Debaraua cu Simturi

Eminescu , ca...

Rânduri pentru întregirea mea


Azi-noapte-am încercat să mă-ntregesc
Cu focurile globului ceresc!...
Dar teama de-a rămâne tot ce sunt
A sugrumat în mine orice-avânt -
Şi-azi-noapte n-am putut schimba nimic
Din existenţa mea de mozaic!...

Azi-noapte-am fost învins -
E-adevărat!...
Învinsul, insă, n-a capitulat!...
Dar cum mi-am pus în gând să mă-ntregesc,
Întâmple-se orice s-ar întâmpla,
La noapte -
Cea din urmă noapte-a mea -
Voi fi eroul unui "fapt divers" banal,
De care numele-am să-mi leg,
Ca şi defunctul meu coleg,
Sărmanul Gérard de Nerval!...

Şi-atunci,
Din trupul spânzurat
De felinar
Se va-nălţa un crin imaculat,
Şi Duhul Sfânt va coborî-n pahar...
Iar spectrul celui care-am fost ce sunt
Se va lipi pe cer, în chip de Stea,
Şi-n locul meu nu va rămâne, pe pământ,
Decât mormântul agresiv
Şi textul comemorativ,
Cu care viitorii cărturari
Vor proslăvi-ntregirea mea
Ca şi-ntregirea României Mari,
Pe Arcul de Triumf, de la... Şosea!...

poezie de Ion Minulescu

Atila Racz 

imaginea poeziei

nici poezia nu întinerește 
nici ea
doar imaginea ei

privirea ta întoarsă spre mine 
din ce în ce mai tulbure 
din ce în ce mai umbroasă 
din ce în ce mai umedă

poate 
șirul acela de lumini și umbre 
neînțelese 
șirul acela de vise 
în care iubirea se zbate 
să ne contureze ca pe niște trecători 
prin fericirea aceluiași înțeles
cum 
împăcarea trupului cu 
sufletul 
într-o viață
de aceea 
te privesc printr-o poezie 
ce stă între noi ca o vietate 
care ne sfâșie învelișul
ție rochia 
mie cămașa
vezi 
ori începi să vezi 
nu-i așa
până când imaginea noastră se 
voalează
și trebuie să ne schimbăm
altfel 
nu vom atinge nici începutul 
nici sfârșitul
poeziei
imaginii ei întinerind 
cuvântul 
același mereu și mereu"


-------------------------------------------------------------------------------------------------

imaginea plăcerii
"ne este dat ca toate plăcerile 
să devină durere
am știut știu
că 
tu mă naști din iubire 
iar eu cresc în durere

orice atingere 
o să-mi deschidă o rană

iată 
îmi închipui plăcerea
ca pe o imagine 
în care ne pierdem făptura
ca acel fluture colorat de ceruri 
ce se prăbușește-n lumina 
ce arde "

Nimeni nu știe cum e să bei atât de singur
încât nici singurătatea ta să nu mai stea
cu tine la masă.

Ba da: EU !!

Chiar vroiam sa scriu o carte: "Siguratatea betivanului de cursa lunga"

Mai mult decat atat, am aflat (din ecouri) de la Eugen Ionesco ca betivul este prin definitie un solitar....focul a luat foc..


Cascada de cuvinte care ar fi trebuit să dezvăluie « tragicul limbajului » reuşeşte exact contrariul şi îi face pe spectatori să râdă. Un singur exemplu este suficient : acela al familiei lui Bobby Watson. Identitatea numelor despre care am vorbit provoacă o impresie de viermuială şi de confuzie. Se vorbeşte despre un anume Bobby Watson, care tocmai a murit, dar şi despre unchiul lui Bobby Watson, bătrânul Bobby Watson, apoi despre mătuşa lui Bobby Watson, bătrâna Bobby Watson, despre fiica lui Bobby Watson, despre mama lui Bobby Watson, care s-ar putea să se recăsătorească cu … Bobby Watson, fiul bătrânului Bobby Watson, celălalt unchi al lui Bobby Watson, morult[4]. Mania de a pălăvrăgi se întinde ca o epidemie la toate personajele piesei Cântăreaţa cheală. Din tot acest amalgam de fraze incoerente se evidenţiază un seducător poem al « Focului », recitat în cinstea Căpitanului de pompieri :

Policandrele străluceau în păduri

O piatră a luat foc

Castelul a luat foc

Padurea foc a luat

Bărbaţii au luat foc

Femeile foc au luat

Păsările au luat foc

Peştii foc au luat

Apa a luat foc

Cerul aluat foc

Şi cenuşa foc a luat

Fumul a luat foc

Focul foc a luat foc

Totul al uat foc

A luat foc, foc a luat.

Cand ziceam pe undeva de inocentza , aveam dreptate !

Liviu Uleia, 
ARTA UŞURĂRII:
"Şi abia începeam sǎ înţeleg cǎ a fi îndrǎgostit e doar o pǎrticicǎ din întregul universal al iubirii. Nu înţelegeam cǎ dragoste erau toate acordurile dintre mine şi tot ceea ce experimentam de la a sta întins pe spate în iarbǎ pânǎ la misterul viselor încǎrcate de simboluri… Ca o adevǎratǎ armǎ laser eu concentram asupra unei singure ţinte tot elanul care mǎ împingea sǎ îmbrǎţişez lumea. Iar ţinta era FATA. Au urmat mai multe fete dupǎ scânteierea obsesivǎ a Luminiţei care mi-a mâncat ani din viaţǎ pânǎ în clasa a patra. Da’ ce mai sufeream! Cât de uşor ţi se poate îngusta orizontul iubirii universale! Atunci mǎ puteam mǎcar scuza prin inocenţǎ. Dar aveam sǎ mǎ port în mod repetat şi dupǎ douǎzeci de ani tot ca un puber tembelizat de amor. Cred cǎ e o mare prostie sǎ hrǎnim copiii cu cântecéle amoroase. Pur şi simplu îi ajutǎm sǎ se tembelizeze. Aş fi preferat ca la pubertate sǎ-l fi aprofundat pe Diogene Cinicul!"

Liviu Uleia 

RIP George Geacar

flower power

e zăpadă: o pânză subţire. 

dacă treci printre blocuri 
dacă laşi urme 
aş putea să le văd 
dimineaţa când iau pâine din colţ. 
sunt un înger sunt ca un înger pot să te văd 
dar nu pot să fac nimic pentru tine.

te văd pe străzi 
şi simt aerul tău nepăsător dar degeaba. 
acum e iarnă şi ninge la greu şi orice siluetă 
poate eşti tu. sufăr pentru toate siluetele care dispar la colţuri. 
poate bate vântul şi nu auzi strigătul meu 
eu te văd iar tu te uiţi spre mine şi nu mă vezi 
nu mă auzi iar eu te aud foarte bine
şi asta nu-mi foloseşte la nimic. 

aş vrea să pun o capcană 
ca pentru o sălbăticiune de pe discovery. 
o să pun pantalonii ăia evazaţi maro 
pe care i-am sfâşiat în gardul viu de la mitropolie 
ştii tu în ce noapte. şi mocasinii ăia cu franjuri la glezne. 
şi cămăşile înflorate cu guler mare rotunjit. 
cât am bătut gangurile bucureştiului după mocasinii ăia 
şi căminele studenţeşti după super riffle de la arabi. 
cămăşile negre cu guler ascuţit tighelite cu alb 
pantalonii de prelată kaki.
cămăşile uni cambrate. 
scurtele de iarnă viu colorate. 
am căutat de multe ori prin buzunarele lor 
am găsit fel de fel de prostioare 
hârtiuţe scrise din care n-am înţeles nimic. 
am găsit scrisori şi bileţele de dragoste 
şi nu mi-am adus aminte nimic.

Şerban Foarţă, poet, prozator şi traducător, împlineşte azi 73 de ani. Încă din timpul studenţiei publică articole de critică literară în revista Scrisul bănăţean.

În colaborare cu Andrei Ujică, a scris texte pentru cântecele interpretate de grupul de muzică rock Phoenix.

Este autorul a 35 de volume de poezii, 7 volume de eseuri, 16 volume de traduceri, 3 lucrări dramatice şi un volum de proză. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1970.

Jurnalul Național îi urează „La mulți ani!”


Si noi asisderea...





A fost cândva un ceas cu cuc
de-origine helvetă,
în care Cucul, singur cuc,
doar că n-avea servietă,

atât era de birocrat
după opinia Mâţii,
cea cu demarş aristocrat
şi-un pluş ca, -n salcie, mâţii,

a Calului solemn de şah
certat cu linia oablă,
şi-a Cocoşului din, ah
sau vai, precară tablă, -

care-l urau pe bietul Cuc
fi'ndcă-i strica lu' dl
Cocoş & Calului năuc,
plus dnei Mâţe, somnul.

Oglinda oarbă

Firul de sânge care îmi iese din buzunar
firul de lână care îmi iese din ochi
firul de tutun care îmi iese din urechi
firul de flăcări care îmi iese din nări

Tu poţi crede că urechile mele fumează
dar oamenii au rămas ţintuiţi în mijlocul străzii
pentru că în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile
şi va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaşte
o insomnie oarecare de cretă şi de argilă
o insomnie ca o sobă sau ca o uşă
sau mai bine ca golul unei uşi
şi în dosul acestei uşi vreau să vorbim despre memorie

vreau să mă miroşi ca pe-o fereastră
vreau să mă auzi ca pe un arbore
vreau să mă pipăi ca pe o scară
vreau să mă vezi ca pe un turn

poezie de Gellu Naum

Last and Final Will
(testament)

My will is easy to decide,
For there is nothing to divide.
My kind don't need to fuss and moan --
"Moss does not cling to a rolling stone."

My body? Ah, If I could choose,
I would to ashes it reduce,
And let the merry breezes blow
My dust to where some flowers grow.

Perhaps some fading flower then
Would come to life and bloom again.
This is my last and final will.
Good luck to all of you.

Joe Hill

Ispita


Îţi făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost
vreodată.

Pentru prima oară îţi vei vedea porii
deschizându-se
ca nişte boturi de peşti şi-ţi vei putea asculta
rumoarea sângelui în galerii
şi vei simţi lumina lunecîndu-ţi pe cornee
ca trena unei rochii; pentru prima oară
vei înregistra înţepătura gravitaţiei
ca un spin în călcâiul tău,
şi omoplaţii te vor durea de imperativul
aripilor.

Îţi făgăduiesc să te fac atât de viu, încât
căderea prafului pe mobile să te asurzească,
să-ţi simţi sprâncenele ca pe două răni
în formare
şi amintirile tale să-ţi pară că încep
de la facerea lumii.

Nina Cassian

Ce poeme faine ! Merci , dragilor !

Cu drag - mai aduc - sunt multe / multe... le mut de la mine din debara la tine - o sa obosesti citind!

Ziua Naţională: Franţa

Acela e compatriotul meu

Acela care îşi uită ţara pământul
La ştirea că cehii se scaldă în sânge
Acela ce se simte frate cu sârbul
sau norvegian, când Norvegia plânge,

Cu mama cernită, peste evreieşti morminte
Frângându-şi mâinile, se-apleacă, jeleşte
Când Moscova cade - muscal se simte
Cu ucrainienii Ucrainia boceşte,

Acel ce inima-şi deschide tuturor
Francez e când Franţa suferă, sau rom
Când moare de foame al romilor popor
Acela e compatriotul meu. E om.


Antoni Slonimski

Ion Muresan - Minunata plutire


Începe ca o foarte brusca surzenie,
Începe ca o foarte brusca trezire,
Peste gramatica trece o vedenie
Si încâlceste partile de vorbire.
Stai pe o terasa. Singurul esti
Care vede o înalta si pustie cladire
Coborând din ceruri. Abia mai vorbesti,
Abia mai descrii minunata-i plutire.

Barbati si femei urca în poduri
De unde te privesc prin lucarne:
Cuvintele tale sânt vinete noduri,
Gura, un negru clopot de carne.

Cladirea pustie coboara în piata.
Cerul se face alb ca de spuma.
Deasupra portii ei atârna o paiata
Facuta din cârpe si guma.

Te îndrepti înspre ea.
Tai streangul.
Iei paiata în spate.
Din ceruri se lasa o ninsoare târzie.
Ani întregi, zile nenumarate,
Pe strazi tot mai înguste, mai întortocheate,
Treci mut;iar paiata pe umar începe a vorbi
si învie.

Testament
de Tudor Arghezi


Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţă căpătâi.
Ea e hrisovul vostru cel dintâi,
Al robilor cu săricile pline
De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapă-n condei şi brazda-n calimară
Bătrânii au adunat, printre plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagane urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni,
Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, şi torcând uşure
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzind în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Şi izbăveşte-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din pădure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slova de foc şi slova faurită
Împarechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte ca-n adâncul ei
Zace mania bunilor mei.

Octavian Paller
Avem timp
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Déclaration des droits
de l’homme et de la femme
à l’amour.
par Jacques Salomé
Te rencontrer sans te réduire,
Te désirer sans te posséder,
T’aimer sans t’envahir,
Te dire sans me trahir,
Te garder sans te dévorer,
T’agrandir sans te perdre,
T’accompagner sans te guider,
Et être ainsi moi-même
Au plus secret de toi.

am lasat si la ...nocturne , dar mi-s atat de dragi , ceea ce sper ca o sa vi se-ntample si voua , ca las si-aici ..poezioarele lui Foarata 

Primele iubiri – Nicolae Labiș


Mergeam tăcuţi alături, străini, odinioară
Şi presimţeam că astăzi voi fi îndrăgostit
De faţa ta curată ca zorile de vară,
De părul tău de aur împletit.

Dar nu ştiam că nimeni n-are să poată şterge
Văpăile din inimi, acest pojar nestins,
Că pe cărări de sticlă alături ne vor merge
Ideile, îmbrăţişate strâns.

Că prins de-o vrajă nouă şi-atotcuprinzătoare
Voi părăsi boema cu gustul ei amar,
Că vinul, deşi-mi place când scapără-n pahare,
Mă va-mbia din ce în ce mai rar.

Văzusem frumuseţea privirilor semeţe,
Izvoare de lumină, de umbre şi scântei,
Dar bănuisem numai adânca frumuseţe
De dincolo de ochii mari şi grei,

Ce mai târziu, prin lupte lăuntrice-am aflat-o
Şi-o aflu-n întregime în fiecare zi
Iluminându-mi viaţa cu flacăra-i curată
Fără de care n-aş putea trăi.