Insemnele Distinctiei

Cu foarte multa vreme in urma am avut marea cinste, dar si deosebita placere de a veni in contact direct cu Altetea Sa Printul de Bavaria, presedintele onorific al Fundatiei Nymphenburg Hilfsverein, venit in Romania intr-o vizita in scopuri caritabile.

Era imediat dupa revolutie, si astfel de gesturi devenisera aproape comune.

Sigur nu ma pregateam sa il vad descinzand in armura din microbuzul care l-a adus, impreuna cu o intreaga suita, dar m-am simtit frustrat si inselat in asteptarile mele cand am descoperit ca printul era un batranel coroiat, imbracat destul de aiurea si foarte retinut.

A urmat un fel de sedinta la care am avut parte de o pozitie destul de buna pentru a il putea studia mai pe indelete.

Imi amintesc ca unul din primele lucruri care m-au socat a fost inelul pe care il purta pe degetul mic al mainii drepte. Era pentru mine simbol al unei mari "tzaranii", pentru ca nu il deosebeam cu nimic de ghiulurile pe care le-au purtat din totdeauna in acelasi mod tot felul de bacani, carciumari, macelari, aprozaristi si mai recent il poarta acum manelistii si patronii.

Apoi au fost pantofii. Destul de prafuiti ei erau din piele intoarsa, si continuau niste pantaloni din velur reiat la randul lor destul de ponositi.
Haina de piele era insa intr-o croiala mai placuta dar si ea era destul de uzata pe la maneci si pe la guler. Totul era in tonuri de maron.

Peste ani am aflat insa ca inelul purtat pe degetul mic al mainii drepte indica apartenenta la un ordin cavaleresc. In Franta el chiar asa se si numeste: "La Chevalerie".

Simbolul merge mai departe si indica in ce grad si carui ordin apartine purtatorul.

Eu insumi am ajuns in posesia a doua astfel de inele de aur, unul cu o piatra neagra (onix) slefuita in 20 de fatete, care corespunde Ordinului Masonic, gradului 20, cel de Maestru ad Vitam, si un altul tot din acelasi Ordin pentru gradul 30 de Cavaler Kadosh.

Tot dupa o lunga perioada de timp am aflat ca haina din piele intoarsa pe care Printul o purta, ca si pantofii acestuia, erau Timberland, si ca pentru a patina anumite parti ale ei fusesera necesare procedee de imbatranire speciale, astfel ca, in final, haina sa ii dea celui care o poarta o anumita imagine.

Intre toate m-a mai vrajit si stiloul cu care la un moment dat a semnat niste acte. Era un Mont Blank Meisterstuck, dar la vremea aia nici asta nu stiam.
M-a surprins doar ca avea stilou si nu pix.

Desi imaginea Printului m-a dezamagit initial, parerea cu care am ramas la sfarsitul scurtei vizite a fost una de mare apreciere.

Cred ca fara sa stiu fiinta mea a receptat mesajele din vestimentatia Printului si le-a perceput mult mai corect decat mine.

Lumea e plina de astfel de simboluri ce trec de cele mai multe ori pe langa noi neobservate, sau nedeslusite cum trebuie.

Le-am numit "insemnele distinctiei" si va invit in acest topic sa le descoperim impreuna...

Insemnele distictiei ne pot fi de un real folos, si cred ca tocmai de aceea e bine ca ele sa ne fie cunoscute.

De multe ori, in cotidian ne prezentam exact asa cun suntem, de alte ori insa prezentam celor cu care venim in contact o imagine modificata a noastra: ceva mai apropiat de ceea ce am dori sa fim decat de ceea ce suntem cu adevarat.

Atunci cand am fost invitati la o receptie, la o reuniune cu un nivel mai inalt, la decernarea sau primirea unui premiu, ori la premiera unui spectacol, sau poate la un interviu..pentru fiecare din situatiile astea, si pentru inca multe altele asemanatoare, pregatim intotdeauna cate o imagine speciala.

Cand o rockerita renunta la bocanci, cercei si inele, la hainele de piele si la culoarea mov a parului pentru un taior elegant care sa o ajute sa obtina o slujba atunci vorbim de o mistificare si de un fals, pana la urma lipsit de consecinte. Rockerita nu va rezista mult in taior si va rabufni de acolo in cel mai scurt timp, totul nefiind decat o pierdere inutila de timp.

Cand insa un tanar se prezinta in costum la acelasi interviu, desi in mod curent el nu poarta decat haine sport, curate, cu gust si in mare ordine, avem de-a face cu un mesaj. El le spune celor ce il chestioneaza cu privirea ca poate fi si asa, ca e dispus sa respecte conventia, conditie obligatorie pentru multi angajatori.

Am fost martorul unei situatii in care cineva a fost angajat pe un post important al unei societati numai pentru motivul ca a stiut cum sa se prezinte si nu pentru calitatile lui profesionale. A stiut sa taca...sa nu fie excesiv de vorbaret in timpul interviului, ceasul de la mana si bloc-notesul au facut o impresie deosebita, dar si calitatea hainelor (era imbracat intr-o camasa si o vesta, amandoua de firma) si aspectul lui general deosebit de ingrijit.

Despre experienta a fost intrebat numai formal, dosarul a retinut de bun tot ce era in CV.
Dar ce e si mai important e ca pana la urma domnul in cauza a facut o treaba excelenta confirmand alegerea...

Freud observa ca de cele mai multe ori suntem atrasi de persoanele in care regasim trasaturi, gesturi, atitudini si conduite care ne apartin.

El chiar sugera intr-un studiu sa ne imbracam ca sefu' sa purtam aceiasi tunsoare, aceleasi rame de ochelari, aceleasi culori de imbracaminte: vom recolta o mult mai mare ingaduinta, promovari mai simple, avantaje mai usor obtinute..

Dar tocmai asta e scopul acestei teme de discutie..pentru ca din pacate, comisiile care fac aprecieri la angajare sun blazate si erodate. Exista desigur un grafic de punctaj al solicitarilor, exista o nota pentru prezentare, exista o quantificare a altor calitati, insa in afara de toate astea exista altceva care totdeauna functioneaza.

O prezentare mai buna a unei marfi proaste face adevarate minuni si in comert.

Sigur sunt intrigat la randul meu de toate astea, insa analizandu-le mai cu atentie am constatat ca acest altfel de criteriu de apreciere nu este unul minor, nu este unul neglijabil si mai ales ca el este unul ce poate fi cu usurinta controlat.

Scopul acestui topic nu este acela de a crea o alta polemica stupida si lipsita de sens, ci dimpotriva unul constructiv: sa invatam sa cunoastem si sa stapanim acest mod de comunicare ce ne ajuta sa transmitem mesaje incomunicabile pe alte cai.

Cand un carnat din ala tuciuriu isi atarna de gat un lant de doua kilograme de aur, un Rolex de alte 500 de grame si pune pe el un costum Armanii indiferent daca acesta atarna pe el din toate partile mesajul pe care fiecare din noi il percepem imediat este urmatorul: Atentie ! sunt periclos si sunt interlop: Sunt "SMACHER DE SMACHER"...."nu te pune cu mine ca te sparg sa moara mama...."

Daca nu stapanim tehnica de care va vorbesc exista riscul sa transmitem un mesaj asemanator spre exemplu purtand un Rolex...cineva ne-ar putea include cu usurinta in categoria de mai sus numai din acest simplu motiv. De aceea pentru a disocia imaginea rolexului de cea a interlopului trebuiesc elemente suplimentare...


Am facut parte din mai multe comisii, organizatii, organizari, structuri, ierarhii..Peste tot cu consecinte mai serioase sau mai superficiale oamenii noi erau cantariti, catalogati, etichetati...Stiu ce vorbesc credeti-ma...

Sunt mai multe Romanii in Romania de azi...Eu am avut parte sa trec prin cateva dintre ele.
Exista o Roamanie bugetara si una a patronatelor unde lucrurile stau exact asa cum spuneti, insa exista si o Romanie a transnationalelor si/sau a marilor concerne. Aici totul este diferit.

Mai multi ani in urma am incercat sa intru la Coca-Cola. Erau la inceput, faceau investitii si ar fi avut mare nevoie de unul ca mine. Am picat insa testul care a fost unul pur occidental. Conditiile de salarizare erau excelente asa ca a fost competitie multa.
Analizand cauzele esecului mi-am dat seama, ca nu as fi insemnat o alegere mai proasta decat cel care a castigat, ci mai ales ca mi-am prezentat marfa lamentabil fiind mult prea sigur de succes.

Acum doi ani, un alt interviu la Bechtel. Tot american. S-a desfasurat la Intercontinental. Rece, distant, pragmatic.
Mi-au fost puse cateva intrebari, s-a facut si o gluma, iar la final m-au anuntat ca nu corespund la 4 dintre cele 5 conditii esentiale.
Am fost rugat sa astept, si dupa doua ore de deliberari m-au acceptat cu motivatia ca au o uriase nevoie de personal si nu prea au de unde sa aleaga. In acelasi timp insa mai multi candidati au fost respinsi.

La particularii din Romania interviul este unul pur subiectiv, iar recrutarea intr-adevar "varza".
Conteza mult mai mult lungimea fustei si adancimea decolteului decat experienta sau priceperea, dar ceea ce este inca si mai rau totul este superficial sau contaminat de tot felul de interese

Insemnele distinctiei...hm, eu le recunosc usor.
Unii pot fi distinsi si cand nu au haine pe ei, deci...

Distinsi ???...nu prea cred. Deosebiti da, dar distinsi ??

Sigur un par proaspat tuns sau atent aranjat ....peste tot, unghii ingrijite, curatenie ...Toate astea pot spune multe, insa in cel mai fericit dintre cazuri ele, toate la un loc, pot cel mult sa faca aluzie la distinctie, pentru ca daca ele comunica o anumita atitudine fata de felul in care ai ales sa iti tratezi corpul, nu spun insa nimic despre toate celelalte obtiuni ale tale in raport cu lumea.

Aflam din DEX, ca DISTINCTIE este intre altele sinonim cu: eleganţă, fineţe, rafinament, subtilitate. (~ în comportări.)

De aceea eu cred ca imaginea pe care o oferim aproapelui nostru trebuie sa comunice cat mai mult si intr-un mod cat mai direct un minim de date in legatura cu pretentiile noastre. Asta ii va indeparta pe cei cu care nu am putea niciodata relationa si ii va apropia cu mai multa usurinta pe cei pe care ni-i dorim in anturaj, scutindu-ne de o gramada de timp pierdut, nervi, uzura, suparari...

Hai sa le luam pe rand: sa incepem cu ceasurile de mana.

Eu unul le consider revolute si inutile. Nu cred sa mai existe vreun telefon mobil fara ora, dupa cum nu cred sa mai existe vreo persoana interesata de distinctie fara telefon mobil.

Este insa o limita a mea. Am vazut ca ceasurile au incetat de mult sa aiba doar simpla functionalitate de a te tine la curent cu ora exacta.

Ele au devenit, si nu e doar parerea mea, principalul vector de a transmite un mesaj in legatura cu noi.

Regele ceasurilor pare sa fie Phatek Philip, insa daca apari cu asa ceva si imaginea ta nu este imediat completata de alte obiecte care la randul lor "domnesc" pe domeniile lor risti sa devii ridicol.

Dupa parerea mea un astfel de ceas ar trebui purtat alaturi de un inel cu diamant negru, eventual confectionat din paladium, si asezonat cu un stilou Mont Blanc din seriile 888..

Nu cred ca cineva de pe aici ar tanji dupa o asemena imagine. Ea se adreseaza unui mediu care pentru moment in Roamania este ocupat de impostura, oricum.

De asemenea Tissot ar putea reprezenta cealalta limita, iar Rolex este iar periculos pentru ca alaturi de mesajul pe care vrei sa il transmiti poti fara vrere sa transmiti si altele asociate ce te pot dezavantaja. Am vazut pe de-o parte ca Rolex este cel mai replicat brand de ceas, iar pe de alta el este preferatul inavutitilor rapizi atat din tara cat si de aiurea. Ai putea fi inclus in una din aceste doua categorii ceea ce ar echivala cu prejudicii grave de imagine..


Am vazut pe aici mai multi useri cu pasiune pentru ceasuri. Ceva opinii ????

Asadar ceasurile...

E de preferat un ceas scump care va duce cu el un mesaj de siguranta si de putere pentru cel care il poarta, sau poate un ceas "de pluton" dintre ceasurile de marca, care va zice despre purtatorul sau: sunt un om cu posibilitati limitate dar cunosc si apreciez calitatea si valoarea...

Despre asta mi-am propus sa discutam aici, in acest topic: ce anume din comportamentul omului ala te-a facut sa il simti ca pe un personaj distins ???

Si mai ales cum si ce pot face eu ca sa repet ceea ce el face pentru a beneficia de aceiasi imagine.

Ma uitam mai zilele trecute la un tip pe tvu. Discuta discutii, avea opinii, comenta...iar in tot acest timp agita in mana ostentativ un stilou Mont Blanc editie limitata Chopin.

Il recunosti usor pentru ca are clema de prindere in forma unui grif de vioara.
Omul era ridicol.

Vreau sa zic ca poti pune in mana cuiva un lucru de valoare, un insemn al distinctiei, fara sa obti rezultatul scontat pentru ca aceea persoana pur si simplu nu are obisnuinta obiectului respectiv.

Tu spui despre acel cineva care te-a impresionat ca distinctia il insotea in mod natural.
Eu zic ca acea persoana iti transmitea mesajul prin care reclama apartenenta la distinctie intr-un mod subliminal.(exergy aici e raspunsul pentru tine)

In cazul exemplului meu din primul post, pe moment, eu nu am observat o gramada de lucruri la personajul analizat ci doar i-am perceput, i-am simtit in mod confuz distinctia.
Apoi disecand fiecare element in parte am reusit sa izolez stiloul, inelul si hainele.
Poate ca erau si altele de observat, poate ca a fost si un alt canal de comunicare deschis si eu n-am stiut sa il vad nici atunci si nici dupa.

Nu stiu daca poti gasi distinctia in astfel de locuri, si iarasi nu cred ca ea poate sa functioneze si in cazul "oamenilor simpli". Am pus cuvintentele intre ghilimele pentru ca eu nu cred nici in asa ceva.

Confuzia intre demnitate, onorabilitate si onestitate pe de-o parte si distinctie pe de alta, e o capcana abila careia ii poti cadea cu usurinta prada.

De regula ele toate se insotesc in mod armonios atunci cand exista in cineva, insa sunt si raman termeni diferiti cu semnificatii diferite.

Totusi eu simplu nu zic ca e….Nimeni nu este simplu.

Exista doar oameni pe care socotim ca nu merita sa ii analizam mai in amanuntime si altii peste care trecem mult prea usor, luand de buna imaginea pe care ei ne-o propun.

Revenind insa la subiect ma vad nevoit sa constat un prim lucru important pentru aceasta discutie: sobrietatea pare sa fie mana'n mana cu distinctia.

Toate bune si frumoase insa a fi sobru e sinonim cu a fi simplu, concis, auster si chiar riguros, deci concluzia logica este ca omul distins trebuie sa fie unul direct, unul nu simplu in intelesul de "comun", ci simplu in modul prin care isi transmite mesajul.

Am vazut mai inainte ca cel distins trebuie sa emane o mare siguranta de sine, ca trebuie sa fie curat si elegant, dar oare trebuie el sa fie si in pas cu moda ??

As fi inclinat sa zic NU. Multe din insemnele distinctiei transced toanele vremurilor.

Un ceas Longines, de pilda, transmite el cam acelasi mesaj indiferent de modelul pe care il alegi ??

DA pentru ca e Longines, pare sa fie raspunsul corect, dar nu e chiar asa.

Una e sa porti un model simplu, din aur, sa zicem un Grand Prize de prin 1950, deci un model clasic si distant, aproape inexpresiv si alta e sa porti un model Sport Collection din 2007, un model agresiv si fururist.

Mesajul difera substantial pentru ca daca in primul caz reusesti sa adaugi personajului tau o nota subtila de elitism, cumva nostalgica, in al doilea il transformi pe acesta radical.

intr-un tip puternic, activ si chiar violent propulsandu-l direct undeva in sferele sportului mondial de performanta, sau poate in cercul restrans al celor lipsiti de griji dar foarte activi in preocupari.

Care va sa zica, un sportiv de elita va cumpara ceasuri din colectiile sport pentru ca in mediul lui astfel de mesaje se transmit cel mai bine si pentru ca in mediul lui astfel de mesaje sunt cele mai accesibile pentru ceilalti..

Si iata cum pe firul judecatii reci ajungem la o a doua concluzie valoroasa: distinctia nu e una singura ci ea functioneaza in stransa legatura cu mediul in care evoluam.

Putem fi distinsi in lumea carturarilor si simultan anonimi in cea a sportului, sau viceversa.

Mesajul nostru trebuie asadar modulat pe frecventa acelui segment pe care dorim sa il impresionam intr-un mod aparte.

Si totusi, contrar tuturor acestor consideratii un numitor comun exista..???
Un om distins poate fi perceput de toti semenii lui la fel ???


Eu zic sa ne intoarcem la ceasuri...adica la metoda.

...pai nu am stabilit ca fiecare mediu isi are regulile lui ??

Eu prin acest topic aveam in gand sa identific niste simboluri care sa functioneaze in cele mai multe situatii.

In cele pe care le-ati enumerat sansele pot fi egale, poate cu exceptia mediului artistic acolo unde exigentele sunt de alta natura iar traditia e in general privita cu retinere atunci cand vine in forma pura.

Eu zic ca e bine sa le cunoastem si pentru a afla mai bine, si pe cai mai directe, lucruri care nu au fost spuse despre tot felul de personaje. Dadeam mai sus exemplul acelui domn de la televiziune, dar sunt atatia altii acolo. Adreea Esca avea si ea aseara un pix Mont Blanc. Ea nu il folosea in mod ostentativ ca acel domn, insa amanuntul pe mine unul m-a ajutat sa o vad si intr-o alta lumina.

Lucian Mandruta, un lamentabil comentator dar un excelent om de gazeta (a se vedea articolele din Dilema) utilizeaza un stilou Cartier Santos-Dumont, care mi se pare in exces si in disonanta cu personajul profund din scriitura pe care il propune.

Un domn al carui nume imi scapa, ceva de pe la PSD, singurul mai echilibrat de acolo, folosea un Pelikan-Sahara, distins, echilibrat, distant..(colectia include trei piese stilou, pix si iar pix pe alt principiu greu de identificat intre ele la televizor)

Fiecare dintre cei enumerati si-au intregit imaginea in ochii mei prin aceste amanunte pe care m-am priceput sa le descifrez...dar cate oare altele nu mi-au scapat, si mai ales cat de departe sunt prin aceste omisiuni fata de imaginea cea mai apropiata ???

Credeam ca am sarit peste distinctia data de lucruri...
asa orice manelist sau becalist isi cumpara un ceas, un toc si cinspe diamante...
distinctia e altceva.

tocmai...pentru ca acel manelist nu cunoaste valoarea si felul de intrebuintare a obiectelor respective decat din auzite si/sau prin intermediari.
El nu are o cultura a lor, de aceea ne stie cum sa profite de pe urma lor; el crede ca odata etalate ele vor face toata treaba in numele proprietarului

Nu am trecut peste obiecte, suntem inca la a delimita termenul de distinctie si la a il defini.

Tu crezi ca un becalist "cu toc si cinspe diamante" va fi altceva decat un becalist ??
Totusi daca pui aceleasi obiecte in asociere cu un Stolnici nu mai e deloc acelasi lucru..

Eu as spune ca e nevoie si de putin simt estetic(simtul estetic se poate forma, cultiva), si chiar o gandire profunda, caci un om cu gandire superficiala nu va fi in stare sa dea dovada de subtilitate.

Simtul estetic are nevoie de un fundament pentru a se putea forma sau educa, iar o natura superficiala nu va fi niciodata in masura sa dezvolte asa ceva tocmai din cauza superficialitatii.

Cand il vad pe unul Florinel nu mai stiu cum (..limba de aur imi pare) inteleg foarte bine tipologia manelista.
Daca un Siminica, un Faramita Lambru, o Romica Puceanu sufereau efectiv atunci cand isi produceau prestatiile, manelistii doar mimeaza asta.
Ba mai mult, ei nu mimeaza starea de angoasa existentiala, lamentarile ori tanguiala celor dintai ci un fel de bucurie a vietii traita in smecherie..traita la misto.

Il vad, ziceam pe Florinel ala contorsionandu-se si lungind pe diverse tonalitati fiecare fraza cantata si neparticipand nicio clipa la mesajul din cantecul sau, ci doar mimand o participare.

Bleahhh !

Poate reusesc manelistii sa fie distinsi in lumea lor, a celor ca ei, dar nu cred sa reuseasca sa ajunga la o distinctie in adevaratul sens al cuvantului, in sensul exprimat de The Dude.

Nu, nu reusec asa ceva pentru ca lumea lor este guvernata de reguli si ierarhizari in care distinctia e lasata mult la urma si doar valoarea (in fata dusmanilor eventual, dar mai ales in fata celorlalti) ocupa primul loc.

Totusi, vad pe aici pareri care nu sunt foarte departe de optica asta din partea unor persoane la care ma asteptam la ceva mai mult.

Este fals ca distinctia poate veni de la sine. Ca ea ar putea fi ereditara..sau ca ea poate exista independent si nu corelat.

As spune chiar ca ea are nevoie, pe langa comportamentul civilizat si aspectul decent si de obiectele care sa o anunte; si as mai zice ca cel care crede ca ele nu sunt necesare gandeste asa pentru ca e mai comod sa gandeasca asa.

Intotdeauna un om care nu poate ajunge la un tel se despagubeste denigrandu-l.
Sa ne amintim de vulpe si de struguri....

Nu este la indemana oricui sa cheltuiasca 1000 de dolari pe un ceas, care se poate atat de usor distruge, fura, strica, ori pierde...cand cu aceiasi bani poate sa petreaca o saptamana de vacanta la mare bunaoara...Sau altfel spus, nu oricine este dispus sa investeasca in imaginea sa pentru ca ea sa se apropie de distinctie...sau altfel formulat: nu cumva cel care isi face griji in legautura cu distinctia sa este cel care cauta si cai pentru a o comunica ??

Nu cumva cel care se preocupa de insemnele distinctiei este prin insusi aceasta preocupare a lui un om distins ???

..zau domnule Dude, unde ajungem?

Cu pasul piticului acolo unde mi-am propus inca de la deschiderea acestui topic.
Sper totusi ca intr-un final sa depasim "distinctia" si sa ajungem sa comentam despre insemnele care o anunta si care o indica.

Doamna Michaela*, desigur ca acel diplomat aflat sub reflectoarele functiei pe care orice invitat i-o cunostea aprioric, si amplasat in mediul de care vorbiti, nu ar fi avut nevoie de niciun element ajutator care sa ii confirme pozitia sau statutul. Am insa mari suspiciuni in legatura cu lipsa oricarui insemn. Poate ca nu ati stiut sa le remarcati. In lumea diplomatilor ele au ajuns sa faca parte din protocol.

Nu este o figura de stil ci un fapt adevarat, exista catalogate gesturi care implica obiecte ce transmit un anumit mesaj in limbaj diplomatic in cadrul unui protocol.

"Nu este la indemana oricui sa cheltuiasca 1000 de dolari pe un ceas, care se poate atat de usor distruge, fura, strica, ori pierde...cand cu aceiasi bani poate sa petreaca o saptamana de vacanta la mare bunaoara...Sau altfel spus, nu oricine este dispus sa investeasca in imaginea sa pentru ca ea sa se apropie de distinctie...sau altfel formulat: nu cumva cel care isi face griji in legautura cu distinctia sa este cel care cauta si cai pentru a o comunica ?? "

acum eu ce sa inteleg din aceste randuri?...desi educat, manierat, cult, fin, cizelat, etc, un om fara bani multi (care sa-i permita si promovarea propriei imagini) nu va reusi niciodata sa fie distins??..cam asta se deduce

Nu se "deduce", pentru ca exemplu dat este explicit. Asa este, si sincer regret ca lucrurile stau asa, insa dumneavoastra persistati in confuzia care amesteca distinctia cu altceva (cel mai probabil cu bunul simt, sau cu onestitatea ori cu un comportament civilizat). Permiteti-mi sa va atrag asadar atentia ca "distins" inseamna ceva care iese din comun, care este remarcat sau remarcabil...

"...caci domnilor, umbresti pamanul in zadar cand esti lipsit de orice bun./ Sunt multi sortiti din leagan chiar sa fie carne pentru tun./ Cand insa'n viata ai invins/ si esti, precum sunt eu, un ins/ scutit de griji de de rastristi/ iti vine foarte greu sa risti./ Am bani, am lazi cu aur si argint si sunt eu insumi: Sir Peer Gynt !!!/

...malitios, trufas, arogant, cinic chiar, dar adevarat.....Ibsen.

am inceput un pic sa inteleg la ce facea referire The Dude la inceputul topicului.. e vorba de simbolul pe care il porti pentru ca meriti sau ai dreptul si nu pentru ca ti-l poti permite pentru ca l-ai cumparat

Mmmmda si nu.

Mutulica cred ca m-a inteles bine insa nu pe de-antregul.
Remarca lui imi da prilejul sa deplasez discutia in alta directie.

La Masonerie.

Intr-o loja aflata in tinuta insignele sunt foarte clare. Este suficient sa privesti sortul unui mason si eventualul lui colan, ca sa afli totul in legatura cu pozitia ierarhica a acelei persoane in cadrul lojei de care apartine. Insemnele sunt asadar la vedere si spre deosebire de alte medii, toti cei care vin in contact cu ele stiu sa le citeasca.

Cand insa un mason doreste sa isi anunte calitatea aceasta a sa in mediul profan el poate purta sa zicem un inel care sa reprezinte echerul si compasul, dar poate sa o faca si prin purtarea la reverul hainei a unei minuscule piese ce reprezinta o ramura de accacia. Nu mai zic de inelele ce indica diferite grade de perfectionare care sunt greu de identificat si pentru cei mai multi dintre frati, spun doar ca in opinia mea cel cu ramurica la rever este ceva mai distins decat cal cu inelul care reprezinta direct sigla ordinului.

Divagatia imi permite doua observatii: prima, una pe care am mai atins-o si pe alte cai in cursul acestui topic, ar fi ca distinctia functioneaza in stricta legatura cu mediul si a doua ca ea este intotdeauna anuntata insa nu oricine o poate intelege.

Ar fi de prisos sa comentez in vreun fel interventia lui Coconut in care semnul egal apare intre distinctie si rafinament, sau exemplul de-a dreptul ilar al batranelului distins dar imbracat in zdrente; si nici nu o voi face, insa iarasi nu ma pot oprii de la constatarea ca fiecare dintre noi crede altceva despre distinctie si despre insemnele ei.

Fiecare o intelegem dupa cum am fost educati, dupa cum ne-am format si dupa cum ne-am intocmit scara de valori..
Pana la urma fiecare in functie de gradul sau de cultura.

Cea mai periculoasa dintre interpretarile gresite e cea care lasa distinctia in seama altor factori decat cei ai insemnelor ei.
Ii urmeaza indeaproape confuzia pe care o poate produce abuzul de insemne sau utilizarea lor necorespunzatoare (cazul manelistilor).

Ne convine cel mai mult sa credem ca distinctia ar putea sa vina din adancul nostru, ca ea nu are nevoie de nici un ajutor ca sa se poata exprima atunci cand ea exista. Gandul asta are insa nevoie de multa sustinere si atunci inventam persoane care ne dau aceasta senzatie. Spunem ca am gasit distinctia intr-un batran zdrentaros, sau intr-un tamplar elevat daoar ca sa ne convingem cat mai tare de faptul ca la randul nostru am putea fi perceputi ca distinsi fara sa facem niciun efort special pentru asta. Nu e deloc simplu sa iti rupi de la gura ca sa iti cumperi un ceas mai acatarii, sa semnezi cu altceva decat cu un stilou "Randunica", sa imbraci un costum de haine de firma cand e atat de comod sa iti cumperi un no name de la Tricodava..Toate astea nu pot fi usoare sau la indemana, dar ele il fac pe cel care le intelege rostul si sa si le doreasca si la le priceapa cat mai bine sensul.

E o comunicare permanenta intre simboluri la un anumit nivel al societatii.

Tatal unui amic isi dascalea fiul ori de cate ori avea prilejul invatandu-l sa fie mereu acolo unde sunt bani multi.

Desi inginer, baiatul a acceptat sa faca pe administratorul (mai degraba "baiat bun la toate") in casa unui om de afaceri de pe atunci. Era bine platit, mult mai bine ca mine care eram mare sef, si in plus avea mereu prilejul sa conduca masini de lux.

Intr-un timp afaceristul a intrat in politica si a ajuns ministru. Prietenul meu era deja directorul de fatada al uneia din firmele afaceristului.

Sfatul tatlui s-a adeverit pana la amanunt: prietenul meu a avut parte de o ascensiune comoda si lipsita de griji. Nu foarte onorabila dar extrem de bine renumerata. Poti insa sa ajungi in inalta societate si pe carari onorabile, fara compromisuri si fara constrangeri, dar trebuie sa iti faci cunoscute intentiile, sa ti le anunti, sa dai inaltei societati toate asigurarile

Greu domnule Dude..greu..ma misc incet si pricep greu..asta este

Da, e un paradox. Trebuie sa traim si cu asa ceva. Pardoxul exista pentru ca el face parte din proiectul divin, ca sa parafrazez pe cineva..

Nu va ingrijorati, odata plantat el isi va face in dumneavoastra lucrarea lui rabufnind in sens cand va veti astepta mai putin.

Discutia de aici are sa il ajute sa se elibereze.

apropo' de masonerie.. am cunoscut doi domni, masoni declarati.., si numai distinsi nu erau ..credeti-ma pe cuvint..

Desigur nu despre ei vorbim acum, dupa cum nu vorbim nici de distinctia unui mason sau a altuia. Vorbeam doar de o organizatie care si-a rezolvat elegant problemele privind insemnele distinctiei atat in interior (colan si sort) cat si dinspre interior catre in afara (insigne, inele etc). Cine s-a facut ca nu pricepe exemplul a dorit de fapt sa coboare nivelul discutiei pe un teren pe care sa se simta in putere sa o poarte: cel al derizoriului, al suburbanului si al tarabei.

Asa se intampla meru cu cei ce nu au resursele necesare pentru a supravietui in "atmosfera rarefiata a ideii".

..acum sa nu va imaginati ca eu si Coconat ne petrecem timpul doar printre tamplari si zdrentarosi (e o gluma..ok?.sper ca nu-i problema daca mai si glumesc)

Glumele nu pot fi nicodata altfel decat binevenite, insa asocierea numelui dumneavoastra cu cel mentionat va prejudiciaza. Ironia subtila la care ati apelat in conversatiile noastre nu este chiar la indemana oricui si, pentru mine cel putin, ea face chiar si reprosurile mai apasate sa fie acceptabile si acceptate ca parti ale unei discutii, ce capata astfel titlul de polemica. Am mai afirmat ca tamplarul dumneavoastra pare sa intruneasca calitatile necesare distinctiei, insa ca si dumneavoastra imi pastrez parerea initiala in legatura cu domnia sa. Nu e absolut nicio tragedie in asta, e doar un punct pentru care nu am gasit un acord deplin. Nu trebuie nici sa ne jignim pentru asa ceva, nici sa ne pismuim si nici sa ne purtam ranchiuna. Dar dumneavoastra ati inteles deja perfect asta.

da..imi sustin ideea in continuare..UNEORI distinctia poate veni din adancuri si cred ca depinde de conjunctura modul in care aceasta se exprima

Poate veni si de acolo insa neansotita de insemne ea ramane la fel de anonima ca o moneda de 50 de bani. In Domnu Trandafir, Sadoveanu construieste un astfel de personaj. Ceva la care distinctia vine din interior, si exista fara a fi comunicata. Ea e perceputa insa de ceilalti chiar si asa. Sadoveanu zice despre Trandafir ca el avea "...un anume fel de distinctie". Adica un altfel de distinctie, adica altceva decat distinctia in sensul cel mai direct. Mai degraba ceva care inlocuieste distinctia clasica dar cu aceleasi efecte. In asa ceva cred si eu.

reintorcandu-ma la simboluri: sincera sa fiu mi-as dori sa se intre o data in subiect si sa apara cat mai multe comentarii despre aceste simboluri…ar fi tare placut sa citim condeiul cunoscatorilor

Am sa incerc sa fac asta in cele ce urmeaza. Voi vorbi pe rand despre insemnele pe care le-am priceput si despre cele pe care le cunosc, insa voi face la fel si cu toate celelalte in speranta ca persoanele care le cunosc mai bine vor interveni cu completari si corectii.


...e un nivel ultim acela la care ajungi sa propui propriile tale insemne. Dali si-a inventat o lume, a luptat apoi impotriva ei si a fost invins.

Totusi sirul nesfarsit de excentricitati l-a propulsat cu viteza fulgerului la un nivel care a trecut fara vreo constrangere mult deasupra distinctiei.

STILOUL


A fost inventat de un roman: Petrache Poenaru. Si nu de unul oarecare ci de o ruda a lui Otetelesteanu, si acolit de-a lui Tudor Vladimirescu.

"In 1827, la data de 25 mai, obtine Brevetul francez 3208 pentru Condei portaret fara sfarsit, alimentandu-se el insusi cu cerneala."

Bineinteles ca nu s-a priceput sa isi valorifice inventia.
A fost ca intotdeauna nevoie de altii.

De pe la 1900 si pana astazi, cea mai reprezentativa firma de stilouri din lume a ramas Mont Blanc-ul.
Firma este germana.

Cu astfel de stilouri s-au semnat cateva dintre cele mai importante acte juridice care au influentat istoria moderna a omenirii.

Stilourile sunt confectionate din rasini, penitele din aur cu parti mai dure din elemente ce apartin grupei platina: iridium, paladium, rodium.

Insemnele de recunoastere sunt in primul rand penita. Ea are de cele mai multe ori marcata pe ea cifra 4810 ce reprezinta inaltimea vrafului Mont Blanc, si celebra steluta alba pe fond negru ce inobileaza capatul capacului si care reprezinta stilizat varful Mont Blanc vazut de sus.

Mont Blanc produce un model de baza intitulat Meisterstuck, care are vreo cinci sase variante ce se aseamana foarte mult intre ele si mai produce si serii scurte din editii limitate ce sunt dedicate unor personalitati cu ocazia unor aniversari legate de ele. Fiecare serie limitata incearca sa surprinda cate ceva din personalitatea celui caruia ii este dedicata. Fiecare serie limitata are la randul ei doua emisiuni: una comuna care de cele mai multe ori se fabrica numai intr-un numar de 4810 exemplare si una de lux care pastreaza caracterele primei insa are un numar de numai 888 de exemplare la care se folosesc numai elemente de inobilare de cea mai inalta clasa. Pe penita seriilor 888 sta scrisa aceasta cifra in locul celei 4810.

Spre exemplu daca seria scurta Copernicus 4810, are corpul din antracit taiat cu noua inele de argint ce reprezinta orbitele celor noua planete, seria de lux va prezinta acelasi model, de data asta insa confectionat din aur alb si cu cate un diamant galben pe fiecare cerc de planeta, si desigur va avea inscriptionat pe penita 888.

Preturile stilourilor Mont Blanc sunt aceleasi indiferent de locul in care ele se pot cumpara. Exista un urias lant de magazine autorizate de firma si care se angajaza sa practice doar preturile recomandate de producator.

Ca ordin de marime stilourile din clasa Meisterstuck, adica produsul de baza, se zvarcolesc intre 250 si 500 de euro. Exista si aici editii comemorative cu preturi pe masura. Seriile scurte in emisii de 4810 exemplare se invart intre 1500 si 3000 de euro. Ele se epuizeaza foarte repede si trebuie sa fi mereu pe faza daca vrei un astfel de exemplar. Cele din seriile 888 sunt practic comandate inca inainte de a aparea pe piata. Pretul lor urca fara limite incepand de pe la 6500 de euro.

Recomandarea mea este un stilou din clasa Meisterstuck. Pretul nu este exorbitant si poate fi accesibil cuiva care isi propune sa transmita un mesaj. Stilourile astea sunt sobre, impresionante prin amestecul negru/galben si extraordinar de functionale. Pot fi usor remarcate ca ceva de calitate chiar si de catre necunoscatori.

Pe de alta parte un stilou din seriile limitate, si cu atat mai mult din seriile 888 impune multe alte accesorii pentru ca sa nu iti arunce imaginea in sfera parvenitismului sau in cea a imposturii.

La alegera unui stilou Mont Blanc trebuie aleasa si penita. Orice magazin va cere clientului precizari in legatura cu penita care poate fi EF (extra-fine) F (fine) M (Medium) si inca alte grosimi. Atentie, penita Medium lasa in fapt o urma foarte groasa.

La cumparare se primeste si un buletin de autenticitate; toate produsele originale au serii unice de fabricatie.

Stilourile Mont Blanc trebuiesc insotite de pixuri pe masura. O regula mai noua spune ca pixul este pentru a nota, iar stiloul pentru a semna, a da dedicatii, autografe etc. Seria Meisterstuck are si o linie de pixuri omoloage pentru cateva din modele.

Atat pixul cat si stiloul se poarta intr-un etui cu doua lacasuri din piele cu sigla firmei, intr-un compartiment special al buzunarului interior al unei haine dintrun costm de firma. Toate costumele de firma au asa ceva prevazut.

Stiloul nu se scoate si nu se manevreaza cu ostentatie.

Puteti fi sigur ca ochii care stiu sa vada au sa il identifice si au sa il localizeze foarte precis, fara ca dumneavoastra sa trebuiasca sa depuneti vreun efort special pentru asta.
Nici pixul, si nici mai ales stiloul nu se imprumuta. E o regula aici. Prin utilizarea indelungata fiecare stilou se personalizeaza, actele intocmite cu el putand fi certificate pentru autenticitate la fel de bine ca analiza grafologica.

Si cernelurile Mont Blanc au editii de lux, sau limitate.
Am retinut editia "sepia black" si cea "verde smarald".
Se pot face si combinatii personalizate pentru fiecare utilizator.

Piata stilourilor nu se opreste insa la Mont Blanc.
Pretentii mari ridica si alte firme insa ele vizeaza doar segmente precise ale pietii.

Astfel:Aurora este o marcace ce se adreseaza politicienilor, Cartier celor cu slabiciune pentru bijuterii, Conklin traditionalistilor, Montegrappa mediului bancar, Pelikan elitelor americane, Waterman brokerajului, Coneway Stewart elitelor militare, Namiki celor japoneze, Dupont clasei medii, . Exista peste 50 de firme mai mari sau mai mici care opereaza dupa aceleasi criterii ca Mont Blancul, dar rege nu poate fi decat unul.

Simbolurile exterioare, in fond banale accesorii, pot fi, si in foarte multe cazuri sunt, INSELATOARE.

...sau pot fi adevarate...


Chestia e ca tu poti trece in ignoranta pe langa ele fara sa le poti recunoaste. Invata sa le recunosti si apoi decide cat de fals sau cat de adevarat pot ele induce o imagine : insa baga de seama ca lumea, la nivelele ei cele mai de sus comunica si prin astfel de mijloace.

Da domnule Dude..fumatorii de trabuc sunt niste viciati…dar viciati rafinati, cu stil si farmec laugh.gif .. de ar fi acesta singurul lor viciu s-ar ridica cu mult deasupra multora ce au nenumarate alte vicii bine ascunse. Cum bine ati remarcat, este nevoie de o anume tehnica pentru a fuma trabuc..as adauga ca este o arta…o arta care se simte...dar care se si invata. Barbatul care alege sa fumeze trabuc, de o va face cu stil si eleganta, ne va transmite ca percepe viata intr-un mod extrem de interesant si rafinat...sa nu uitam ca trabuc au fumat, si fumeaza, atat gentlemanii cat si gangsterii

Nu am facut remarca in acest sens. Viciul nu este intotdeauna de condamnat sau condamnabil.
Desi sunt mandru ca nu pot fuma, regret ca nu pot pufai un trabuc sau o pipa (pipa, care e iarasi un univers intreg, cu tot felul de tutunuri alese, preparate in amestecurile cele mai savuroase..)

aceste semne exterioare nu pot sa ne arate fara greseala distinctia oamenilor ce le poarta.

MmmDa, o nuantare penibila cu izul unei manevre de evaziune.
Nu inteleg de ce userii cu o asa mare experienta de viata si cu asa o lehamite de inalta societate tin cu tot dinadinsul sa impiedice demersul acestui topic deturnandu-l spre banal, iar cineva chiar inspre suburbie.

Este evident pentru oricine si-a dat osteneala sa parcurga discutia de pana acum ca cei care s-au dovedit blazati, si care au afisat o atitudine superioara de cunoscatori avizati ai problemei habar nu au despre ce e vorba.

Totul a fost redus la o realitate imdeiata, de aici probabil si concluziile pripite si superficiale.
Nu cred ca putem vorbi de o inalta societate in Romania ultimilor zece ani sa spunem. E doar o dejectie urat mirositoare care se ridica la suprafata ca spuma murdara de la oala cu supa in care prepari fiertura. Daca vorbesti de distinctie facand referire la asa ceva atunci e normal sa crezi ca poti afla distinctie chiar si la boschetarul resemnat.

Romania a avut insa o elita recunoscuta mondial, extrem de prezenta in perioada interbelica. Insemnele care au impus-o la nivel mondial au functionat perfect. Functioneaza si acum, si sunt cativa dintre noi dispusi sa faca acest serviciu de a va pune la curent cu ele. Ce veti face cu ele de acum inainte (probabil nimic cei mai multi) este treaba fiecaruia, insa elitele asa apar: separandu-se de cei mai multi, de cei care refuza sa inteleaga, sa participe...delimitandu-se de cei care aleg calea confortabila a cotidianului, a rutinei, a comunului, a mediocritatii si pana la urma a jugului...

Si iarasi vorbesc din experienta atunci cind zic ca dupa ce am dat la o parte toate insemnele exterioare si accesoriile unor persoane "distinse", am realizat ca din ele nu a mai ramas aproape nimic, adica nimic care sa capteze atentia sau sa puna in miscare spiritul ”

O experienta pe care am impartasit-o si eu atat de des...Dar eu am cunoscut si persoane care reprezentau distinctia.

Se pune acum si justificata intrebare: oare standardele noastre nu sunt strambe, oare perceptia noastra nu e contaminata de subiectivism, de o parere deformata despre noi insine, o parere care ne impiedica sa recunoastem valorile ???

Cineva spunea undeva: "Atunci cand il vede pe Brecht in papuci si halat, ignorantul nu vede geniul, retine doar halatul si papucii"

Sigur nu vorbesc aici de posturile populiste, conventionale, laice, lumesti prin care cativa "cunoscatori uzati" s-au grabit sa pateze topicul, ei sunt cu mult dedesuptul acestui nivel; ci vorbesc de nivelurile superioare cele pe care personajele cu astfel de pareri nu sunt capabile nici macar sa le recunoasca, daramite sa le comenteze.

L-am cunoscut pe profesorul academician Constantin Anastasatu in ultimi ani ai vietii lui.
Era un om de o calitate infinita. Vorbea putin, concis, fara bufeuri..Te fascina. Spunea in cinci cuvinte lucruri care altuia i-ar fi luat minute intregi.

Nu se repeta niciodata.

In prezenta lui incetai sa mai fi tu insuti..Te prabusai in admiratie.
Chiar si el avea insa o seama intreaga de "amici" care alesesera sa ii nesocoteasca valoarea, si care il vanau pentru una sau alta din pozitiile sociale pe care domnul Anastasatu le ocupa.

Corect, dar o treaba ca asta nu se poate face cu usurinta ori doar pe cale sentimentala sau afectiva.
E nevoie de instructie si de educatie, e nevoie de o cultura bogata, e nevoie de cunoastere.

simbolurile insa continua sa aiba rolul lor; desigur, mai mult sau mai putin benefic...eu una le recunosc doar in anumite situatii ...mi se intampla uneori sa trec pe langa ele fara a le observa..mai ales daca nu sunt la vedere ci purtate discret….si n-as putea spune ca ma framanta gandul in mod deosebit

Pe mine insa ma framanta in mod deosebit de ceva vreme.

Am observat ca in anumite medii, la care tanjesc, ele sunt indispensabile. Nu vorbesc de mediul politic sau de cel pe care l-am comparat cu spuma murdara pe care supa o produce la inceput, ci de un mediu cultural cu care am venit in contact recent odata cu lansarea cartii mele.

Nu am crezut ca ele sunt atat de actuale, si iarasi nu am crezut ca ele pot avea o asa mare influenta.


Incerc aici sa repar asta...

Este in totalitate adevarat..si iti sustin cele afirmate.Distinctia nu ti-o ofera o haina..un stilou...un creion..trabuc sau cateva insigne..

Ba este in totalitate fals, si eu iti contest afirmatiile.

Distinctia nu are cum sa vina in afara unei haine, a unui stilou (creionul nu se pune), a unui trabuc sau a uneia ori a mai multor insigne.

Ce spui tu indica ori o legenda, mai degraba un mit nascut din dorinte ascunse sau din complexe nerezolvate, ori poate o dorinta.

Realitatea impune insemne pentru a confirma distinctia.

Pentru ce crezi tu (credeti voi) ca eroii, si mai ales eroii martiri, ori marii oameni de stat, ori personalitatile marcante care au adus beneficii tarii sunt recompensati cu decoratii ???

Pentru care motiv ar mai fi ei decorati daca insemnul decoratiei..pana la urma "un accesoriu, un gablontz, o tinichea" nu ar insemna nimic in constinta colectiva ???

Nu stiloul, nu insigna, nu uniforma, nu clanul din care face parte...

Sau ignoranta in forma pura...desigur in cazul tau e una dublata de incapatanare...Incapatanarea de a nu recunoaste o greseala uriasa care ti-a scapat in graba condeiului...Nu ai de ce sa iti faci mari reprosuri; nu sunt multi pe aici dintre cei la care ai ales sa te raportezi, cu o dimensiune care sa le permita sa isi recunoasca greselile...ce sa mai zic despre a si-le si asuma.

Dar hai sa ne uitam mai atent la continutul postului tau, sa-l cadorisim cu o scurta analiza..nu ca ar merita una, dar doar asa de amorul artei:

Care va sa zica toti goi, dezbracati de insemne... deci depersonalizati prin uniformizare:
Asa faceau nazistii cu evreii dupa ce ii coborau din tren.

Asa se practica si azi in scoli, gimnazii, licee, in penitenciare, in cazarmi, in abatii, in secte...si oriunde se urmareste o depersonalizare ca prima faza dintr-un proces mai amplu de spalare a creierului...sau hai sa ii zicem mai elegant, ca am zis si de scoli: "de modelare a creierului".

Sa mai spunem ca si comunistii ne vroiau pe toti o masa amorfa si ca pentru a ne aduce acolo tot de la vesminte aveau de gand sa inceapa...De fapt chiar si incepusera deja cu tunicile alea din China..

Doar pentru ca ar putea sa existe insemne vagi, pe care tu pretinzi ca le si recunosti, ai fi gata sa expui lumea la un asemenea tratament ??

Pentru tine o uniforma chiar nu face nicio diferenta ?

Ei bine atunci afla ca, in principiu cel putin, cel care a ales sa poarte una a ales sa urmeze o cale aspra care il poate duce chiar si pana la sacrificiul suprem pentru linistea, pacea si confortul tau...Sau poate pentru linistea si mantuirea ta spirituala daca uniforma este o sutana.

Usurinta cu care lansezi atatea aberatii e jignitoare indiferent daca acesti oameni se afla in eroare sau nu. Ei isi anunta intentiile, alegerea, devotamentul pentru cauza careia s-au devotat, si chiar daca au gresit in alegerea lor sunt cinstiti in modul de transmitere al mesajului si trebuiesc respectati macar pentru aceasta cinste...In nici un caz nu trebuiesc condamnati pentru ca transmit mesajul.

Faptul ca va doriti sa deveniti un fin cunoscator al simbolurilor nu este un lucru rau..din contra..as spune ca este laudabil..este foarte adevarat ca in anumite medii si situatii, pregatirea si ochiul format sunt necesare

Eu zic ca pentru un obisnuit al mediului academic o astfel de abilitate este vitala.
Mai mult decat atat, stiinta chiar a certificat asta: cu cat poti cunoaste mai repede si mai bine pe cineva cu atat relatia cu acea persoana va fi mai eficienta.

In viata trebuie sa interactionam permanent cu aproapele nostru. Cineva chiar a zis: "a supravietui inseamna a convietui" sau "omul singur este ca acel ranit dintr-o gloata ce e sustinut in pozitie verticala doar de presiunea multimii..cand multimea din jurul lui se risipeste omul singur cade la pamant ca o carpa".

Nu putem evolua fara aproapele nostru, si intalnim mereu si mereu alti oameni.
Cu unii trebuie sa pierdem o gramada de vreme pana a ii identifica in impostori disimulati.

Insemnele distinctiei ne ajuta esential in relatia noastra cu ceilalti, chiar si atunci cand persoana intalnita nu e capabila sa faca diferente minimale intre simboluri; dar intr-un mediu elevat (nu intr-unul cu pretentii, ci in unul cu adevarat elevat) recunoastrea insemnelor este obligatorie. Altfel, in cel mai scurt timp, cel care nu e capabil de asta va fi rejectat de acel mediu in modul cel mai brutal.

In felul asta elitele se protejaza si isi asigura o continuitate fluenta si durabila.

Am sa ma refer strict la simboluri…mai exact la medalii ..ce parere aveti despre modul de acordare a medaliilor pe timp de pace??..se acorda ele pe merit?..se acorda pe buna dreptate sau nu?.. special nu ma refer la vremuri de razboi, pentru ca este mult mai interesant comportamentul celor care poarta uniforma in tip de pace..ce ii determina sa aleaga acest drum?...eu cred ca multi au facut-o din infatuare nicidecum din dorinta de a veghea la linistea tarii …desi..aici as face o clasificare..generatiile dupa anii ’50, cele din anii ‚’70-’80 si cele tinere

Despre decoratii se pot spune multe.

Iarasi ma vad nevoit sa reiau o ipoteza de baza a discursului meu: nu trebuie niciun moment sa facem greseala de a ne raporta la perioada actuala.

Am vazut relativ recent cum unui personaj politic i-a fost retrasa o distinctie odata acordata.
Chiar daca e vorba de nebunul Vadim, o stangacie politica mai mare ca asta nu exista pe lume.
Distinctiile, decoratiile, alte forme de recunoastere se refera la gesturi, la actiuni anterioare actului de recunoastere oficiala si nu pot fi afectate de evenimente ce survin ulterior.

Marea parte a martirilor care au iesit in strada in decembrie 89, daca nu ar fi fost secerati de gloante in acele zile, ar fi avut cu siguranta prilejul sa dovedeasca un comportament civic reprobabil. Sa nu uitam ca ei au incalcat grav legile tarii in functiune la acel moment. Sa nu uitam ca au vandalizat, ca au distrus, ca au afectat grav ordinea si linstea publica. Sa nu uitam pana la urma cine a fost ca pozitie sociala inainte de decembrie 89 un Dan Iosif, un Dinca si/sau un Nica Leon... care ne-a dat chiar ieri la televizor o proba a gradului sau de civilizatie.

Daca revolutia esua asta era imaginea pe care istoria ar fi retinut-o in legatura cu ei.

Dar slava Domnului revolutia a reusit, si azi ne gandim la toti acesti oameni cu recunostinta, si uneori chiar cu mandrie.

Poate insa cineva sa ii retraga titlul de revolutionar lui Nica Leon pentru ca ieri si-a bagat si si-a scos din presedintele Iliescu ?? ...sau nu ca asta o merita...Poate cineva sa ii retraga calitatea de erou lui Nica Leon pentru comportamentul sau incalificabil dintro sedinta oficiala a unui organism care a influentat considerabil evolutia istoriei recente ??? Raspunsul este fara echivoc: NU !! Totusi in cazul lui Vadim nu mai suntem la fel de categorici, desi lucrurile nu sunt diferite in esenta ci doar in detalii.

Dominsoara care s-a lasat introdusa intr-un put cu putin mai larg decat gura unei caldari riscandu-si viata pentru a salva o fetita era ea in deplinatatea facultatilor sale cand a luat aceea decizie ?? Orice psiholog ar spune: NU.

Azi se cearta ca la piata cu autoritatile solicitand niste drepturi despre care ea crede ca i-se cuvin ca urmare a gestului ei, e asta atitudinea unui erou ??? Sa ii retragem pentru asta valoarea gestului care ne-a umezit la toti ochii si care ne-a redat unora speranta in spiritul romanesc in dupamiaza aia ??

Decoratiile se atribuie pentru gesturi si nu pentru atitudini.
Cei decorati sunt compensati pentru momentul lor de izbanda, chiar daca pentru unii momentul asta inseamna incununarea unui cariere cu o conduita egala.

Azi decoratiile sunt pacturi politice iar retragerea lor plata unor polite.