Debaraua cu Simturi

"Debaraua cu simturi " este un volum al poetului Ciprian Macesaru (mi-a placut si l-am preluat pt a da titlul sectiunii ; multumiri  )

Ciprian Măceşaru
"toate pasiunile noastre
au fost aruncate
pe partea cealaltă a lumii
nimicul e fratele nostru
ascuns în debaraua cu simţuri
uneori ne este totul
mai limpede-n vis
lucrurile absurde de-aici
par acolo fireşti"

Salutam cu plecaciune si aceasta initiativa, care a scapat condamnabil organizarii republicii (se aude Sfatuitorul ???)

Sfatuitorul cred ca este cel mai..rabdator si minutios om din Republica , daca s-a ocupat de aranjarea si sortarea acestei multiplicitati de subiecte ! Deci , sa ne traiasca pt ce-a  facut !!!

Dude, si tu esti ..obositor de detailist   , sometimes !

Deci ...sunteti buni (de munca) amandoi, workahoolicilor !    

Paul Vinicius

la capătul coridorului
---------------------------
e mai multă lumină și începe iarba.
venele mi se bucură de fiecare dată de câte ori
privesc într-acolo.
însă sângele mi se foiește și mă părăsește
cu mult înainte
să fi ajuns eu acolo -
ca un roi de fluturi sătui de-ntuneric.
sângele meu
ca cel mai bătrân servitor care locuiește în mine
se preface în fluturi
și rezolvă partajul cu trupul care i-a fost adăpost atâția și atâția
ani de zile.
o amețeală galbenă ca ceara
vine și mă ia de mână.
de aceea nu ajung niciodată acolo.
de aceea fumez și visez femei albastre
cu picioare de aur
pășind pe lumina și pe iarba de-acolo.
și de fiecare dată
inconștient
degetul meu de prăbușește din albastrul imatur
pe negrul tastei
delete
iar capătul coridorului
apare din nou
ca și cum nici nu s-ar fi mișcat de acolo

...da, dl Vinicius ramane un poet greu accesibil mie...

Gramatică

Toate verbele numai la viitor şi toate
substantivele moarte - printre flori de hârtie
mişună ajectivele harnice culegând nectarul
şi muştele invadează gramatica unsă cu miere
excrementând-o cu alfabetul lor enigmatic
şi poetul îşi linge degetele
ca în vechiul proverb.

poezie de A.E. Baconsky

Ezra Pound -Patapievic/ Vancu /Ivanescu

Cartea de care ai vorbit e una dintre vedetele principale ale targului de carte bookfest 2015... Radu Vancu mie nu mi-a facut o impresie deosebita, iar alaturarea lui, mai bine zis "amestecarea" lui cu Mircea Ivanescu ma poarta cu gandul la tot felul de marsevi.

Cred ca Ezra Pound depinde foarte mult de interpret (pentru ca, in cazul lui, doar o traducere nu poate fi suficienta).

Nu am sa cumpar aceasta suita. Am sa o fur din alta parte.

Me too ! Adica R Vancu.

Ateistul oraşului

Tineri care dezabateţi doctrina
Imortalităţii sufletului,
Eu, cel care zace aici, am fost ateistul oraşului,
Volubil, contondent, versat în argumentele
Evoluţionismului. Dar trecând printr-o boală lungă,
Tuşind să-mi dau sufletul, am citit
Upanishadele şi poezia sublimă a lui Isus.
Şi ele au aprins flacăra speranţei şi a intuiţiei,
Şi a aspiraţiei pe care Umbra
Care mă conducea iute prin cavernele întunericului
Nu a putut să o stingă.
Luaţi aminte, voi care locuiţi exclusiv în raţiune
Şi gândiţi numai folosind uneltele logicii:
Imortalitatea nu este un dar,
Imortalitatea se obţine;
Şi numai acei care luptă din greu
Pot să o dobândească.

epitaf de Edgar Lee Masters

Zile senine

Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat, îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate şi merele coapte atârnă, obosite şi leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.


Walt Whitman

Frumoase ! poeziile voastre ! Dar pe Whitman nu-l cred ! 

Io vin cu inca o portie de ..Vinicius ! cu ..happy-end ! 

"poveste & alte priveliști
------------------------------
desigur - mergem
fără țintă fără nicio finalitate fără vreo chemare
doar mergem să vorbim să bem și să tăcem
atât cât să înțelegi și limba arabă
atât cât gamba femeii necunoscute să se lipească de a ta
și în întunericul gros ea să-și dorească mai mult
(îi simți mâna pe tine
cotrobăindu-te)
numai că tu ești deja un colectiv care nu se mai poate ascunde
după o căpiță de fân sau după o noapte
la țară
ești o revoluție
din care și oasele îți dezertează
numai ca să nu fii chiar o revoluție
și în timp ce gamba ei se depărtează
cu febra ei cu tot
tu nu faci altceva decât să-ți mai aprinzi o țigară
și să privești miop la stelele mioape
gândindu-te că mâine va fi sâmbătă și apoi duminică
și apoi un somn cu miere
într-un fagure gol
probabil așa s-a simțit și che guevara în cea din urmă noapte în bolivia.
iar tu expiri fumul din plămâni cu aceeași dezinvoltură
cu care ea și-a retras piciorul de lângă al tău
și zici:
„cred că mâine o să plouă toată ziua”
și nici nu apuci bine să gândești asta
când ea își și așează părul ud
pe pielea ta încinsă
ca un deșert care n-a visat niciodată apa "

Atila Racz

crâșma
"
când nu ești
mă afund în crâșmă cu Joyce 
și-l învăț cum se bea vodka rusească 
cântând la muzicuță
și cum se aude un cântec 
de jale în limba română
în timp ce aburii alcoolui 
întunecă fereastra 
privim femeile dezbrăcate de ploaie 
bărcile legate cu funii de maluri
pistruiatele cu părul aprins 
înviind plaja
într-o 
limbă moartă nu mai poți locui 
îmi spune
chiar dacă 
prin ea au trecut zei 
chir dacă "lapricornii” au ascuns 
comori în ea
ei
dar când nu ești
trec prin fereastră 
privesc zidurile clădite din piatră amară
și irlandezele 
îmblânzind bărbații
legănați de ocean "

Faina ! 

...o mica nota explicativa de subsol :

Leprechaun = Lapricorn

Încă nu am găsit o definiţie în română. Lepricon i-am spus eu acum.
In Irlanda e Leprechaun iar britanicii l-au scurtat la Leprecon.
Ca fiinţă folcloric / mitologică e asemănată cu trolii germanici, lutinul francez, elfii din mitologia nordică, gnomi, spiriduşi etc. O creatură mică, gen Piticot ce trăieşte în pădure.

În povestioara sa, se spune că-şi ascunde oala cu galbeni la capatul curcubeului.

merci, Dude, pt detalii si muzici ; am cautat si eu si-am gasit doar erou mitologic ; poetul traieste in Irlanda, ce-i drept. 

dominat de probleme personale:




"Cea mai scumpă de pe lume"


Spune-mi care mamă-anume
cea mai scumpă e pe lume?

Puii toţi au zis de păsări,
zarzării au zis de zarzări,
peştişorii de peştoaică,
ursuleţii de ursoaică,
şerpişorii de şerpoaică,
tigrişorii de tigroaică;

mânjii toţi au zis de iepe,
firul cepii-a zis de cepe,
nucii toţi au zis de nucă,
cucii toţi au zis de cucă,
toţi pisoii, de pisică,
...iară eu, de-a mea mămică.

Orice mamă e anume
cea mai scumpă de pe lume!




...o raritate, scrisa totusi de Nichita Stanescu!

SONNET XLIII - SHAKESPEARE 

"When most I wink, then do mine eyes best see,
For all the day they view things unrespected;
But when I sleep, in dreams they look on thee,
And darkly bright, are bright in dark directed.
Then thou, whose shadow shadows doth make bright,
How would thy shadow's form form happy show
To the clear day with thy much clearer light,
When to unseeing eyes thy shade shines so! 
How would, I say, mine eyes be blessed made
By looking on thee in the living day,
When in dead night thy fair imperfect shade
Through heavy sleep on sightless eyes doth stay!
   All days are nights to see till I see thee,
   And nights bright days when dreams do show thee me."


Analiza aici

Fiecare misionar purta cu el nelipsit o biblie in miniatura si un crucifix....Cateodata sutana si restul harnasamentului, insa primele doua obiecte erau obligatorii. Desigur, cand nu se afla in misionariat, biblia lipsea de multe ori..


Asta e biblia mea de buzunar:




La fel precum cartea sacra inspira habotnicilor descoperirea de noi sensuri profunde, si a unor variate interpretari, la fiecare recitire; asemenea eu incerc sa aflu talcuri (in spatele englezei vechi) ce le-au scapat si analistilor si detractorilor....poate chiar si lui Shakespeare:

Anca Tanase 

Umbre chinezeşti
 
Sfârşit prelung de anotimp…
lumină neagră, timp bătrân
şi ora goală…
 
amintirea
primilor paşi
ai unui dans în ploaie…
 
umbre chinezeşti…
 
erai deja plecat când ai venit…
 
pe bancă, astăzi, eu
şi întrebarea…

P Vinicius 

despre final
-----------------
"noapte de vară: un saxofon
între buzele mirate
uscate
ale unui mut
din care ies fluturi
ondulând
insectarul albastrului înalt de deasupra
ciuruit de stele plutitoare.
țigara îmi caută gura
vodca îmi caută ficatul
sângele își caută pulsul -
într-un sfârșit
nimeni negăsind pe nimeni.
ceea ce
cu siguranță
este cu mult mai bine
decât un banal final hollywoodian
în care câinele își găsește stăpânul
cu cinci minute înainte
ca regizorul să-l fi găsit"

Cântec de seară

Vine o vreme
Când vom plăti
Pentru fiecare iluzie,
Când eu şi cu tine vom fi izgoniţi
Ca nişte fiinţe pe care nu mai vrei să la ştii
Prin deşertul încins
Al nimicului.
Vom fi legaţi la ochi -
Şi ne vom căuta unii pe alţii
Şi ne vom sili să spunem
Că ne vedem
Alergând cu picioarele goale
În palate de marmoră -
Nu se ştie
Cine pe cine mănâncă de foame
Si sătulul se preface
Că doarme.


Eugenia Miulescu