Insemnele Distinctiei

Si ca raspuns la bazaconiile domnului duda legat de cat de proaste sint diamantele artificiale comparativ cu cele naturale, recomand citirea capitolului: http://edwardjayepstein.com/diamond/chap17.htm

Ce-ai frate esti in transa ???
Sau stai, uit mereu, starea de varza este pentru tine un mod de a fi...Ce sa faci daca vorbim atat de rar ??

Unde am zis eu "bazaconii" in general, si mai ales unde am zis eu ceva despre diamante naturale comparate cu cele sintetice ??
Tot ce am spus si sustin, in cazul in care cineva ar fi interesat de o controversa (cu tine nu se poate discuta dat fiind nivelul abisal la care evoluezi) este ca un diamant sintetic nu va avea niciodata stralucirea unuia natural in aceleasi conditii de croiala. In rest alea sintetice sunt de cele mai multe ori mai bune decat cele naturale, si de multe ori chiar mai frumoase, da eu nu sunt un specialist in asta si de aia am evitat comentariul.

Am zis ceva de rubine artificiale...da ce pretentii poti sa ai la ceata deasa prin care vezi tu lucrurile.

tot despre diamante...

"Diamantul este cea mai dura substanta naturala de pe pamant, dar daca este supus unei temperaturi de aproximativ 736 de grade Celsius acesta va diparea pur si simplu fara sa produca cenusa. Singura substanta eliminata in timpul arderii va fi dioxidul de carbon.

Diamantele se formeaza de-alungul a milioane de ani in adancul pamantului – la aproximativ 150 de km adancime – si este impins la suprafata de catre vulcani. Majoritatea diamantelor se gasesc in interiorul rocilor vulcanice numite Kimberlite, sau in mare, unde au fost purtate de catre rauri.

Un diamant este de 58 de ori mai tare decat corundumul, roca din care sunt formate safirele si rubinele. Deabia in secolul 15 s-a descoperit ca singurul mod de a taia un diamant era folosirea unui alt diamant. Totusi diamantele desi sunt cele mai dure roci sunt si cele mai usor casabile. Daca lovesti un diamant cu un ciocan acesta va fi zdrobit."

...SAFIRUL

"Sub denumirea de Safir sunt cunoscute toate pietrele preţioase din Korund cu singura excepţie a variantei de culoare roşie rubinie care este denumit rubin. Însă este foarte răspîndită denumirea de safir, a pietrelor preţioase de culoare albastră, dar acest albastru nu trebuie înţeles ca şi culoarea cerului senin, ci toate nuanţele de albastru până la albastru foarte închis şi chiar negru.

Omul a fost fascinat din cele mai vechi timpuri de frumusetea si proprietatile exceptionale ale safirului.
In trecut, majoritatea pietrelor albastre erau numite safir.Abia din secolul la XIX-lea se stie ca safirul si rubinul sunt varietati ale corindonului.

Simbol al bogatiei si socotit capabil sa inlature durerile si sa impiedice starnirea certurilor, oamenii considerau ca safirul aduce putere, onoare si nemurire proprietarului sau. In Evul Mediu safirul, "piatra episcopala", reprezenta Raiul si valorile spirituale cele mai inalte. Scade tensiunea arteriala, trateaza insomnia, uneori cancerul; piatra se descarca in apa rece, apoi se reincarca pentru scurt timp la soare. Apara nativii din Capricorn ."

"Duritatea extremă a diamantului este explicată prin legătura stabilă simetrică dintre atomii de carbon. Diamantul arde intr-un mediu cu oxigen pur la o temperatură de 720 °C, iar în aer la peste 800 °C cu formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil în unele metale ca fier, nichel, cobalt, crom, titan, platină, paladium şi alte metale asemănătoare. Pe motivul reactivităţii reduse (datorată structurii stabile) a suprafeţei cristalului, prin iradiere cu neutroni creşte gradul lui de duritate."

"Sub denumirea de Safir sunt cunoscute toate pietrele preţioase din Korund cu singura excepţie a variantei de culoare roşie rubinie care este denumit rubin. Însă este foarte răspîndită denumirea de safir, a pietrelor preţioase de culoare albastră, dar acest albastru nu trebuie înţeles ca şi culoarea cerului senin, ci toate nuanţele de albastru până la albastru foarte închis şi chiar negru.

Rocile unde s-au găsit safire se numesc Pegmatite care prin procese de eroziune au fost transportate şi depozitate în aluviuni, în albiile apelor curgătoare. Ţările mai importante în producţia de safire sunt Sri Lanka (denumirea veche Ceylon), India mai nou USA Australia, şi Nigeria. Pe cale sintetică se pot produce safire de o calitate perfectă şi de o mărime aproape nelimitată.

Pe lângă utilizarea lor ca pietre preţioase, a fost utilizat din anii 1950 până în anii 1960 ca vârf al acului patefoanelor şi picup-urilor. O utilizare o are şi în producerea laserului, prin monocristale sintetice de safir care prin conţinutul în Galliumnitrid contribuie la producerea laserului de culoare albastră şi LEDului de culoare albă, albastră şi verde. Prin introducera ionilor de titan la producerea cristalelor sintetice, este de asemenea utilizat in industria laserului cu lungimea de undă între 750 până la 1000 Nanometri. Pentru geamuri expuse unor condiţii extreme de temperatură şi presiune ca de exemplu avioane de recunoaştere sau nave spaţiale, se utilizează safire sintetice cu un diametru până la 75 cm.

Cel mai mare safir natural descoperit până în prezent este Steaua Indiei de 563,35 Karate, găsit (1901) în Sri Lanka fiind vândut de John Pierpont Morgan muzeului american American Museum of Natural History"

"Cuvantul “sapphirus”, cu sensul de albastru, era folosit pana in Evul Mediu, pentru a desemna o cu totul alta piatra, lapis-lazuli(!)si ar putea proveni, la originea sa, din limba sanscrita.

Culoarea albastra a safirului(asociata automat acestei pietre,multi oameni nestiind ca exista safire si de alte culori) este data de mici cantitati de fier si de urme de titan.

Omul a fost fascinat din cele mai vechi timpuri de frumusetea si proprietatile extraordinare ale safirului.
Simbol al bogatiei, se considera ca safirul aduce putere, onoare si nemurire proprietarului sau. In Evul Mediu, safirul, ”piatra episcopala”, reprezenta raiul si valorile spirituale cele mai inalte. Cele mai frumoase si valoroase safire provin din Sri Lanka, Myanmar si India (vestitele safire de Kashmir) .
Ca efecte tamaduitoare,safirul scade tensiunea arteriala, trateaza insomnia, uneori cancerul. Piatra se descarca in apa rece, apoi se reancarca pentru scurt timp la soare.

Se prelucreaza fatetat, caboson si gravat.

Safirele albe, de fapt incolore, numite leucosafire( de la grecescul leukos= alb) constau din corindon pur, lipsit de impuritati. Safirul alb poate fi confundat cu diamantul, zirconul,topazul incolor, turmalina incolora (acroit), cristalul de stanca si safirul sintetic incolor. Ca urmare a faptului ca safirul alb are o greutate specifica mai mare decat diamantul, un safir alb va avea o greutate mai mare fata de un diamant de aceeasi marime cu el. Fata de variantele colorate ale corindonului, safirul alb nu prezinta pleocroism( nu-si schimba culoarea in functie de unghiul sub care le privim fata de axul cristalului).

Safirele sunt cu mult mai frumoase privite la lumina de zi; in lumina tuburilor fluorescente sau cea a lampilor cu vapori de mercur, care emit si raze ultraviolete, ele apar intunecate, pierzand din calitatile lor estetice naturale.
Safirul alb se prelucreaza fasetat si este foarte folosit in ultima vreme in montura inelelor solitaire de logodna, inlocuind cu succes diamantul."

Safirul se intalneste in natura sub diferite nuante de albastru, violet, roz-portocaliu(padparadscha), galben, verde, gri si alb-incolor(leucosafir). Culoarea safirelor este data de impuritatile care se gasesc in masa mineralului. Se intalnesc cazuri cand o piatra prezinta doua culori diferite. Loturile de safire colorate cuprind de regula pietre de greutate mica si taieturi diverse, folosite in special ca anturaje pentru o piatra centrala sau in diverse combinatii, practic nelimitate, care tin de imaginatia designer-ului si care dau bijuteriilor calitati estetice unanim apreciate. Ca si la celelalte geme, diferenta de prêt este data de greutatea pietrelor, calitatea taieturii, a culorii si a claritatii(gradul de incluziuni existente in interiorul mineralului). De regula, safirele colorate montate in diverse combinatii, se prelucreaza fatetat.

Da, combustia diamantului in oxigen pur are loc la o temperatura de 726 C.

pe cine sa cred, pe wikipedia? ... sau pe senzorii protejati de un strat filmic de diamant din laboratorul meu? ... si care, culmea, sunt confectionati din palladium.

Eu zic ca pe wikipedia...Oricum de la 726C la 800C nu e mare diferenta.

Hai ca m-am elucidat..si eu si chestiunea intreaga.
Se pare ca in oxigen pur arde de pe la 690c, iar in aer de pe la 800c.
Diefrentele nu sunt mari cel mult 50c acolo (functie de concentratia oxigenului din aer).
In lipsa oxigenului (pur sau din aer) se duce pana la cateva mii de grade si se face carbon.

Cica la inceputuri au incercat sa il topeasca. Neica alchimistul si-a zis in capul lui (dupa o logica accesibila probabil numai lui axel): " daca pun in cuva doua mici, le topesc si fac unul mai mare...M-am scos frate !!!"

...N-ai ce pretentii sa ai nici de la alchimisti, nici de la....

Ce acte de caritate cu rezultate pozitive vizibile ati facut domnule Z, pentru napastuitii soartei ?

As incerca eu un raspuns:

Stimata doamna, caritatea nu se poate realiza efectiv decat intr-un mod planificat.
Atunci cand plasam banutul in mana intinsa care il astepta este aproape sigur ca nu comitem un act de caritate.
In nenorocirea lui acel biet amarat nu va folosi banutul decat pentru a isi perpetua nenorocirea.
Pentru ca daca acel nenorocit ar avea priceperea necesara sa foloseasca cu utilitate banutul, atunci azi el nu l-ar mai implora de la mine.
I-au trecut tot felul de alti banuti prin maini si mai inainte cu acelasi rezultate.

Asa ca in loc sa ii dau banutul cersetorului, prefer sa il dau unuia care stie cum sa il foloseasca; unuia care adunand de la fiecare cetatean ca mine altii banuti asemanatori, va fi in stare, punandu-i pe toti la un loc, sa poata face , cine stie ?? un azil de noapte de care sa beneficieze acel amarat alaturi de altii ca el.

Asadar, mai inainte decat sa ajut un nenorocit in mod direct (e foarte putin probabil ca sa ii stiu macar nevoile adevarate; eu le pot doar presupune) o fac printr-un sistem specializat pentru asa ceva.

Dar poate ca nici acel sistem sa nu functioneze cu efecte "pozitive" din punctul de vedere al cersetorului.
Asa ca e nevoie de ceva mult mai amplu, la un nivel mai ridicat, care sa fie capabil de o evaluare mai precisa, atat a nevoilor, cat si a consecintelor unui act de caritate.

Acest nivel deja exista si el opereaza in organizarea societatii prin tot felul de proiecte, programe si actiuni. Iar eu, cetatean onorabil si distins, care imi permit un stilou din clasa MontBlanc, un inel cu diamant, un cercel cu rubin si un ceas Grand Combination sunt cel care il ajuta cel mai bine sa reuseasca, intrucat sunt intr-o clasa sociala care poate influenta astfel de proiecte, intrucat le pot intelege mai bine utilitatea si intrucat fac multe pentru a le promova si pentru a le sustine.

In concluzie doamna Michaela, eu fac mult mai mult bine celor napastuiti decat ati face dumneavoastra donand ipotetic 1000 de dolari pastrata pentru o geanta de lux unui nenorocit care urmeaza sa fie evacuat din locuinta pentru ca nu si-a platit la timp ratele din lipsa de bani sau din proasta chiverniseala.

Prin simplu fapt ca produc mult, aduc multi bani la stat prin taxele si impozitele mari pe care le platesc. In felul asta eu, si cei ca mine contribuim mult mai eficient la actul de caritate (o facem institutionalizat si cu asistenta de cea mai avizata expertiza) decat ati putea dumneavoastra sau o alta persoana asemnatoare dumneavostra vreodata; chiar daca pe aici pe colo vor ramane mereu napastuiti in afara planului nostru.

am ajuns la concluzia ca diamantele nu reprezinta un simbol al distinctiei, ci mai degraba unul al snobismului si al imbogatitilor peste noapte.

Iar eu la aceea ca tu nu poti recunoaste distinctia nici daca ar sta in fata ta la doi metrii. Iti lipsesc instrumentele necesare, iar gestul ala (desigur pur romanesc) de a iti verifica teoria proprie prin riscul de a ramane fara podoaba supne multe despre ce ai inteles..

Diamantul are temperatura de topire de 3820K

Fata nu se topeste niciodata....S-a fript alchimistul cu asta acum cateva sute bune de ani, de ce o ti cu incapatanare pe a ta ???

Poimiine voi merge la servici si voi pune inelul meu in cuva cu izolatie termica din Pyrogel, voi mari temperaturile, pina la maximul de 900C ... dupa acea va voi anunta daca s-au volatilizat diamantele din inel.Cred ca e singura metoda prin care ma pot convinge de adevar.

Sigur nu ma astept sa faci asa ceva.., dar daca prin absurd ai sa o faci, atunci nu ma astept sa ne comunici rezultatele in mod onest. Esti mult prea incapatanata pentru un asemenea gest.

Daca totusi ai sa o faci: un gand pios pentru fostele tale diamante

sigur ca o mai iau si pe aratura...Unde am ajunge fara derapaje ???

cat despre egoist:

"Nu-i egoist cel care de oameni se fereste
..ci omul care dupa seamenul sau ca dupa o prada goneste" Sinkiewicz

Fii convins ca voi face gestul acela pe care l-ai numit 'pur romanesc', si pe care, nu stiu de ce, am senzatia ca de fapt ai vrut sa-l numesti 'gest prostesc'.

Senzatiile te inseala de aceasta data. L-am numit exact asa cum am dorit sa il numesc, pentru ca il consider un gest spectaculos, inutil si exagerat.
Parerile tale despre purtatorii de diamante sunt la fel de deformate, ele vizand in principal numai o anumita categorie ci nu ansamblul celor care apartin acestei grupari. E drept ca e o categorie care contine reprezentanti din multe sectoare, dar asta nu ii stirbeste cu nimic din singularitate.
Chiar si asa observatiile tale m-au ajutat sa inteleg un lucru esential in ce priveste insemnele distinctiei.
Cred ca cel mai important de pana acum, sau daca nu, cu siguranta cel mai cutremurator. Voi reveni asupra lui..


Axel tata...iti place sa ma citezi ?? Am zis exact acelasi lucru...
Hai..fie..... Azi ma simt generos: iti permit sa ma mai citezi din cand in cand...Da pune ghilimele sa afle lumea unde se termina calitatea...sau de unde incepe nerozia..

Acu' sterge-ti nasul si du-te la joaca...Du-te prin Poiana ca a venit primavara...

In schimb concluzia ta despre 'capacitatea' mea de a recunoaste distinctia e rezultatul citorva schimburi de cuvinte la Han. Cam pripita, concluzia vreau sa zic.

Stiu indeajuns cat sa imi fac o parere (un mic secret: activez pe Han cam de la inceputurile lui. Foloseam un alt nick atunci: crede-ma ne cunoastem mult mai bine decat daca am fi lucrat impreuna toti acesti ani, macar si pentru simplul fapt ca sub cupola anonimatului avem mereu tendinta de a fi mult mai deschisi si mai onesti).

A patra si ultima dintre pietrele pretioase este:

SMARALDUL

Smaraldul este o varietate de beril de un verde specific - verdele de smarald. Denumirea este preluata din latinescul smaragdus, isi are la origine cuvântul caldeean samoraf si înseamnă "inima de piatra". Este piatra cea mai utilizata in bijuterii din timpuri străvechi, tinand cont de faptul ca înainte cu 3500 de ani la Assuan, in Egipt, se extrăgeau mari cantitati de smarald din minele imparatasei Cleopatra.

Valoarea sa sta mai ales in culoarea sa absolut speciala si foarte rara care i-a adus mare faima. Regele Solomon a oferit reginei din Saba, un smarald pentru a o feri de şerpi, gânduri si vise urate.

Smaraldul cristalizează în sistem hexagonal; culoarea verde este dată de ionii de crom şi vanadiu. Este un alumosilicat de beriliu din grupa pietrelor preţioase. Smaraldul se poate confunda (lucru ce uşurează înşelătoria) cu turmalina, cu dioptazul sau cu sticlele colorate.
Prima oară este menţionat mineralul în Egiptul antic, în secolul al XII-lea î.C., fiind folosit ca piatră preţioasă, obţinându-se din minele de la Sikait şi Sabara, de unde mai târziu furnizează timp de peste o mie de ani şi europenilor smaralde, până când în secolul al XVI-lea spaniolii cuceresc America de Sud. In Asia este cunoscut de perşi, turci şi de dinastia mogulilor din India. In anul 1935 se reuşeşte producerea smaraldului artificial numit Igmerald de firma IG Farben, Bitterfeld Germania.
Aceasta piatra aduce noroc si creste putrea de intuitie. Este talisman pentru cei nascuti in zodia Taurului si a Racului si protejeaza de fortele negative. Aduce linistea sufleteasca si schilibru, fiind si un simbol al fertilitatii. Creste speranta, increderea in fortele proprii si creativitatea.

Cea mai frecventă utilizare a sa este de piatră preţioasă

Smaraldul are o culoare stabilă; numai la o temperatură de 700-800°C, îşi schimbă temperatura. Din cauza fisurilor din cristal culoarea devine neuniform repartizată, ceea ce a determinat pe producătorii de giuvaeruri să acopere cristalul cu un strat de răşină sintetică incoloră pentru stabilzarea culorii cristalului.
Smaraldul este frecvent imitat prin smaralde artificiale, turmalina verde, dioptaz sau varietăţi de granat ca: demantoid şi grosular sau sticlă colorată.

Medicii îl recomandau pentru mărirea imaginii, de aceea s-a spus ca împăratul Nero folosea un smarald uriaş sub forma de lentila, ca monoclu. Cele mai frumoase smaralde se găsesc si acum in minele din Columbia, de unde se extrăgeau smaralde chiar de dinainte de cucerirea spaniola.

Grecii antici îl considerau piatra zeiţei Afrodita iar in Evul mediu era socotit o piatra aducătoare de noroc, fiind un simbol al nemuririi si credinţei, ca asigura o viata buna si bunătate. Din vechime, el patrona Luna, era piatra lunii mai si zilelor de marţi si vineri.

Nu sunt putin bijutierii care ii atribuie samarldului si nu diamantului titlul de rege al pietrelor pretioase. Aceasta poate pentru ca smaraldul este piatara care a fost cunoscuta cel mai timpuriu in istorie, fiind utilizat de culturile primitive pentru obiecte religioase, amulete si mai tarziu bijuterii.
Obiecte continand smarlade exceptionale se regasesc in colectiile si in tezaurele celor mai numeroase muzee din lume. Din mormintele faraonilor si pana printre ruinele oraselor Pompei si Herculanum, smaraldul ajunge sa fie mentionat si in Biblie ca una din pietrele apostolice (Sf. Toma). Un numar mare de samralde brute au fost recent descoperite in adancul oceanului intre Europa si America.

Culoarea de neconfundat a pietrei este general acceptata ca definitie pentru una din nuantele de verde (verde-samrald).

Astrologii spun despre smarald ca: intareste memoria, ascute mintea (i-ar prinde bine lui axel, saracul), tarteaza insomniile, arsurile stomacale, inima, ochii vezica biliara, ficatul,…asta prin palpare, sau apasare desupra zonelor respective, dupa ce piatra a fost in prealabil descarcata de energiile purtate in ea prin imersie in apa curgatoare si apoi reancarcata la soare.

Chiar si asa observatiile tale m-au ajutat sa inteleg un lucru esential in ce priveste insemnele distinctiei.
Cred ca cel mai important de pana acum, sau daca nu, cu siguranta cel mai cutremurator. Voi reveni asupra lui..

Nu scriu aici de florile marului, sau ca sa fac muschi; am un scop al meu pentru care fac efortul zilnic de a ma documenta si de intretine viu acest topic, iar atacurile de orice natura nu fac decat sa ma indeparteze de ceea ce mi-am propus. Sunt deranjante in egala masura si pentru cititorul neimplicat, dornic doar sa afle mai multe despre subiect si nu despre parerile (citeste: complexele sau angoasele) unor neaveniti..(neispraviti in cazul lui axel).

Totusi, in interiorul scopului meu se afla intr-un compartiment separat si dorinta de a imi clarifica cateva aspecte legate de valoarea insemnelor distinctiei in inalta societate.
Sigur sunt interesat in primul rand de un impact general.
S-a vazut ca teama e prima reactie. S-a vazut ca doua e renegarea, minimalizarea rolului, sau chiar injosirea insemnelor...disocierea lor fata de distinctie, care iarasi e o reactie primara.

Recunosc, m-am asteptat mai putin ca astfel de atitudini sa domine printre atitudinile celor de aici, dar e un fapt si trebuie luat ca atare.
La randul lui, daca cuiva i-ar pasa, acest fapt povesteste destule despre felul in care a decazut comunitatea hanului in ultimii ani.

Concluzia socanta, am numit-o cutremuratoare, la care m-a condus logic una din afirmatiile facute de exergy33 (si pentru care ii adresez cele mai sincere multumiri) este ca distinctia poate fi insusita de cel care isi propune sa o obtina.

Este suficient asadar (din pacate...si sunt iarasi extrem de sincer acum) sa cunosti valoarea insemnelor si poate o oarecare oportunitate a lor, pantru a putea fi perceput ca distins.

Pana la urma e suficienta doar instructia si educatia.

Acest adevar crud aproape ca lasa rafinamentul pe dinafara...sigur el nu are nici pe departe rolul pe care il atribuie unii in formarea unei personalitati distinse......Dar chiar sa lipseasca in totalitate ???

Deci este adevarat ca in prezenta unei mediu ce contine oxigen, temperatura de combustie a diamantului variaza in functie de procentul de oxigen, cu cit mai mult oxigen, cu atit mai scazuta temperatura de combustie.
Dar ce se intimpla in realitate cu diamantele dupa ce au fost taiate/slefuite?

Povestea e interesanta.
Ele sunt scufundate intr-o solutie de alcool si acid boric. Dupa aceea vasul cu diamante este incalzit usor. Alcoolul se evapora iar acidul boric, sub forma de pudra fina, se depune pe toate fatetele diamantului.
Diamantele sunt apoi introduse intr-un cuptor si sunt supuse unei temperaturi care face ca pudra de acid boric sa se topeasca si sa formeze deasupra lor un strat filmic, adica o glazura. Acest strat protector nu va lasa ca la temperaturile ce depasesc 700 grade Celsius oxigenul din aer sa se combine cu atomii de carbon din reteaua cristalina a diamantului.
Deci, bijutierul poate lucra linistit si poate folosi orice tehnica si orice fel de aparate pentru a monta un diamant.
Asa am aflat de ce nu au disparut in aer diamantele inelului.
Folositoare experienta pentru ca am invatat niste lucruri noi.

Eu am ajuns la concluzia aceea dupa o perioada de citiva ani, timp in care am avut ocazia sa vad cine, si mai ales cum, poarta diamante.
In general, cei ce au crescut in lipsuri materiale, dar au ajuns sa aiba succes ( film, muzica, fotbal, lumea modei, ...) prefera diamantele tuturor celorlalte pietre pretioase.
Dar nu orice fel de diamante, ci cit mai masive si cit mai multe intr-o singura montura.

Observatia asta a ta mi-a creat multe batai de cap, nu numai pentru ca ea e una corecta..
Pana la urma e un adevar banal si s-ar include intr-o anumita normalitate a lucrurilor.
Insa mie mi se intampla si altceva. Urmaresc de multa vreme un parvenit. Saracul nici nu are prea multe pretentii, insa pe masura ce conturile lui din banca au inceput sa atinga cote foarte ridicate, insemnele distinctiei nu au intarziat sa apara.

Pana la urma ce e de stiut de la un diamant ???

Ca e o piatra rara, ca e eterna, ca are "foc". Un minim de informatii despre aceasta piatra poate usor sa intre in doua trei posturi...
Suficient sa poti face fata unei conversatii, sau sa stii sa iti alegi competent o piatra dintro bijuterie.
Un impostor ajuns in inalta societate trebuie sa fie destul de priceput ca sa ajunga pe aceasta cale (a imposturii) acolo. Trebuie sa invete foarte multe lucruri, ca sa poata sa isi joace convingator rolul; ori daca are disponibilitate sa invete va putea sa isi insuseasca si cateva reguli simple despre insemnele care sa il ajute sa acceada.

Asta ar fi o prima concluzie ingrijoratoare...

Apoi societatea inalta nu e nici pe departe atat de curata pe cat lasa impresia. Oamenii calca pe cadavre ca sa ajunga acolo..Cine a spus asta, Balzac ??
Sunt de facut compromisuri si aliante imposibile pentru omul vertical.
Cand privesti lucrurile in ansamblul lor detaliile trebuiesc neglijate..copacii se pierd in imaginea padurii..
Atunci cand evalueaza dimensiunile unui conflict pierderea catorva vietii e socotita neglijabila de cei de la nivelurile cele mai inalte, ingrijoratoare pentru cei de la niveluri medii si catastrofala pentru anturajul rudelor sau cunoscutilor celor ce nu mai sunt.

Inalta societate, cercurile diplomatice, lumea politica, elita artistica ori cea din lumea sportiva, toate astea au fost permanent contaminate de intriga, de interese financiare majore, de ocultism si de jocuri ale serviciilor secrete..
Pana la urma intreaga suprastructura nu e decat una poleita..Iar foita subtire care aplicata ii estompeaza adevarata culoare consta de fapt intr-un ansamblu de reguli ce trebuiesc respectate cu multa strictete.

Oameni apartinand suprastructurilor sociale sunt orice s-ar spune oameni foarte bine instruiti. Atentie: nu educati, ci doar foarte bine instruiti: in manele daca vorbim de manelisti, in dat cu capul la poarta daca vorbim de sportivi, in intrigi daca vorbim de politicieni si asa mai departe.
Pentru astfel de oameni mascarea mediului in care evolueaza si prezentarea lui intr-o lumina orbitoare nu mai este un moft sau un simplu capriciu: este o necesitate.

De aia se organizeaza mereu evenimente publice ale protipendadei, de aia au loc baluri de caritate, decernari anuale de premii, spectacole omagiale, emisiuni de tv., festivaluri, olimpiade, europene, panamericane etc..Inalta societate are nevoie sa se expuna, sa isi transmita permanent mesajul diluat intro imagine frumos ambalata in ceva...care ar putea fi rafinamentul.
Sa nu uitam ca rafinamentul este pana la urma ceva inventat de la un cap la altul..ceva prea putin concret sau precis..ceva in care chiar noi, aici, ne-am ratacit in mai multe randuri.

Gasisem undeva de exemplu ca sexul anormal, cel care pana nu demult era catalogat ca pervers, nu ar fi decat o forma de rafinament rezervata celor cu posibilitati avansate de intelegere...

Ajungem asadar la o doua concluzie: inalta societate si-a inventat insemnele alaturi de o intreaga metoda de a isi promova imaginea, si cel mai grav ca oricine isi propune sa ajunga in elitele societatii o poate face si pe aceasta cale, si anume prin a isi fabrica o imagine care sa se potriveasca in puzzle, sa isi priceapa aceasta imagine indeajuns si sa poata sa si-o si sustina..

Dudule...ce faci bati pasii inapoi ?? a scris:

Nu fac nici macar juma' de pas inapoi....totusi nu pot nega evidentele.

Sunt doar consternat de rezultatul cu totul neasteptat al analizei mele de pana acum.

Hi, i'm The Dude si va anunt in curand vom relua discutiile de aici din punctul din care ele au fost intrerupte: vom vorbi despre pietrele semipretioase.

Dar mai intai cateva consideratii pe marginea unor interviuri recente din presa.
In mod bizar toata lumea pare preocupata de distinctie si de elite zilele astea.
Nu e niciun dubiu ca au citit cu totii topicul de aici si ca au cu totii puncte de vedere si opinii rofl.gif rofl.gif .

Primul s-a manifestat vineri seara pe Cultural domnul Gabriel Liiceanu pentru care elita e un fel de aura a societatii.
El o recunoaste si mai mult decat atat, la fel ca The Dude, o simte situata in alta parte decat acolo unde ar trebui cautata.
Liiceanu ne mai spune ca aceasta "aura a societatii" functioneaza distorsionat la noi, si ca ea se manifesta ocazional si cifrat.
Desi parea ca are lucruri importante de spus despre subiect el este deturnat de mai multe ori de interlocutorul sau pana la abandonul total al temei.

In ziarul Evenimentul Zilei un alt domn comenteaza o carte de amintiri a unui apropiat de al domnului Constantin Noica. Se fac multe si importante observatii despre elitele perioadei interbelice. Am retinut doar ca apartenenta la o elita a societatii functiona pe atunci ca o garantie ce se rasfrangea asupra persoanei ce era perceputa astfel. Domnul in chestiune identifica chiar in asta principalul mod de manifestare a parvenitismului: omul care incearca sa se ridice mai intai afisaza o tinuta care sa il recomande ca apartinand elitei, iar apoi, beneficiind de garantiile pe care pozitia indicata i le ofera, sa poata stabili o relatie eficienta cu partenerii de afaceri pe care ii vizeaza.
Interesanta, chiar foarte interesanta este urmatoarea constatare: prin persecutia elaborata si permanenta pe care clasa muncitoare a aplicat-o elitelor, ea a ajutat enorm la delimitarea lor foarte precis si chiar la o curatire si o limpezire a lor.

In alt intervieu, pe tvr, domnul Ion Ioanid ne explica in termini simplii cum se forma o elita. Primele ei structuri vin de la sat acolo unde sunt trei institutii generatoare de elita: Invatatorul, Preotul si Primarul. Indiferent de calitatile sau defecte celor ce intra in cele trei sfere ei formeaza elita satului.
In paralel cu aceste trei coordonate mai apare si o a patra produsa de cei care capata putere financiara printr-o metoda sau alta.
Din aceasta baza se ridica indivizi care fie pe calea politicului, fie pe cea a culturii ori a artei, reusesc sa formeze elitele de la oras. Treaba se repeta la scara pe toate palierele societatii, Domnul Ioanid, cu o remarcabila luciditate, se delimiteaza de aceste structuri si se revendica de la o alta. Una care contine in egala masura oameni care apartin intregii societati, si care au depasit un anumit prag al intelegerii si un anumit nivel al spiritualitaii. Nu aflam care ar fi acesta, dar aflam iarasi ceva interesant: ca aceste elite se recunosc usor si intre ele si de catre ceilalti.
Mai aflam ca domnul Ioanid crede intr-un altfel de comunicare..Ceva ce tine mai degraba de carisma sau de har…

Trei puncte de vedere si mai multe concluzii apropiate intre ele.....

Nope...vroia sa zica exact ceea ce a spus...Si stia bine ce vorbeste...domnul Ion Ioanid..de aia l-am si citat.


Omul a studiat cazul, nu doar si-a dat cu parerea.

Am transefrat aici aceasta tema de discutie interesanta, purtata cu ani in urma, pe alte meleaguri.

Ordinul Steaua României este cea mai înaltă distincție oferită de statul român



Ar trebui ca si Republica Danga sa isi faca un sistem de decoratii

mmmmDa, desigur.

Am copiat de acolo din doua motive: subiectul a starnit interes, iar el releva mai bine decat orice alt discurs mocirla care a inecat hanul.

Un cineva ridica o tema de discutie. Niste neica nimeni se inscriu in discutie insa cu alte scopuri: nimeni nu are voie sa fie valoros, asa ca cineva-ul e luat in catare pe toate directiile si in haita..

Cine sunt ei ? ...o adunatura de provinciali evadati de la obarsie si care incearca cu disperare sa alcatuiasca un anturaj (lucru care s-a dovedit si ulterior).

Ce cautam eu in haznaua aia ?? Pai desigur o audienta maleabila (in sinea lor toti imi apreciau initiativele si de aceea si incercarile permanente de a ma ingenunchea - echivalentul rural al unei mari victorii)

Mai mult si mai ales imi apare acum elocventa fatarnicia userului exe, maturizata pe bancile copoului, si salvata de un mariaj conventional (studentii arabi din acea vreme erau un port comun al navelor esuate) pozand in om de stinta, cu inclinatii spre experiment si cu un larg volum de cunostiinte...


Beahhhhh.....