Suişuri Şi Coborâşuri

O intamplare nefasta, a carei gravitate poate concura cu cele mai importante esecuri din intreaga mea existenta, s-a petrecut in seara zilei de 21.12. in cel mai neasteptat mod cu putinta.

Este cu atat mai dramatica intrucat survine pe fondul unui demers marginal, secundar si derizoriu, caruia nici macar nu i-am acordat un spatiu in jurnal... si este de-a dreptul tragica, nu numai prin efectele ei directe, cat prin faptul ca nu am putut anticipa niciunul dintre ele, desi lucrurile, privite retrosepectiv, au indicat mereu extrem de limpede intreaga parte "ascunsa" a situatiei.





Nu vreau sa intru in niciun amanunt, fiindca nu se merita; sub conseierea mea de specialitate (un mic ancoraj, pe care l-am pastrat activ, doar ca sa pot ramane cumva in actualitatea slujbei), un grup de indivizi au pus la cale si aproape ca au si realizat, o frauda de proportii.. Nuuuu, nu pot fi implicat, desi este probabil ca atunci cand buboiul are sa se sparga, sa fiu chemat pentru unele explicatii.. Nu asta e temerea mea.. si nici macar nu e vorba de teama; e vorba de adevarul indubitabil ca m-am tocit.. ca nu mai sunt in stare.. ca am scazut sub un nivel minim acceptabil de acuitate.. ca n-am vazut asta venind, ca n-am simtit nimic prevestitor, nicio umbra de indoiala, nimic ..  Ca brusc, intr-o singura zi, in doar cateva ore, am imbatranit de la varsta mea spirituala, la cea biologica (adica, vreo 20 de ani).

Nu vrei sa stii cum e..

Privesc comparativ doua acte, prin opozitia carora acum pot constata cat de rudimentar de simplu au planuit indivizii astia “lucrarea”. Ambele mi-au trecut pe sub priviri la vremea lor, si pe amandoua le-am parcurs atent, dar uite ca mi-a scapat taman elementul cheie, pe care nu s-au sinchisit macar sa il disimuleze.. Mie nu mi se intampla asa.. In trecutul cel mai recent puteam adulmeca un ticalos numai dupa cum isi aseza nodul de la cravata, dupa cum isi dregea glasul, dupa cum pasea, sau dupa cum se scarpina la tampla...

Am fost atat de daramat, incat nici nu mi-a mai priit de Craciun.. Poate  ca taman datorita acestui factor de distragere anul asta mi-au reusit niste sarmale delicioase si un cozonac feeric.. de care insa, iata: nu m-am putut bucura.

Rau am facut ca am pastrat aceasta minima legatura profesionala.
Puteam sa ies majestos, pe poarta cea mare, in glorie..
Sa te retragi, inseamna sa te retragi.. nu merge cu jumatati de masura... d-aia platesc... d-aia ies din scena  de-a busilea si pe usa din dos.



***

Asa cum  a promis A. , impresarul a facut circa 70% din platile restante pana pe 25.12. Cu toate astea ceva duhneste a profund gresit din intreaga poveste. Felul fara precedent in care am primit banii (in mai multe transe, pe parcursul a doua zile) si tipul biletelor de banca (bancnote mici si obosite) nu miroase a bine deloc. Iarasi, nu s-a mai spus nimic de calupul 4, pentru care ar fi trebuit de asemenea sa incasez, desi, ce-i drept, in acest caz o data precisa nu a fost asumata..

Nu pot face nimic in legatura cu istoriiile respective. Oricum eu nu mai produc si nici nu am in plan sa mai pasesc in platou prea curand.. si oricum, de la ce mai am de recuperat sunt gata sa imi iau adio..  Dar e ciudat.. si tarasenia imi intareste sentimentul amar declansat pe 21.12. cum ca sunt depasit.. (citeste "expirat").


***
Sedinta 2 cu Rea a asezat lucrurile in grafic fara menajamente. Am trecut prin toate cerintele si pentru unele au existat vadite greutati, chiar eforturi vizibile. Rea m-a asigurat ca ar fi vorba doar de rejectii spontane, peste care are nevoie numai de timp ca sa poata trece..

Pe de alta parte, Miriam, invitata in a doua zi de Craciun, mi-a dat pentru intaia oara mai multe semnale ingrijoratoare. Cu ea comunic mai mult telepatic. Am "pipait" asadar filingul ce plute prin camera. Incepe sa constientizeze tot mai mult realitatea diferentelor de varsta dintre noi.. si cred ca a capatat chiar o anumita repulsie, vis a vis de natura intima a targului nostru..

Nu a fost nimic clar, niciun refuz, nicio eschiva.. doar ca asa am simtit in privirile sale, pe cand ele calatoreau prin incapere.. tarziu dupa ce a plecat m-am examinat critic in oglinda; nu, nu-mi atarna pielea, nu am incretiturile batranetii si nici moleseala senioratului.. dar nici nu arat ca unul gata sa suceasca vreo minte, ori care sa starneasca ispite..




***

Anul nou il voi petrece, fie la carciuma unde am abonament, fie in vreo piata, daca se organizeaza ceva public rezonabil..

2024 pentru mine a si inceput si deja arata destul de nashpa.. Ma simt inconfortabil chiar de pe acum, si chiar si aici, in paginile jurnalului meu.. la fel dincolo, in paginile celuilalt jurnal.. Nu-mi gasesc locul.. Nu mai imi place nemaipomenit de mine, asa dupa cum, de pilda, ma admiram cu satisfactie acum o luna..

dar sa vedem si sa speram.. ca oricum nu avem incotro !!

Ba da, a existat in trecut si o umilinta mai insemnata, sau una care m-a marcat mai adanc: atunci cand au numit-o in locul meu pe MP.. Aia a usturat rau, fiindca MP a fost special plasata pe pozitia mea, numai fiindca decidentii stiau ce jignire uriasa imi adresau prin mutarea asta.. Dar a trecut. Va trece si povestea de acum.. Toate trec, precum anul proaspat incheiat, in fata caruia nu pot, decat sa imi scot palaria.



Eiiii, cu sarbatorile mucificate de acesti derbedei, mi-a fost destul de greu sa pastrez un ritm cat de cat, ca sa nu mai zic nimic de spiritul Craciunului, de care s-a ales praful.

Bashca, vestile nasoale despre Inga, parvenite pe o filiera cu care nu am nimic de a face, mi-au distrus si bruma de moral. Mi-au amintit de Crina, iubita lui Cris, inginerul metalurg ce o venera, in vreme ce ea statea in patru labe zilnic, la portari si la fochisti.. Oare cum o fi sa iti faca aia fundul balta, si la numai cateva ore dupa aceea, tu sa te bucuri de sarutarile inflacarate ale iubitului convins de neprihanirea ta ??

***

Am fost la bazin, dar nu mi-a iesit nici asta. Apa era rece, fiindca au facut economie in zilele de anul nou. N-am fost decat eu si „pensionarele” de la Hotel Mirea.. Alea care lucreaza exclusiv pentru camionagii.. Se uitau lung la mine si eu piezis la ele.. Ce mai cazaturi.. ce mai companie..




***
Am fost si la pescuit, dar nici macar o trasatura nu am avut. De oftica am intrat la bodega aia de pe Virtutii sa beau vodca.. si am baut.. am baut si vin, ca am si mancat, apoi a m stins cu un mare coniac.. Iti dai seama ca am ajuns pe sapte carari si ca a trebuit apoi sa zac apoi o zi intreaga.. Dar nu chiar leguma, ca am vazut filme si am ascultat muzica lui Eno...

***

Impresarul a ajuns la zi. Plata pentru calupul 4 se va face in alta moneda si fix pe data de 10.01. Suma este aproape dubla fata de asteptarile mele.. Am fost intrebat despre seria urmatoare si in felul asta am priceput ca platnicul fusese instiintat de impresar ca m-a convins in legatura cu reluarea proiectului... Cine stie ce socoteli ascunse sunt si in afacerile astea ??

***




Miri a fost in prima zi de Craciun si in a doua zi a anului. De fiecare data a sosit pentru nevoile sale, dar nu m-a mai neglijat.. Imi este nu stiu cum sa o ating dupa ce iese din inclestarile alea si stiind ca ce pot eu sa ii ofer nu se ridica nici macar la jumatatea trairilor din care vine.. Dar e foarte sexy si foarte apetisanta.. iar libidoul meu a fost la maxim in aceasta perioada.. In termeni de distanta tratamentul ei a inceput deja si pare sa mearga foarte bine; dar e prematur pentru astfel de concluzii.

Maine am iar sedinta cu Rea.. Am uitat sa zic ca asta e intr-adevar corecta.. Se simte in ea nevoia de sex.. nu mimeaza... Chiar o arde acolo jos.. Sunt convins ca si-ar dori un armasar adevarat, dar e limpede ca in lipsa lui se multumeste cu ce are.. Unde mai pui ca e si platita sa isi desfaca picioarele..

Incerc sa imi reintru in preocuparile de rutina, dar fara succes.. Tot ma cert cu mine insumi legat de ticalosii aia... Am aflat ca ei au inceput anul cum nu se poate mai prost (le-au spart o sectie si le-au facut mari pagube).. Nu ma bucura.. dar parca pe undeva ii simt cum sunt totusi in supravegherea divina..




Mai nasol este.. sunt.. povestile cu Inga... De fapt povestile cu ea si cu Irina, fiindca stirile ce mi-au parvenit se intamplau pe fondul destramarii relatiei lor si chiar si explica ruptura mai in detaliu.

Inga avea un verisor, varul o fosta, care acum e actuala unuia, frate cu altul, dintre colegii mei din alt loc de munca de demult. Toata reteaua a iesit la iveala printr-o coincidenta bizara, inca de pe timpul cand fetele locuiau la mine. Nu mi s-a parut ceva de luat in seama.

Cu prilejul schimburilor de amabilitati din timpul recentelor sarbatori, colegascanul mi-a actualizat informatii despre cele doua "orfeline" ce au cam socat Sibiul, prin comportament homosexual. Cum dupa ce s-au afisat prin localuri si prin alte parti simandicoase, au introdus in dormitorul lor un aventurier local (fante de cartier, cu mult mai tanar si proasta reputatie) ce in prima faza le-a cam golit de parale.. Apoi le-a invrajbit intre ele, pana intr-atat incat au inceput amandoua sa se acuze una pe cealalta, in fata amantului, cu filmele pe care le-am facut impreuna... si cu ce se petrecea in ele.

Norocul imens e ca nimeni nu le-a crezut si ca totul a fost pus pe seama urei oarbe ce se instaurase in fiecare, si care acum inventa grozavii... Nici nu era de crezut.. Insa in cazul Ingai, la ea acasa, unele chestii tot au prins.. Cei apropiati nu au putut sa nu faca mai multe legaturi si chiar daca nu au vrut sa dea crezare vorbelor, un beculet macar a palpait.. Au fost cateva semnale clare in acest sens, ce rostogolite in cascade au ajuns si in mediul meu, distorsionate si lipsite de sens.




Cu Irina n-a mers la fel de simplu. Prima, ca ea e tare infipta, a doua ca ea e tare departe.. A disparut in Tulcea ei, fiind imposibil de regasit pentru cine nu trebuia. Acuzele au ocolit-o si n-au ajuns in niciunul dintre locurile in care ar fi contat.. Totusi ea monitoriza ineaproape derularile cu gigoloul, era la curent cu santajele sale si cu presiunile ce se puneau pe Inga, dar o si dorea pe asta pedepsita pentru neroziile de care daduse dovada..

Persoana ce mi-a relatat tarasenia, vorbea detasat, ca despre un scandal rasunator de mahala si sustinea ca a dorit numai sa imi arate cu cine am putut sa ma complac. Nu credea o iota din ce si-au aruncat in fata fetele una alteia, dar era surprins pana unde le-a putut duce gandul, imaginatia si mania.. Era revoltat ca doua „doamne” pot sa alunece atat de jos pe scara infamiei..


Iti dai seama cum am primit eu toate astea ?? Desi faptele ca atare s-au petrecut cu mai bine de un an in urma.. Cat de expus am fost in tot acest rastimp, fara ca macar sa stiu..?? Si Irina, ce jale de om... ??... sa continue proiectele cu mine, in timp ce se simtea vizata de oprobriul public ?? In timp ce impotriva ei se adunau amenintari atat de periculoase...

Pana la sfarsit femeile sunt tot femei, indiferent cat de mult te-ai stradui sa vezi in vreuna altceva decat ceea ce e..



De asta e obligatoriu sa ma retrag... sa numai fac niciun material si sa distrug orice urma catre ele. Nu mai imi trebuiesc astfel de bani..


***


Am zis sa incerc iar si calatoria, ca diversiune. Am estimat sa pun la punct lucrurile in evenimentele ce mi-au ruinat sarbatorile. Nu-i mare lucru, dar fiindca sunt in deriva si pentru ca nu mai pot avea deplina incredere in filingul meu, am sa iau toate inscrisurile la mana si am sa le ordonez, astfel incat atunci cand va fi nevoie, sa imi pot aminti lesne de fiecare pas.. Ce e de-a dreptul ilar e ca oamenii astia imi cereau sfaturi si explicatii pentru a contracara eventualele evolurtii critice, taman ca sa extraga de acolo tehnica de a practica ilegalitatea ocolindu-le.. Ei, desigur ca in spate au mizat mereu pe suportul politic si conjunctural, dar ca sa poti fii ajutat in fraude, e nevoie mereu de o motivatie de fatada consistenta , una care sa poata fi invocata.. sa poata servi drept scuza si drept unealta pentru cei dispusi sa te scoata din rahat.

Dupa asta, plec la cabana si apoi in delta..

Azi la 17:00 sedinta 3 cu Rea... ar trebui sa fie foarte interesanta, dupa episodul anterior.. Sunt plin de nerabdare...

Cel putin intr-o directie, lucrurile functioneaza excelent in acest debut de an.. Inca o data, „femeia abonament” este fara indoiala solutia ideala.. Aud ca prin state ea ar fi utilizata in formula "gentleman's agreement".. adica nu plateste nimeni pe nimeni... dar nici nu pretinde cineva, ceva, altcuiva... Asta e .. sa fie la ei acolo; mie varianta autohtona mi se potriveste „parfum”.


Ce vreau sa zic, e ca in numai trei sedinte, am reusit sa stabilim tot ce ne-am propus, la cote optime. Sincer ?? Nici nu ma asteptam sa se intample orece mai devreme de a doua runda... adica dupa primele patru sesiuni.


***


Am reusit sa ma lamuresc si cu preocuparile mele recente.  E primul pas spre detasarea totala de subiect.. Nu ca ar veni in locu-i linistea.. nici vorba de asta, Diana abia ma asteapta cu noi dezvaluiri pe tema cazurilor noastre comune. De asemenea, importante informatii ce vizeza derulari recente, abia asteapta sa fie bagate in seama..
Dar cine stie..?? Poate ca totusi am succes.. Poate ca totusi izbandesc sa ma rup mai curand.. sa ma redau pe mine, mie...




***

Plecarea la cabana e stabilita pentru data de 15.01.24.. Estimez o vacanta de 8 zile, dupa care, pe 25.01.24 sa pot pleca spre Delta, unde ma asteapta gazda mea ancestrala pentru o cura in natura.. Nu stiu cat as putea rezista acolo, intrucat conditiile sunt saracacioase, dar am de gand sa trag cat de mult pot..

Imi este deja groaza de luna lui Februarie, pentru care caut disperat mai multe solutii.. Cine stie, poate ca reiau skiatul ?? Ar fi un debuseu grozav..

***


Despre danezi si atitudinea lor fata de sex s-au scris tomuri intregi, fiindca in general totul pare neobisnuit acolo. Daca ii ceri unei doamne necunoscute, pe o strada din Dania, sa luati o cafea impreuna, in vederea unui futting ulterior, ai sanse egale sa primesti accept, sau refuz, dar niciuna sa iti iei o geanta in cap pe simplul motiv al intrebarii..

Oamenii astia sunt foarte exacti in chestiunile intime; nu pun niciun pret pe mariaj, care este vazut total diferit, si nici pe fidelitate ce e privita ca o ingerinta in viata partenerului. El e liber sa faca ce il taie capul cu oricine, dar daca relatia e ok, nu va face nimic din toate cate ar putea.

Nu e la ei nimic rusinos in golicune, in masturbare, in orientari nefiresti.. si iaca, taman istorioara asta mi-a adus in actualitate un film danez, in care eroul principal este stigmatizat si exclus din societate, pentru suspiciunea nefondata ca ar fi abuzat o fetita..

Insa revazand pelicula din noua perspectiva, m-am surprins intelegand ca nu pedofilia era cea condamnata de scenariu, ci abuzul in sine.. Studiind mai departe, intr-o biblioteca de spete axata pe jurisdictia tarii asteia, gasesc cu multa surprindere tot felul de nuantari ce invalideaza flagrant legislatia de fond. Vorbind de cazul citat, pedofilia e diferit tratata daca copilul o accepta, este privita cu multa indulgenta daca pragul varstei biologice a fost atins la data actului (venirea ciclului la fetite) si se bucura de o abordare egala, indiferent daca e sau nu insotita si de pacatul incestului. Iar cu toate astea, tara e una cu rata cea mai scazuta a unor astfel de fapte..

In zoofilie interdictiile sunt mult inasprite dupa anul 2022 (ceva ce are de a face cu directivele UE) , dar aici, comunitatea declarata a practicantilor a protestat vehement si a obtinut conditii greu de implinit pentru stabilirea infractiunii.. Ar trebui sa fi prins in flagrant, animalul sa se opuna, iar violentarea sa poata fi clinic demonstrata. Este totodata interzis politiei sa descinda in locuinte pe temeri ca acolo s-ar petrece astfel de delicte, iar atitudinea pasiva din coit nu este practic incriminata.. numai cea activa si numai in anumite conditii..



Cand am vizitat arhiva filmelor XXX de la ei, indrumatorul ce mi-a fost alocat pentru a imi inlesni cautarile avea pe birou poza scoasa la imprimanta a unei actrite. Se pare ca era cea mai cautata la momentul ala, intrucat sumedenie de abonati intrebasera de ea si doreau sa afle daca mai exista si alte productii cu respectiva domnisoara. Nu. Nu existau. Dama era „one stand” adica o fata ce filmase o singura scena. Exista nenumarate studiouri care propun tinerilor acest targ: o scena de 20 de minute, nicio obligatie, banul pe loc (in functie de cum arati si ce esti dispusa sa faci). Fara nume, fara adrese, fara contracte, fara niciun angajament. Tipa in discutie vroia sa isi cumpere un telefon nou si a acceptat o secventa „threesome” ca sa poata primi toti banii necesari.. Atat.

Cavalerii Ioaniti, sau Ospitalieri (la noi au fost o vreme si una, si alta), m-au onorat din nou cu invitatia lor anuala. Printre ei sunt foarte multi colegi proveniti din MLNR -ul trecut, iar balul pe care il fac de ziua lor a ramas emblematic pentru tinuta, dar mai ales pentru bucatele alese si simandicoase. Nu puteam sa refuz, asadar..

Insa nici lor nu le mai merge ca inainte. Strang baierele pungii, asa ca icrele negre s-au inlocuit cu cele de crap, pana de somn cu fileul de cod, vinul de productie proprie imbuteliat in sticle special etichetate, cu un cupe varsat, la carafa.. Dar tot nu le-a iesit rau.

Cel mai agasant a fost ca singurul subiect, reluat la nesfarsit, a orbitat numai in jurul proaspetei numiri a lui Tohaneanu.. Nimic nu parea sa conteze mai mult, iar eu, apreciat ca fiind un acolit al clanului Balanescu, am devenit repede tinta mai multor atacuri..

A trebuit astfel sa reamintesc audientei cum am parasit MLNR pe cand conducerea incriminata azi era pe creasta valului; ca sunt un amic apropiat al alternativei Iosiper si ca nu ma aflu in nicio tabara, intrucat nu cred in niciuna..

Ca subiect de meditatie, mi-am incheiat expunerea subliniind ca Ordinul nu a fost niciodata pe o treapta mai jos decat e astazi, iar pentru acest grosolan esec, noi toti purtam vina..

Cred ca in felul asta au sa ma mai cheme si la anul viitor..



***

Vise horror, in cascada.. Incep sa inteleg azi, cam cum se nasc aceste cosmaruri si sunt foarte trist ca nu le pot evita. In medicina tibetana se spune ca ele sunt responsabile si pentru instalarea unor boli ale organelor interne.

Ar trebui sa te pastrezi Zen, iar asta nu e posibil, orice ai face (lasa ca eu, cu activitatile mele idioate, provoc cu inversunare intamplarile nashpa).

Buuuun.. Cred ca principalul subiect e Irina. In vis ea mi-a aparut sub forma sorei mele, care incerca prin minciuna sa ma escamoteze de niste valori. Era si foarte bolnava, iar eu ma aflam in situatia de a o pedepsi pentru ticalosia sa, dar si in imposibilitatea de a face asa ceva, dat fiind faza terminala in care se afla.. Pe deasupra mai era si mama, mediatoare, inca si mai grav bolnava, iar in discutiile noastre a intervenit un potop.. O inundatie de la apartamentul de deasupra celui in care se intamplau toate astea si care apartinea mamei.. Un haos catastrofal..


In aceiasi noapte dar intr-o alta sesiune, C si gasit spontan vocatia de a pune in scena o piesa de teatru cu copii clasei a patra.. era platita sa faca ceva, insa nu se putea concentra si apoi a mai si refuzat prestatia, desi incasase toti banii.. Apoi a fugit miseleste si l-a trimis pe fratele sau sa ma alunge din casa.. Am plecat noaptea sumar imbracat, iar in zona Serban Voda m-a acostat un fals politist tuciuriu.. Tot sustinea sa platesc amenda fiindca umblu noaptea pe strazi, iar eu ii aratam ca sunt in pijama si ca nu am niciun ban cu mine..

Profitand de un moment de neatentie, i-am facut branci in groapa unui santier in preajma caruia ne aflam.. Apoi am luat-o la fuga, pentru ca numai dupa cativa zeci de metrii sa dau peste poiltia adevarata, cu care ne-am intors la locul faptei.. Intrusul a fost retinut si imbarcat pentru sectie, iar pe mine m-au azvarlit in groapa in locul sau.. Cu multumiri pentru sprijinul acordat organelor de ordine...

Semnificatia viziunilor de aici nu o gasesc, dar inca mai scormonesc dupa ea..

Problema ce mi-a deturnat sarbatorile ??... Cu chiu cu vai am lamurit-o... Mai ramane o singura chestiune prea putin importanta, dar obligatorie, pe care o pot rezolva abia maine. Sunt "off the hook" in implicare pe acest caz, in care m-au folosit la greu, si inhamati la care, acesti indivizi se indreapta in galop spre o mare si adanca prapastie.. N-am de ce sa imi para rau de ei, desi o strangere de inima tot simt..

  [



Cum anul ce taman a inceput a dat avertismente dintre cele mai virulente, inca inainte de a se instala, el nu se dezminte nici in continuare. O alta atomica la orizont, ieri am fost citat de DNA, intr-o chestiune legata de penultimul job de acum „n” ani.. Calitatea e de suspect si astept cu nerabdare scrisoarea oficiala ce ar trebui sa contina detalii.. pana una alta trebuie sa ma pregatesc de interogatoriu (citeste audieri), pentru 15.01.2024.. Cat de tare ???

Orice barbat isi alege, inca din frageda copilarie, un arhetip statuar al femeii, pe care el o considera anatomic ideala. E o necesitate fireasca si un suport obligatoriu, pe care el sa poata insaila viitoarele „vise umede” pre si post-puberte..

De-a lungul vremii paternul ales a fost puternic influentat de standardul specific impus fiecarei epocii, in principal prin media si a reprezentat un reper precis. In felul asta, aproape fiecare generatie, caracterizată de valori, ambiții și stiluri de lucru diferite, a promovat tipare conforme propriilor contemporaneitati.



Generatia X de pilda, a marsat insistent pe extrema prototipului anorexic, in replica celei mai mari parti a secolului XVIII, ce a promovat puternic polul opus: femeia rubiconda..

Cei leat cu mine, victime ale perioadei de tranzitie, au orbitat in alegeri pe zona Sophia Loren, Mae West, Marilyn Monroe... cu variante in Brigitte Bardot, Annette Bening,  Bibi Anderson, intrucat era revolutionari, gandeau in afara dogmei si se simteau eliberati de scolastica si reguli.

Anii 90 au confirmat pe deplin decesul etaloanelor, aducand o deruta totala prin falimentul fotomodelului de referinta.. Revista Vogue a intrat in declin iar supermodelele Naomi, Cindy, Linda, Iasmeen, etc s-au estompat aproape la fel de fulgerator precum reusisera sa se impuna.

Aceasta a fost conjunctura din cauza careia cei mai multi din cei ce nu reuseau sa identifice pe undeva imaginea persoanei la care sa aspire, se despagubeau in schimb pe calea eternului compromis a ceva incropit in pripa, transferand rolul frumosului fizic catre cel spiritual si amagindu-se cu gandul ca: „n-o fi ea asa cum imi trebuie, dar are caracter... si pana la urma e mai important; frumusetea e doar trecatoare..”

Eu unul ma consider ca apartinand categoriei celor norocosi, adica a acelora ce si-au intalnit idealul (alcatuit minutios si temeinic dintrun vast material documentar) si care intr-un mod alambicat, destul de anevoios, a si putut sa ajunga la el, ba mai mult: sa si „beneficieze palpabil” de avantajele sale.


"Idealul sculptural" s-a numit pentru mine Marry Agopian, de profesie unguroaica targmureseanca, sotie de demnitar in varsta, identic fizic cu dorintele mele si suficient de rebela in spirit ca sa imi poata acoperi nevoile...

Agopian s-a tot jucat cu sentimentele mele, raspunzand afirmativ avansurilor, dar negasind nicio oportunitate sa le onoreze. Apoi s-a indragostit (desi maritata) si dupa ce a iesit din mistuitoarea relatie a trecut printr-o zona de desfrau cu multe aventuri si complicate intrigi.
Asa a ajuns in bratele mele, tarziu, tocita, fara tragere de inima si epuizata emotional.. dar n-a fost rau nici asa, intrucat devenise o fixatie si o dependenta..

Partidele noastre, putine la numar, sunt cele ce au creat fondul intim libertin, prielnic descatusarilor de dupa noiembrie 2018..

Este probabil sa fi existat si alte episoade de care am uitat, dar aceasta restituire e una din piesele puzzle-ului necesara si obligatorie pentru reconstituirea adevarului meu, la care lucrez...

Bun si asta. Un experiment interesant, necesar si bine-venit la orice varsta. Cand e sa fie rautate, omul e cea mai priceputa fiinta in a face asta..

Asadar... Nici macar nu mai stiu cui ii apartine gandul, ca in afara problemelor boala si mai apoi moartea se instaleaza rapid si dureros.. Chiar incep sa pricep cum, odata atinsa starea de pace la care nadajduiesc, ea va sosi insotita cu suferinta fizica si cu aneantizarea.

In fapt chiar simt asta !!... simt cum fiecare pas ce ma apropie de eliberarea spirituala si de angajamentele de tot soiul, ma departeaza cu aproape aceiasi distanta, sau proportional, de sanatate si de echilibru.

Reusita despartirii la timp de cei ce ma antrenasera intr-o directie periculoasa, care a reprezentat simultan si sfarsitul unui alt capitol insemnat al vietii mele, a adus cu sine nu doar o apatie fireasca, ci mai multe indicii ca organismul caruia ii apartin isi revendica varsta..

Dintro data m-a ajuns oboseala in altfel decat pana acum, iar ceva se intampla si cu pofta de mancare, digestia si nutritia (nimic nu prea ma mai bucura)... Poate ca e doar o chestie pasagera, ce tine de iarna si de evenimentele recente.. Dar nu cred sa fie asa.. Senectutea si asa m-a tot pasuit, asa ca nu ar trebui sa am a ma plange..




***

Ce vrea DNA-ul cu citatia sa ?? Nici el nu stie bine, dar arunca cu noroi in stanga si in dreapta, sa vada ce iese.. M-a dat pe spate butaforia, scenariul si actorii.. Nu anchetatorii, ci figuratia.. In sala in care asteptam sa fiu chemat, sumedenia de persoane ca si mine oferea un cadru-secventa suprem.. Nici nu trebuia sa fi vreun mare magistrat, ca sa citesti pe chipurile lor, care din ei se afla acolo pe buna-dreptate si care nu..

In fine, e un caz teribil de complicat si cu nesfarsite bifurcari. Nu sunt pentru nimic, insa mi se imputa mari grozavii... nu am decat sa imi pun speranta in dreptate..



***

Miri parcurge, mai nou, o dezvoltare imbucuratoare. Cred ca amorul normal, pe care il practicam ocazional, simultan cu tratamentul prin dialog (administrat subtil, in doze minuscule si progresiv), incep sa dea semnele preconizate. Vorbim tot mai des de un partener pe masura ei, despre posibilitatea unei astfel de adaptari, dar si despre avantajele propriei familii, care sa nu excluda cealalta pasiune (in faza asta este interzis sa conduc discutia prin aceasta tema)...



***

Cum anul tine mortis sa mearga inainte cu loviturile dure, iaca si respingerea de la arme. Mi-au primit dosarul, ceea ce e de bine, insa nu mi-au dat viza, ceea ce e de rau. Trebuie sa completez cu inca o seama de documente, inventate de statul roman pentru a mai incasa niscaiva parale nemeritate, iar actele ce mi se pretind sunt foarte alambicat de obtinut..


Aman deocamdata toate plecarile..

..... si din nou ai sa spui ca infloresc, sau si mai rau: ca inventez !! Dar eu cand marturisesc cum varsta senioratului atrage ca un magnet o anumita categorie, tu nu ai de unde sa stii daca mint, sau daca adevar graiesc.

    Insa da, exista o grupa numeroasa, care din varii motive vaneaza barbatii singuri trecuti de maturitate; si iaca, la restaurantul la care m-am abonat cu masa, primesc brusc un atac frontal dintro directie total neasteptata.

Ospatarul mi-a spus ulterior ca eram filat de mai multa vreme si ca poveste se iscase de la o angajata, din spatele tejghelei... Ceva pe la bucatarie.. ca ele vorbesc mult intre ele, si ce s-a gandit ea ?? Un tip solo, ce isi permite la preturile astea un restaurant zilnic ?? Pei nu e o partida ??

Si asa cu o vecina de bloc au pus la cale ambuscada, suficient de periculoasa, daca nu as fi avut in spate o Miriam si o Reea..

Lasa ca era bine, dar tipa, pe la 40, mai avea si un discurs elaborat..

Dar nu i-a iesit..



****

Am fost la madam avocat. Unele femei au acest parcurs standard: sunt frumoase, apoi dupa casnicie si fatat se labarteaza, pentru ca dupa asta si pana in meno, sa aiba un reveniment spectaculos.. Asta se intampla si cu JC zilele astea, e in restaurare completa.

Cazul e pentru ea unul simplist, dar o simt detasata si fara chef. Vizita nu a fost insa total lipsita de valoare, intrucat am fost pus la curent cu o seama de tactici ale anchetatorilor, despre care nu stiam mai nimic.

****

Ce mi se pare din cale afara de grav e ca imi pierd apetitul.. Reea a evoluat spre daruire. La anii ei are mare nevoie de sex si asta se simte in tot ce face. Are mult mai multa nevoie decat am eu.. Chiar mi-a si zis, ca daca vreodata sunt stramtorat si nu pot plati la vreme, voi gasi toata intelegerea necesara.

In ultimele sedinte nici nu ne-am mai uitat la ceas, eu insa pierd din entuziasm.



****

La reuniunea fundatiei m-am nimerit iar langa doamna doctor. De acum e mai mult decat o banuiala: ce ne apropie este instinctul primar ca nu apartinem acelui loc. Incercam o bisericuta a noastra, inauntrul idealurilor pe care le impartasim, dar distantat de cei ce actioneaza arbitrar in numele lor..

Imi tot turuia de un program din care e parte, ceva cu vaccinarea HPV care acum a devenit disponibila si pentru baietei.. Zicea de transmitere, care este strict sexuala, dar care nu presupune neaparat un intercourse.. Dar nu atat asta, cat multitudinea de boli ce se pot transmite azi cu mult mai simplu decat ieri.



In cartea ei autobiografica, celebra Enshiro Hitomi a contabilizat (literalmente) un numar impresionant de parteneri: peste 25000..

Dintre ei 80% nu erau protejati, ca asa erau cerintele pe atunci, nu doar in platou.. Nicio boala. Nici macar un herpes, sau ceva lati.. nimic in mai bine de 40 de ani de activitate..

Ma gandesc cu groaza cum un simplu deget de al meu, ar putea nenoroci purtatoarea vaginului in care isi face loc.. Este suficient ca mai inainte sa ating ceva.. si desi perfect sanatos, involuntar imi pot contamina dezastros perechea..

Ma gandesc automat la Miriam si la deschiderile ei catre relatii abundente in vectorii necontrolabili..

Doamne... in ce lume traim..

Cat de tare ma oftica asta !! O zi de iarna autentica e prin definitie o zi mohorata si plumburie. Zilele de iarna insorite sunt fake-uri.. Ca sa nu zic, de-a dreptul penibile.. Si incepuse atat de bine azi..




***


Cea mai tare faza a acestui weekend si poate a ultimelor circa sase, sapte luni, consta fara echivoc in evenimentul de ieri.

De mai bine de un an de zile tot caut prin retea un eseu/studiu, din care pe cai intortocheate mi-a parvenit doar un mic fragment.

Nu aveam titlul lucrarii, stiam doar numele autorului sub forma K. Riggs, si locul de unde l-am cules a disparut miraculos.. astfel ca in tot acest rastimp am facut sumedenie investigatii prin cele mai neconventionale moduri, insa fara vreun succes. Ma obseda opera maestrului necunoscut, intrucat explica un punct de vedere foarte personal despre cuanta, dar si pentru abundenta nemaipomenita de idei noi si de argumente irefutabile in sprijinul teoriei sale..

Am cercetat o multitudine de algoritmi ai cautarilor, am intrebat la edituri din tara si am scris peste hotare.. Am ajuns fizic, pana si la biblioteca academiei, unde surprinzator mi s-a acordat o atentie deosebita, insa fara niciun rezultat. Nu aveam nimic, iar dl Riggs parea sa nu existe, nici ca literat, nici ca metafizician, nici ca cercetator.. nici ca nimic.

Sambata m-am apucat sa recitesc textul si am surprins de data asta doua aspecte: o referire la un act petrecut in 2018, pe care autorul il numeste "actual" sau "recent", si dinamica schimbarii de unghiuri in prezentare, ceea ce m-a condus la concluzia ca aveam de a face cu un autor tanar..

Pe cele doua criterii am pornit un nou search si adaugand la el o alta coordonata esentiala (limba era engleza americana, deci aveam de a face cu un yancheu), am invins...

Ehei, iaca asadar cum foarte rapid, am reusit sa ating o prima reusita. Si anume sa identific un site activ in 2019, ce insemna acel spatiu in care orice debutant in filozofie si-ar fi cautat refugiu si eventual afirmarea (il banuiam student) ... Si am gasit acel forum.. doldora de date... o adevarata comoara el insusi.

Era tarziu, asa ca am lasat treaba pentru ziua urmatoare. Duminica, mai inainte de a ma aseza in fata PC-ului, m-am adresat divinitatii si i-am cerut un targ: daca am norocul sa izbandesc, aceasta minunata victorie va consfinti intreruperea imediata a tuturor necazurilor ce mi-au cazut pe cap.. Daca nu, asta va insemna ca ele au sa continue..

Si stii ceva: am gasit aproape imediat persoana si nu doar intreg eseul cautat, ci chiar o culegere completa de scriituri, disponibila free.. E incredibil cum poti sa ai contemporani de calibrul asta, pe care manevrele PR sa ii pastreaze in anonimat din interese nu greu de imaginat..

Cel mai traznet e ca fragmentul ce m-a fascinat reprezenta numai un silogism de constructie al tezei, si nicidecum esenta ei, ale carei dimensiuni, eu unul le apreciez ca epocale..

Pe tipa o chema Ludmila. Provenea din Republica Moldova, vorbea stalcit romana si era asmuiatoare pe la corpul diplomatic al ambasadei romane din.... Gurile rele incercau sa acrediteze ideea ca era conserva si ca datoria ei era sa se strecoare in paturile celor de la care misiunea incerca sa stoarca informatii.

Adevarul insa, marturisea ca Ludmila nu era decat o boarfa comuna, care ar fi supt-o oricui pentru suma de parale potrivita.

Acum e mare om de presa si formator de opinie.. Mai nou, curator de expozitii si critic de film. Nu se afiseaza prea tare, fiindca se stie cu musca pe caciula, dar prin suportul mediului din care provine, a reusit sa isi capte o notorietate si foarte multi tineri vad in ea o cariera de succes. Iar NC, care e o enciclopedie de informatii si un gust artistic dintre cele mai rafinate, trage mâța de coadă... Vezi ?? Uite asa e lumea croita.. si de aia nu merita sa te zbati cine stie ce... sau sa iei lucrurile prea in serios.

***


Pentru ca tot nu prea am avut chef, ori dispozitie de alte alea, am zis sa dau un tur printre cunoscuti.

Delia e in Africa de Sud.. sau Australia ?? Nu am retinut decat ca a ales cea mai indepartata destinatie la care avea acces.. Europa devenise la fel de incomoda, precum locuinta mea atunci cand a decis sa nu ii mai calce pragul ca prietena. A avut asteptarile ei, nestiute de nimeni (dar presupuse atat de sorela, cat si de alti amici comuni); Cand s-a  luminat suficient ca sa priceapa ca nu e capabila sa rupa pisica si ca eu imi vad de viata mea, fara sa o bag in seama ca femeie, a recurs la cele mai neasteptate reactii.. S-a ales de pe urma lor cu o casnicie prin Franta, apoi cu un copil si dupa aia cu un divort si o repatriere. Pentru ca acum sa ia din nou lumea in piept. De ea, cumva, ma simt vinovat.. Cine stie ?? Poate ca si sunt.




***

C. nu a mai fost reprimita la catedra. Dupa scurta nebunie cu retrasul la tara (esuat dramatic) a trecut direct la nebunia autentica si s-a internat mai multe luni la balamuc, in reprize diferite. E inca pe tratament, dar functionala. Cam "leguma", din cate se povestesc prin targ. Din cand in cand mai imi scrie cate ceva... mai incearca un telefon.. dar fiindca refuz sa imi reiau postul de confesor, o ignor cu indarjire.

Nu ii pot ierta sirul de intrigi de care a fost in stare, atunci cand eu imi gasisem pacea si linistea, intre Inga si Irina..

Din cate inteleg e consilier expert si traduce textele scrisorilor oficiale mai complicate, adica cele "nuantate strategic", in cadrul Ministerului de Externe.


***

M. a surclasat cu succes momentul critic cauzat de copii. Sincer Diana a prezis asta, iar eu nu am crezut niciodata ca ar fi posibil. Si nici acum nu mi-am schimbat parerea, intrucat din ultima ei epistola catre anturajul pe care si-l crede dedicat, reiese clar bravada si nevoia de a impresiona, atitudini ce apar frecvent numai atunci cand lucrurile merg altfel decat ti-ai dori.

O asteapta un an cumplit, si simt multa compasiune pentru ea. Ironic e ca eu am in surplus tot ce ea are nevoie, insa nici prin cap nu imi trece sa ma mai implic.. Diana are dreptate: e toxica si periculoasa.. iar apoi, sa fim sinceri, mai e si expirata.

***

Inga e bine, sanatoasa, dar irosita in razboiul cu fantomele trecutului. Se pare ca ca a atins punctul in care curand isi va pierde ambi parinti (aflati in faze terminale), ceea ce pentru ea semnifica un adevarat dezastru.. Din cate relateaza Irina, a capatat si ea pasiunea lui Miriam si o practica cu tot devotamentul..

Nu ii scriu, nu ii raspund, o evit. Am eliminat-o inclusiv din visele mele, intrucat si-a cheltuit pana la ultimul sfant creditul pe care cu atata darnicie i l-am alocat..



***

Irina imbatraneste de la o zi la cealalta. Este miraculos ce se intampla cu ea, daca nu cumva o fi vorba de vreo boala.. O vad cam la luna, si e de fiecare data mai garbova.. Sanii i-au cazut ca secerati.. si chiar si muschii trupului.. Ochii s-au dus in fundul capului, iar privirea a devenit tot mai fixa si mai incetosata.

Este insa in continuare extrem de lucida si de isteata.. Poate chiar mai inteleapta decat a fost vreodata.. Ma tot bate la cap cu reluarea filmarilor, ori cu nevoie ei de un ajutor, prin care sa isi poata plasa cat mai avantajos propriile productii, realizate cu un telefon mobil..

***

D2 este tot moarta. Ultimele infos relatau despre calatorii exotice si prieteni noi.. Dar lipsa crunta de caracter a indeprtat-o si din acel echilibru.. ca si din multe alte initiative.. Nu mai stiu nimic fiindca nu vreau sa mai aflu nimic despre ea. Constat cu bucurie ca moarta ii sta cel mai bine, si cum nu ii port ranchiuna, o las sa fie asa.



***

CB s-a retras la sora ei mai mare. Imbatraneste urat, e basoalda si firea ei s-a stabilizat in sfarsit pe pozitia cea mai adecvata: antipatia. Reuseste sa isi impuna aceasta trasatura dominanta tuturor, ceea trebuie sa recunosc, nu e deloc un lucru simplu, ori usor. Deh, fiecare cu talentul sau.. Daca ma simt razbunat ?? Nu m-am gandit la asta. ce mi-a facut a fost foarte urat, dar nu tragic. Ne-am fi despartit oricum, intrucat fiecare avea deja pe altcineva. Ea nu stia insa de relatia mea si din acest motiv. gestul de a o sterge abrupt si fara nicio explicatie, nu poate sa fie decat o mare miselie, pe care foarte putini o pot practica pana la capat....

Desi nu am mai spus nimic despre ea de cateva secole, Lyuba e mereu actuala in gandurile mele. Ne felicitam cu fiecare prilej de sarbatoare si rar, tot mai rar, ne mai scriem unul altuia.

Cred ca ea a fost pentru mine singurul model feminin de corectitudine si devotament. Dupa ce tipografia s-a ratat, am pastrat aproape, iar in perioada in care a emigrat ca sa spele la fund hodorogi occidentali am incercat cu sinceritate sa ii fiu sprijin si suport.

Acum ca a reusit au aparut schimbari ce nu mai imi sunt pe plac si asta imi intareste opinia ca nimeni nu e definitiv.. Ca in noi, pe parcursul drumului, isi fac aparitia posibile personaje care necultivate se pierd, metamorfozandu-se mimetic in ceva adecvat noilor imprejurari. Lyuba a fost la superlativ atunci cand era saraca si cand se ineca in nevoi.. Acum e o alta persoana.

(ne)Sansa vietii ei a fost un pakistanez ce administra o firma de curatenie. Fata muncitoare si de incredere, i-a intrat repede pe sub piele sefului, iar pe masura ce societatea s-a tot dezvoltat salariul a crescut si indatoririle s-au simplificat. Cei doi au devenit apropiati, apoi intimi. Acum Lyuba e un fel de designer si organizator de evenimente. Serviciile sale se adreseaza unui segment cu putine pretentii, sunt accesibile oricui si functioneaza repetand neabatut mai multe sabloane clasice, certificate de timp.

Proportional, aspiratiile i-au crescut, iar amintirile vremurilor ce ne-au unit i-au devenit incomode...

A avut un an foarte bun si acum se asteapta la unul extraordinar, intrucat a intrat in joc si fiica, proaspat maritata cu un potentat arab.

Imi e tot mai greu sa ii vb, obligat sa fac asta privind in sus, dar trec peste numai ca sa ii aud glasul. Sonoritatea aia aparte rezoneaza in mine cu individa minunata de atunci, care prin alcatuirea sufleteasca mi-a redat increderea in femei.. E foarte reconfortant..



***

Mama lui Miriam lipseste tot mai des si tot mai mult de acasa. Situatia ridica serioase semne de intrebare, dar nimeni nu indrazneste sa cerceteze ce se intampla. In mintea mea insa acesta e raspunsul "bingo" mult asteptat.. si de ce nu am niciun dubiu ca am izbandit ?? Ei bine, mama nu m-a mai sunat niciodata de la intrevedrea in care i-am facut cunostiinta cu..

***

Atitudinea Purcicai de a isi retrage fotografiile provocatoare, deopotriva cu remarcile slobode de pe blogul personal m-a intrigat la inceput. Logic insa, actiunea nu avea decat o singura cauza: demersurile i-au reusit si se afla din nou intr-o relatie. Un fraier a picat in plasa.

E apoteotic sa realizezi asa ceva, intrucat purceaua e complet apusa si decazuta din sfera sexualitatii, iar ca partener de viata, e pe fond cea mai nepotrivita alegere a oricui..


***

AneMona s-a maritat si a puiat. Din filmuletul pe care mi l-a trimis am inteles trei lucruri importante: ca si-a atins telul, ca nu e chiar foarte fericita de conjunctura, si ca usa dormitorului ei imi ramane deschisa.. Sau, ma rog, intre-deschisa.

Chestia cu disponibilitatea, in general mangaie la orgoliul, dar acum mi-a lasat un gust amar: ce fel de femeie e aia cu un bebe in brate, care face ocheade si avansuri altui barbat ??




***

Intre cei cu care am avut si mai am de a face, impresionant mi-a parut gestul lui Cicea, ce m-a anuntat intr-un mod foarte istet (canalele de comunicatii din trecut fusesera intrerupte), ca mama ei a scapat de suferinte, plecand spre o lume mai buna; ca apartamentul e in vanzare si ca foarte curand se va intoarce in Italia. Pe final m-a intrebat daca sunt multumit de castigatoarea concursului, pe care ea l-a pierdut de pe locul doi, fara sa uite sa isi reimprospateze regretul ca nu a fost cea aleasa.

Nu stiu exact ce insemna mesajul, insa straduinta de a ma contacta (semnificativa), doar pentru acest scurt buletin de stiri mi-a placut din cale afara... ca si continutul sau.

***

Pe la periferia preocuparilor mele mai stau cativa la rand, insa grija mea ii ocoleste de acesata data..

Dar eu ?? Eu ce mai fac ?? Ce planuri am pentru acest an, atat de tumultos inceput si despre care zodiacul insista cu inversunare ca ar urma sa fie unul dintre cei mai buni, ever.. ??

Pai nu mai vreau sa calatoresc la distante..
Doresc sa continui politica de izolare.
Nu mai vreau nicio implicare in genul de filme ce mi-au adus bani.
Tin mortis sa imi iasa investitia, care sa imi permita constrctia monumentului meu.
O vreau pe Miriam repusa pe sine, la casa ei cu barbat si copil.
Pe Reea, de asemenea, mi-o imaginez cu visul implinit in noul ei apartament, gatind pentru sotul pe care il asteapta de la munca..

Cred ca voi continua masiv cu bushcraftul si pescuitul/vanatoarea, dar mai mult si mai ales insist sa ma mut in vara asta la mare.. Sa stau ca in adolescenta, din iunie pana in octombrie..

Asa sa ma tina curelele si asa sa ma ajute Dumnezeu.

Am zis.

Si JD, desigur... Cum am uitat taman de el ? De el, de gasca lui, cu Dodu, Dinu si Pasquale ?? .. Eiiii, astia toti, pe la casele lor. Ne-am cam rupt, dat fiind parerile mele despre Gaza.. Jidanii au acest merit de invidiat, cand e despre natia lor sunt toti un singur glas..

***


Zilele astea, in afara de scriitura (m-am apucat iar de scenarii, cu intentia ca mai apoi sa incerc sa le asamblez intr-un roman) am haladuit prin retea. Cutreierand prin locurile mai vechi, m-am reintalnit plin de bucurie cu cel care eram acum 20 de ani, dar navigand prin spatii de a caror existenta nu aveam macar habar, m-am minunat... Doamne ce repede evolueaza totul ??... si Doamne, ce de lume de care am uitat, sade ascunsa in adancul meu ??



In unul dintre salase, o chestie m-a izbit puternic si revoltator. Am notat chiar in acest jurnal observatiile mele despre o persoana anume, care intamplator sunt teribil de asemanatoare cu ale altor trei. Cred ca am mai vorbit aici despre asta, insa revin acum, intrucat mi se pare evident ca una dintre ele (ce viziteaza Republica) isi inchipuie ca de fapt, voalat, descriu situatia ei, pe care mi-o imaginez, neaflandu-ne in comunicare.. Si ce e drept, prea multe se potrivesc: psihopata, singura, copii adolescenti, nevoiasa, rurala, fosta amica..

Avand aceasta credinta ea chiar a initiat un fel de dialog anonim, vorbind pentru sine cuvinte ce imi sunt adresate, ca replica la ce impartasesc eu in cazul M (ia te uita, pana si numele are aceiasi initiala ?).

Ok mafrend, nu e despre tine. Cum bine stii tu ai incetat sa mai existi pentru mine (apropo, cand ti-am criticat caracterul nu am facut decat sa reiau una din autocriticile tale). Cred ca esti foarte bolnava psihic, iar similitudinile cu doamna M (divortata, traind la tara cu doi copii ceva mai maricei ca ai tai) sunt simple coincidente. Te respect, iti respect atitudinea, credintele, alegerile.. si in general te copatimesc, dar asta e strict o treaba intima mie. Nu te priveste.



Da, e adevarat... cu vreo patru decade in urma m-am ocupat si eu cu asta (ca fiecare), construind tipologii inventate pe suportul unor personaje reale, pe care le cunoscusem doar succint.. Asa, un fel de arhetip care sa aiba si imagine, si consistenta.. Insa s-a dovedit un experiment pagubos, ce mi-a prilejuit sumedenie de neajunsuri, pe multiple planuri. Lumea fiind plina de tot soiul de zglobii, e lipsit de noima sa te apuci sa mai construiesti si tu idivizi fictivi, la care nici nu te-ai putea raporta in vreun fel. Am lamurit-o ??

In fapt, acuzat cum am fost ca fac o obsesie pentru madam M si pentru problemele sale, am decis sa nu ii mai aloc vreo atentie, asa ca toate confuziile ar trebui sa inceteze curand.

Dar stai sa vezi, in afara de M autentica si M presupusa, mai sunt in lumea mea inca doua doamne (R si P) ce implinesc aceleasi coordonate: mame crescand copii, in mediu izolat si in conditii modeste, cu probleme la mansarda, ceea ce ma face sa cred ca ar putea fi vorba despre o maladie comuna.. un fel de sindrom cu manifestari diferite, dar cu aceleasi cauze.. dar cum zic, nu e, ori mai bine zis "nu mai e deloc" o îndeletnicire de-a mea.. Ta-dam....



***

Saptamana ce ne sta in fata are multe necunoscute... Am doua invitatii la care nu cred sa dau curs. Pe de alta parte am in cap o iesire cu cortul si un drum pana la cabana.. Ma poarta gandul si pe la un pescuit...

***

Dupa excesele de ieri Miriam va lipsi o perioada.. Nu stiu ce m-am ambalat asa, dar a iesit destul de ciufulita. Nu erau lucruri pe care sa nu le fi facut si in trecut, insa de data asta a fost patima pura, agresiva, iar din strafundurile mele chiar un fel de rautate... Oricum maine ar urma sa se opereze la unul dintre picioare.. ceva cu monturile, asa ca absenta e o certitudine.

Ramane pe Reea tot greul... dar fata asta poate duce.. E mare pacat ca nu sunt ceva mai tanar..

In targ, KNC a lansat deja zvonul ca m-am ramolit si ca i-am mai si lasat cu curu’n balta, pe cand le era lumea mai draga, dupa o toana de moment. GS. prin sotul ei IS, a promovat din respect, si cu buna credinta, informatia compensatorie, cum ca sunt bine merci, dar ca nu am gasit alta cale de a ma retrage elegant din chestiunea KNC, ce aparent a devenit o palarie prea mare pentru capul meu (dincolo de intentia declarata, nu stiu daca asta e de bine, ori de mai rau).

Intrebat pe direct, la tinuta atelierului "CT", le-am raspuns franc si apasat de o maniera usor agresiva, ce nu imi sta in obicei: "KNC se duce in jos fiindca s-a angajat in chestiuni periculoase si fara de iesire, iar eu nu vreau sa le impartasesc caderea... la care nu am contribuit cu nimic Am plecat tocmai pentru ca sfaturile mele au fost socotite din cale afara de precaute si total lipsite de curaj.. ".

Dilemă mare printre cei prezenti, care nu au retinut insa decat faptul ca am redevenit disponibil.. Ceva gresit, desigur, dar nu merita sa ma mai cheltuiesc in povestea asta, asa ca am lasat lucrurile in coada de peste. Cine vrea, n-are decat sa afle pe proprie piele cat de dispus sunt sa reiau vreo colaborare.



***

Desi activeaza in mediul medical, Miriam s-a prezentat la spital, in vederea operatiei la picior, fara nicio alta pregatire prealabila decat punga de un leu, in care a ingramadit la repezeala cateva eugenii, doua sticlute de iaurt, actele necesare si trei instrumente de igena personala (periuta, pasta de dinti, pieptane)..

La internare au privit-o cu multa retinere, apoi in salon, unde mai erau cinci paciente, a fost aspru certata ca a trebuit sa primeasca camasa de noapte ponosita, si niste papuci de carton, din recuzita spitalului, special alcatuita pentru boschetari (citeste nevoiasi, fara apartinatori)..

Neavand bani schimbati pentru dări, si nici plicuri gata preparate pentru medic, pentru anestezist, asistenta, ori infirmiera, nimeni nu s-a uitat la ea. A ajuns la sala ca ultimul prapadit si in consecinta au tratat-o cu tot dispretul pe care l-au putut etala.

A fost mult mai traumatizant ca interventia in sine.. Era complet prabusita, pe cand mi-a dat prin cap sa o vizitez.. si in dureri, si cu pempersi neschimbati, ca n-au vrut sa o ajute sa mearga pana la toaleta intr-un picior, iar carja post-opratoriu de uz intra-spitalicesc, la care era indreptatita, nu a primit-o.. Si uite cum toate promisiunile mele s-au dus iar pe apa Sambetei..

Am cumparat pijama, papuci, tricou, lenjerie, cadru ajutator la mers.. Am omenit in stanga si in dreapta, am achitat datoriile la sala; am obtinut retetele necesare si actele de externare, apoi am retras-o imediat si am ambalat-o pentru acasa la mine, taman pe cand Lorena sosea si dânsa voioasa, cu trei portocale, sa afle daca fiie-sa mai e in viata..

Imi este rusine de mine ca nu ma pot tine de nicio fagaduiala, imi vine sa intru in pamant in ce priveste modul cum sunt tratati pacientii in acest urias spital, si ma sufoca nedreptatea criminala indreptata impotriva celor simplii, a celor putini inca plini de incredere si de bun simt..

Imi dau pe de alta parte seama ca n-ar trebui sa simt vina pentru caritate, ca reactiile mele de ostilitate, separare si negare a colectivitatilor sunt indreptate impotriva celor abuzivi, lacomi, fara caracter si lipsiti de scrupule, oricat de evoluate le-ar fi metodele.. Dar mai ales, ca sunt si voi fi mereu alaturi de cei ce incearca sa isi croiasca un drum, luand de bune regulile de care toti ceilalti isi bat joc, cu maxima nesimtire.

Cele mai frumoase haine din garderoba lui Miri, nu cred sa faca toate la un loc 1000 de lei.. Cu toate astea, pe dinauntrul ei valoarea inzestrarilor ii e incomparabila cu a celor mai multi dintre cei ce anima contemporaneitatea de azi.. prin mall-uri, sali de fitness, movieplex, mega concerte si evenimente majore..



Suntem acasa la mine.. Fac o supa din rasol de vaca, in timp ce Miriam, sedata, motaie in patul din living.. Frica mea e ca aceasta compasiune, ce m-a luat in stapanire deplina, combinata cu recunostiinta ei, sa nu ne duca in alta parte.. ar fi chiar tragic de data asta..

Inclusiv de madam "Directoar" am uitat sa evoc.. O studiez in continuare, caci se tot adanceste in sistem, iar jurnalul intim ma tine la curent, fidel, cu evolutia interioara a acestui subiect super interesant. Unul ce in 2024 a pornit decis si fara retineri, pe calea inregimentarii absolute (citeste: a compromisului suprem). Daca pana acum se manifesta doar larvar, rinocerul din ea o va inlocui in cel mai scurt timp... "prin membrana subtire poti deja distinge reptila in formare" (tks Ingmar !!)

****

Si daca ma intrebi, cum imi mai e cu bolnava ?? Ei bine, fitze de inteles: Ca ea n-a facut niciodata mofturi, neavand cui ....si daca are acum prilejul, de ce sa nu incerce ...sa vada si ea cum e ??

Hazliu imi pare ca in situatia actuala nu poate urca la camera din pod, ori prin aceasta restrictie, nu prea mai are sansa de a isi satisface placeri obscure. Bine ca, oricum, aflata pe antibiotice puternice, aprioric ii sunt interzise expunerile de gen.. ahhh, nashpa.. Una peste alta: Profunda tristete !!, insa ideala terapiei subtile, pe care ma straduiesc sa i-o administrez.

****

Sedinta cu Reea se cerea reprogramata, dar m-am trezit tarziu si nu ar mai fii fost deloc frumos sa fac asa ceva; ca fata s-a tot pregatit.. Apoi se incurcau si intelegerile noastre financiare, fiind zi de plata.. Nu se facea..

M-am dus fara tragere de inima, si uite cum, poate tocmai din cauza asta lucrurile au iesit la superlativ..



****

Prin 2016, Institutul pentru care lucram "investitii part time”, a renuntat la serviciile mele considerand ca faima unei rezolvari pozitive a demersurilor in care erau implicati, s-ar fi rasfrant foarte putin peste responsabilitatea conducerii si mi-ar fi alimentat numai mie gloria succesului. Au inceput prin niste imputari formale, marunte, de atentionare (nefondate), iar eu, anticipand atacul, ma gandeam tot mai des ca vor sa ma indeparteze pentru a inlatura astfel orice obstacol in calea unei fraude.. Nici azi nu stiu daca greseam .

Nu m-am luptat. Mi-am dat rezonabil demisia invocand motive personale si nimeni nu m-a tras de haina sa raman.. Ba dimpotriva, deja victorios Directorul mi-a strigat in fata, ca lucrarile de constructie se pot incepe si finaliza, chiar mult mai bine fara de mine; si mi-a propus triumfator/ironic sa ne revedem la inaugurarea investitiei.



Atata infatuare nu avea cum sa nu ma afecteze, asa ca am hotarat sa nu mai am nimic, dar absolut nimic, cu acel obiectiv. Am mers pana acolo, incat am interzis colegilor sa imi mai vorbeasca despre el si am trimis mai multe mesaje belicoase celor ce imi cereau sprijin in solutionarea problemelor de inceput ale procesului.

Sunt, iaca: opt ani..!!.. Au batut pasul pe loc vreo cinci, apoi in disperare, au apucat-o pe calea intunecata, atat de tentanta.. Acum dau cu subsemnatul, pe ici, pe colea.... Directorul, mai intai suspendat, iar recent inlocuit, cica e de nerecunsocut.. Are si de ce, fiindca nu pierde doar un post, rateaza o intreaga cariera.. In cercetare, treburile au un circuit simplu: daca nu esti in ascensiune, esti in picaj.



Asa ca atunci cand am primit acel telefon, m-am induiosat. As fi fost gata sa sar in sprijin (uitand orice afront), cu sugesti pertinente adresate celor implicati, care sa contribuie la o ancheta favorabila.. Dar nu smerenia il anima pe "Tov Director".. si nici nevoia de ajutor.. Ar fi dorit sa ma antreneze in intreaga tarasenie, ca pe un consultant rau intentionat.. Ca pe unul ce l-a indus in eroare ..unul care i-a deturnat intentiile angelice.. si care i-a facut branci pe usa ilegalitatilor.. Sa imi asum "Eu", ca principal vinovat... ca un tap ispasitor... ca pe un "acar Paun".

I-am destramat visul din numai cateva replici precise si acide, iar ulteror m-am gandit si la o pedepasa.. Dar nu pot lovi un ingenunchiat.. God damnit !! ... Sunt atatea cate pot, dar asa ceva inca NU !!

Pe final nu m-am putut abtine si l-am rugat totusi sa nu ma omita de pe lista invitatilor la inaugurare...

Am restituit pacienta acasei sale. Se profila un fel de scandal, intrucat parintii nu erau de acord cu acest concubinaj si nici Miri nu dorea sa se certe prea tare cu ei..



Bine, cu Lorena, caci Bebe (tatal) e catatonic si practic nu prea exista. Am uitat sa zic de el... Cu vreo 15 ani in urma a fost de fata la un accident dramatic, in urma caruia un coleg a ramas ciung.

Nu stiu ce utilaj i-a agatat maneca halatului si a apucat sa ii smulga bratul din umar pana s-a intervenit.. Bebe, care se afla cel mai aproape, nu a avut ce face.. Totul a durat secunde, iar masina a fost oprita imediat, insa era tarziu. S-a socat si asa a ramas. Sta cu privirea pierduta intr-un punct si pare ca nu aude si ca nici nu vede.. Raspunde la comenzi simple, poate face cumparaturi, dar fara nicio initiativa, nu citeste, nu urmareste programele Tv, vegeteaza cat e ziua de lunga. Daca nu il intrebi ceva nu va vorbi in veci, si oricum sentintele ii sunt monosilabice, vai de capul lui.

Intr-un fel si Miriam se cam plictisise. Nu erau doar stereotopia si claustrarea cauzate de spatiul restrans al locuintei, cel mai mult conta absenta socialului, a mediului de la munca, a colegilor si a obiceiurilor, care de la operatie nu s-au mai putut implini, iar evolutia "in deplasare" facea lucrurile inca si mai greu de suportat.



S-a gatat asadar si episodul asta, asa ca drept rasplata bine-meritata, ieri mi-am oferit o cina in oras. Am fost la acelasi restaurant la care mergeam pe vremuri cu Gicu Dudescu, ca sa mancam ciuperci in pergament, desi e taman in celalalt capat al orasului. De asta data insa tanjam la salata din icre de stiuca, care s-a dovedita din nou o minunatie. Pentru ca am intentionat sa beau, am ales metroul, iar in statia la care am coborat, chiar la iesirea din subteran, am gasit o Farmacie non-stop care avea in vitrina fix carjele pe care le cauta Miriam (fiindca nu se impaca cu cadrul ajutator).

Fara sa stau pe ganduri am cumparat doua. Erau fara ambalaj, si sa vezi dandana: cand sa pasesc in local pac  seful de sala ma ia in primire de la usa, intinzandu-mi politicos bratul ca sa ma pot sprijinii.. Am crezut ca e vreo stocareala, dar m-am prins repede ca vina era a carjelor, chiar daca nu le utilizam. Pe drumul de intoarcere spre casa a fost apoi si mai haios, caci toti sareau sa ma ajute sa imi cedeze locul, desi nu m-am folosit niciodata de ele si le purtam ca pe un colet...



O saptamana in care mi-am propus multe, desi vad ca deocamdata nu am chef de nimic. Vremea asta primavaratica ma irita la culme.. Suntem in Februarie, ce Dumnezeu !!!

Luni seara am tot urmarit „continut” publicat de vloggeri din lumea larga, relatand drumetii cu cortul pe zapada (hot tent).

Desi vremea nu promitea nimic bun (din punctul de vedere al iernii, desigur) si ziua a fost una insorita, anuntand dupa ea o perioada intreaga de primavara, mi-am luat inima in dinti si am pornit-o in zorii lui marti, vitejeste, catre un loc situat in salbaticie, cam pe la vreo 45 Km de oras.



In drumul meu spre partidele de pescuit organizate prin Cristi, treceam peste acest pod, care lasa in stanga o priveliste de vis.. Bratul unui rau, lat de vreo 10-12 metrii, frumos marginit de maluri joase, elegant impadurite..Ce mai splendoare..? In plus parea un loc ideal de pescuit la lingurita.. Asa am pus ochii pe el, iar acum iaca: s-a ivit si ocazia...

Zis si facut. Bagajul, incarcat cu multa usurinta (totul fiind foarte bine organizat si ordonat) , a grabit considerabil plecarea in calatorie. Nici n-am mai zabovit la Mega, cumparand din cale, de pe la tarani, oua pentru micul dejun si carnati de casa pentru cina cu gratar.. Am oprit de asemenea la padure, sa culeg vreascuri cazute pentru foc, si am umplut bidonul cu apa de la izvorul sfant al bisericii din drum.. Totul super ok..dar numai pana la destinatie.

Primul imens neajuns s-a dovedit faptul ca nu puteam intra cu masina in apropierea amplasamentului vizat. Ar fi fost o poteca ocolitoare, insa in situatia in care ar fi plouat, n-as mai fi putut sa ies in veci din acea viroaga. Singura solutie era sa las auto undeva la marginea drumului, intr-un loc din care sa il pot zari de la distanta. Desi cu inima indoita, am ales aceasta varianta. Prin partile astea oamenii au o faima proasta. Soseaua e una putin circulata si regulile printre pescari te atentioneaza sa nu lasi niciodata pe aici autoturismul singur peste noapte, intrucat in proportie de 70-80% iti va fi spart (roti si oglinzi furate, devastari, etc).

Alt inconvenient neasteptat s-a dovedit malul, care nu era deloc mal. Marginea apei, vizibila din laterala podului, era in realitate o comasare de cocioace plutitoare instabile. Nu puteai calca pe ele, daramite sa mai desfaci si un cort. Singura posibilitate disponibila ramasese sa organizez tabara mult in interior, ceea ce sporea departarea pana la masina si vaduvea serios peisajul, devenit astfel saracacios. Limitat, in locul raului, la un fel de liziera in fata si un camp agricol in spate, el nu mai avea chiar nicio noima..

Am decis insa sa nu abandonez... asa ca am pregatit locul curatandu-l si am inaltat rapid cortul.. Pe cand ma pregateam sa fac primul transport de echipamente de la parcare, iaca cum am si fost reperat. Cativa tarani de pe ogor, neobservati pana atunci, m-au luat la geana, intrerupandu-si activitatile pentru a ma iscodi.. Vorbeau intre ei si gesticulau. Dar stai sa vezi, la putina vreme dupa, un golf break ponosit a tras in spatele masini mele, iar din el a coborat un tuciuriu pirpiriu, ce tot da tarcoale.. Eu eram taman in drum spre locul cu pricina ca sa aduc lucrurile, asa ca s-a facut ca si cum ar vorbi preocupat la telefon.

L-am ignorat. Am intrat in habitat si am luat pe telefon o locatie, just in case. Aveam si pistolul, aveam si optiunea 112 , iar personajul nu imi parea chiar periculos in cazul unei incaierari.. desi nu stii niciodata..

Dupa mai multe minute omul mi-a batut in geam ca sa imi spuna jovial ca dupa parerea lui s-a terminat cu frigul. I-am dat dreptate aproband din cap, insa fara sa il scap din priviri. Putin incurcat m-a intrebat daca sunt la pescuit... ca prin partile astea se prinde foarte bine, chiar acolo unde e asezat cortul (deci remarcase si asta). L-am rugat sa ma scuze si am dat eu un telefon de fatada, doar ca sa par prins in diferite obligatii presante, fara timp de barfe..



Cu chiu cu vai s-a lasat dus.. insa in opinia mea nu prea departe. Taranii de ii vazusem mai devreme se apropiasera si ei de campament, gata sa se bage in seama. Clar nu mai avea niciun rost..

Afara erau peste 15 grade, soarele dogorea, iar cu atentia asta deosebita ce mi se acorda din toate directiile, planurile mele erau evident compromise.. Am facut cortul balot, fara sa il strang pliat, am adunat betele in sac, am azvarit totul in portbagaj, dupa care m-am intors acasa..

Am petrecut seara tot in compania mea exclusiva, in foisor, la lumina si caldura sobitei de acolo, inchipuindu-mi ca sunt in inima naturii.. N-a fost chiar atat de rau ..

Mai inainte de a patrunde prin usa camerei inteleptului, m-am intrebat inca o data ce caut eu la el ??

Incaperea asta se afla situata la pupa vasului si nimeni nu avea voie sa patrunda in acea zona, unde se mai afla si cabina capitanului. Eu eram doar ofiterul de navigatie si am gandit ca daca voi fi surprins, abaterea nu va avea consecinte serioase.. Asta daca nu cumva inteleptul avea sa reclame afrontul.. Si totusi ce cautam eu aici ??

Pe cand inca ezitam ratacit printre speculatii, usa s-a deschis singura si un glas calm m-a invitat sa intru. Eram pe o goeleta sub pavilion spaniol si transportam incarcaturi valoroase numai pentru colonistii ce ridicasera asezari pe tarmul noii lumi.. Misiunea ar fi trebuit sa fie una simpla si chiar era. Nu ne aflam in calea piratilor si nici nu purtam lazi cu aur care sa ii determine sa isi schimbe obiceiurile..

In dimineata aia m-am trezit nelinistit. Aveam o stare de mare presiune si stiam numai un singur lucru: ca trebuie sa ajung la intelept.. Nu m-am impacat cu mine decat pornind spre salasul sau, cu toate riscurile.

Pe el nu l-am zarit.. Vocea sosea de undeva din spatele unui birou aflat chiar in fata mea, si care era aproape complet invaluit in intuneric. Pe scurt, fusesem „convocat” ca sa mi se comunice informatii privind o viitoare rebeliune la bordul navei. Nu ma puteam opune ei... nimeni nu ar fi putut, dar eu voi fi crutat, intrucat eram singurul in masura sa conduca vasul spre orice destinatie.. si aici venea miezul: datoria mea era sa conduc nava intr-un anume loc, indiferent de ce mi-ar fi cerut rebelii pe care trebuia sa ii mint..

Pentru mine si pentru visul meu din noaptea de joi, important imi pareau tradatorii si motivatiile lor; mai ales faptul ca nimic nu prevestea evenimente de gen..

M-am trezit amagindu-ma cu gandul la razvratiti si la cauzele nemultumiri lor, cand iata, asa semilucid, mi s-a destainuit in minte mesajul adevarat al nalucirii.. Era ca si cum inteleptul continua sa imi vorbeasca, de data asta despre faptele reale din spatele semnificatiei onirice..

Exact, o noua revelatie divina. Prin nu stiu ce cai, subconstientul meu a analizat nepartinitor framantarile legate de ancheta DNA si de imputarile ce mi se aduc. Astfel, lui i-a fost simplu sa priceapa de unde s-a pornit in implicarea mea, si chiar si cine se face responsabil de asta. Nu e vorba de procedura, asa cum gresit am presupus, e vorba despre declaratii rau voitoare ce nu puteau sosi decat dintro singura directie. Oare cu ce i-am pacatuit eu acestei doamne, ca sa fiu tratat intr-o asemenea maniera ? Ei da, iaca un mister de deslusit, dar pana atunci, ca sa ma lamuresc ca de-adevaratelea un miracol s-a petrecut, in chiar ziua urmatoare au avut loc cateva derulari ce mi-au confirmat epifania..



Nici nu stiu cum sa iau povestea asta, care ma bucura si ma inspaimanta deopotriva. Ma bucura caci delatorul sfarseste mereu prin a isi da arama pe fata, ma bucura ca divinitatea este inca de partea mea.. si ma terorizeaza prin dimensiunile actului in sine, ce transced timpul si spatiul, desi se afla mereu intr-un interior al meu complet inaccesbil in mod voit...

***

Am primit si ultimele plati. Acum sunt iar „la zi” , dar tot fara nicio idee despre natura perturbarilor prin care am trecut. Ele raman de neinteles. Oricum si circuitul afacerii a reintrat in deplina normalitate: primele productii au pasit deja pe partea coboratoare a curbei de incasari, si am gasit surprinzator, in retea, si primele extrase pirat .. M-au magulit.

Toate astea ma duc la concluzia ca circa patru ani de acum voi beneficia in continuare de venituri din aceasta sursa, daca nu cumva voi fi exclus abrupt, din cauza lipsei de activitati proaspete.

Raportul investitiei e constant si el, desi cu fiecare noua instiintare primesc informatii actualizate, legate de returul banilor, ce nu imi suna tocmai ok..

Cum deocamdata comunicarea cu JD e tot intrerupta pe motive de „antisemitism” nu am de unde sa mai primesc "explicatii linistitoare".. Ce e de acum cert, e ca teapa nu pot lua; din cate inteleg, doar cel mai bun rezultat posibil ar fi afectat, in sensul in care daca el se va realiza, in loc de 100% nu voi mai primi decat ceva de genul 95%... Paguba-n ciuperci...

***

Ieri a fost zi de Miriam, la care ea a lipsit. Desigur, e povestea cu imobilizarea post operatorie, dar mai e si ceva putred in Danemarca. Cand am fost sa ii duc carjele cumparate, Lorena nu m-a primit in casa, iar din pragul usii m-a rugat sa nu mai vin niciodata. Era in legatura cu vecinii, care ne-au vazut cand am adus-o acasa, si care cu siguranta m-au remarcat si acum. Ce vor spune ei ?? Ca Miri e gerontofila ?? ...Ca daca s-a vazut fata batrana, a dat iama printre seniori, unde estima mai multe sanse ?? ...Sau si mai rau, s-a apucat oare de prostitutie..??

M-a durut ... dar cel mai tare m-a usturat ca stiam precis cum din spatele usii, Miriam auzea toate astea si nu intervenea, aproband astfel tacit fiecare sentinta. Am plecat ... convins fiind ca in telefonul de multumire pentru cadou o sa pot lamuri lucrurile.. dar acel telefon nu a sosit.

Abia doua zile mai tarziu, o Miri extrem de nervoasa m-a cautat in legatura cu duminica de ieri.. Nici nu am inteles ce a vrut.. Poate ca avea doar nevoie sa isi confirme ca, si daca nu il mai frecventeaza, locul in care se destrabala inca exista si este inca disponibil..??  Poate altceva ??  Nici un cuvant insa despre reactia mamei, ori despre faptul ca nu am mai cautat-o in acest rastimp.. Nicio multumire pentru carje... Ma intreb acum daca le-o fi primit ?

Mai dramatic e ca toate astea sunt firesti, ca o retinere in ce priveste diferenta de varsta persista si e mereu prezenta in tot ce facem impreuna.. iar iesirile astea, ce sunt cu siguranta efecte ale sevrajului abstinential (de a nu isi mai putea repeta pasiunile ascunse), sunt de inteles si oarecum justificate si ele..





***

Vremea de afara ma deprima cumplit... Poate ca totusi voi pleca la cabana unde daca imi ajuta Dumnezeu mai pot prinde o portie de iarna..

Si totusi.. am avansat destul de greu cu scriitura. M-a dat inapoi teribil, o intamplare neasteptata. Am gasit cotrobaind prin acte foarte vechi, versiunea din '85 a intrigii, pe care in uitarea absoluta a precedentului, voios si plin de incredere, am rescris-o saptamana trecuta... Bine ca prima era un SF, iar a doua un eseu filozofic de tip metafizic, dar asta nu scuza cu nimic confuzia... Si nici amanuntul (tehnic), ca pe cea dintai nu am apucat sa o fac cunoscuta pe nicaieri, nu ma linisteste in vreun fel.

Aaaaa, daca in cunostiinta de cauza., declarat si constient, m-as fi apucat sa revad textul initial, actualizandu-l dintro perspectiva capabila sa il valorifice la alt nivel... Pei da... Asta da.. asta ar fi fost alta mancare de peste. Dar asa, jalnica deturnare nu-i pentru mine decat un periculos accident rau prevestitor. Stau si ma gandesc ca in aceea perioada citeam la greu literatura de sertar, din cele ce se publicau numai dramuit, in fragmente, prin paginile revistelor literare de oarecare circulatie.. Daca pe  aceleasi principii, mintea mea ar relua similar un subiect scris de altcineva ... ???   Doamne, nici nu vreau sa ma gandesc..

***

Dar discutand teoretic, acum, dupa ce studiile lui K. Riggs au apucat sa isi faca lucrarile lor in sistemul meu, abia acum imi dau seama pe ce tesatura de sofisme s-a construit teza  mortii imposibile (atat de populara azi).



Buuuun, admit ca eu reprezint chimic o suma de elemente, ce cat de curand vor trebui restituite mediului, pentru ca in cele din urma ele sa ajunga din nou in alcatuirea unui individ. Mi se spune ca lipsa unei amprente proprii pe aceste „caramizi” e doar ipotetica si oricum irelevanta. Ca  „eu-l” meu, ce imi va supravietui (acel „anima”, sau mai pe sleau: „sufletul”) este in fapt forma energetica a paternului personal, fara continut si imateriala; si ca ea ma va pastra in continuare prezent in structura intima a universului..(nu mi se spune exact cum).

Asadar mort fizic, voi fii spiritual viu in mod permanent...

Ei bine: dar ce sunt eu in absenta trupului meu ? Un procent covarsitor din experientele mele este indisolubil legat de animalul ce m-a reprezentat in formare.. Intreaga mea constructie launtrica, ori perceptibila nemijlocit, s-a obtinut din suma interactiunilor cu ceilalti, tot pe cale anatomica.

Ne-am cunoscut, am socializat, ne-am zarit, ne-am mirosit, am invatat, am simpatizat vibrand carnal si progresand prin emotii biologice spre fiecare devenire.. Aceste imprejurari profund materiale sunt cele care m-au si configurat... Cum as putea eu sa mai exist in lipsa lor ? La ce anume m-as mai raporta si cat sens ar mai avea intreaga gama de trairi ce m-au generat, atata vreme cat lor le-ar lipsi dimensiunea unica, care sa le permita sa se manifeste ??

Fizicianul imi spune ca trecerea din  realitatea cu care suntem obisnuiti, catre cea ce ne asteapta dupa deces, este atat de ampla si atat de diferita, incat nici nu poate fi explicata.. Ca ea e incomunicabila, fiindca e cu totul si cu totul altceva..

Ok.. Accept pe de-a-ntregul ....si adaug ca asta nu face decat sa confirme moartea ca pe o actiune totala, definitiva si irevocabila. Ca pe un sfarsit complet (atata timp cat orice s-ar intampla dupa ea, e ceva ce nu mai are decat o legatura vaga cu ce s-a petrecut pana la ea)..



De cand i-am cunoscut indeaproape, le-am aflat si tertipurile. Asemeni medicilor, a avocatilor, a militarilor, a politistilor, a industriasilor, a filozofilor si a oamenilor de arta deopotriva, lumea savantilor foloseste un limbaj codat, ermetic si sectar; se instituie deasupra si incearca sa lase sa se creada ca a intrat deja de multa vreme in posesia adevarului imuabil..

La unison, toate categoriile citate revendica conditia asta de elita deplina, intrucat toate isi aroga dreptul de depozitar singular al secretului etern. De pe aceste pozitii stratosferice, ele nu pot decat sa simta o imensa  compasiune fata de semeni sortiti de-a pururi ignorantei; si din acele inaltimi le mai arunca astora, asa cu dispret, cate un ciob de adevar, drept os de ros pana la sentinta finala .. Si culmea e ca fix din acelasi material si-au croit ele insele rezolvarile existentiale...

Decievers, bluffers, cheaters, liars, deluders, trickers... poltroni, impostori si mascarici...



Pei nu ??

***

Plec de maine.. pornesc spre cabana si fac o pauza de pescuit prin zona Rucar. Poate ca si inoptez la cort, dar numai daca merge cu pescuitul, ceea ce m-ar mira peste masura. Si intr-un caz si in celalalt continui spre cabana, unde sigur dorm macar o noapte.. Apoi  tintesc adanc spre rasarit, unde cica ar urma sa vina zapezi... Sezonul asta, vreau macar o singura noapte pe zapada cu cortul... si nu cred sa mai am alt prilej.

Soseaua spre cabana a fost extrem de aglomerata. In plus o abundenta incredibila de accidente, care mai de care.. Bine, ca si ziua s-a dovedit idioata inca din zori: am scapat ceasca de ceai plina si cu mierea deja amestecata in fiertura, naclaind totul.

Cand sa scot masina din curte, o mica neatentie m-a facut sa trec cu roata peste cutitul de gat, al carui nod s-a desfacut pe nesimtite si care in felul asta ajunsese "discret" pe caldaram.. si bashca, colac peste pupaza, am uitat pachetul cu antricot pe tejgheaua macelariei, platit, dupa ce l-am ametit pe vanzator sa intoarca totul pe dos, in cautarea a doua bucati mai acatarii..

In sat am intrat prin partea opusa, ca sa pot opri la Shimi, ca el taia mereu animale si daca tot uitasem carnea.. S-a nimerit ca avea berbecut si avea si de dat... Brava !!

Ok, am parcat la Florica in curte, si nu era nimeni acasa.. Ceva miscare neobisnuita la Dumitru, peste drum, dar n-am dat vreo importanta. M-am grabit spre cabana, cu speranta ca mai prind ceva lumina pentru panouri, si mi-a iesit..

Pe cand montam de zor instalatia, hopa telefonul. Ana ma cearta ca am trecut ca racheta fara sa intru sa zic si eu un „Dumnezeu sa il ierte”, cum era crestineste.. „ce n-ai vazut prapurele la poarta ??” Pai a murit Dumitru !!

No... Nu-i chiar tragedie, ca avea 1000 de ani, era macinat de boli, aproape orb si devenise in ultima perioada imposibil de rautacios.



Mie, odata, demult, mi-a facut un mare bine (si doua mai mici), Dupa aia si pana in ziua de azi, m-a tinut numai in impunsaturi si reprosuri.. Nu prea il bagam in seama, ca n-aveam nimic de impartit, insa ultima data l-am dat pe goarna la politie, ca tot cotrobaia pe langa cabana, in absenta mea... Le-am aratat filmarile de pe camera, in care se vedea cum mosneagul culege ceva de pe jos si baga apoi in buzunar.. De atunci nu ne-am mai vorbit..

Si totusi, pentru acea noapte de iad, cu viscol si nameti, in care fix la miez de noapte, a inhamat calul si a venit cu sania sa ne ia din drum, noi si cu un copil mic dupa noi.. pentru acel gest greu de egalat, am sa mi-l amintesc de acum numai cu drag.


****

Dimineata de joi m-a pus pe picioare inca de la prima ora. Era esential sa ajung la Alba pe durata zilei, ca sa pot stabili tabara. Locul ales se gasea pana in oras si semnele erau dintre cele mai favorabile. Cerul plumb, temperaturi cu minus, prognoze pline de nea... Muream de nerabdare.

Si inca, pe masura ce ma apropiam, vremea se strica tot mai rau. La o benzinarie din cale chiar am fost atentionat ca fara lopata si lanturi, sa nu ma incumet mai departe.. frematam de extaz.

Apoi a inceput sa ploua cu ace de gheata, ce faceau un zgomot ciudat lovind parbrizul.. Dar din nefericirea cam asta a fost tot. Mazarichea aia s-a transformat in ploaie, care pana sa sosesc eu in amplasament s-a si oprit facand loc unui soare de tot rahatul..

Dezamagirea nu a putut sa fie depasita nici de seara minunata, intr-o zona pitoreasca, cu foc in soba, cort bine cladit si friptura de berbec in farfurie.. Vineri am revenit plostit la cabana, iar duminica acasa, caci pe seara aveam reprogramata sesiunea de joi, cu Reea..

De data asta, in premiera, la mine acasa.. De atat entuziasm nici nu a mai plecat, inoptand in camera fetelor.. si n-a fost rau deloc..

Uite cum se umpluse iar casa.. dar a plecat la munca azi si singuratatea a tabarat de prin toate ungherele, mai abitir..