceput in forta, dar am reusit sa ii tin piept. La unele telefoane pur si simplu nu am raspuns, iar cu cei cu care totusi am discutat, am reusit sa transmit nelaterat mesaje ceva mai dure de refuz la propunerile lor.

Am uitat sa amintesc ca vizita lui Miriam a fost inca o data suspendata. Buuuun, suntem intr-un cuplu.. ma rog, intr-un parteneriat. Nu intotdeauna cand am eu chef are si ea, sau invers; asa ca n-ar trebui sa fac atata caz din retinerile etalate de ea in ultima perioada, insa evit sa transform relatia intr-o rutina.. Si ca sa fiu foarte sincer cu mine, Reea ma consuma mult peste posibilitatile mele.. Nu mai ramane aproape nimic sa mai dau si in alta parte.

In plus, apartamentul Reei va fii gata mai devreme decat preconizat: luna august ! Asta inseamna ca timpul ce ne-a mai ramas s-a redus la patru luni, in loc de sapte... Trebuie sa profit.

****

S-a concretizat si intelegrea cu inchiriatul pe durata verii. E o locuinta ultra ok, adica o vila ce are patru camere, fiecare cu iesirea si curticia sa. Eu voi ocupa incaperea dinspre strada si dinspre sud. Vecinii mei se vor schimba la fiecare sejur. Distanta fata de mare e de circa 200 de metrii, iar in raport cu statiunea, cam la inca pe atat. Ca sa obtin un tarif avantajos, am luat inclusiv luna octombrie (gazda e cam natanga si nu s-a prins ca practic aceasta luna imi revine efectiv moca; s-a gandit in mintea aia putina si lacoma ca nu va mai avea in toamna cui sa inchirieze, si i-au scapat amanuntele pecuniare de detaliu).

Pe cand sa ma declar multumit de targ, identific pe net o oferta cu mult mai captivanta. Un fel de circuit cu sase locatii part-time, care mai de care mai pitoreasca si mai interesanta (casute la munte, la mare, pe mal de lac, etc – in diverse tari din Europa). E drept ca pretul e pe masura, insa ca idee, sa locuiesti trei, patru saptamani intr-un loc minunat, pentru ca apoi sa pleci la altul mai dihai, imi pare o chestie de mare senzatie.

****

Congresul sua le da iar bani ucrainienilor, evreilor, si gruparilor ce fac jocul americii prin diverse parti ale lumii.. Vestea m-a intristat cumplit, intrucat semnifica continuarea conflictelor si escaladarea lor.

Venind de la pescuit sambata, m-am petrecut cu un convoi militar ce traversa orasul, de la Calea 13 Septembrie spre Antiaeriana. Vreo 50 de vehicule stock (tancuri, taburi, hamwe, camioane grele), escortate de zeci de masini urlatoare si falfaitoare, ale politiei..





M-am simtit atat de mic si atat de neputincios.. Iar zambetele alea mandru naroade, ale militarilor ce se putea zarii pe tehnica, mi-au umplut inima de amaraciune.. E vremea tampitilor, n-ai incotro.. De aia a fost instalat si patronul asta nou al restaurantului la care serveam masa...

Zile prolifice in spatele mesei de scris. Poate ca este totusi adevarat, poate ca sunt un bacovian ascuns.. Simpatia mea pentru zilele inorate si pentru vremea inchisa, imi devine tot mai evidenta, ca si stilul greu de deslusit ce a mi-a reprimat de-a lungul vremii aceste afinitati.


****

Ma tot chinuie amocul spre o sesiune de foto.. Pe cand cu vremea aia varateca de acum o saptamana, mi-am luat camera si am zorit spre Cismigiu, insa parcul era partial inchis de un santier.. La gradina botanica nu ma ingramadesc, caci nu atat minunile naturii le caut, cat mai cu seama efectul lor asupra celor ce viziteaza oazele astea de verdeata.


****

In autobuz aveam din nou castile pe urechi. Cum nu le-am mai utilizat de un amar de vreme, incercam sa ma refamiliarizez cu aplicatia de pe smart; cautand atenuatorul de mediu, am gasit functia "monitoring" de care nu stiam, si care mi se pare de-a dreptul fascinanta. Castile au mai multe microfoane ce capteaza sunetul ambiental, pentru ca apoi sa il poata reduce uniform, la un nivel convenabil auditiei programului dorit.. Insa sistemul poate sa si urmareasca aceste sunete pe directia fiecaruia, anulandu-le pe toate celelalte. Bref, pot sa trag cu urechea la ce vorbesc calatorii (un obicei prost de al meu), fara sa ma zgaiesc la ei si in conditii mult superioare celor oferite de "urechea libera" .

Din pacate nu am avut prilejul unor conversatii interesante, dar sunt abia la inceput..