Debaraua cu Simturi

Salve, lasnob ! 

"Le cose che ho" testo Giò di Tonno, 
recita Giancarlo Giannini...

"C’è sempre un motivo per andare
e c’è sempre un motivo per restare
amico mio
e in mezzo il cuore batte
col rumore della cassa
e in mezzo si combatte
in mezzo il tempo passa
perché questo cuore è vivo
perché il cuore è una clessidra
e ci sei tu e ci sono io
e c’è la vita in un granello
e poi l’amore, certo
l’amore, sempre quello
che distrugge e risolleva
che esalta e che fa male
ma rimedia alla tristezza
di ogni attimo che fugge
da sempre, sempre uguale
come la brezza in mare aperto
come la gioia in questo mondo
c’è un motivo per andare
e c’è un motivo per restare
come posso darti torto
ma per questo io ti dico
(e non lo dico solo io)
ti dico ama, ama fino in fondo
che non sei ancora morto
amico mio"
[ltr]Giuseppe Sanmartino - "Cristo velato "-din capela Sansevero 


[/ltr]

salve fiatlux

Draga mea - de ce esti trista ?!  Crezi ca reusesti sa zambesti macar un pic ?

nu stiu titlu -nu stiu autorul

Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca,, însă ,ca o fată,
Cu avere şi trusou,
Îi respinge îngâmfată :
„Cum să mă mărit c-un bou ?”

”E un cal prin curţi vecine,
Care pătimaş mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur- sânge !”

Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul,
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.

„Ah, ce şansă pe mireasă !”
Comenta în pom o cioară,
„El - aristocrat de rasă.
Ea - o biată pierde-vară.”

Dar curând , ce tragedie !
Vaca se certă cu calul,
Pân'departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.

Ba , mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndrăgostita,
Calul, furios, îi trase ,
Două palme cu copita !

Şi atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum că soţul ei mai are,
Trei amante, toate iepe.

Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal.
Şi-ntr-o seară părăsise,
Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă,uscată ,
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale,
Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul,
„Ce pereche potrivită !
Vaca noastră şi cu boul.”

Ea comandă , el ascultă.
El cu munca , ea tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca ( ne şopteşte,
un măgar) , c-aşa-i măgarul,
Prin păduri mai zăboveşte,
Uneori cu armăsarul.

Dar, eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e , că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne !

Şi aşa, trec ani şi ani,
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani,
Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea , de faţă ,
Nu e nici un lucru nou,
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU ...

si tu , fiica mea?! tocmai cand ma chinuiam sa reinventez eternul ..feminin bineinteles  !  si-n plus  vaca manaca margarete !  

Mama - pot sa intuiesc asa mica cum sunt ca te- au ranit niste vorbe. Azi ai fost tu mai sensibila ... Ai intelepciunea si accepta ca fiecare are perceptia proprie asupra universului ce ne inconjoara . Adevarul tau este al tau si nu-l ia nimeni ,lumea ta este o lume unde nu exista nimic urat iar adevarul altora se bazeaza pe ceva numit realitate -una cruda si urata - cu care noi ,din fericire ,nu avem contact . Eternul feminin exista nu are nimic de- a face cu povestea asta.

 Stai..stai asa ! Ai luat-o prea in serios ! Azi am avut cele mai frumoase motive sa fiu chiar fericita ! Pb nu e personala ci ..universala ca sa zic asa ! wow !    Multumesc, oricum, ca ai intins o mana !

Cineva , de niciunde si de peste tot, m-ajuta, cum a facut si-acum , cand ..pregateam raspunsul .O poezie care se potriveste ..manusa momentului :

Adrian Suciu
PLÎNGI ÎN PACE!
"Nu lupt să trăiesc și nu lupt să mor.
Nu plîng nimic din trecut: trecutul e mai mort
decît vocea valurilor din inima melcilor din cochiliile
sfărîmate din nisipul din tencuiala casei bunicilor.
Nu plîng nimic din viitor: viitorul mi-e mai necunoscut
decît sufletul meu.
Noi am scrijelit poezii în Dealul Viilor, unde alții
au băut și li s-a părut că s-au bucurat. Numai acolo
am plîns, unde alții au întins mese și li s-a părut că au iubit.
Noi am mîngîiat cîini și am lăsat suflări înghețate pe cer.
Noi i-am îndrăgit pe cei cu sufletul împietrit
și am tîrît moartea în lesă la petrecerile lor.
Noi nu am plîns în manuscrise și nu am bocit la tipar.
Noi am săpat în stînci poezii din care țipă 
asurzitor fericirea. Noi am dus de mînă piromani
la incendii. Noi scormonim după amintiri cu mirese 
și baluri chiar prin mărunțișurile prăfuite 
din piața de vechituri.
Cine nu plînge în pace
un mort zîmbitor dintr-o fotografie veche
e mort și numai i se pare că e viu."

Noi scormonim după amintiri cu mirese
și baluri chiar prin mărunțișurile prăfuite
din piața de vechituri.
Cine nu plînge în pace
un mort zîmbitor dintr-o fotografie veche
e mort și numai i se pare că e viu


....frumosss....


uite prietena ta iti trimite un selfie din vacanta..

Nu ca-s frumusele ? Si poemu' si Maggie ! 

25 iulie 2015 Paleo Festival- Elvetia
(cam ...oriental )


Unu' nou , marca Mihai Gavrilescu 

"Cei care ridează aerul
cu roşul venelor cărţilor,
copacii,
sprijină atmosfera.
Cea care îmbracă lutul
în verdele genezei,
iarba,
ţine scoarţa Pământului.
Cele care întunecă albastrul
cu fâlfâit de aripi,
păsările,
rotesc Globul.
Cel care preface refuzul zborului,
cu ştiinţa neştiinţei,
în negru de glonţ,
omul,
grăbeşte gravitaţia."

Gasit azi pe pagina dlui Paul Vinicius

Paul Vinicius
"monolog alb
----------------
ultima dată când l-am văzut
era pe un pat
numerotat
al acelui spital.
îi crescuse barba
(în lipsa lui)
întrucât el
n-aș fi putut spune
că mai trăia.
priveam hipnotizat toate acele mașinării conectate
care îl trăiau
în locul lui
nehotărându-mă
cui
să-i vorbesc.
nu i-am putut adresa mai mult de o frază
și aceea poticnită
confuză
sterilă
precum o ușă care ți se deschide brusc
și grabnic
ți se închide
în nas
(ca o sclipire fugară
a unei inimi decolorate)
și numai după ce i-am văzut lacrima
înviindu-i paloarea
am știut că m-a auzit
că pricepuse
cine îi vorbea.
și numai după ce ea
lacrima
ți s-a uscat
am știut că știi că ți-a vorbit deșertul tătarilor
și dezolarea ta
și armata ta nedisciplinată și rebelă
domnule colonel
eu
progenitura ta
tată"

Copac m-oi face!

Copac m-oi face, dacă tu eşti floare
Şi dacă floare eşti, m-oi face rouă!
Tot rouă, dacă rază eşti, de soare
Să ne unim fiinţele amândouă!
Iar dacă tu eşti cerul, iubita mea
O stea pe firmamentul tău voi fi
Şi dacă iadul eşti, o viaţă-ntreagă
S-ajung la tine, voi păcătui!



Petofi Sandor

Tribut lui Cristian Popescu -poetul noozecist autorul celebrelor vorbe (vers) .."trebuie sa mori inainte sa mori " (decedat la 36 de ani )

Atila Racz 

cu poetul
era primăvară când
l-am căutat pe Cristian să-l întreb ce mai face
primăvara era cu el
de aceea l-am căut în casa din 
parcela 9 rândul 4 locul 38
și 
nu l-a găsit nu

pentru că mormântul lui este chiar în el
ghemuit în sufletul lui 
într-un poem scris pe inima lui
lângă patul lui într-o rugă
el poetul pe care-l poți cuprinde 
într-o poveste de-o seară 
când din oase cresc arțari 
iar tavanul se prelinge în cer 
astfel 
să-i auzi doamne pașii 
celui care nu te lasă 
nu să te dezlipești de pământ 
decât cu privirea
uneori 
din insomniile lui 
înconjurat de nopțile pe care le păzea 
dintr-o baracă unde pisica îi încălzea tălpile 
cu duioșie
uneori 
scria 
rugându-se
dar 
moartea l-a luat peste picior
cu sufletul încă de copil l-a luat
ca pe un pește zbătându-se pe uscat 
ca peștele acela ce caută 
picătura de apă din aerul uscat 
picătură de apă din piatră
uneori
scria cu prietenii lui ce-și 
sorbeau viața din pungi 
cu vatamanii tranvaielor 
cu moartea ce nu mai avea nimic 
de făcut în trupul lui
chiar și mama lui l-a lăsat închis într-o rugăciune 
din care încă nu s-a întors "
si, Cristian Popescu

"Uşor 
Nu-i să dezlegi ce-i timpul, labirint 
Multiplu, unu şi mereu distinct, 
Al fiecăruia şi-al tuturor. 
Sunt nimeni. Spada n-am incins voinic. 
Ecou sunt, şi uitare, şi nimic."

Jorge Luis Borges






intru a voastra ..stimulare ! 

***********

Cearta cu haosul

Vizitatorii mei sunt:
un domn întrerupt la mijloc,
o doamna continua
si fiica lor de tabla,
un profesor care preda brânza,
un asasin racit, o droaie
de furnici necasatorite,
un copac cu mustati,
o barza tânara,
un copil cu un picior de carton
si trei ignoranti ai legilor miscarii.

La sfârsit, apare
câinele de seara
care-i latra tare
si-i pofteste-afara.


Nina Cassian

Nina Cassian !! Ce poti sa mai zici ! 

"De la musique avant toute chose " si-o zice Verlaine 


Arta Poetica 
de Paul Verlaine 

Les sanglots longs
Des violons
De l’automne
Blessent mon cœur
D’une langueur
Monotone.

Sa première strophe, légèrement altérée, a été utilisée par Radio Londres le 5 juin 1944 à 21 h 15, peu avant le débarquement de Normandie, pour informer le réseau de résistance "Ventriloquist" (et non l'ensemble de la Résistance française) que celui-ci aurait lieu dans les heures suivantes. Les nazis auraient réussi à décrypter ce message et "c'est pour cela que les militaires débarquant ont rencontré une telle résistance"

S-a implinit pe 11 un an de la disparitia lui Robin Williams. O secventa din .."cercul poetilor disparuti"



What will your verse be ?

Din aceeasi serie ...stimulatoare ! (atentie la topica)

Uleia Liviu
OAMENII DE OBICEI AŞTEAPTĂ SĂ VINĂ DRAMA LA EI… CU CE TEMEI?!

"Uneori mǎ întind şi îmi imaginez cǎ mǎ sfârtecǎ fiare sau sunt strivit sub dǎrâmǎturi
Mǎ gândesc la posibila orbire surzire ori chiar amuţire a mea şi mulţumesc vieţii
Cǎ m-a adus în acest punct unde aproape cǎ îmi vine de mine tare sǎ râd:
Fiindcǎ sunt bucuros cǎ m-am nǎscut şi am fost sǎnǎtos însă foarte stupid
Cum sunt cei mai mulţi dintre semenii mei care se rezumǎ la o existenţǎ de gumǎ
Pe care Mersul Lucrurilor o întinde între mânǎ şi dinţi şi gumele rǎmân toate cuminţi
De parcǎ numai forţaţi ar trebui sǎ depǎşim felul în care parcǎ nimeni nu ştie
Cum am hotǎrât fiecare sǎ fie astfel cǎ suntem atât de determinaţi
Sǎ trǎim dupǎ scenarii la care de fapt abia când se petrec
Cu adevǎrat stǎm sǎ ne gândim dac-apucǎm!
De aceea eu îmi beau cupa înainte
Ca ea sǎ se umple şi intru
Sub dǎrâmǎturi pânǎ
Sǎ se dǎrâme casa
Murind zilnic
Prin prostul
De mine!"

Gravitaţia - Dmitri Miticov

1. Ne-au învăţat noţiunile încă din şcoală:
au spus singurătate
şi ne-am apucat să despărţim în silabe,
dar vine o seară cînd intrăm în casă,
închidem uşa în urmă
şi se lasă liniştea,
iar asta e toată viaţa
2. dacă stai pe spate lacrimile se adună
în ochi apoi alunecă în păr aceasta
este gravitaţia
bere blondă şi arămie şi neagră mergem
în pub mergem în club rupem etichetele şi aca-
să depresia
te trezeşti verifici cît e ceasul mai
dormi puţin te trezeşti şi te uiţi iar la ceas uite
zilele noastre
ţi-a venit să te duci într-un loc sau la
cineva stai puţin că nu se mai poate aceasta
este memoria
3. Ne-au spus disperare şi frică
şi am început să căutăm sinonime şi rime,
dar într-o zi mîinile rămîn suspendate
deasupra tastaturii,
creierul trimite comenzi în direcţii greşite
şi nici măcar nu ştim
cît ar putea să dureze

*********

din acelasi filon:

You thought that it could never happen
To all the people that you became,
Your body lost in legend, the beast so very tame.
But here, right here,
Between the birthmark and the stain,
Between the ocean and your open vein,
Between the snowman and the rain,
Once again, once again,
Love calls you by your name.

The women in your scrapbook
Whom you still praise and blame,
You say they chained you to your fingernails
And you climb the halls of fame.
Oh but here, right here,
Between the peanuts and the cage,
Between the darkness and the stage,
Between the hour and the age,
Once again, once again,
Love calls you by your name.

Shouldering your loneliness
Like a gun that you will not learn to aim,
You stumble into this movie house,
Then you climb, you climb into the frame.
Yes, and here, right here
Between the moonlight and the lane,
Between the tunnel and the train,
Between the victim and his stain,
Once again, once again,
Love calls you by your name.

I leave the lady meditating
On the very love which I, I do not wish to claim,
I journey down the hundred steps,
But the street is still the very same.
And here, right here,
Between the dancer and his cane,
Between the sailboat and the drain,
Between the newsreel and your tiny pain,
Once again, once again,
Love calls you by your name.

Where are you, Judy, where are you, Anne?
Where are the paths your heroes came?
Wondering out loud as the bandage pulls away,
Was I, was I only limping, was I really lame?
Oh here, come over here,
Between the windmill and the grain,
Between the sundial and the chain,
Between the traitor and her pain,
Once again, once again,
Love calls you by your name.

fiatlux a scris:"De la musique avant toute chose " si-o zice Verlaine 


Arta Poetica 
de Paul Verlaine 

Vreau muzicii intaietate!
Astfel, Imparele prefer,
Mai vagi, mai libere-n eter,
Fiind in tot, plutind pe toate.

Alege vorbele ce-ti vin
Sa para scoase din confuzii:
Ah, cantecele gri, iluzii
De Tulbure in Cristalin!

Sunt ochi splendizi de dupa voaluri,
Zi ezitand in amiezi,
Ori astri-n azurii gramezi
Pe dulci, tomnatice fundaluri.

Nuanta eu ravnesc s-o caut,
Nuanta, nicidecum Culoare,
Nuanta doar-ingemanare
De vis cu vis, de corn cu flaut!

Alunga Poanta ce ucide
Si crudul Spirit, Ras impur,
Ce lacrimi scot in ochi de-azur,
Si izul trivial de blide!

Suceste gatul elocintei,
Si bine faci cand, cu putere,
Astamperi Rima-n chingi severe,
Ea, sclava a nesocotintei...

Ah, Rima-numai chin si sila!
Ce surd copil ori negru drac
Scorni bijuteria fleac
Ce suna gol si fals sub pila?

Deci,muzica mai mult, mereu,
Iar versul tau aripi inalte
Sa prinda, nazuind spre alte
Iubiri si bolti de Empireu!

Sa fie buna aventura 
Cand sufla zgribulitii zori
Prin minte si prin cimbrisori...
Tot restul e literatura."

Editura Pandora-M,2002
Traducere de St. O. Iosif si C.D. Zeletin