Insemnele Distinctiei

Sunt convins ca exista persoane percepute ca distinse si la sate, si in caminele culturale, si in salile de bingo, si la stana, si in lumea de sub pod, si printre cei care colecteaza gunoiul. Pana la noi nu a razbatut numele niciunuia dine ei...cine stie poate domnul Prigoana, insa ma indoiesc ca cineva l-ar putea confunda pe el cu un om distins.

Spui insa Balacescu-Stolnici, Neagu Djuvaraa, Alexandru Paleologu, Dinu Giurescu, dar spui de fapt de patru ori distinctie.

Nu numai pentru ca apartin unei elite, nu numai pentru ca sunt cultivati si nu numai pentru ca au o demnitate deosebita, ci si din cauza "accesoriilor" care ne fac cu ochiul ici si colo, si care ne consolideaza o parere spontana..

O mica perla in acul cravatei, un inel cu rubin, taietura costumului, stiloul si ...nu pot trece mai departe aici fara a aminti de bastonul cu maner placat cu sidef negru si cu inel gros aurit pe care Conu' Alecu il purta cu multa mandrie si pe care domnia sa l-ar fi indoit cu multa placere pe spinarea celui care si-a permis sa ii puna in balanta imaginea la care a trudit atata alaturi de cea a unui zdrenturos oarescare..

Urmaresc cu interes subiectul, dar are un iz de Rodica Ojog Brasoveanu....

Am mari suspiciuni in legatura cu asta..pentru ca daca ar fi intr-adevar asa, ai sti ca aici, la acest punct al discutiei, am gasit deja o solutie satisfacatoare pentru toti participantii onesti la dialog in legatura cu distinctia. Am ajuns acum la faza in care discutam despre insemnele ei..

Nu era vorba despre ce au facut comunisti cu distinsii, si nici despre cat de disitinsi au ramas ei dupa tratamentul aplicat: Era vorba despre afirmatia, grabita si iresponsabila a unui user care spunea nici mai mult nici mai putin ca o uniforma nu transmite niciun simbol, ca efectul ei asupra cuiva este nul. Cat de demni au ramas acesti oameni dincolo de gratii e alta discutie...ca si felul in care gardienii le-au perceput demnitatea si nu distinctia, si care nu a fost nici pe departe asa cum il relatezi tu..

Nu era vorba despre masoni. Unde, apropo iar esti in eroare grava: insemnele masonice sunt universale si transced chiar si curentele alternative care coexista in acest moment pe glob. Fiecare loja are doar o sigla proprie si atat...De fapt un prapur pe care multi il copiaza si pe actele oficiale ale lojii respective. Atat.

Logica bunului simt ne invata sa cautam distinctia in interiorul omului si sa nu ne lasam pacaliti de exterior.

Bunul simt nu ne invata nicidecum asa ceva.

Atunci cand el are un minim de educatie, chiar dimpotriva el ne invata sa nu neglijam niciunul din aspectele exterioare a unei persoane pe care dorim sa o etichetam.

Nu logica bunului simt, bunul simt nici nu are asa ceva: el exclude logica si propune in schimb o reactie imediata, una nepreparata anterior din calcule meschine; o reactie spontana si naturala...
Deci nu bunul simt ne invata asta, ci mai degraba nevoia noastra interioara de a gasi un corespondent pe masura asteptarilor noastre in fiecare nou interlocutor..

Si mai cred ca multa lume confunda sau asociaza distinctia cu rafinamentul.

In sfarsit aici suntem perfect de acord...Acum poate ca ai sa iti explici mai bine reactia mea atunci cand cineva a pus cu nonsalanta si nesabuinta semnul egal intre cele doua..

Orice loja masonica are insemne distincte iar membrii care fac parte din ea se folosesc de aceste insemne.

De fapt este vorba de nevoia umanilor de a apartine unei familii, unui trib, unei structuri comune de gandire si actiune. Insemnele reprezinta marcajul fiecarui individ, care vrea sa spuna ceva prin faptul ca tine de o anumita organizatie.

Oare toti membrii lojelor masonice sunt intradevar persoane distinse?

Nici pe departe, pana la urma masonii sunt si ei oameni.

Logica bunului simt ne invata sa cautam distinctia in interiorul omului si sa nu ne lasam pacaliti de exterior.

Si mai cred ca multa lume confunda sau asociaza distinctia cu rafinamentul.
Rafinamentul se bazeaza pe simtul estetic, o parte din acest simt al frumosului si armoniei se capata, sau nu, la nastere ... iar cealalta parte complementara se obtine prin educatie.

Corect.

Cred ca s-a strecurat o eroare ... e vorba de Balaceanu-Stolnici nu Balacescu-Stolnici, personaj aristocratic, neurolog de renume dar care are o biografie destul de dicutabila.

Asa este intru-totul.

M-am gandit la Horia Nestorescu Balcesti si la Balaceanu Stollnici in acelasi timp. Scuze.

Ce legatura are acest raspuns cu intrebarea pusa de mine si pe care o reiau aici:
Orice loja masonica are insemne distincte iar membrii care fac parte din ea se folosesc de aceste insemne.
Oare toti membrii lojelor masonice sunt intradevar persoane distinse?... tinind cont de faptul ca ei poarta totusi niste insemne.

Legatura este ca membrii unei loji masonice nu se folosesc de insemnele ei particulare, ci numai luminile acelei loji fac uz de ele in realatia cu Marea Loja, sau cu celelalte loji.

Masonii folosesc in relatiile dintre ei si in relatiile dintre ei si profani cam aceleasi insemne, si asta nu ii promoveaza automat intr-o categorie distinsa.

Si la masoni, ca si la celelalte categorii insemnele intregesc si anunta ceva care se presupune ca exista deja. Cand acel ceva lipseste atunci e posibil sa avem de a face cu un farsor sau cu un impostor.

In lipsa insemnelor sigur nu avem de a face cu un om distins in adevaratul sens al cuvantului nici la masoni, nici aiurea.

Din punctul dumneavoastra de vedere cele 3 doamne mentionate au emanat/emana distinctie sau doar le putem incadra intr-un tipar al elegantei si rafinamentului, si atat?

Fara indoiala ca DA.

Am unele retineri in legatura doamna Mociornita pe care nu am avut ocazia sa o analizez indeajuns, dar ele sunt formale si nu de esenta.


Sa ne reantoarcem acum la insemnele distinctiei..ne bate lumea obrazul...si pe buna dreptate.

INELUL (partea I)


Inelul a aparut ca un simbol al unui legamînt, al unui juramînt sfînt sau al unui destin asociat, numai asa se poate explica existenta inelului de logodna, care leaga, dar în acelasi timp si izoleaza, amintind de relatia stapîn-sclav.

Inelul, brãtara, colierul, pentru cã formeazã un cerc complet, reprezintã toate o unire, o legãturã foarte serioasã; la incoronare de pilda, arhiepiscopul îi punea regelui pe deget un inel, simbol al demnităţii regale, al credinţei catolice, dar şi al mariajului cu Dumnezeu.

Inelul fixat la gheara soimului demonstreaza ca, de acum, aceasta pasare va vîna numai pentru stapînul ei, asa cum inelul pus de abate pe degetul tinerei calugarite ilustreaza ca aceasta a intrat, liber consfintit, în slujba Domnului.

Dintr-un studiu publicat de Academia de inscriptii din Franta aflam ca romanii, cu mult înaintea erei noastre, purtau inele din fier, fiind conferite drept distinctii, pentru ca, mai tîrziu, sa se introduca inelul din aur, ca un simbol al functiei oficiale.

Astfel, inelele din aur puteau fi purtate de ambasadori, de senatori si de functionarii de rang egal cu ei. Pîna în epoca imperiala, cei din popor nu aveau dreptul sa poarte decît inele din fier. În secolul al III-lea î. Chr. aveau dreptul de a purta inele de aur toti cavalerii si persoanele cu merite deosebite, iar la sfîrsitul perioadei republicane alte categorii sociale au capatat acest drept.

Din secolul al III-lea d.Chr., toti oamenii liberi puteau purta inele de aur, fiind lipsiti de acest drept numai sclavii, care puteau avea numai inele de fier.

Fiecare etapa din istoria purtarii inelului de aur are normele ei specifice. Astfel, împaratul Tiberiu, în anul 23 d. Chr., a exclus de la dreptul de a purta inel de aur pe cei condamnati pentru fapte grave, pe cei scosi din rîndul cavalerilor si pe cei... ce-si vindeau sau amanetau inelul!

În zilele de doliu public se purtau inele de fier. Acuzatii, cînd se înfatisau la judecata, erau obligati sa-si scoata inelele. Si, pentru a vedea cîta importanta se acorda acestei podoabe, este semnificativ si faptul ca, la banchete, participantii erau obligati sa înmîneze inelele lor organizatorului, care le înapoia dupa aceea.

În afara de inelul oficial de aur, romanii mai purtau un inel cu valoare simbolica: inelul-pecete, pe care îl aveau la început numai împaratii. În ruinele Pompeiului s-au gasit mai multe inele-sigilii, iar la Muzeul arheologic din Florenta se afla expus un frumos inel de aur, cu o agata neagra, gasit la Roma, pe locul unde a fost Mausoleul lui Augustus. Directorul muzeului este de parere ca inelul a apartinut împaratului si ca imaginea femeii de pe el ar putea fi portretul Attiei, mama lui August.

Romanii obisnuiau sa-si împodobeasca inelele cu pietre pretioase pe care erau sapate diferite simboluri si le purtau la mîna si la degetul care le placea cel mai mult.

Pietrele folosite aveau la randul lor o simbolistica foarte aparte. Diamantul montat intr-un inel de logodna simboliza recunoasterea puritatii fecioarei, safirul era semnul fidelitatii reciproce, rubinul facea referire in Grecia Antica la culoarea singelui celor doi logodnici, care se va tranforma intr-o singura culoare comuna, aceea a noii fiinte spirituale, care se naste prin casatorie.

INELUL (partea II)


Inelul de logodna este un obiect-simbol cu o vechime remarcabila si care a marcat momentul care precede casatoria inca din antichitate. Toata simbolistica acestui obiect se lega atat de latura sociala, devenind un semn distinctiv pentru viitoarele sotii, cat si de spatiul magic, in care inelul oferit de barbat si acceptat de viitoarea sotie devenea simbolul unirii lor pe viata.


O legenda superba ne povesteste despre Gyges, regele semilegendar al Libiei (680-652 î. Chr.). Se spune ca el poseda un inel magic, care îl ajuta sa se faca nevazut. Inelul îsi manifesta puterea magica numai atunci cînd piatra sa era îndreptata înspre interiorul palmei, ceea ce însemna ca adevarata sa putere se afla în interiorul nostru, iar invizibilitatea pe care acesta o daruia, reprezenta, de fapt, retragerea noastra din lumea exterioara pentru a regasi învatamintele esentiale, provenite din lumea interioara.

Pentru nibelungi, piticii din mitologia scandinava, inelul reprezenta însasi puterea lor, cu ajutorul careia produceau aur prin magie. El le-a fost smuls, cu vîrful lancei, de catre divinitatea Wotan. Mai tîrziu, Siegfried si Brunhilda, zeita luptei din mitologia scandinava, au aruncat inelul în Rin, ca semn al renuntarii la hegemonie, pentru a înlatura nefericirea din lume si a o înlocui cu puterea izvorîta din dragoste.

Nu pot termina acest sir de consideratii fara sa amintesc de celebrul Durbatuluk, nepretuitul inel al inelelor, cel care duce simbolistica pana la apoteotic si a carui poveste este azi atat de cunoscuta incat orice comentariu ar fi deprisos.


Povestea contine un amalgam de texte in care nu mai stiu care imi apartin, sau mai exact ce parti nu imi apartin: considerati asadar totul ca fiind un citat.

Ce insemne gasesti la un calugar budist, spre exemplu?

Dar eu nu il gasesc deloc distins.

Sacru, sacerdot, ezoteric, misterios si intelept, unul care fara doar si poate impune respect si ...cam atat.
In casta sa distinctia nici nu exista; ea este inlocuita de ierarhie pentru ca in budism exista alte criterii de functionare.

sigur Domnule Dude..in nici un caz nu doresc sa deranjez  ... desi sunt doar un pitic roz  care din cand in cand ma plimb cu avionul si exersez arta conversatiei, voi face eforturi sa raman ON topic


Dar dumneavoastra nu ati parasit niciodata topicul.
Fiecare nou material are nevoie de comentarii, asa ca orice discutie pe marginea unei teme on topic este ea insasi on topic.

Fascinant atat articolul cat si subiectul peste care, trebuie sa recunosc ca am trecut mult prea usor in cautarile mele.

Sigur ca butonii, aceste insemne discrete, au la randul lor efecte uriase atunci cand vine vorba de distinctie. Daca stau sa ma gandesc bine ei sunt chiar piatra care urneste o intreaga rostogolire pentru ca ei impun un anume fel de camasa, care la randul ei reclama obligatoriu un sacou sau o haina, care la randul ei cheama dupa ea restul costumului, care la randul lor solicita pantofi pe masura...Ma surprind intelegand toate astea abia acum...

Am vazut ca te-au deranjat afirmatiile mele in legatura cu calugarul budist si tocmai de aceea vreau sa iti atrag atentia din capul locului ca punctul tau de vedere este puternic contaminat de religiozitatea ta. Sa te gandesti la asta, si dupa aceea inca o data si la distinctie.

Acum, despre elitele alea (vad ca pe cei mai multi simpla numire a lor i-a iritat) as vrea sa spun ca niciuna nu m-a impresionat deosebit.

Am fost in cele mai inalte sfere ale masoneriei romane in trei "legislaturi" diferite, am fost in cele mai influente cercuri de afaceri din zona guvernamentala, dar si in altele mai mici. Nicaieri nu am gasit distinctie decat ocazional, iar insemnele erau in cea mai mare parte mimate. (sa nu se inteleaga de aici ca am detinut functii sau demnitati; am fost doar prezent acolo)

Am ajuns insa recent si intr-un altfel de mediu si aici am constatat ca distinctia are o valoare deosebita si ca ea nu poate exista in afara insemnelor ei.

Acest mediu m-a fascinat si m-a ajutat sa reevaluez valoarea unor intamplari din trecut pe care trebuie sa recunosc ca la-am inteles gresit la vremea lor pentru ca am crezut la fel ca tine ca distinctia nu este decat o fanfaronada.

Budistul de care am vorbit nu intruneste insusirile distinctiei. Putini clerici pot ajunge la ea. Intelepciunea, respectul, sacralul nu pot constitui in cazul preotului antecedente care sa ii sustina pretentiile la distinctie. Religia este puternic contestata in lume in chiar esenta ei zilele astea, ori un mediu in care incertitudinea este prezenta este la randul sau un mediu incert. Tot mai multe glasuri acuza religia de sarlatanerie. Distinctia nu se amesteca cu asa ceva.

Masoneria in schimb reprezinta, cel putin la nivel declarativ, o organizatie deschisa care admite in randul ei multe categorii de oameni intre care se pot strecura cu usurinta si oameni cu adevarat distinsi. Nu fac apologia ei aici ci doar constat.

Chestia cu stilourile de zeci de mii de dolari si cu alte aceesorii asemenea, scuzati-ma dar e o mare prostie

Asa este..pentru cei mai multi. Eu insa am ales sa fiu un astfel de prost. Am deja un stilou Mont Blanc 147 Le Grand Traveller dimpreuna cu pixul care ii este frate (tot Le Grand) si strang bani pentru un Humbolt care m-a cucerit (circa 5000 de euro). Nu urmaresc sa imi "sparg" prietenii cu asa ceva ci o fac numai pentru mine. Am un mare respect pentru autenticitate, unicitate si pentru arta. Simt cum personalitatea mea are nevoie de un obiect ca asta pentru a putea sa isi continue desavarsirea. In mediul ala care m-a fascinat si despre care ti-am vorbit nu obiectul este important ci atitudinea ta fata de el. Acolo, insasi faptul ca am ales sa fac sacrificiul de a imi achizitiona un astfel de stilou in loc sa imi ofer o saptamana de vis in Tahiti are semnificatia lui si ea este bine receptata si inteleasa. Pentru ca acel mediu are resursele si limpezimea necesare sa priceapa astfel de gesturi si sa le dea valoarea cuvenita.

Nu castig bani cu o usurinta nemaipomenita...

Tu crezi ca eu as reusi sa "sparg" pe cineva de pa aici prin faptul ca mi-am luat un Humbolt ?? Ca am un inel ce imi atesta gradul 20 in Ordinul Masonic ??

In fata ignorantei toate insemnele astea palesc si ce e inca si mai rau se transforma in altceva, in ceva urat. Aici sau aiurea cei mai multi ar spune ori ca sunt nebun, ori ca nu vreau decat sa ma dau mare..Prea putini ar intelege si nici aceia pe deplin.

Deci tu zici ca distinctia nu are legatura nici cu sacrul, nici cu intelepciunea, si nici cu respectul, devreme ce precizezi ca pe un om ce are doar aceste calitati, nu-l gasesti deloc distins... Ii lipsesc accesoriile...

Nu am spus nicaieri asa ceva. Au mare legatura insa pot exista la fel de bine si independent sau in alte asociatii care exclud distinctia. Cazul proetului budist si al mediului clerical (cu minime exceptii) sunt exemple bune pentru asa ceva.

Si totusi, draga The Dude, eu stiu ca sunt cercuri unde intelepciunea, sacrul, inaltarea sufleteasa a omului, sunt semne ale distinctiei, si tot in acele cercuri, butonii si stilourile de argint si aur sunt simple tinichele, iar cei ce le poarta, zornaie mult... Desigur in cercul tau este exact invers, daca am inteles eu bine...

Cercul de care spui in prima parte a frazei nu ma intereseaza catusi de putin. El este extrem de larg si nu i-ar fi greu nimanui sa intre in el..poate "intelepciunea" sa tina de o parte pe cativa. Ma indoiesc iarasi ca un intelept nu ar aprecia butonii, stilourile de argint si aur..

Mediul de care ti-am vorbit nu m-a acceptat in totalitate, probabil ca pe buna dreptate...Nu e nici pe departe unul accesibil oricui si e un mare favor pentru tine si pentru cei care citesc acest topic insasi faptul ca eu il anunt aici si ca in felul asta mai multa lume afla de existenta lui.

Sa nu se inteleaga ca as avea ceva impotriva unei vestimentatii decente, a unor accesorii utile (cum ar fi ceasul, pixul, creionul, stiloul etc) Dar sa nu exageram

...sau cu alte cuvinte o invitatie la reantoarcere in turma. In masa amorfa de cetateni gri..Asa cum ne vrea si religia o gloata comuna, turma de oi a pastorului, care sa foloseasca ceasul numai pentru a fi la curent cu ora, pixul numai pentru a completa hartoage si stiloul pentru a semna decalaratii sau petitii...asta dupa ce cu atata elocinta ne-ai citat parerea DEX-ului despre defintia distinctiei.

Nu mersi prietene...prefer sa raman aspirantul care bate la usa unei elite mai degraba decat un anonim searbad; nu din infatuare ci din ratiune. Mi-a ramas prea putin timp pe lumea asta ca sa mai imi pot permite sa il irosesc cu tot felul de fraieri. Imi trebuiesc oameni de o anumita factura ca sa pot sa imi rezolv dilemele inainte de a pleca.

Fi fericit ca te tin la curent cu demersul meu: ai numai de castigat

Draga The Dude, iarta-mi glumele proaste, dar ... tu chiar vorbesti serios?!

Sunt la fel de serios ca un atac de cord my friend....

Aici e vorba de gusturi, iar gusturile nu se discuta, cum se spune...

...si se mai spune "dar se educa". "Credinta" mea in insemnele distinctiei nu poate contamina nimic. Ea poate cel mult afecta ceva. Am pus cuvantul intre ghilimele pentru ca atunci cand vorbim de distinctie el este folosit in exces. Cand vorbim de religie termenul poate contamina mintile mai slab echipate si le poate chiar imbolnavi grav. S-a si intamplat si se si intampla destul de frecvent asta. In psihiatrie, boala a capatat chiar si un nume special: "Delir Mistic".

Totusi da-mi voie sa fac precizarea ca nu religiozitatea cat credinta, ma "contamineaza"

Aaa aa...Nu pot sa-ti dau voie la asa ceva. Eu receptez imaginea ta de partea astalalta a monitorului, si crede-ma de aici asa arata.

Din pacate nu suntem niciodata ceea ce ne dorim sa fim, ci ceea ce suntem perceputi ca suntem.

Dar acelasi lucru este valabil si pentru tine... Nu-ti dai seama?!!!

Nope...ca si in cazul tau am despre discursul meu insemne clare care imi confirma ca nu am alunecat in vreun exces. Mediul mi-le transmite permanent printr-un fel de feed-back de care eu unul tin intotdeauna seama.

Insemnele tale venite ca raspuns ce iti spun ???

Iar in chestia cu masoni, fara suparare, si este doar o opinie personala, inca eu nu am vazut mason distins cu adevarat...

Si totusi ei exista. Am amintit aici de Alexandru Paleologu, dar se poate spune si despre un Cuza, un Kogalniceanu, un Balcescu, un Iorga..si inca de atatia altii.

Nu este insa mai putin adevarat ca lumea masonica romaneasca de azi se afla intr-un mare declin si ca ea se afla intr-o mare criza de personaje verticale si/sau distinse.

Faptul ca se imbraca in costume (majoritatea inchise la culore, si au un aer sobru si afectat), faptul ca si-au creat tot felul de semne si simboluri etc. pe mine nu ma pot pacali ca ar fi si cu adevarat distinsi...Ei sunt doar niste oameni care fac parte dintr-o grupare, atat si nimic mai mult...

Nici nu si-au propus sa pacaleasca pe cineva, dar sunt perfect de acord cu a doua afirmatie..O grupare si nimic mai mult. O grupare unde distinctia se regaseste doar accidental, cum am mai afirmat deja.

Dar am precizat ca in interiorul unei grupari, unui mediu, distinctia tine de conventia acelui mediu...

Noi am dezbatut asta aici mai inainte si am ajuns la concluzia ca ar exista si un altfel de distinctie care transcede convenientele stabilite intr-un grup sau in altul. Incercam tocmai sa ii stabilim insemnele care o anunta si care o identifica..

Este o banala conventie, atata tot...

Iar afirmatia ta o mare eroare. Conventia nu poate fi niciodata banala..Am discutat si despre asta pe alte topicuri si am concluzionat tot acolo ca semantica si semiotica se ocupa cel mai bine de conventie spre exemplu, atunci cand, intre altele, ne ajuta sa comunicam..

Iata, noi doi convenim ca de maine, daca nu purtam sabie cu ciucure si cu mai nu stiu ce brizbizuri pe ea, nu putem trece drept distinsi...

Probabil ca de asta ai si cazut in capcana de a o considera "banala". "Conventia" noastra nu ar avea nicio valoare..Iarasi am pus termenul in ghilimele pentru ca l-ai utilizat gresit. In exemplul dat de tine nu e vorba de o conventie ci de o simpla intelegere. In sensul cel mai strict (DEX) tu ai avea dreptate, insa nu sta in puterea noastra sa impunem vreun insemn al distinctiei si numai sa ne pliem pe cele existente.

Case de moda cu mare traditie incearca de ani buni de zile sa impuna noi insemne de pe pozitii confirmate si justificate, fara insa prea mare succes..

Crezi ca am reusi noi doi acolo unde ei au dat chix ????

Putem da chiar o definitie in acest sens: tot ce ne fascineaza este distins... Problema este ca nu pe toti ne fascineaza aceleasi lucruri... Asta incercam sa zic...

Exemplul cel mai clar de sofism: Nu tot ce ne fascineaza este automat distins. Premiza e falsa, restul judecatii corecte, insa rezultatul ei facut pe un fundament fals ii anuleaza corectitudinea.

Evident, tu nu esti fascinat de mediul budist ci de cel masonic.

Ba dimpotriva ...De unde ai scos-o ???

Ma fascineaza amandoua in egala masura si in moduri diferite..Intre diferentele pe care le fac unul are distinctie occazional, altul nu are aprioric.

Eu presonal nu sunt fascinat de nici unul din cele doua...

Problema ta...Am vrut sa zic parerea ta, dar subconstientul meu a formulat mai bine..Ramane asa !!

Cum de altfel si putini masoni pot ajunge la ce poate un cleric...

Ai fi surprins sa afli cati preoti s-au alaturat Ordinului, mai ales la inceputurile lui, dar si imediat dupa reaprinderea luminilor.

Ce ii lipseste?! Cumva accesoriile sau imi scapa mie ceva?! Nu are tot doua maini si doua picioare in rest?

Exact: accesoriile. Si papuasul, si pigmeiul si eschimosul au cu totii acelasi numar de maini si de picioare si totusi...

De ce avem mereu un sentiment de superioritate in raport cu ei ???
Sau poate tu nu il ai ???

De ce curtea regelui Frantei era atat de diferita fata de cei care locuiau curtea miracolelor de pilda ???
Nu cumva accesoriile celor de la curte ii faceau diferiti, nu cumva ele alaturi de purtarile lor alese ii faceau pe ei "nobili" si pe ceilalti "prostime" ???

Acum tu poti avea parerile tale despre aceasta clasa care a perpetuat cumva si dupa revolutia franceza, insa ea va continua sa fie ceea ce este indiferent de parerile tale. Iar daca parerile tale te indeparteaza de o clasa care a influentat profund chiar evolutia omenirii atunci ai datoria sa faci ceva in legatura cu ele..

"Religia este puternic contestata in lume in chiar esenta ei zilele astea, ori un mediu in care incertitudinea este prezenta este la randul sau un mediu incert."

Nu, aici faci o mare greseala si confuzie...

Ba deloc prietene.
Stiu ca sunt vesti cutremuratoare pentru tine, insa eu le am "din strada", adica din locul in care ele iau nastere sau mai bine zis din locul in care se intampla lucrurile.
Calatoresc enorm de vreo doi ani incoace..Am zapacit punctele cardinale si am informatii care coincid de peste tot in povestea asta.

Masoni nu au nimic cu asta te asigur.
Masoni ignora biserica, biserica in schimb lupta cu Ordinul prin toate mijloacele pentru ca vede in el un posibil concurent.
Nu vreau sa mai discut despre asta aici; ar insemna sa atac biserica si sa fac exact ce am zis ca noi nu facem.

De asta politicienii sunt distinsi cand semneaza cu stilouri Mont Blanc?!

Nu sunt.

Ei doar maimutaresc un gest pe care l-au surprins la adevaratii oameni distinsi cu care au venit in contact intr-o situatie sau in alta.

Domnule banii tai, gusturile tale... Inseamna ca esti fericit cand iti poti satisface poftele.

Nope...Am alte standarde pentru fericire, si cred ca viata nu apartine celor ce pot ci celor ce vor.
Mai cred ca orice dorinta realizata e un inger cazut, si ca e mai bine sa privesti la vitrina decat sa cumperi.

Daca vrei putem discuta despre astea intr-un topic sui generis.

Achizitia stiloului ala intra in alta sfera a preocuparilor mele, alta decat cea a fericirii...probabil in cea a necesitatii, sau in alta ce tine de ego....

Autenticitate, unicitate si arta gasesti si la un cioban in varf de munte cand isi face un fluier sa cante la mioare. Spune-mi te rog un stilou din acela Mont Blanc, este mai valoros decat un fluier facut de un cioban pasionat de munca lui? Prin ce este mai valoros concret?

Ciobanul din varful muntelui, in cel mai fericit dintre cazuri practica o arta naiva. Una lipsita prin definitie de calitate, traditie si cultura.
O arta naiva surprinde si cucereste prin spontaneitatea si prin naturaletea ei si nicidecum prin valoarea ei.
Nu zic ca n-ar avea valoare, insa nu valoarea ne impresioneaza la ea.

Stiloul de care iti vorbesc insa reprezinta arta...
Materialele folosite, simbolurile utilizate, temele sugerate la editiile limitate, tehnologia inglobata..E greu de spus cu exactitate ce.

Termini de ascultat Primavara lui Vivaldi si cineva iti cere sa ii explici ce ai simtit ascultand-o..
Sigur nimeni nu face o asemena neghiobie si totusi in cazul stiloului, sau a altor obiecte de arta facem asa ceva.

Fiecare intelege mesajul stiloului asa cum poate, nu asa cum ar vrea, iar cei mai multi aleg sa nici nu isi bata capul cu asa ceva.

Si ar mai fi ceva: mesajul ciobanului poate fi receptat ca artistic de catre posesorul stiloului..poate de el mai bine decat de oricine altcineva..
Dar oare poate ciobanu' descifra mesajul stiloului ??? Mai mult ca sigur nu !!
El abia incerca sa afle ce e cu sofranu' daca e sa dam crezare unui vechi proverb romanesc.

"In mediul ala care m-a fascinat si despre care ti-am vorbit nu obiectul este important ci atitudinea ta fata de el."

Cum vine asta, nu inteleg? Deci daca nu obiectul e important, tu pe ce arunci mii de euro?

Nu le arunc.
Atitudinea mea poate fi inteleasa astfel:
Fiecare din noi cumparam lucruri pentru a ne satisface nevoile personale.
Cumparam salam, masline, compot, chifle si o seama intreaga de alte lucruri pentru a ne rezolva probleme de ordin trupesc.

Cumparam cu utilitate.

Dar cumparam si altfel de lucruri: tablouri, statuete, cercei, ceasuri, reviste glamour..si pe astea le luam pentru a ne satisface cu totul altfel de nevoi.

Ca vem si din astea destule.

Unul care cheltuieste un purcoi de bani pe un simbol, poate fi inteles ca un nebun, dar poate fi inteles si ca o persoana gata sa faca oricand sacrificii in detrimentul lucrurilor utile si in favoarea celor spirituale. Numai un astfel de om poate fi capabil de un gest suprem.

Crezi ca gestul eroului de la Mraton ar mai fi fost posibil daca in inima acelui om nu ar fi existat deja o dimensiune care sa ii permita sacrificiul de la ceva ??..pana la urma de la orice ??

Wow.. stiu eu... De cine este receptata si inteleasa bine? De sotia si copiii tai? Si cum le zici: "dragilor nu mai mergem in Tahiti unde am putea sa ne petrecem o saptamana de vis impreuna, ci imi voi cumpara un stilou cu banii de excursie"...?!!!

Familia mea ma va intelege corect pentru ca ea este familia mea. In familia mea toti vor intelege exact de ce am facut asta, pentru ca ei sunt ai mei dupa cum eu sunt al lor. Nu va ramane nimeni fara excursie pentru ca banii de stilou nu vor insemna restrictii pentru ei. Vor fi numai din FSN-urile proprii.

Avem mare grija unii de altii in familia mea, in niciun caz nu as lua ceva ce li se cuvine ca sa imi satisfac eu vreo toana.

Interesant este faptul ca cica, spun gurile rele nu eu, in masonerie nu poti intra daca nu esti credincios si nu crezi in Dumnezeu, indiferent in care, dar sa crezi intr-unul... Evident tot la modul declarativ... Si atunci cum de clericii nu sunt "distinsi", devreme ce si ei cred in Dumnezeu, unii chiar numai la modul declarativ, e adevarat....

Pentru ca asa cum am mai zis nici unii nici altii nu sunt prin definitie distinsi. Masonii pot fi ocazional distinsi iar clericii niciodata prin insasi esenta misiunii lor. Ei nu se limiteaza la a crede ci ei propavaduiesc..Ei au transformat religia in meserie, au inventat dogma, impunerile, amenintarile cu viata de apoi.

Ei s-au substituit divinitatii pe pamant.

Da, masoni trebuie sa creada in existenta unei fiinte supreme oricare ar fi ea.
Nu, ei nu propavaduiesc nimic.

Pai conform DEX-ului, daca am un inel de 14K cu echer si compas pe el, costum si cravata, pot trece distins... Asa este?!

Nicidecum..O ramura de accacia, un inel din aur cu o piatra neagra cu 20 de fatete sau cu o piatra rombica de ametist, corelate cu un costum de calitate si un comportament civilizat, rafinat si elegant pot face din cineva o persoana distinsa…si daca acel cineva este mason.

Nu am inteles inca despre ce elita vorbesti... Poate precizezi mai multe despre ea...

Nu are legatura cu masoneria, cu mediul de afaceri sau cu cel politic..
Nu are o componenta precisa.

O intalnesti in diverse formule la premiera spectacolelor de teatru..Nu la cea oficiala ci la cea premergatoare..La vernisajele unor expozitii, la lansarile de carte, la evenimetele culturale, instalatii, happening, manifestari, intamplari, spectacole in aer liber, poezie etc.

Am invatat sa ne cunoastem intre noi si sa ne bucuram unul de prezenta altuia.
Sunt oameni care cred doar intr-un anume tip de valoare si care nu urmaresc nimic concret, in niciun caz nu sa jupoaie sapte piei de pe carca aproapelui lor..

... Crezi ca vei pleca cu multe bagaje dupa tine? Intreb si eu retoric...

Cand voi pleca voi avea cu mine toate raspunsurile de la toate intrebarile care ma framanta acum. “Cand voi pleca nu voi pleca intru-totul; o buna parte din mine va ramane aici”

"Imi trebuiesc oameni de o anumita factura ca sa pot sa imi rezolv dilemele inainte de a pleca."

Si oamenii aia nu te primesc daca nu jucati X si O cu stilou de 5000 de euroi...

Regret ca recurgi la diversiuni din astea..iti astept in continuare replica.

Ok... recunosc ca nu m-am prins ca glumesti cu mine

Catusi de putin…
Ti-am spus din start: sunt la fel de serios ca un infarct !!

Fi fericit ca te tin la curent cu demersul meu: ai numai de castigat

Multumesc

Nu ai pentru ce, prietene

...atacurile de cord nu pot fi decat extrem de serioase...Sperieturile sunt altceva.
Iti doresc sa nu ai parte de niciunele.

Problema educatie nu poate tine de obiectivism sau de subiectivism...Mai degraba de stari afective care nu ne permit sa recunoastem educatia din cauza antipatiei pe care ne-o starneste un personaj, sau un altul.

Cine poate hotara daca o educatie este buna?

Gradul de educatia, existenta sau absenta ei, e stabilit de societate. Ea este cea care ne aseaza pe diverse trepte in functie de modul in care reusim sa ne promovam imaginea pana la urma...Pentru ca nu este mai putin adevarat ca pana la un punct educatia poate fi si ea simulata...

Nu am afirmat nicaieri ca drumul meu e cel mai bun, dupa cum nu am aratat vreo disponibilitate in a negocia valoarea unor simboluri care separa elitele de masele largi de oameni. Acestea imi par deasupra oricaror evidente, si discutiile in legatura cu asta n-ar fi decat pierdere de timp.

Chiar si protocolul de stat impune utilizarea unor obiecte de un anumit nivel calitativ, in speranta ca acest nivel se va rasfrange si asupra imaginii celor ce conduc.

Este vorba de magnetism personal... Cunosti cumva acest termen si la ce se refera el cu adevarat?!

Da. Aura, carisma...Imi pare ca ar trebui sa fie un dar divin..Gresesc ?? ..Daca da, atunci fac asta pentru ca popular termenul a capatat alte conotatii, ramanand insa in limitele acelorasi delimitari.
Daca observatia ta e facuta insa in legatura cu insemnele distinctiei, cred ca farmecul personal isi joaca rolul lui si aici.

"Banalitatea conventiei"...tema e prea larga si s-a mai discutat pe aici. Este insa si way off topic asa ca iti propun sa lasam lucrurile asa, pana cand cineva va decide in alta parte ca e un subiect ce ar trebui reluat.

Despre credinta iar avem pareri impartite. Eu zic ca si tine ca ea nu poate veni decat din interior.
Mai zic insa ca fiecare om este credincios in felul lui.

Ateii la randul lor sunt credinciosi: ei cred in ateism, si nu trebuiesc in niciun caz marginalizati ori ignorati (sa nu zic afurisiti) de catre ceilalti credinciosi: pentru ca in locul caii simple si la indemana de a pune totul in spinarea unei divinitati, ei aleg sa inlature aceasta divinitate si sa ia calea lunga si costisituare de a o inlocui cu altceva.

Pe nedrept ateii sunt numiti necredinciosi...Biblia chiar sugereaza ca cei mai virtuosi dintre credinciosi sunt cei care vin din directia necredintei: oaia ratacita de turma sau "cred, ajuta Doamne necredintei mele..."

Tu numesti naiva, lipsita de calitate, traditie si cultura, arta unui cioban care a invatat-o de la parintii lui

...si magnifica prin spontenaeitatea si naturaletea ei !! Nu eu, ci critica de arta la un ison face asta.

si numesti arta evoluata, de calitate, traditie si cultura, arta unei firme ce face stilouri de cateva zeci de ani, cel mult o suta doua?!

Iarasi; nu eu, ci critica de arta la un ison face asta.

Datoria masonica de a crede intr-o fiinta suprema este una formala: tradus asta ar insemna ca masonii trebuie sa aiba credinta.

Pentru mine de exemplu, fiinta suprema, Marele Arhitect al Universului este o entitate, o forma de energie imposibil de definit, care nu poate intervenii in cursul evenimentelor si care nu are mare legatura cu binele si raul. Ea stabileste insa un echilibru si o ordine a lucrurilor.

Pentru ea viata e un accident. O forma de manifestare a nesfarsitelor ei procese si interactiuni: "Eram linistit in neantul meu cand am fost smuls de acolo si azvarlit in straniul carnaval" isi aminteste Wiliam Butler Yeats de perioada de dinaintea nasterii lui.

Un stilou de 5000 de euro e un obiect de care personalitatea mea are nevoie in acest moment al devenirii ei.

Altii cumpara diamante pe preturi mult mai mari, altii ceasuri, altii bijuterii, altii tablouri.
E o pozitie pe care fiecare din noi si-o stabileste vis a vis de arta si de mediul in care evolueaza.
Ma judeci prea aspru aici.

Regret iar ca explicatia nu ti-a fost pe plac, din pacate acum si pentru aici, ea ramane singura disponibila. Celelate tin de o intimitate pe care nu doresc sa o tulbur.

Imi trebuie si mie niste pene de strut negre si o brosa patrata(4x4) cu topaze, ai? Sunt sigura ca voi fi foarte distinsa cu ele, mai ales daca nu voi scoate nici un cuvant...

Eu insa cred ca ai foarte departe de asa ceva..Incerc chiar sa imi imaginez cum ai arata..
Tot asa fara sa vorbesti...ca daca rupi tacerea intr-o costumatie ca asta ..ar fi chiar periculos.

Sfatul meu e ca ar trebui sa completezi costumatia aia macar cu o fusta si o bluza...Sau daca astea iti par prea mult macar cu un tanga acolo.

S-ar putea sa mearga la Rio, da acu' ai pierdut momentul.. poate la anu'

The Dude, la intrebarea mea repetata, si anume: oare toti masonii sunt intradevar persoane distinse? , ... am vazut ca te-ai dat pe dupa corcodus.

Masoneria in schimb reprezinta, cel putin la nivel declarativ, o organizatie deschisa care admite in randul ei multe categorii de oameni intre care se pot strecura cu usurinta si oameni cu adevarat distinsi

O ramura de accacia, un inel din aur cu o piatra neagra cu 20 de fatete sau cu o piatra rombica de ametist, corelate cu un costum de calitate si un comportament civilizat, rafinat si elegant pot face din cineva o persoana distinsa…si daca acel cineva este mason.

OK, asdar cu litere mari de tipar: Faptul ca cineva este admis in Ordinul Masonic nu il transforma automat pe acesta intr-un om distins.

El insa poate deveni unul. O cale i se deschide, o oportunitate i se ofera.... O poate fructifica sau nu.
Ucenicul e socotit "piatra neslefuita" si el se afla la inceputul unui drum pe care avansand isi va desavarsi slefuirea ..La constructia catedralelor, mesterii pietrari slefuiau piatrele astfel incat aceastea sa poata realiza zidul printr-o imbinare armonioasa una cu alta fara nevoie de mortar. La fel, simbolic, ucenicul este slefuit pentru a se putea imbina armonios cu fratii sai si pentru ca impreuna cu acestia sa realizeze in final Marea Opera.

Este de presupus ca la capatul acestui drum, strabatut asa cum trebuie si trecand prin toate etapele lui, ucenicul mason sa atinga si distinctia.

Asta pur teoretic pentru ca in practica, si mai ales in Masoneria Romana, lucrurile sunt atat de alambicate incat numai accidental, eu am zis occazional, un om distins poate sa se nimereasca pe acolo. Cei mai multi insa mimeaza distinctia.

Daca nici acest raspuns nu il consideri explicit atunci te rog considera-ma in continuare "dupa corcodus" si nu mai aduce vorba de asta.

Cand am vazut pozele alea pentru o clipa am crezut ca ai inteles.
Daca Maria nu ar fi fost o doamna distinsa care a imbracat (s-a deghizat in) straie taranesti nu se stie ce efect ar fi avut imaginea ei prezentata astfel.

Chiar si asa e nu renunta la accesorile distinctiei pentru a diminua riscul la care se expune (vedem cercei cu perle probabil, paftale cu insemne, un colier..).

Tinuta nu este una pe care taranii o poarta la sarbatori, ci una elaborata care aminteste doar de cele facute pe razboi si brodate la sezatori..