Insemnele Distinctiei

Cu pene de astea "distinse" nu putem merge la cumparaturi sau la serviciu, nici macar la plimbare, ci doar in locuri cu foarte mari pretentii...

....si care au deasupra usii principale un mare felinar ROSU

DESPRE CEASURI

Un ceas nu afiseaza numai ora, ci spune ceva si despre purtatorul lui.

Pentru ca el este insemnul cel mai utilizat si pentru ca in multitudinea de marci, tipuri, clase, categorii si branduri este cel mai greu sa te poti orienta ii vom dedica mai multe posturi, cu mentiunea ca ceasul este cam singurul dintre toate insemnele distinctiei care poate face diferenta fara ajutor celorlate, sau a altora.

La acest capitol, daca as intalnii un boschetar purtand un Rolex prima reactie ar fi sa anunt politia. Daca insa pe acelasi boschetar l-as surprinde cu un ceas Longines-Grand Prix model 1950, patinat de timp si de evenimentele prin care atrecut, as fi tentat sa cred ca el este ultimul dintre simbolurile pe care acel biet amarat le purta odata, si ca am de a face nu cu o cazatura ci cu o glorie decazuta.

Acum, in ignoranta ei sustinuta si de Michelle (unde o fi tunat ???), duduia in cauza releva totusi un aspect iarasi foarte important al distinctiei.

Recunosc ca pana la postul cu penele de strut el nici nu mi-a trecut prin cap.

Distinctia este in stransa corelatie cu varsta.

Poti pune orice insemne si poti activa orice gen de purtari alese: distinctia nu se aseaza de loc pe un pustan.

Voi dezvolta acest subiect atunci cand vom ajunge sa discutam si despre dandy-ism.


Ziceam de penele alea de strut. La mine ele nu pot trece neasociate cu teatrul de revista cu vodevilul, cu dansul de pe scenele de la Moulin Rouge, cu cel de la Creazy Horse, ceea ce este evident o relatie falsa si superficiala.

Stim cu certitudine ca penele de strut erau abundent folosite de regii Frantei si de curteni la costumatiile lor si mai stim ca ele inobilau iar din cate sunt informat inca mai inobileaza, palariile doamnelor distinse ale epoci victoriene (si desigur post victoriene pana azi).

Totusi, domnisoara din poza postata de Rahael este ea distinsa..??? E distinsa acea geanta, sau mai exact reprezinta acea geanta un accesoriu al distinctiei ??

Eu cred ca nu. Este fara indoiala o domnisoara atragatoare, este sic, este imbracata cu gust si din cate se poate vedea si cu haine de calitate, dar este ea distinsa..???

Subscriu la ce a scris Rehael.Apropos,ai devenit parca mult mai combativa de cind cu nickul asta,si-mi place la nebunie!!! mwah1.gif !

Pentru mine distinctia are maaare legatura cu igiena personala.Trupeasca si sufleteasca deopotriva.
Degeaba porti monograme la camasi daca imi zambesti cu doo carii si-o gangrena!
Degeaba te dai cu cel mai scump si exclusivist parfum daca porti parul lung la subsoara.
Degeaba ai stilou MontBlanc editie limitata daca -ti sclipeste negrul pe sub unghii sau degetele cu care semnezi n-au mai vazut demult o manichiura.
Degeaba porti ultimul model de geanta Hermes daca ea e doar dovada putinatatii preocuparilor tale si acelea strict materiale si strict de fatada.
Degeaba porti ochelari cu rama de aur daca ei te impiedica sa vezi ca e unul linga tine la semafor care n-are ce minca si de asta inhaleaza dintr-o punga.
Degeaba cobori zilnic dintr-o limuzina cu sofer daca n-ai muncit o zi in viata ta gratis,pentru comunitate.
Nimic din toate "distinctiile'"astea nu inseamna nimic daca in viata ta n-ai primit si n-ai daruit iubire celor din jurul tau,iubire simpla,altruista,lipsita de orice urma de posesivitate sau egoism.Nici brosa Cartier de la taiorul Chanel,nici Bulgari,nici Chopard n-or sa te faca mai frumoasa si mai distinsa in ochii celui care asteapta de la tine poate doar putina paine si un zambet.

Michelle, recunosc m-ai uimit.

Eu am crezut comunismul mort si ingropat. Nu imi vine sa cred ca mai exista inca persoane responsabile, cu inalta tinuta civica si cu pareri atat de sanatoase despre viata si societate, persoane care nu au abandonat nicio clipa lumina calauzitoare, chezasia unui suflet curat, neantinat, nadejdea intr-un viitor mai bun, intr-o lume in care omul, aceasta trestie ganditoare, sa isi recapete demnitatea pierduta....o shitt, mi s-au strepezit dintii......

Si era si unul Isus ,comunist si el ca si mine,care a inventat moda coroanei cu tepi

Desigur nu el, ci ostenii lui Pilat...un fel de designeri. Niet kultur..

Ma scuzati ca v-am strapezit dintii,sper ca ramura de acaccia sa nu fi ruginit si ea din aceleasi motive!

V-am scuzat, cat despre insemn nu va facti nicio grija. Insigna e din aur de 18k.
Va astept sa revniti in discutii de pe pozitii mai apropiate posibilitatilor, adica "cu smerenie".

DESPRE CEASURI


1. Scurt istoric al orologeriei.

"Primul orologiu – 4000îChr. Acest orologiu era un fel de cadran solar rudimentar. Nu se stie exact dacã a fost inventat de Chinezi sau Caledonieni.

Orologiul cu greutãti si pendul 999. Este atribuit lui Gerbert d’Aurillac care a fost papã sub numele de Silvestru al II-lea. Acest orologiu a fost montat într-un turn din Magdeburg – Germania.

Orologiile publice cu declansarea automatã a ciocanului pentru indicarea orelor sunt semnalate în jurul anului 1256. În 1288 un astfel de orologiu a fost instalat pe clãdirea Wesminster Hall din Londra.

Orologiu portabil cu resort – 1410 este atribuit arhitectului Florentin Brunelleschi (1377 - 1446). Aceastã inventie a permis oamenilor sã aibã la îndemânã un ceas, un orologiu.

În anul 1580 începe productia industrialã de ceasornice în Elvetia.

Ceasul brãtarã 1904 – Aceastã solutie este revendicatã de doi inventatori: francezul Louis Cartier care a realizat în 1904 un ceas brãtarã pentru aviatorul Santos Dumont si elvetianul Hans Wilsdorf, fondatorul firmei Rolex. În 1910 Rolex a pus la punct cronometrul brãtarã.

Orologiul cu cuart – 1920. Cercetãrile privind utilizarea cuartului ca rezonator pentru orologii au început în 1920. În 1929 ceasornicarul american Warren Alvin Marrison a pus la punct un orologiu functionând cu un rezonator de acest tip. Se reaminteste cã proprietãtile piezoelectrice ale cuartului au fost prezentate în 1817 de cãtre abatele Hauy, fondatorul cristalografiei, si demonstrate experimental de Pierre si Jacques Curie în 1880, ei descoperind piezoelectricitatea. Lucrãrile în acest domeniu a fost continuate de Gabriel Lippmann care a obtinut premiul Nobel pentru fizicã în 1908. Ceasul cu cuart a fost realizat de inginerul elvetian Hetzel în 1954.

Ceasul etans – 1926. În 1926 Hans Wildorf si echipa sa de la Rolex au început primul ceas cu monturã absolut etanse: Rolex Oyster (ermetic ca o stridie). El a fost testat cu succes cu ocazia traversãrii înnot a Canalului Mînecii.

Orologiul atomic 1948. Principiul orologiului atomic a fost enuntat de chimistul american Willard F. Libby (1908-1980) care a obtinut premiul Nobel pentru chimie în 1960. Orologiul atomic asigurã o mare precizie si stabilitate: într-un milion de ani douã orologii cu cesiu pot sã se declanseze cu 3 secunde. Astãzi existã în lume 200 de orologii atomice legate între ele prin satelit.

Ceasul de mânã electric 1953 a fost realizat de francezul Lip.

Ceasul pentru scufundãtori – 1953. Primul ceas numit “Submariner” a fost pus la punct de societatea elvetianã Rolex în 1953. Apoi în 1971 firma Sea-Dweller a realizat un ceas cu valvã de heliu, garantat pânã la adâncimi de 610 m.

Ceasul cu cuart – 1969 – Primele ceasuri cu cuart au fost comercializate de firma Seiko în 1969 – 1970. Interesantã este si istoria acestei firme. În 1877 Kintaro Hattori a înfiintat un mic atelier de reparat orologii care va deveni Seiko (în limba japonezã înseamnã precizie). Timp de 15 ani atelierul a reparat orologii apoi a început sã fabrice propriile ceasuri deoarece sistemul de mãsurare a timpului la japonezi constã în împãrtirea zilei în unitãti egale, de la rãsãritul pânã la asfintitul Soarelui. Aparitia cãilor ferate a impus sistemul occidental de mãsurare a timpului. Hattori a murit în 1934 fãrã sã cunoascã succesul de mai târziu al firmei pe care a înfiintat-o..

Ceasul cu cuart fãrã baterie 1988. Dupã 1988 bateriile au fost înlocuite printr-un dinam, un generator hiperminiaturizat: sistemul Jean d’Eve, Elvetia, apoi sistemul AGS Seiko si în sfârsit sistemul kinetic lansat tot Seiko în 1995."

the Dude, distinctia de care vorbesti tu pare un pic desueta; se adreseaza altei epoci sau cel mult unor persoane venerabile bine de tot din ziua de azi. Sitemul de valori, comportamentul si gusturile s-au schimbat oarecum...

Poate era mai bine daca se vorbea despre rafinament cum a sugerat cineva mai devreme...

S-au schimbat ???

Eu cred ca sistemul e acelasi, poate doar valorile care il promoveaza...Ele au o anumita dinamica, trebuie sa recunosc asta.
Insa nici manufacturile de stilouri, nici orologeriile nici cei ce produc bijuterii de lux (pentru ca nu toate sunt un lux) nu au cunoscut o epoca mai prospera ca acum, asa ca da-mi voie sa cred ca aceste valori sunt inca in mare actualitate.

De ce nu deschizi un topic despre rafinament ??

Ar putea fi interesant...desi s-a vazut aici cata confuzie domneste si in jurul acestui termen:
Parca vad postul: " rafinament pentru mine e ciobanul care si-a cioplit fluierasul si ma priveste drept in ochi, cu traista lui de merinde lucrata de bunica ca accesoriu.." ori alte banalitati asemnatoare..

DESPRE CEASURI (urmare)


2. Cativa termeni din orologerie

Un ceas nu afiseaza numai ora, ci spune ceva si despre purtatorul lui.

"A.H.C.I. Académie Horlogére des Créateurs Indépendents. Membrii ei sunt orologeri de excepţie; ei expun de regula la un stand separat în cadrul Târgului de Ceasuri de la Basel.

Întoarcere automată.Mecanism suplimentar care armează resortul ceasului, utilizând mişcarea mâinii ca forţă de întoarcere. Primul mecanism cu un sistem de întoarcere cu rotor a fost comercializat de firma elveţiană Rolex. Întoarcerea se făcea numai într-un sens de rotaţie. În 1942 fabricantul de eboşe Felsa a realizat un angrenaj cu schimbare de viteză care a permis remontarea la rotaţia în ambele sensuri ale rotorului.

Autoquarz. Ceas cu cuarţ fără baterie. Un generator, angrenat de mişcarea mâinii, încarcă un condensator care la rândul său alimentează motorul ceasului.

Barilletul. El este motorul oricărui ceas mecanic. El se compune dintr-o roată dinţată şi o cutie cilindrică, de cele mai multe ori închisă cu un capac. In interiorul cutiei este înfăşurat resortul, elementul care acumulează energia necesară pentru funcţionarea ceasurilor mecanice.
Grand Complication. Ceas de buzunar sau de mână foarte complicat care trebuie să aibă cel puţin funcţiunile următoare: cronograf, quantième perpétuel şi repetiţia minutelor.

Cabochon. O piatra preţioasă care iese în evidenţă pe cadran sau pe coroană.

Calendar perpetuu (Quantiema perpetuă). Mecanism complex de calendar care ţine seama, fără corecţie manuală, de diferitele lungimi ale lunilor, până în anul 2100. Pentru ceasurile de mână, quantiema perpetuă există din 1927 (Patek Philippe). Modelele cu armare manuală, produse în serie, există din anul 1941, cele cu întoarcere automată din 1962. Cel mai mic ceas cu calendar perpetuu are diametrul de 23 mm.

Calibru. Defineşte dimensiunea şi forma unui mecanism şi a pieselor sale. Denumirea calibrului permite o identificare exactă a ceasului, de exemplu pentru comandarea pieselor de rezervă.

COSC. Contrôl Officiel Suisse de Chronomètres. Autoritate federală elveţiană, cu sediul social la Chaux-de-Fonds şi cu filiale la Bienne, Geneva şi Le Locle, care toate realizează testări oficiale de cronometre şi eliberează certificate care corespund preciziei mersului acestora. Abrevierea COSC există din 1973.

Haute horlogerie. Orologerie de vârf, de excepţie. Înseamnă exclusivitate, cele mai bune materiale, prelucrare de calitate, preţuri ridicate, nume de prestigiu.

Manufactură. Un fabricant de ceasuri se poate numi astfel numai dacă el fabrică mecanismele şi le foloseşte în ceasurile produse. Adevăratele manufacturi, cu marci de ceasuri proprii, sunt rare şi se pot număra pe degetele de la ambele mâini. Exemple de manufacturi: Audemard Piguet, IWC, Patek Philippe, Rolex, Zenith.

Poinçon de Genève. Aceasta este o ştampilă de calitate introdusă în anul 1886. Această indicaţie poate fi purtată doar de ceasurile produse în cantonul Geneva. Regulamentele prescriu de asemeni o calitate deosebită a execuţiei

Rezervă de mers. Timpul rămas, după întoarcerea totală a ceasului, până când arcul ceasului se găseşte total relaxat şi ceasul se opreşte. Rezerva de mers poate să fie indicată în diverse feluri pe cadran.

Tourbillon. Construcţie inventată în 1795 de către Abraham-Louis-Breguet, care permite compensarea erorilor datorate acţiunii forţei de gravitaţie asupra sistemului oscilant (balansier şi spiral). În ceasul tourbillon sistemul oscilant este plasat într-o cuşcă, care se roteşte lent în jurul axei proprii. "

Domnul Dude oare la ce fel de simboluri s-a referit? Domnule Dude, poate faceti putina lumina

Desigur, pentru asta am deschis acest topic, pentru a ne ilumina unii pe altii in aceasta chestiune.
....Cei care au ceva de zis, vreau sa spun....

Cum bine ati observat exista un prag dincolo de care societatea incearca sa para distinsa.
Va spuneam intr-un post trecut ca viata mi-a dat prilejul sa evoluez in mai multe medii, si ca peste tot am gasit doar rataciti oamenii distinsi.

Cei mai multi se straduiesc sa mimeze distinctia in speranta ca intr-un final, aceasta sa se si ataseze de imaginea lor (imi pare ca am mai zis asta..).

Noi insine atunci cand trebuie sa participam la un eveniment deosebit ne grabim sa ne deghizam in altceva decat ceea ce suntem. Nu punem la patru ace ca sa participam la o nunta, ori la un interviu, ori la o inmormantare...Oare de ce facem asta ???

Oare de ce orice om politic ce ajunge sa faca parte din administratia de stat se simte obligat sa imbrace imediat o uniforma, ce consta obligatoriu in pantofi bine lustruiti, costum de haine elegant ajustat, ceas de calibru cat mai mare etc. ???

Pentru ca avem certitudinea ca exista undeva si o altfel de lume....Si pentru ca ne imaginam lumea asta ca fiind mai buna si situata musai deasupra.

Si pentru ca nu vedem alta cale decat aceasta de a apartine acelei lumi macar si pe durata scurta a unui eveniment deosebit.

Pe de alta parte oamenii cu adevarat distinsi sunt o grupare precisa pe care insa nu o gasesti intr-un loc anume. Ea traieste dispersat in toate domeniile intelectuale de activitate.

Oamenii distinsi au facultati speciale care le permit sa se recunoasca intre ei. Ma recunoasteti ???

Eu da.

Si am avut de cateva luni incoace prilejul de a (re)cunoaste mai multe persoane reprezentative pentru categoria oamenilor distinsi.
Am sa ajung sa vorbesc si despre ei. Deocamdata va pot spune doar atat: nu sunt suficiente insemnele ci mai degraba naturaletea cu care sunt ele puse in evidenta. Aceea atitudine fata de obiect despre care vorbeam mai deunazi.


In weekend am fost la munte. M-am gandit mult la comentariul dvs. in legatura cu actrita aceea si cu penele de strut, si am decis sa va dau dreptate.
Muntele si padurea sunt doi mari sfatuitori.
freeman a zis bine pana la urma: intotdeauna apar insemne noi, dar continui sa cred ca numai putine reusesc sa se impuna.

Cele mai multe obtin doar victorii temporare si cad in rutina modei.

Ati argumentat frumos...
Aseara la TVR erau imagini de la un bal de caritate unde fiecare incerca sa para distins.
Am privit mai atent doamnele si am constatat ca ele utilizeaza cel mai putin insemnele clasice; dar tot la TV-u am vazut ceva mai tarziu gala premiilor Oscar si acolo nimeni nu a lasat la intamplare insemnele.

In oceanul de ignoranta al marelui vulg distinctia nici nu are cum sa fie perceputa in mod corect, si cu atat mai putin insemnele ei.
Priviti in jurul dumneavoastra si aici.
Nu trebuie insa sa dezarmam.
Facem un lucru bun aici si chiar si cei care se dau priceputi au numai de invatat. Vad ca ei si fac asta...

Voi continua sa vorbesc despre ceasuri...si tare mult mi-ar placea daca si dumneavoastra veti continua cu acea gaselinita ce va imboldea acum doua, trei zile...

DESPRE CEASURI (urmare)

3. Sfaturi utile la achizitionarea unui ceas

"Un ceas nu afiseaza numai ora, ci spune ceva si despre purtatorul lui."

"Orientaţi-vă înainte de cumpărare asupra avantajelor şi dezavantajelor ceasurilor mecanice şi ale ceasurilor cu cuarţ. Dacă doriţi să vă decideţi pentru un ceas mecanic, cereţi explicaţii cu privire la diferenţa între ceasurile cu întoarcere manuală şi ceasurile cu întoarcere automată. La ceasurile mecanice trebuie să luaţi în consideraţie că ele nu vor asigura precizia celor cu cuarţ, deşi vor asigura o precizie absolut suficientă.

Un material nobil al carcasei şi al brăţării (de exemplu aurul sau platina) va mări în mod considerabil preţul unui ceas, chiar dacă mecanismul şi precizia sunt aceleaşi cu cele ale modelelor din materiale mai puţin scumpe. O alegere pe care dvs. e bine să o faceţi şi care depinde atât de gusturile, cât şi de posibilităţile dvs.

La evaluarea unui ceas, alegeţi modelele la care mărimea cifrelor de pe cadran, mărimea şi culoarea arătătoarelor, precum şi culoarea cadranului corespund acuităţii dvs. vizuale. Ţineţi seama de acest aspect şi la alegerea ceasului în ceea ce priveşte numărul şi poziţionarea funcţiilor suplimentare.
Un criteriu de alegere este şi etanşeitatea ceasurilor. Cereţi sfatul vânzătorului cu privire la gradul de etanşeitate care se potriveşte cel mai bine cu activităţile dvs. (plajă, sporturi nautice, plonjări submarine).

Şi un ultim lucru, dar nu şi cel din urmă, încercaţi să alegeţi acel ceas care se potriveşte cel mai bine la stilul dvs. de viaţă, la ţinuta dvs. vestimentară şi cu obiceiurile şi gusturile dvs."

4. E bine de stiut...

"Un ceas nu afiseaza numai ora, ci spune ceva si despre purtatorul lui."


"O curea nouă face ca ceasul dvs. să arate şi el ca nou. Evitaţi contactul cu apa sau vapori pentru a preveni decolorarea şi deformarea curelei. Nu uitaţi că pielea este permeabilă şi de aceea evitaţi contactul ei cu substanţe grase şi cosmetice.

Vama americana a confiscat aproape 40000 de ceasuri contrafăcute si piese de ceasuri, in valoare de 36 milioane de dolari, in urma unei operaţiuni de 6 luni in Los Angeles. Aceasta este cea mai mare captura de ceasuri contrafăcute din istoria agenţiei.

Prin portul LA sunt strecurate prin contrabanda mai multe ceasuri contrafăcute decât prin oricare port; ceasurile contrafăcute reprezintă al patrulea tip comun de marfa care este capturat.

Mărcile contrafăcute au inclus Rolex, Cartier, Fossil, Movado, Bulgari, Technomarine, Tag Heuer si Omega si au fost prevăzute sa fie vândute prin Internet si prin reţele de distribuitori.

Unele falsuri, al căror cost de fabricaţie nu depăşeşte 50 de dolari, sunt atât de bine făcute încât au putut înşela chiar si vânzători specializaţi. Ele sunt împachetate in ambalaje care par veritabile si sunt deseori oferite cu certificate de autenticitate, desigur false. Acesta este un motiv in plus pentru consumatori sa aibă de a face numai cu agenţi reputaţi, pe care îi cunosc si in care au încredere. (Vara anului 2001)"

5. Ceasurile in 2007

Un ceas nu afiseaza numai ora, ci spune ceva si despre purtatorul lui.

Anul trecut, 400 de ceasuri şi-au disputat cele mai râvnite premii din domeniul orologeriei, în cadrul competiţiei „Grand Prix d’Horlogerie“, desfăşurată anual la Geneva. Juriul, format din specialişi, jurnalişti şi colecţionari din toată lumea, a pus deoparte pentru eternitate, 10 piese remarcabile.

Cel mai bun ceas de damă a fost ales Ballon Bleu de Cartier, un model între clasic şi futurist. Geamul măreşte cifrele şi „deformează“ timpul. Cadran decorat, ace în formă de spadă, zale din aur sau oţel, mecanism cuarţ sau automatic, trei dimensiuni: aur, oţel şi oţel cu aur. Preţ, de la 4.488 euro.

Premiul pentru cel mai reuşit design i a revenit modelului Millenary with dead seconds, Audemars Piguet. În 2006, marca din Le Brassus lansa, în premieră mondială, un nou mecanism cu eşapament ce avea sa revoluţioneze industria orologeriei. În acest an, pentru a pune în valoare acest revoluţionar sistem, Audemars Piguet a creat un ceas ce combină un design surprinzător cu o arhitectură modernă, ce reinventează complet codurile estetice stabilite în Haute Horologerie.

Millenary din aur roz este un model ce întruchipează tradiţia inovatoarea celor din Le Brassus, cu o carcasă ovală, frumos proporţionată, subliniată de contrastul dintre partea finisată mat şi luneta finisată lucios. Designul tridimensional permite suprapunerea cadranelor, dând impresia de profunzime. Mecanismul automatic este compus din 233 piese şi are o rezervă de funcţionare de 7 zile.
Reverso grande complication à triptyque, Jaeger-LeCoultre a primit premiul juriului. Afişând trei dimensiuni ale timpului pe cele trei feţe, Reverso Grande Complication à triptyque este o premieră mondială şi expresia unică a tradiţiei în orologerie şi a tehnologiei de avangardă a artizanilor manufacturii Jaeger-LeCoultre. În urmă cu câţiva ani, Jaeger–LeCoultre şi-a propus o provocare: în legendara carcasă reversibilă a modelului Reverso să realizeze un mecanism care să indice timpul sideral, civil şi perpetuu. Reverso Grande Complication à triptyque are însă mult mai multe calităţi: mecanismul clasic oferă câteva subtilităţi în construcţie şi complicaţii de excepţie ale orologeriei.
Pe prima faţă se află sistemul tourbillon înzestrat cu un eşapament elipsă isometric, o capodoperă a designului şi execuţiei, al cărei sistem de transmitere înlocuieşte paleta elveţiană tradiţională. Inspirat de eşapamentul din marină, oferă o precizie fără pereche. Pe verso, ceasul afişează calendarul zodiacal cu harta astronomică, ecuaţia timpului şi ora la care răsare şi apune soarele. A treia faţă a ceasului se remarcă prin poziţionarea unică: calendarul perpetuu în carcasa Reverso. Un mecanism original patentat transmite energia mecanismului carcasei.

Marele premiu a fost obţinut de Richard Mille platinum tourbillon RM012.Creatorul său a fost răsplătit cu această ocazie şi pentru contribuţia sa din industria orologeriei. Visul marelui câştigător fusese dintodeauna să producă un ceas care să aibă un design în formă de motor de maşină. Pentru reuşita din acest an a fost premiat cu prestigionul Aiguille d’Or. Anul acesta, la Geneva, s-a mai acordat şi un premiu individual, care i-a revenit lui Jean-Marc Wiederrecht, fondatorul Agenhor, răsplătit, de asemenea, pentru realizările sale din arta ceasornicăriei.

Distincţie

E greu să mai fi disitns
Când privirea ţi s-a stins
Când stai printre insigne
Şi te-ntrebi ce poa să-nsemne...

Monograme şi stilouri
Bagatele şi tablouri
Pene scoase de pe struţ
Toate te-ar lăsa cam "ţuţ"!

Dacă vremea nouă nu ţi-ar spune
Că în ochi stă-n astă lume
Strălucirea şi gândirea
Coborârea şi mărirea...

Te-ai înfoia ca găina
Care spune - bat-o vina -
Cucurigu, măi, "pănoase"
Nu vedeţi că sunt flocoase
Ale mele pene... roase?!

Lipsa de distinctie,
sau crasa ignoranta


Stupiditatea, azi cocoana rafinata,
Isi cheama toti adeptii la altar..
Caci e nevoie chiar de turma toata,
acolo unde nu e niciun dram de har.

Slugarnicia, ignoranta, facatura,
sosesc grabite ca sa ii sara’n ajutor,
si’ntunecimea deasa se aseaza’n falduri,
cazand pe minti amagitor in urma lor.

Sta Dude ingandurat privind complotul…
Onoarea il indeamna la razboi,
Dar stie: “nu curmi raul cu mai-raul”
si de aceea face pasul inapoi.

O pace inteleapta nu e lasha
cand chiar prostia e dusmanul tau
Si de aceea ea, distinctia insemnata,
Ii face azi puternici aliati cadou.

Ii vin lui Dude de-a dreapta, devotat,
Tinuta, Educatia si Cultura
Si intarit de acest sfant triumvirat
el e-nstare azi oricui sa’nchida gura…

In lumea de distinctie insemnata
Nu-i loc de tontul fara de respect
ce vede’ntransa doar “o lume rafinata”
Si’n care accesoriul e …“doar vrednic de dispret”.



....by the dude @2008

Sa fie oare caracterul un insemn al distinctiei,alaturi de smerenia si modestia ,notiuni de care pomeneati mai devreme si care nu va sunt familiare deloc

Dimpotriva, pentru dumneavoastra confuzia e facuta in modul cel mai grosolan.
Smerenia si modestia sunt parti formative (in sensul de parti componente) ale caracterului ci nu asociati ai lui.

Credeti-ma imi sunt foarte familiare si una si alta, insa nu se pot aplica in acelasi fel oricui.
Cu boschetarul ratacit, ori cu profesorul universitar nu poti avea acelasi gen de raporturi.

smerenia si modestia ,notiuni de care pomeneati mai devreme si care nu va sunt familiare deloc din moment ce le confundati,jalnic as spune, cu proletcultismul?

Iarasi va aflati in confuzie grava. Nesocotinta termenilor si nesabuinta cu care ii aruncati in discutie face de-a dreptul revoltatoare afirmatia cuiva care s-a grabit sa vada in dumneavoastra un partener de dialog stilat.

In pasajul la care va referiti va acuzam de "un limbaj de lemn". Nicidecum de proletcultism, pentru ca atat proletcultismul pe care am convingerea ca nu il cunoasteti nici macar superficial, cat si mai ales neo-ploretcultismul sunt cele mai bune lucruri care i s-au putut intampla culturii proletare. Adica mai pe intelesul dumneavoastra "o alta forma de cultura" controversata, restrictiva, condamnabila: dar forma de cultura

Si atunci ,daca nu putem fi siguri vazind doar "ambalajul", nu ajungem la concluzia ca toate aceste insemne nu sunt decit "praf si pulbere" anume menit sa ia ochii plebeilor?

Plebeii, dupa cum se vede foarte limpede si pe acest site habar nu au de existenta lor..
Cei de deasupra plebeilor abia le recunosc, cei de deasupra, deasupra plebeilor le stiu dar nu le intelg interpretarea...si asa mai departe.

Nu deranjaza chiar pe nimeni si in niciun caz nu pe cel care se foloseste de insemnele distinctiei faptul ca plebeii si cei cu cateva clase deasupra lor au probleme majore in a le descifra mesajul...


Am vrut sa comentez un pic doar pentru celalalt user...Putina lumina se cerea aruncata si asupra dvs....doar pentru clarificari

DESPRE PIETRELE PRETIOASE

Mai inainte sa vorbim de astfel de pietre sa facem precizarea ca "pretioase" nu sunt decat patru: diamantul, rubinul, safirul si smaraldul, celelalte sunt semipretioase, decorative etc., etc.

Azi despre regele lor: DIAMANTUL


"Studiul pietrelor pretioase este deosebit de captivant, nu numai pentru a avea placerea de a le recunoaste singur atunci cand le vezi in muzee, la magazinele de bijuterii sau la prieteni.
Cu mici exceptii cum ar fi chihlimbarul, perlele, coralul, toate pietrele sunt minerale care s-au format in interiorul pamantului. Ele au o compozitie chimica clara si o anumita ordine a atomilor care le da anumite caracteristici fizice si optice, care ne da posibilitatea sa le recunoastem.
Ca o piatra sa fie considerata „piatra pretioasa” trebuie sa indeplineasca trei conditii: frumusete, raritate si durabilitate.

Pentru a exemplifica acest lucru am ales ca subiect diamantul. Cum nu este momentul de a vorbi despre istoria diamantului si superstitiile legate de acest mineral atat de pretuit va voi prezenta cateva informatii „tehnice”.

Culoarea diamantului are un impact semnificativ asupra valorii sale. Cea mai obisnuita culoare a diamantului este cea transparenta, cum este diamantul Florentin, albastru, cum este diamantul Hope, oranj, cum este diamantul Tiffany, verde, cum este diamantul Drezda; cateodata poate fi si rosiatic, brun si negru.

Cu cat gradul de culoare este mai ridicat, diamantul este mai putin rar si mai putin valoros. Scala de culoare se intinde de la D la Z, de la "fara culoare" la galben deschis. Cand se cumpara un diamant se ia in considerare faptul ca deseori este foarte greu de observat diferenta dintre un diamant „fara culoare” si un diamant "aproape fara culoare" , in special atunci cand este asamblat intr-o bijuterie.
Diamantele brute cu o umbra galbena care poate fi observata cu ochiul liber pot forma o piatra bine proportionata si bine taiata, care va emana o stralucire ca cea a unui diamant de culoare redusa, dispersand lumina asa incat se creeaza o piatra frumoasa.

Diamantele au o gama de tonuri naturale elegante cum ar fi: albastru, roz, verde si rosu. Asemenea diamante sunt atat de colorate incat nu sunt gradate pe scala normala D-Z. Aceste diamante elegante sunt rare si la fel ca cele „fara culoare" pot fi vandute la un pret foarte mare.

Totusi trebuie amintit urmatorul fapt: culoarea nu are un impact exclusiv asupra valorii diamantului. Valoarea unei pietre este data de combinatia unor calitati cum ar fi : forma, claritatea, taietura, caratele si culoarea."

Cativa termeni uzuali atunci cand vorbim de diamante

"Fara defect: fara incluziuni interne sau puncte externe.
Cand gemologii inspecteaza calitatea generala a diamantelor, ei trebuie sa determine, cu multa migala, claritatea lor. Folosind o lupa cu gradul de marire de 10x, ei trebuie sa determine marimea, tipul si pozitia imperfectiunilor. Cei din bransa denumesc aceste imperfectiuni, incluziuni. Ca urmare a inspectiei lor, gemologii au facut urmatoarea clasificare: Cu foarte foarte putine incluziuni: incluziunile sunt foarte greu de observat de un profesionist ce foloseste lupa de 10x

Fara defect in interior: fara incluziuni in interor

Usoare incluziuni: incluziunile se pot vedea cu usurinta cu lupa de 10x si pot fi vazute si cu ochiul liber
Cu putine incluziuni: incluziunile se pot vedea cu lupa de 10x dar nu se pot vedea cu ochiul liber

Incluziuni: incluziunile se pot vedea cu usurinta cu ochiul liber


Pentru ca foarte multe diamante au incluziuni, pietrele fara asemenea incluziuni sunt considerate foarte rare si sunt, in consecinta, scumpe. Tineti cont de faptul ca o taietura ideala optimizeaza folosirea luminii creand efectul de foc si luminozitate. Incluziunile pot afecta reflectarea luminii, micsorand stralucirea si efectul prismatic al culorilor intr-un diamant.

Ceea ce face ca diamantul sa fie deasupra oricarei pietre pretioase este "focul" si stralucirea sa. In timp ce natura determina culoarea si claritatea unei pietre, taietura depinde doar de indemanarea celui ce o prelucreaza. Taietura unui diamant este cea care determina reflexia luminii si, in consecinta, cata stralucire va emana diamantul.

Un diamant care este taiat superficial fata de latimea sa va permite sa treaca prin el prea multa lumina si va reflecta prea putin. Un astfel de diamant va parea sters si lipsit de stralucire. Un diamant taiat prea adanc va permite luminii sa scape prin partile laterale si va arata la fel de sters.

Masurarea adancimii si suprafetei, folosite pentru a determina cat de buna este taietura, sunt date in procente ale "cingatorii" (cea mai lata parte a diamantului). Daca zona cea mai lata a unui diamant masoara 10 mm, suprafata taieturii masoara 5,6 mm si adancimea totala este 6,25 mm, atunci ar avea 56% suprafata si 6.25% adancime.

Procentul care da taietura ideala variaza de la forma la forma."

"Pentru a taia o piatra la proportii ideale, o mare parte a diamantului brut este sacrificata, ajungandu-se la o piatra pretioasa cu mai putine carate. Taietorii de diamante sacrifica uneori proportiile ideale doar pentru a ajunge la o piatra mai mare si mai profitabila.

Standardul de evaluare al diamantelor (Rapaport) nu ia in considerare proportiile acestora, astfel ca un diamant mai mare si cu proportii acceptabile va valora mai mult decat unul mai mic, cu proportii mult mai bune (culoarea si claritatea fiind egale). Prin urmare, diamantele perfect taiate sunt foarte rare si greu de gasit.

Unitatea de masura folosita de bijutieri pentru a masura diamantele este caratul. Un carat este egal cu 0,20 grame. Deseori greutatea unui diamant este masurata in puncte. Un carat este egal cu 100 de puncte. Deci, un diamant de 0,75 carate are 75 de puncte.

Sa nu credeti ca atunci cand un diamant are mai multe carate este mai valoros. Aceasta poate fi adevarat, dar nu neaparat. Tineti cont ca pretul de vanzare al celor care comercializeaza diamante este dat de culoarea, claritatea si taietura lor, precum si de greutate. De multe ori pretuirea este subiectiva. Din acest motiv este important ca orice potential cumparator de diamante sa ia in considerare fiecare caracteristica in parte atunci cand alege un diamant.

Retineti ca alegerea unui diamant nu este o stiinta exacta.

Primul pas in alegerea unui diamant este selectia din multitudinea de forme existente. Briliantele rotunde sunt cele mai populare si sunt considerate drept forma ideala a unui diamant. E important sa nu se confunde forma cu taietura. O forma nu este neaparat mai buna decat alta. Pentru fiecare forma taietura poate varia de la ideala la slaba, ceea ce inseamna ca refractia si dispersia luminii vor varia in consecinta.

Pe langa toate aceste date mai adaugam faptul ca diamantul este piatra cu cea mai mare duritate pe scala Mohs, adica 10 si cea mai mare densitate 3,47-3,55. Toate aceste ultime informatii erau deja cunoscute de vechii indieni si erau prezentate pentru comerciantii de diamante in lucrari ca „Artha-Sastra” (300 i.Hr.) sau „Ratnapariska” si „Brihatsamhita” (400 d.Hr.)."

"Primul loc in care s-au gasit diamante este India. Acestea au fost extrase din pamant cu mai bine de 300 de ani inaintea erei noastre. Prima referire scrisa dateaza din anul 296 i. Hr. si face parte dintr-o insemnare budista, numita Anguttara Nikaya.

In India acelor vremuri diamantele erau asociate cu divinitatea, fiind folosite adesea la impodobirea icoanelor, si se credea de asemenea ca aduc noroc celui care le detine. Erau detinute de membrii diverselor caste in functie de culoare, doar imparatii avand dreptul de a detine diamante cu mai multe culori.

Diamantele indiene au fost appreciate si in Imperiul Roman, insa in Europa erei noastre acestea au disparut pentru mai bine de 1.000 de ani, din doua motive majore: crestinii nu le acceptau din pricina scopurilor pentru care erau folosite in India, iar arabii restrictionasera transportul intre Europa si India. Abia in Evul Mediu, batranului continent i-a fost dat sa vada din nou frumusetea acestor pietre pretioase. In jurul anului 1300 importul de diamante a cresut foarte mult, in special in Venetia, Bruges si Amsterdam.

Marimea nu conteaza

... Cel putin atunci cand vine vorba de diamante. Un diamant mare nu este neaparat si scump. Valorea unui dimant este determinata de patru indicatori: culoare, claritate, carate si taietara.

Cele mai rare sunt diamantele incolore, insa cele mai scumpe sunt cele cu nuanta roz, albastra sau verde. Cel mai des intalnite sunt diamantele galbene.

Claritatea unui dimant este data de puritatea materialului. Daca acesta contine impuritati in interior, in mod normal valoarea sa descreste, insa aceasta regula nu se mai aplica cu aceeasi strictete. Actuala tehnologie permite fabricarea de diamante artificiale, pure.

Caratele unui diamant sunt de fapt un sistem de marcare a greutatii acestui. Fiecare carata reprezinta 1/5 grame. Pentru diamantele mici, sub o carata exista un sistem de masurare bazat pe puncte, o carata fiind echivalentul a 100 de puncte.

Modalitatile de prelucrare ale unui diamante, sunt cele mai importante. Exista foarte multe modele in care acestea se poate prelucra si taia. Unele sunt clasice, folosite de sute de ani, in timp ce alte modele sunt create in fiecare an.

Diamantele sunt folosite in special pentru bijuterii: inele de logodna, cercei, pandantive, coliere si multe alte podoabe.

Cel mai scump diamant din lume este un diamant alb in forma de para, care a primit calificativul D, ceea ce il recomanda drept cel mai fin diamant din lume. Piatra pretioasa pura in valoare de 16 milioane $ apartine Casei Sotheby si are 108 K. "

Cateva forme consacrate de taiaturi pentru diamante: In ordine: printesa, rotund, inima, para, smarald, oval, stralucitor si preferatul meu: marchiz.

"Este bine sa faceti distinctie intre comertul cu diamante si comertul cu bijuterii cu diamante.

Toate caracteristicile pe care gemologii le inspecteaza la un diamant se fac in laborator, cu tehnica de lucru speciala si se refera in general la diamante folosite pentru tezaurizare.

In comertul cu bijuterii cu diamante este foarte greu de stabilit, de exemplu, culoarea reala a unui diamant dupa ce a fost montat. De asemeni incluziunile pe care un gemolog le vede la lumina speciala cu lupa x10 sunt foarte dificil de observat cu ochiul liber intr-o bijuterie.

O bijuterie cu diamant trebuie cumparata doar daca modelul vi se potriveste si doar daca diamantele probeaza principala calitate a unei pietre pretioase si anume stralucirea.

Nu uitati ca de multe ori o piatra sintetica poate fi mai alba decat un diamant natural, dar niciodata mai stralucitoare.

Stralucirea diamantului dainuie in timp datorita duritatii sale iar alaturi de culoare, poate influenta nobletea bijuteriei.

Serviciile post-cumparare sunt de asemeni un criteriu important in alegerea bijuteriei.

Evitati cumpararea bijuteriilor pretioase prin intermediari ce va ofera asa zise chilipiruri.

Ganditi-va ca acest gen de comert este bine reglementat in Romania iar pe plan internatonal exista o bursa a diamantelor ce face ca diferentele de pret sa nu fie semnificative. "

"Se spune ca diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei femei. Fie ca le porti, fie ca ti le doresti, exista cateva lucruri esentiale pe care trebuie sa le stii despre ele. Asa cum am mai spus deja primul criteriu de la care se pleaca in evaluarea unui diamant este reprezentat de greutatea acestuia, caratajul, in termeni de specialitate. Denumirea de carat vine de la cuvantul grecesc keration (care inseamna roscov) deoarece in perioada Antichitatii, samburii de roscov, uniformi dpdv al greutatii, erau folositi pentru cantarirea pietrelor pretioase.

Este importanta deosebirea dintre carat (ct) ca unitate de masura a pietrelor pretioase si Karat (K), unitate ce masoara gradul de finete a aliajelor din metale pretioase. De exemplu, aurul de 14 K contine 14 grame de aur pur la 24 parti de aliaj, tinand cont de faptul ca aurul de 24K este aurul pur.

Pretul unui diamant foarte mic de 0,02 - 0,03 carate poate varia de la cateva milioane de lei pana la cateva sute de dolari, in functie de calitatile respectivului diamant.

Procesul de slefuire determina in final stralucirea diamantelor, scanteierea acestora in culorile curcubeului, atunci cand lumina cade pe ele, altfel spus faimosul "foc al pietrei". Cea mai cunoscuta forma de taiere a pietrei este cea de briliant, varianta moderna a acestei taieturi fiind pusa la punct abia in 1919.

Denumirea de briliant se foloseste numai pentru diamantul natural, slefuit in acesta forma. In cazul in care aveam de-a face cu alte pietre pretioase taiate in acest mod, este necesara specificarea denumirii la care se adauga felul taieturii (safir taiat briliant, de exemplu)"

"Briliant" etse asadar un diamant slefuit in 56 de fete sau intr-un numar superior aceastuia.

Cel mai scump diamant din lume este un diamant alb in forma de para, care a primit calificativul D, ceea ce il recomanda drept cel mai fin diamant din lume. Piatra pretioasa pura in valoare de 16 milioane $ apartine Casei Sotheby si are 108 K. "

"Una dintre pietrele cele mai admirate, apartine de altfel unei familii care nu si-a ascuns niciodata pasiunea pentru frumusete si a refuzat, de-a lungul timpului, sa-si lase compania achizitionata de vreun gigant industrializat al luxului: Chopard.
Un gigantic diamant albastru, de aproape 10 carate, oval si cu „umeri“ triunghiulari, a fost evaluat recent la suma-record de 16,26 milioane dolari, adica peste 1,6 milioane dolari/carat. Pretul este un nou record, dupa ce casa de licitatii Sotheby’s reusise sa obtina in octombrie, la o licitatie din Hong Kong, 7,98 milioane dolari pentru un alt diamant albastru, de 6,04 carate, deci aproximativ 1,32 milioane/carat. Culoarea unica si extrem de rara provine de la prezenta borului in cristalul de carbon, piatra fiind una dintre foarte putinele diamante colorate din lume care isi pastreaza o claritate perfecta. Fiind singurul gaz cu masa atomica mai mica decat carbonul (in afara de hidrogen si heliu, care sunt incolore), prezenta borului in cristal nu este vizibila ca si cea a impuritatilor."

"Nu doar diamantele sunt insa pietre menite sa rupa inimile bijutierilor. Intr-un top Forbes al bijuteriilor (World's ultimate Jewels), a doua pozitie (in ierarhia pietrelor pretioase deosebite) este ocupata de un rubin gigant si perfect de la Garrard, "Heart of the Kingdom", de nu mai putin de 40,63 carate. rubinul este estimat la suma-record de 14 milioane dolari, facand sa paleasca multe dintre diamantele celebre. Pretul pietrei este compus din analizarea celor patru C - claritate, culoare, carate si "croiala" (taietura). Chiar daca in lume exista mai multe rubine decat diamante, un rubin de dimensiuni mari si de culoarea unui Pinot Noir profund este aproape imposibil de gasit. De altfel, pentru cei care ar pune la indoiala valoarea incredibila a pietrei cu forma de inima, exista nu unul, ci doua certificate semnate de experti elvetieni care confirma raritatea rubinului."

Asadar:


RUBINUL


"Rubinul este varietatea rosie de corindon ce variaza de la carmin la rosu inchis, trecand prin purpuriu.
Corindonul este un oxid natural de Aluminiu, foarte dur, divers colorat ale cărui varietăţi transparente sunt folosite ca pietre preţioase.

Corindonul poate avea următoarele nuanţe: albastru, galben şi uneori roşu. Una din formele acestui mineral în nuanţe de roşu este rubinul.

Pe scara Mohs a durităţii corindonul are duritatea 9 (diamantul având cea mai mare duritate- 10) şi testele au demonstrat că poate zgâria orice alt material.

Numele de rubin vine din latina unde ruber, rubens, rubellus inseamna rosu. Ramane prin excelenta piatra Orientului, ocupand un loc insemnat in comorile maharajahilor si ale pagodelor. Piatra neslefuita pare mata si "grasa", în timp ce cea slefuita are aproape stralucirea diamantului.

Rubinele care depasesc 10 carate, sunt dintre cele mai rare din lume, iar cele mai frumoase rubine vin din minele din Birmania si Thailanda (pentru ca acestea au o usoara tenta maronie). Cea mai buna calitate insa, o are rubinul de culoarea sângelui de porumbel (rosu curat, cu o tendinta de albastru)."

"Se găseşte: pretutindeni in lume, dar cele mai frumoase exemplare provin din Afghanistan, Pakistan, Myanmar, Sri Lanka, Madagascar, Viet Nam, India. Cele maronii provin din Tailanda, cele mai închise la culoare provin din Australia, India, Rusia. Rubinul a fost extrem de apreciat încă din antichitate când pietrele foarte valoroase purtau nume proprii. Cele mai vechi mărturii scrise menţionează o mină de rubine în Myanmar (fosta Birmania) de unde şi astăzi se extrag rubine de foarte bună calitate.

In tipuri stravechi era considerat ca piatra a puterii divine, a vietii, a dragostei clocotitoare, tamaduitoare de boli, datatoare de forta, inteligenta si de noroc celor nascuti in luna iulie sau in ziua de marti. Era apreciat ca fiind cea mai pretioasa dintre cele 12 pietre facute de Dumnezeu, fiind plasat de Aaron pe chivotul Domnului. (vezi Indiana Jones eps.1) Acest loc de frunte ii este dat rubinului si in sanscrita (ratnaraj = rege al pietrelor pretioase si ratnanayaka = primul dintre pietrele pretioase)."

Rubine celebre:

Garrard - Rubinul Inima Regatului : 14 mil. dolari
Acest rubin Burma de 40,63 carate, montat pe un colier de diamante de 155 carate ocupa locul de onoare in colectia bijutierului britanic (Garrard). Colierul de diamante poate fi oricand transformat intr-o tiara. Piatra vine la pachet cu doua rapoarte ale unor laboratoare elvetiene independente care ii atesta raritatea.

"Rubinele mari sunt la fel de rare ca diamantele. Cel mai mare rubin slefuit cântareste circa 400 carate (ct) si a fost gasit în Burma si taiat în 3 parti.

Exemple de pietre mari, de o frumusete deosebita, sunt: rubinul Eduard, care neslefuit a avut 167 ct., si care se afla la British Museum; Rooser Reeves, 138,7 ct., care se afla la Smithsonian Institution din Washington; si rubinul Long, de 100 ct., care se afla la American Museum of Natural History din New York.

Calităţi metafizice ale rubinului

- Puternic rol protector, protejează împotriva atacurilor psihice negative.
- Măreşte curajul, dragostea, încrederea, vitalitatea, puterea, capacitatea de conducere, entuziasmul, generozitatea, optimismul, inspirata, energia, sensibilitatea.
- Ajuta la trecerea peste obstacole si in luarea deciziilor.
- Aduce bunăstare, putere, bucurie, prosperitate, fericire, dragoste


Înca de la începutul secolului XX s-au facut imitatii de rubin, care seamana, din punct de vedere al calitatilor chimice, fizice si mai ales optice, cu cele naturale. Imitatiile se recunosc dupa impuritati si prin faptul ca, spre deosebire de cele naturale, dau o
culoare viloet într-o tratare cu ultrascurte."