Acasa
Există un moment când bărbatul trebuie să se hotărască a abandona postura seducţiei, pentru a o obţine pe aceea a comunicării. Rareori ele merg împreună. Seducţia e o manevră de asalt, în care abilitatea primează asupra corectitudinii. Seducţia vrea efectul, fie şi inautentic. Comunicarea vrea autenticitatea, fie şi nespectaculoasă. În cazul întâi, trăieşti voluptatea echivocului. În cazul al doilea, pe aceea a limpezimii. Andrei Plesu
+4
Articon
Kavarna
Sfatuitorul
The Dude
8 participanți
Ploaia care va veni....
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
Vizitatorii mei sunt:
un domn întrerupt la mijloc,
o doamna continua
si fiica lor de tabla,
un profesor care preda brânza,
un asasin racit, o droaie
de furnici necasatorite,
un copac cu mustati,
o barza tânara,
un copil cu un picior de carton
si trei ignoranti ai legilor miscarii.
La sfârsit, apare
câinele de seara
care-i latra tare
si-i pofteste-afara.
un domn întrerupt la mijloc,
o doamna continua
si fiica lor de tabla,
un profesor care preda brânza,
un asasin racit, o droaie
de furnici necasatorite,
un copac cu mustati,
o barza tânara,
un copil cu un picior de carton
si trei ignoranti ai legilor miscarii.
La sfârsit, apare
câinele de seara
care-i latra tare
si-i pofteste-afara.
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
..republica sau nu....atlantis here i come
Kavarna- Mesaje : 1770
Puncte : 1819
Data de inscriere : 17/02/2015
Varsta : 43
Scuze ca intervin, insa ai cam abandonat topicul asta. E mare pacat pentru ca era o idee desteapta si interesanta, a carei continuare eu unul am asteptat-o cu mari sperante. Poate ca totusi iti faci timp sa continui.
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
...va continua...
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
In my time I've told a lie of two.
I've been a deceiver, but believe me
What I now say is true.
There's no other way
I can express what I'm thinking of:
You're my favourite, you're the one that I love.
It's a one-horse race,
Still I'm ready to place my bet.
I'm a pretty slow starter,
And I haven't quite caught up with it yet...
It seems so extraordinary
That you should care for me.
You're my favourite - how lucky can any man be?
You're my favourite - will you stay the course with me?
You're my favourite of all time.
You're my favourite, can't you see?
You're my favourite of all time.
Say you'll stay the course with me
I've been a deceiver, but believe me
What I now say is true.
There's no other way
I can express what I'm thinking of:
You're my favourite, you're the one that I love.
It's a one-horse race,
Still I'm ready to place my bet.
I'm a pretty slow starter,
And I haven't quite caught up with it yet...
It seems so extraordinary
That you should care for me.
You're my favourite - how lucky can any man be?
You're my favourite - will you stay the course with me?
You're my favourite of all time.
You're my favourite, can't you see?
You're my favourite of all time.
Say you'll stay the course with me
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
fiat...enta..
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
..doi dervisi se intalnesc in plin desert:
- daca si tu ai merge in aceiasi directie am putea impartii greutatile drumului si insela singuratatea
- daca am merge in aceiasi directie ne-am rataci si drumul si menirea
- daca si tu ai merge in aceiasi directie am putea impartii greutatile drumului si insela singuratatea
- daca am merge in aceiasi directie ne-am rataci si drumul si menirea
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
Un cocoş se plimba ţanţos printr-o grădină, săpând cu ciocul, pe alocuri, în căutarea unor seminţe mai de soi. La un moment dat, privirile i-au fost atrase de o perlă strălucitoare, îngropată pe jumătate în pământ.
Fără nici o ezitare, cocoşul a ţăşnit către ceea ce părea o boabă cu un gust nemaicunoscut, a scurmat în ţărână cu ghearele-i ascuţite şi a prins hulpav în cioc micuţa sferă. Abia atunci şi-a dat seama că acel bob nu era unul de orez, aşa că l-a scuipat degrabă pe pământ.
Chiar în momentul când voia să se îndepărteze, plină de dezamăgire, perla a strigat după el: " Eu sunt o piatră nepreţuită, scăpată din greşeală dintr-un colier minunat . Nicăieri nu ai putea găsi o perlă asemeni mie, căci nu pot fi întâlnită în orice ocean din lumea asta. În lume există miliarde de fire de nisip pentru fiecare seamăn al meu. Mare noroc ai avut că m-am aflat în calea ta. Dacă m-ai privi cu atenţie şi cu pricepere, ai putea descoperi cât de frumoasă şi valoroasă sunt. " Cocoşul i-a mai aruncat o privire înainte de a pleca şi a cărâit cu dispreţ: "Aşa nepreţuită cum te crezi, te-aş schimba într-o clipită pe o boabă de orez."
Fără nici o ezitare, cocoşul a ţăşnit către ceea ce părea o boabă cu un gust nemaicunoscut, a scurmat în ţărână cu ghearele-i ascuţite şi a prins hulpav în cioc micuţa sferă. Abia atunci şi-a dat seama că acel bob nu era unul de orez, aşa că l-a scuipat degrabă pe pământ.
Chiar în momentul când voia să se îndepărteze, plină de dezamăgire, perla a strigat după el: " Eu sunt o piatră nepreţuită, scăpată din greşeală dintr-un colier minunat . Nicăieri nu ai putea găsi o perlă asemeni mie, căci nu pot fi întâlnită în orice ocean din lumea asta. În lume există miliarde de fire de nisip pentru fiecare seamăn al meu. Mare noroc ai avut că m-am aflat în calea ta. Dacă m-ai privi cu atenţie şi cu pricepere, ai putea descoperi cât de frumoasă şi valoroasă sunt. " Cocoşul i-a mai aruncat o privire înainte de a pleca şi a cărâit cu dispreţ: "Aşa nepreţuită cum te crezi, te-aş schimba într-o clipită pe o boabă de orez."
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
Într-o zi, în timp ce Mama Natura îşi vedea de treburi în grădina, a auzit voci nervoase. Erau doi dintre copii ei: Soarele şi Ploaia, care se certau care este cel mai important pe lume.
"Eu sânt cel mai important" striga Soarele. "Fără mine, nimic nu ar creşte!"
"Nu este adevarat, eu sânt cel mai important!" striga Ploaia. "Fără mine, nimic nu ar creşte!"
Glasurile li se auzeau din ce în ce mai tare şi din ce în ce mai răstite, fiecare fiind sigur că el este cel mai important.
a un moment dat, Mama Natura s-a săturat să-i vadă certindu-se şi s-a gândit să le dea o lecţie. A trimis Soarele pe o parte a lumii şi Ploaia pe cealaltă.
Curând a fost pace şi linişte din nou, iar Mama Natura s-a întors la treaba ei. La început Soarele şi Ploaia s-au supărat că au fost despărţiţi, dar au decis că aceasta este şansa prin care fiecare poate demonstra că este cel mai important.
Zi dupa zi, Soarele strălucea pe o faţă a globului, în timp ce pe cealaltă Ploaia continua să cadă. După o vreme, pe partea Soarelui totul era uscat, iar pe cea a Ploii totul era inundat.
Când şi-au dat seama de greşeala făcută, Soarelui şi Ploii li s-a făcut ruşine. S-au dus înapoi la Mama Natura şi şi-au cerut scuze."Ştim acum că nici unul nu este mai important decât celalalt", au spus. "Avem nevoie unul de celalalt, iar lumea are nevoie de noi amândoi pentru creşterea plantelor şi animalelor."
Mama Natura era fericită că Soarele şi Ploaia şi-au învăţat lecţia. Pentru a sărbători s-a gândit să ofere lumii un dar special : De-a lungul cerului a pictat un arc de cerc din culori minunate: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. "Lumea are nevoie de voi amândoi, copiii mei, Soarele şi Ploaia", a spus ea. "De câte ori veţi vizita lumea, în acelaşi timp, acest arc de cerc va apare pe cer. Când lumea va vedea curcubeul, va ştii că voi sânteţi fericiţi să lucraţi împreună."
"Eu sânt cel mai important" striga Soarele. "Fără mine, nimic nu ar creşte!"
"Nu este adevarat, eu sânt cel mai important!" striga Ploaia. "Fără mine, nimic nu ar creşte!"
Glasurile li se auzeau din ce în ce mai tare şi din ce în ce mai răstite, fiecare fiind sigur că el este cel mai important.
a un moment dat, Mama Natura s-a săturat să-i vadă certindu-se şi s-a gândit să le dea o lecţie. A trimis Soarele pe o parte a lumii şi Ploaia pe cealaltă.
Curând a fost pace şi linişte din nou, iar Mama Natura s-a întors la treaba ei. La început Soarele şi Ploaia s-au supărat că au fost despărţiţi, dar au decis că aceasta este şansa prin care fiecare poate demonstra că este cel mai important.
Zi dupa zi, Soarele strălucea pe o faţă a globului, în timp ce pe cealaltă Ploaia continua să cadă. După o vreme, pe partea Soarelui totul era uscat, iar pe cea a Ploii totul era inundat.
Când şi-au dat seama de greşeala făcută, Soarelui şi Ploii li s-a făcut ruşine. S-au dus înapoi la Mama Natura şi şi-au cerut scuze."Ştim acum că nici unul nu este mai important decât celalalt", au spus. "Avem nevoie unul de celalalt, iar lumea are nevoie de noi amândoi pentru creşterea plantelor şi animalelor."
Mama Natura era fericită că Soarele şi Ploaia şi-au învăţat lecţia. Pentru a sărbători s-a gândit să ofere lumii un dar special : De-a lungul cerului a pictat un arc de cerc din culori minunate: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. "Lumea are nevoie de voi amândoi, copiii mei, Soarele şi Ploaia", a spus ea. "De câte ori veţi vizita lumea, în acelaşi timp, acest arc de cerc va apare pe cer. Când lumea va vedea curcubeul, va ştii că voi sânteţi fericiţi să lucraţi împreună."
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
Regele intelept
Odata, in indepartatul oras Wirani, guverna un rege deopotriva puternic si intelept. Era temut pentru puterea sa si iubit pentru a sa intelepciune.
Chiar in mijlocul orasului era o fantana din a carei apa rece si limpede beau toti localnicii, chiar si regele si curtenii sai, intrucat nu exista nici o alta fantana pe acel meleag.
Intr-o noapte, cand toti dormeau dusi, o vrajitoare a intrat in oras si a presarat cateva picaturi dintr-o licoare ciudata in fantana, dupa care a zis, "De acum inainte, oricine va bea din aceasta apa va innebuni."
A doua zi dimineata, toti localnicii cu exceptia regelui si marelui sau sfetnic, au gustat din apa fantanii si au innebunit, exact asa cum prevestise vrajitoarea.
Pe toata durata acelei zile, oamenii de pe strazile inguste si din pietele aglomerate nu au facut altceva decat sa isi sopteasca unul celuilalt, "Regele este nebun. Regele nostru si inaltul sau sfatuitor si-au pierdut mintile. Desigur, nu ne putem lasa condusi de un rege nebun. Trebuie sa-l detronam!"
In aceeasi seara, regele a poruncit sa i se umple un pocal din aur cu apa din fantana. Dupa ce i-a fost adus, a sorbit adanc din el, si i-a dat si marelui sau sfetnic sa bea.
O mare bucurie a cuprins atunci indepartatul oras Wirani, caci regele si sfatuitorul sau isi recapatasera, pe neasteptate, ratiunea!
Odata, in indepartatul oras Wirani, guverna un rege deopotriva puternic si intelept. Era temut pentru puterea sa si iubit pentru a sa intelepciune.
Chiar in mijlocul orasului era o fantana din a carei apa rece si limpede beau toti localnicii, chiar si regele si curtenii sai, intrucat nu exista nici o alta fantana pe acel meleag.
Intr-o noapte, cand toti dormeau dusi, o vrajitoare a intrat in oras si a presarat cateva picaturi dintr-o licoare ciudata in fantana, dupa care a zis, "De acum inainte, oricine va bea din aceasta apa va innebuni."
A doua zi dimineata, toti localnicii cu exceptia regelui si marelui sau sfetnic, au gustat din apa fantanii si au innebunit, exact asa cum prevestise vrajitoarea.
Pe toata durata acelei zile, oamenii de pe strazile inguste si din pietele aglomerate nu au facut altceva decat sa isi sopteasca unul celuilalt, "Regele este nebun. Regele nostru si inaltul sau sfatuitor si-au pierdut mintile. Desigur, nu ne putem lasa condusi de un rege nebun. Trebuie sa-l detronam!"
In aceeasi seara, regele a poruncit sa i se umple un pocal din aur cu apa din fantana. Dupa ce i-a fost adus, a sorbit adanc din el, si i-a dat si marelui sau sfetnic sa bea.
O mare bucurie a cuprins atunci indepartatul oras Wirani, caci regele si sfatuitorul sau isi recapatasera, pe neasteptate, ratiunea!
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
Tu vei fi, pentru mine, fara seaman in lume.
Eu voi fi, pentru tine, fara seaman in lume…
- Buna ziua, zise vulpea.
- Buna ziua, raspunse cuviincios micul print intorcandu-se,
dar nu vazu pe nimeni.
- Sunt aici, zise glasul, sub mar…
- Cine eşti tu? zise micul print. Eşti tare frumoasa…
- Sunt o vulpe, zise vulpea.
- Vino sa te joci cu mine, o pofti micul print. Sunt atat de trist…
- Nu pot sa ma joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt imblanzita.
- A! Iarta-ma, rosti micul print.
Dar dupa un rastimp de gandire, adauga:
- Ce inseamna „a imblanzi”?
- Nu eşti de prin partea locului, zise vulpea, ce cauti pe-aici?
- Caut oamenii, zise micul print. Ce inseamna „a imblanzi”?
- Oamenii, zise vulpea, au puşti şi vaneaza. E foarte neplacut!
Mai cresc şi gaini. E singurul folos de pe urma lor. Cauti gaini?
- Nu, zise micul print. Caut prieteni. Ce inseamna „a imblanzi”?
- E un lucru de mult dat uitarii, zise vulpea.
Înseamna „a-ti crea legaturi”…
- A-ti crea legaturi?
- Desigur, zise vulpea. Tu nu eşti deocamdata pentru mine
decat un baietaş, aidoma cu o suta de mii de alti baietaşi.
Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine.
Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii
de alte vulpi. Dar daca tu ma imblanzeşti, vom avea nevoie
unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman in lume.
Eu voi fi, pentru tine, fara seaman in lume…
- Încep sa inteleg, zise micul print. E undeva o floare…
mi se pare ca m-a imblanzit…
- Se prea poate, zise vulpea. Pe Pamant intalneşti tot soiul
de lucruri…
- O! Dar nu e pe Pamant, zise micul print.
Vulpea se arata foarte nedumerita:
- Pe alta planeta?
- Da.
- Pe planeta aceea sunt vanatori?
- Nu.
- Interesant. Dar gaini?
- Nici.
- Nimic nu e desavarşit, suspina vulpea.
Eu voi fi, pentru tine, fara seaman in lume…
- Buna ziua, zise vulpea.
- Buna ziua, raspunse cuviincios micul print intorcandu-se,
dar nu vazu pe nimeni.
- Sunt aici, zise glasul, sub mar…
- Cine eşti tu? zise micul print. Eşti tare frumoasa…
- Sunt o vulpe, zise vulpea.
- Vino sa te joci cu mine, o pofti micul print. Sunt atat de trist…
- Nu pot sa ma joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt imblanzita.
- A! Iarta-ma, rosti micul print.
Dar dupa un rastimp de gandire, adauga:
- Ce inseamna „a imblanzi”?
- Nu eşti de prin partea locului, zise vulpea, ce cauti pe-aici?
- Caut oamenii, zise micul print. Ce inseamna „a imblanzi”?
- Oamenii, zise vulpea, au puşti şi vaneaza. E foarte neplacut!
Mai cresc şi gaini. E singurul folos de pe urma lor. Cauti gaini?
- Nu, zise micul print. Caut prieteni. Ce inseamna „a imblanzi”?
- E un lucru de mult dat uitarii, zise vulpea.
Înseamna „a-ti crea legaturi”…
- A-ti crea legaturi?
- Desigur, zise vulpea. Tu nu eşti deocamdata pentru mine
decat un baietaş, aidoma cu o suta de mii de alti baietaşi.
Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine.
Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii
de alte vulpi. Dar daca tu ma imblanzeşti, vom avea nevoie
unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman in lume.
Eu voi fi, pentru tine, fara seaman in lume…
- Încep sa inteleg, zise micul print. E undeva o floare…
mi se pare ca m-a imblanzit…
- Se prea poate, zise vulpea. Pe Pamant intalneşti tot soiul
de lucruri…
- O! Dar nu e pe Pamant, zise micul print.
Vulpea se arata foarte nedumerita:
- Pe alta planeta?
- Da.
- Pe planeta aceea sunt vanatori?
- Nu.
- Interesant. Dar gaini?
- Nici.
- Nimic nu e desavarşit, suspina vulpea.
Ultima editare efectuata de catre The Dude in Joi Iun 11, 2015 8:42 pm, editata de 1 ori
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
Vulpea insa se intoarse la gandurile ei:
- Viata mea e veşnic aceeaşi. Eu vanez gainile, pe mine
ma vaneaza oamenii.
Toate gainile se aseamana intre ele, şi toti oamenii se
aseamana intre ei.
Aşa ca ma cam plictisesc. Dar daca tu ma imblanzeşti,
viata mi se va insenina.
Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiti de-ai tuturora.
Paşii altora ma fac sa intru sub pamant.
Ai tai ma vor chema din vizuina, ca o melodie.
Şi-apoi, priveşte! Vezi tu, colo, lanurile acelea de grau?
Eu nu mananc paine. Mie graul nu mi-e de folos.
Lanurile de grau mie nu-mi trezesc nici o amintire.
Şi asta-i trist! Tu insa ai parul de culoarea aurului.
Va fi, de aceea, minunat cand ma vei fi imblanzit!
Graul, auriu şi el, imi va aminti de tine.
Şi-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau…
Vulpea tacu şi se uita la micul print.
- Te rog… imblanzeşte-ma, zise apoi.
- Bucuros aş vrea, raspunse micul print, numai ca nu prea am timp.
Am de cautat prieteni şi o multime de lucruri de cunoscut.
- Nu cunoaştem decat ceea ce imblanzim, zise vulpea.
Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic.
Cumpara lucruri de-a gata, de la negutatori.
Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.
Daca vrei cu adevarat sa ai un prieten, imblanzeşte-ma!
- Ce trebuie sa fac? zise micul print.
- Trebuie sa ai foarte multa rabdare, raspunse vulpea.
La inceput, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, in iarba.
Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic.
Graiul e izvor de neintelegeri. Însa vei putea, pe zi ce trece,
sa te aşezi din ce in ce mai aproape de mine…
A doua zi, micul print veni din nou.
- Ar fi fost mai bine daca veneai şi astazi la aceeaşi ora,
zise vulpea. Daca tu, de pilda, vii la ora patru dupa-amiaza,
eu inca de la ora trei voi incepe sa fiu fericita.
Şi cu cat va trece timpul, cu-atat mai fericita ma voi simti.
La ora patru, ma va cuprinde un framant şi o nelinişte:
voi descoperi cat pretuieşte fericirea!
Dar daca vii la voia intamplarii, niciodata nu voi şti la care ceas
sa-mi impodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
- Ce-i acela rit? zise micul print.
- E inca un lucru de mult dat uitarii, zise vulpea.
E ceea ce face ca o zi sa se deosebeasca de celelalte zile,
o ora, de celelalte ore. De pilda, vanatorii mei au un rit.
Se duc sa joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare,
e o zi minunata! Ma plimb şi eu atunci, pana la vie.
Daca vanatorii s-ar duce la joc la voia intamplarii,
toate zilele ar fi la fel, iar eu n-aş mai avea niciodata vacanta.
Şi-aşa micul print imblanzi vulpea. Iar cand ora despartirii fu aproape:
- Vai! zise vulpea… Am sa plang.
- Din vina ta, zise micul print, eu nicidecum nu-ti voiam raul,
ci numai tu ai vrut sa te-mblanzesc…
- Aşa e, zise vulpea.
- Dar ai sa plangi! zise micul print.
- Aşa e! zise vulpea.
- Şi-atunci nu dobandeşti nimic din asta!
- Ba dobandesc, zise vulpea, datorita culorii graului.
Apoi adauga:
- Du-te sa mai vezi o data trandafirii. Vei descoperi ca floarea ta
nu are-n lume seaman. Întoarce-te apoi la mine, sa-ti iei ramas bun,
iar eu iti voi darui o taina.
- Viata mea e veşnic aceeaşi. Eu vanez gainile, pe mine
ma vaneaza oamenii.
Toate gainile se aseamana intre ele, şi toti oamenii se
aseamana intre ei.
Aşa ca ma cam plictisesc. Dar daca tu ma imblanzeşti,
viata mi se va insenina.
Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiti de-ai tuturora.
Paşii altora ma fac sa intru sub pamant.
Ai tai ma vor chema din vizuina, ca o melodie.
Şi-apoi, priveşte! Vezi tu, colo, lanurile acelea de grau?
Eu nu mananc paine. Mie graul nu mi-e de folos.
Lanurile de grau mie nu-mi trezesc nici o amintire.
Şi asta-i trist! Tu insa ai parul de culoarea aurului.
Va fi, de aceea, minunat cand ma vei fi imblanzit!
Graul, auriu şi el, imi va aminti de tine.
Şi-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau…
Vulpea tacu şi se uita la micul print.
- Te rog… imblanzeşte-ma, zise apoi.
- Bucuros aş vrea, raspunse micul print, numai ca nu prea am timp.
Am de cautat prieteni şi o multime de lucruri de cunoscut.
- Nu cunoaştem decat ceea ce imblanzim, zise vulpea.
Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic.
Cumpara lucruri de-a gata, de la negutatori.
Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.
Daca vrei cu adevarat sa ai un prieten, imblanzeşte-ma!
- Ce trebuie sa fac? zise micul print.
- Trebuie sa ai foarte multa rabdare, raspunse vulpea.
La inceput, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, in iarba.
Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic.
Graiul e izvor de neintelegeri. Însa vei putea, pe zi ce trece,
sa te aşezi din ce in ce mai aproape de mine…
A doua zi, micul print veni din nou.
- Ar fi fost mai bine daca veneai şi astazi la aceeaşi ora,
zise vulpea. Daca tu, de pilda, vii la ora patru dupa-amiaza,
eu inca de la ora trei voi incepe sa fiu fericita.
Şi cu cat va trece timpul, cu-atat mai fericita ma voi simti.
La ora patru, ma va cuprinde un framant şi o nelinişte:
voi descoperi cat pretuieşte fericirea!
Dar daca vii la voia intamplarii, niciodata nu voi şti la care ceas
sa-mi impodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
- Ce-i acela rit? zise micul print.
- E inca un lucru de mult dat uitarii, zise vulpea.
E ceea ce face ca o zi sa se deosebeasca de celelalte zile,
o ora, de celelalte ore. De pilda, vanatorii mei au un rit.
Se duc sa joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare,
e o zi minunata! Ma plimb şi eu atunci, pana la vie.
Daca vanatorii s-ar duce la joc la voia intamplarii,
toate zilele ar fi la fel, iar eu n-aş mai avea niciodata vacanta.
Şi-aşa micul print imblanzi vulpea. Iar cand ora despartirii fu aproape:
- Vai! zise vulpea… Am sa plang.
- Din vina ta, zise micul print, eu nicidecum nu-ti voiam raul,
ci numai tu ai vrut sa te-mblanzesc…
- Aşa e, zise vulpea.
- Dar ai sa plangi! zise micul print.
- Aşa e! zise vulpea.
- Şi-atunci nu dobandeşti nimic din asta!
- Ba dobandesc, zise vulpea, datorita culorii graului.
Apoi adauga:
- Du-te sa mai vezi o data trandafirii. Vei descoperi ca floarea ta
nu are-n lume seaman. Întoarce-te apoi la mine, sa-ti iei ramas bun,
iar eu iti voi darui o taina.
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
Micul print se duse sa mai vada o data trandafirii.
- Voi nu semanati intru nimic cu floarea mea, voi inca nu sunteti nimic,
le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a imblanzit, precum nici voi n-ati imblanzit
pe nimeni. Sunteti aşa cum era şi vulpea mea. Nu era decat o vulpe,
aidoma cu altele o suta de mii. Eu insa mi-am facut din ea un prieten,
iar ea acum nu are in lume seaman.
Şi florile se ruşinara.
- Sunteti frumoase, dar sunteti deşarte, le mai spuse el.
Nimeni n-ar avea de ce sa moara pentru voi. Floarea mea, fireşte,
un trecator de rand ar crede ca e asemeni voua. Ea insa singura
e mai de pret decat voi toate laolalta, fiindca pe ea am adapostit-o
sub clopotul de sticla. Fiindca pe ea am ocrotit-o cu paravanul.
Fiindca pentru ea am ucis omizile (in afara doar de cateva,
pentru fluturi). Fiindca pe ea am ascultat-o cum se plangea,
ori cum se lauda, ori cateodata chiar şi cum tacea.
Fiindca ea e floarea mea.
Şi se duse inapoi la vulpe.
- Ramai cu bine, zise el…
- Te du cu bine, zise vulpea. Iata care-i taina mea. E foarte simpla:
Limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor.
- Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor,
spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.
- Numai timpul impartit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa.
- Numai timpul impartit cu floarea mea… facu micul print,
ca sa tina minte.
- Oamenii au dat uitarii adevarul acesta, zise vulpea.
Tu insa nu trebuie sa-l uiti.
Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit. Tu eşti raspunzator de floarea ta.
- Eu sunt raspunzator de floarea mea… spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.
- Voi nu semanati intru nimic cu floarea mea, voi inca nu sunteti nimic,
le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a imblanzit, precum nici voi n-ati imblanzit
pe nimeni. Sunteti aşa cum era şi vulpea mea. Nu era decat o vulpe,
aidoma cu altele o suta de mii. Eu insa mi-am facut din ea un prieten,
iar ea acum nu are in lume seaman.
Şi florile se ruşinara.
- Sunteti frumoase, dar sunteti deşarte, le mai spuse el.
Nimeni n-ar avea de ce sa moara pentru voi. Floarea mea, fireşte,
un trecator de rand ar crede ca e asemeni voua. Ea insa singura
e mai de pret decat voi toate laolalta, fiindca pe ea am adapostit-o
sub clopotul de sticla. Fiindca pe ea am ocrotit-o cu paravanul.
Fiindca pentru ea am ucis omizile (in afara doar de cateva,
pentru fluturi). Fiindca pe ea am ascultat-o cum se plangea,
ori cum se lauda, ori cateodata chiar şi cum tacea.
Fiindca ea e floarea mea.
Şi se duse inapoi la vulpe.
- Ramai cu bine, zise el…
- Te du cu bine, zise vulpea. Iata care-i taina mea. E foarte simpla:
Limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor.
- Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor,
spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.
- Numai timpul impartit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa.
- Numai timpul impartit cu floarea mea… facu micul print,
ca sa tina minte.
- Oamenii au dat uitarii adevarul acesta, zise vulpea.
Tu insa nu trebuie sa-l uiti.
Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit. Tu eşti raspunzator de floarea ta.
- Eu sunt raspunzator de floarea mea… spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
Doar prin puterea mintii
La un intelept din vechime, pe numele lui Atreides, au venit, intr-o buna zi, cativa cunoscuti si i-au povestit despre un oarecare Providius,a carui intelepciune parea sa fie nemaiintalnita.
Auzind asta, Atreides a hotarat sa-l cheme pe Providius, pentru a-l pune la incercare, conform obiceiurilor vremii, cand inteleptii se intreceau pentru titlul de cel mai intelept om din lume.
Sigur ca in zilele noastre a devenit aproape imposibil de acordat un astfel de titlu, dar in vechime lucrurile stateau cu totul altfel.
Asa se face ca Providius a acceptat provocarea.
Totusi, pentru ca era foarte batran, Atreides s-a gandit ca ar fi prea obositor sa-si incerce fortele cu Providius in foarte multe probe, care mai de care mai sofisticata.
"E de ajuns o singura proba", i-a spus el indraznetului Providius.
"Pur si simplu, daca reusesti sa faci ceea ce iti voi cere doar prin puterea mintii, voi recunoaste ca esti mai intelept decat mine".
Replica lui Providius nu s-a lasat asteptata.
"O singura incercare mi se pare si mie suficienta."
Voi incerca sa fac ceea ce imi ceri doar prin puterea mintii", a spus el, cerand ca intrecerea sa inceapa imediat.
Obiceiul era ca la astfel de competitii sa asiste batranii locului, care sa depuna marturie pentru castigator.
Cum pe vremea aceea nu existau telefoane, a durat ceva pana au fost gasiti toti batranii, pana au venit in casa lui Atreides, pana s-au asezat in cerc in jurul celor doi competitori si pana li s-au explicat regulile jocului.
Atunci cand toate au fost puse la punct, Atreides i-a spus lui Providius in ce consta incercarea.
"Tu, despre care se spune ca esti mai intelept decat mine, daca vrei sa dovedesti aceasta, atunci determina-ma, doar prin puterea mintii si a cuvantului tau, sa ies din aceasta camera", a spus el si apoi s-a instalat si mai bine intre perne.
Surpriza a fost mare, nu numai pentru Providius, dar si pentru batranii prezenti.
Indiferent de varsta sau de experienta lor, cu totii si-au spus in barbi ca Atreides este, evident, castigatorul, care isi va pastra titlul de cel mai intelept om din lume, pentru ca nu are altceva de facut decat sa stea intre perne, indiferent ce ii va spune Providius.
Cu toate astea, Providius nu s-a dat batut.
A stat multa vreme pe ganduri, dupa care i-a spus lui Atreides:
"Sub nici o forma nu voi putea sa te determin sa iesi din aceasta incapere, doar prin puterea mintii mele.
Totusi, daca ai fi dispus sa accepti propunerea mea, cred ca stiu un mod de a te determina sa intri in aceasta incapere.
Incitat, Atreides a acceptat provocarea si a iesit in curte, asteptand sa vada ce va face Providius pentru a-l determina sa intre inapoi.
Gurile rele spun ca in clipa imediat urmatoare, cand a inteles ce s-a intamplat, lui Atreides i s-au muiat picioarele si a inceput sa respire neregulat.
"Am castigat, Atreides, a spus Providius, pentru ca mi-ai cerut ca prin puterea mintii mele sa te fac sa iesi din incapere, iar acum, asa cum poate vedea oricine, te afli afara".
La un intelept din vechime, pe numele lui Atreides, au venit, intr-o buna zi, cativa cunoscuti si i-au povestit despre un oarecare Providius,a carui intelepciune parea sa fie nemaiintalnita.
Auzind asta, Atreides a hotarat sa-l cheme pe Providius, pentru a-l pune la incercare, conform obiceiurilor vremii, cand inteleptii se intreceau pentru titlul de cel mai intelept om din lume.
Sigur ca in zilele noastre a devenit aproape imposibil de acordat un astfel de titlu, dar in vechime lucrurile stateau cu totul altfel.
Asa se face ca Providius a acceptat provocarea.
Totusi, pentru ca era foarte batran, Atreides s-a gandit ca ar fi prea obositor sa-si incerce fortele cu Providius in foarte multe probe, care mai de care mai sofisticata.
"E de ajuns o singura proba", i-a spus el indraznetului Providius.
"Pur si simplu, daca reusesti sa faci ceea ce iti voi cere doar prin puterea mintii, voi recunoaste ca esti mai intelept decat mine".
Replica lui Providius nu s-a lasat asteptata.
"O singura incercare mi se pare si mie suficienta."
Voi incerca sa fac ceea ce imi ceri doar prin puterea mintii", a spus el, cerand ca intrecerea sa inceapa imediat.
Obiceiul era ca la astfel de competitii sa asiste batranii locului, care sa depuna marturie pentru castigator.
Cum pe vremea aceea nu existau telefoane, a durat ceva pana au fost gasiti toti batranii, pana au venit in casa lui Atreides, pana s-au asezat in cerc in jurul celor doi competitori si pana li s-au explicat regulile jocului.
Atunci cand toate au fost puse la punct, Atreides i-a spus lui Providius in ce consta incercarea.
"Tu, despre care se spune ca esti mai intelept decat mine, daca vrei sa dovedesti aceasta, atunci determina-ma, doar prin puterea mintii si a cuvantului tau, sa ies din aceasta camera", a spus el si apoi s-a instalat si mai bine intre perne.
Surpriza a fost mare, nu numai pentru Providius, dar si pentru batranii prezenti.
Indiferent de varsta sau de experienta lor, cu totii si-au spus in barbi ca Atreides este, evident, castigatorul, care isi va pastra titlul de cel mai intelept om din lume, pentru ca nu are altceva de facut decat sa stea intre perne, indiferent ce ii va spune Providius.
Cu toate astea, Providius nu s-a dat batut.
A stat multa vreme pe ganduri, dupa care i-a spus lui Atreides:
"Sub nici o forma nu voi putea sa te determin sa iesi din aceasta incapere, doar prin puterea mintii mele.
Totusi, daca ai fi dispus sa accepti propunerea mea, cred ca stiu un mod de a te determina sa intri in aceasta incapere.
Incitat, Atreides a acceptat provocarea si a iesit in curte, asteptand sa vada ce va face Providius pentru a-l determina sa intre inapoi.
Gurile rele spun ca in clipa imediat urmatoare, cand a inteles ce s-a intamplat, lui Atreides i s-au muiat picioarele si a inceput sa respire neregulat.
"Am castigat, Atreides, a spus Providius, pentru ca mi-ai cerut ca prin puterea mintii mele sa te fac sa iesi din incapere, iar acum, asa cum poate vedea oricine, te afli afara".
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
..doi vecini se certau intre ei...
un mar, ale carui craci grele de poame se aplecasera peste gardul ce le depsartea curtile, a lasat sa ii cada fructele acolo
cel in curtea caruia crestea copacul, credea ca merele i se cuvin...
vecinul sau insa, spunea ca tot ce se afla in curtea lui ii apartine
cum, in vremea aia, pe drum trecea un intelept, vecinii l-au rugat pe acesta sa le judece cauza.
inteleptul a intrebat:
- Cum vreti sa se faca judecata: dupa dreptatea lui Dumnezeu, sau dupa dreptatea oamenilor ?
- Dupa dreptatea lui Dumnezeu au raspuns vecinii la unison...
atunci inteleptul a dat un mar unuia dintre vecini, si tot restul celuilalt...dupa care s-a inclinat catre ei si si-a vazut de drum....
un mar, ale carui craci grele de poame se aplecasera peste gardul ce le depsartea curtile, a lasat sa ii cada fructele acolo
cel in curtea caruia crestea copacul, credea ca merele i se cuvin...
vecinul sau insa, spunea ca tot ce se afla in curtea lui ii apartine
cum, in vremea aia, pe drum trecea un intelept, vecinii l-au rugat pe acesta sa le judece cauza.
inteleptul a intrebat:
- Cum vreti sa se faca judecata: dupa dreptatea lui Dumnezeu, sau dupa dreptatea oamenilor ?
- Dupa dreptatea lui Dumnezeu au raspuns vecinii la unison...
atunci inteleptul a dat un mar unuia dintre vecini, si tot restul celuilalt...dupa care s-a inclinat catre ei si si-a vazut de drum....
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
Personajul biblic Solomon, fiul lui David, a rămas în istorie datorită înţelepciunii sale proverbiale. În ciuda unei vieţi tumultoase, povestea sa ne oferă cel puţin zece lecţii valoroase pe care le putem aplica şi în viaţa noastră.
1. Prima dintre acestea este că Dumnezeu este onorat prin perfecţiune. Respectând întocmai indicaţiile primite direct din partea lui Dumnezeu cu privire la construirea tempului, Solomon şi poporul său au putut să Îi aducă slava cuvenită lui Dumnezeu. Ori de câte ori facem ceva după maximul posibilităţilor şi talentelor noastre, Îi aducem slavă lui Dumnezeu.
2. A doua lecţie valoroasă este că înţelepciunea adevărată vorbeşte despre Dumnezeu. Primind darul acesta din partea Creatorului său, Solomon a reuşit să devină într-atât de înţelept, încât oameni din toate naţiunile îi cereau sfatul. Prin aceasta, Solomon a demonstrat că adevărata Sursă a înţelepciunii sale şi a alegerilor sale corecte era Dumnezeu.
3. A treia lecţie importantă spune că oamenii de succes trebuie să fie integri. La fel ca în cazul nefericit al exprienţei lui Solomon, oamenii sunt tentaţi să uite de Dumnezeu atunci când se bucură de succes şi prosperitate. Însă e bine ca succesul să fie însoţit cu umilinţă şi modestie.
4. Rugăciunea poate schimba vieţi. A fost nevoie de o singură rugăciune ca Dumnezeu să schimbe radical viaţa lui Solomon. De aceea, oricine se confruntă cu o situaţie incertă, dificilă, tensionată, poate să îşi ia un timp pentru rugăciune şi meditaţie.
5. Anturajul greşit corupte chiar şi cel mai bun caracter. Nici Solomon, nici noi nu suntem imuni la influenţa prietenilor noştri. Mai mult, devenim asemenea celor alături de care ne petrecem cea mai mare parte a timpului.
6. Oricine ar trebui să-şi dorească să administreze bine şi corect ceea ce are. Dorinţa împăratului Solomon a fost de a judeca drept situaţiile ivite şi înţelepciunea sa a fost evidentă în numeroase ocazii.
7. Gelozia şi invidia nu sunt benefice niciodată. Dorinţa de a fi sau de a avea mai mult decât alţii nu duce decât la frământări şi tensiuni inutile, deoarece ne împiedică să ne gândim la ceea ce contează cu adevărat.
8. Loialitatea faţă de Dumnezeu nu poate fi doar pe jumătate. Atunci când Îi promitem ceva lui Dumnezeu, dar nu împlinim decât jumătate din ceea ce am promis, aceasta nu înseamnă decât că am încălcat promisiunea faţă de El.
9. A noua lecţie spune că infatuarea, despre care Solomon a scris mult în cartea Proverbelor, nu este decât ceva gol de sens, e în van. Mândria de a acumula posesiuni materiale durează doar atât cât acestea există. Însă, într-o clipă, totul poate dispărea şi vanitatea dispare ca un fum.
10. Trăieşte o viaţă completă! La sfârşitul vieţii, Solomon afirmă că totul e deşertăciune, e trecător. De aceea, este bine să apreciem fiecare zi, să nu irosim timpul pe care îl primim şi să nu considerăm că merităm tot ce avem.
1. Prima dintre acestea este că Dumnezeu este onorat prin perfecţiune. Respectând întocmai indicaţiile primite direct din partea lui Dumnezeu cu privire la construirea tempului, Solomon şi poporul său au putut să Îi aducă slava cuvenită lui Dumnezeu. Ori de câte ori facem ceva după maximul posibilităţilor şi talentelor noastre, Îi aducem slavă lui Dumnezeu.
2. A doua lecţie valoroasă este că înţelepciunea adevărată vorbeşte despre Dumnezeu. Primind darul acesta din partea Creatorului său, Solomon a reuşit să devină într-atât de înţelept, încât oameni din toate naţiunile îi cereau sfatul. Prin aceasta, Solomon a demonstrat că adevărata Sursă a înţelepciunii sale şi a alegerilor sale corecte era Dumnezeu.
3. A treia lecţie importantă spune că oamenii de succes trebuie să fie integri. La fel ca în cazul nefericit al exprienţei lui Solomon, oamenii sunt tentaţi să uite de Dumnezeu atunci când se bucură de succes şi prosperitate. Însă e bine ca succesul să fie însoţit cu umilinţă şi modestie.
4. Rugăciunea poate schimba vieţi. A fost nevoie de o singură rugăciune ca Dumnezeu să schimbe radical viaţa lui Solomon. De aceea, oricine se confruntă cu o situaţie incertă, dificilă, tensionată, poate să îşi ia un timp pentru rugăciune şi meditaţie.
5. Anturajul greşit corupte chiar şi cel mai bun caracter. Nici Solomon, nici noi nu suntem imuni la influenţa prietenilor noştri. Mai mult, devenim asemenea celor alături de care ne petrecem cea mai mare parte a timpului.
6. Oricine ar trebui să-şi dorească să administreze bine şi corect ceea ce are. Dorinţa împăratului Solomon a fost de a judeca drept situaţiile ivite şi înţelepciunea sa a fost evidentă în numeroase ocazii.
7. Gelozia şi invidia nu sunt benefice niciodată. Dorinţa de a fi sau de a avea mai mult decât alţii nu duce decât la frământări şi tensiuni inutile, deoarece ne împiedică să ne gândim la ceea ce contează cu adevărat.
8. Loialitatea faţă de Dumnezeu nu poate fi doar pe jumătate. Atunci când Îi promitem ceva lui Dumnezeu, dar nu împlinim decât jumătate din ceea ce am promis, aceasta nu înseamnă decât că am încălcat promisiunea faţă de El.
9. A noua lecţie spune că infatuarea, despre care Solomon a scris mult în cartea Proverbelor, nu este decât ceva gol de sens, e în van. Mândria de a acumula posesiuni materiale durează doar atât cât acestea există. Însă, într-o clipă, totul poate dispărea şi vanitatea dispare ca un fum.
10. Trăieşte o viaţă completă! La sfârşitul vieţii, Solomon afirmă că totul e deşertăciune, e trecător. De aceea, este bine să apreciem fiecare zi, să nu irosim timpul pe care îl primim şi să nu considerăm că merităm tot ce avem.
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
"Ce fiinte ciudate mai sunt si oamenii !...Ce ciudata e viata lor !...Ce tragica le e soarta !...
Se iubesc intre ei si de multe ori nu se cade sa spuna ca se iubesc, iar cand se intampla sa poata spune, rareori se inteleg unii pe altii.
Sunt muritori. Numai putina vreme li-i dat sa-si caute fericirea.
Trebuie sa o prinda repede, sa o stranga cu graba la piept pana nu le scapa din maini....
Si de aceea li-s cantecele de dragoste asa de gingase si de adanci, pline de o dulce sfiala, sau deznadajduit de vesele, cu un amestec straniu de bucurie si durere.............
Gandul mortii isi arunca umbra peste clipele lor cele mai fericite si ii mangaie in nenorocire...
Pot sa planga.
Cata poezie intr-o lacrima umana."
Heinrich Heine
"Ce fiinte ciudate mai sunt si oamenii !...Ce ciudata e viata lor !...Ce tragica le e soarta !...
Se iubesc intre ei si de multe ori nu se cade sa spuna ca se iubesc, iar cand se intampla sa poata spune, rareori se inteleg unii pe altii.
Sunt muritori. Numai putina vreme li-i dat sa-si caute fericirea.
Trebuie sa o prinda repede, sa o stranga cu graba la piept pana nu le scapa din maini....
Si de aceea li-s cantecele de dragoste asa de gingase si de adanci, pline de o dulce sfiala, sau deznadajduit de vesele, cu un amestec straniu de bucurie si durere.............
Gandul mortii isi arunca umbra peste clipele lor cele mai fericite si ii mangaie in nenorocire...
Pot sa planga.
Cata poezie intr-o lacrima umana."
....multumiri speciale fotografilor, lui Heine, pajistilor din grantchester, berii silva, ei, motatei mijlociii, lui lee & co, garii lehliu, setarilor in iso de la nikon, verii 2013, melancoliei si plictisului......
Se iubesc intre ei si de multe ori nu se cade sa spuna ca se iubesc, iar cand se intampla sa poata spune, rareori se inteleg unii pe altii.
Sunt muritori. Numai putina vreme li-i dat sa-si caute fericirea.
Trebuie sa o prinda repede, sa o stranga cu graba la piept pana nu le scapa din maini....
Si de aceea li-s cantecele de dragoste asa de gingase si de adanci, pline de o dulce sfiala, sau deznadajduit de vesele, cu un amestec straniu de bucurie si durere.............
Gandul mortii isi arunca umbra peste clipele lor cele mai fericite si ii mangaie in nenorocire...
Pot sa planga.
Cata poezie intr-o lacrima umana."
Heinrich Heine
"Ce fiinte ciudate mai sunt si oamenii !...Ce ciudata e viata lor !...Ce tragica le e soarta !...
Se iubesc intre ei si de multe ori nu se cade sa spuna ca se iubesc, iar cand se intampla sa poata spune, rareori se inteleg unii pe altii.
Sunt muritori. Numai putina vreme li-i dat sa-si caute fericirea.
Trebuie sa o prinda repede, sa o stranga cu graba la piept pana nu le scapa din maini....
Si de aceea li-s cantecele de dragoste asa de gingase si de adanci, pline de o dulce sfiala, sau deznadajduit de vesele, cu un amestec straniu de bucurie si durere.............
Gandul mortii isi arunca umbra peste clipele lor cele mai fericite si ii mangaie in nenorocire...
Pot sa planga.
Cata poezie intr-o lacrima umana."
....multumiri speciale fotografilor, lui Heine, pajistilor din grantchester, berii silva, ei, motatei mijlociii, lui lee & co, garii lehliu, setarilor in iso de la nikon, verii 2013, melancoliei si plictisului......
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
Paharul lui Pitagora
Legenda spune ca acesta a fost inventat chiar de Pitagora in timpul lucrarilor de alimentare cu apa a insulei Samos , in jurul anului 530 i.e.n.Scopul inventiei ar fi fost impartirea corecta a vinului catre constructorii acelor vremuri (de unde se vede ca obiceiul bautului pe santier e „milenar”).
Mai exact, cei care erau mai iuti de mana si largi de gat … isi umpleau rapid paharele si le dadeau pe gat la fel de repede … spre deosebire de cei mai cumpatati.
Rezultatul: cei care beau mult faceau si paguba…si se odihneau si mai mult decat ceilalti … lucrand, evident, mai putin. Atunci, lui Pitagora i-a venit ideea unei cupe, care sa distribuie uniform/egal (fair cup) cantitatea de vin pe care s-o bea fiecare, marcand pe interior nivelul maxim pana la care se poate umple cupa.
Nimic deosebit pana aici. Partea cu adevarat interesanta abia acum vine: cupa are in mijloc o coloana cu o gaura in partea inferioara, prin care (surpriza) nu curge continutul cupei daca aceasta e umpluta ... pana la nivelul marcat. In schimb, daca incerci sa mai torni fie si o picatura peste acel nivel, vei avea (ne)placuta surpriza sa vezi cum ti se goleste intreaga cupa.
De aceea Cupa lui Pitagora a cunoscut diverse denumiri de-a lungul timpului: cupa echitatii, cupa egalitatii sau cupa lacomiei.
Pentru ingineri si/sau curiosi iata o sectiune cu aceasta cupa pentru a putea observa principiul de functionare (bazat pe principiul vaselor comunicante):
Pentru toti ceilalti, interesati mai degraba de utilitate si mai putin de principii de functionare, mesajul care il transmite cupa e urmatorul:
Multumeste-te / Bucura-te de ceea ce ai in prezent (sanatate, prieteni, familie, iubire) pentru ca daca incerci sa adaugi de la tine fie si o picatura in plus peste ceea ce ti-a dat Dumnezeu … vei strica echilibrul din viata ta si nu vei mai ramane cu nimic.
Iar exemplele le vedem peste tot in jurul nostru:
· Cel ce lucreaza de dimineata pana seara isi pierde sanatatea si libertatea,
· Cei plecati afara la munca aduna mai multi bani dar isi pierd familiile,
· Cel ce sta acasa asteptand totul de-a gata devine supraponderal, pierzandu-si bucuria de-a trai.
· Cei ce se relaxeaza si socializeza mereu la baut cu prietenii isi pierd spiritualitatea si nu mai evolueza profesional/personal.
Legenda spune ca acesta a fost inventat chiar de Pitagora in timpul lucrarilor de alimentare cu apa a insulei Samos , in jurul anului 530 i.e.n.Scopul inventiei ar fi fost impartirea corecta a vinului catre constructorii acelor vremuri (de unde se vede ca obiceiul bautului pe santier e „milenar”).
Mai exact, cei care erau mai iuti de mana si largi de gat … isi umpleau rapid paharele si le dadeau pe gat la fel de repede … spre deosebire de cei mai cumpatati.
Rezultatul: cei care beau mult faceau si paguba…si se odihneau si mai mult decat ceilalti … lucrand, evident, mai putin. Atunci, lui Pitagora i-a venit ideea unei cupe, care sa distribuie uniform/egal (fair cup) cantitatea de vin pe care s-o bea fiecare, marcand pe interior nivelul maxim pana la care se poate umple cupa.
Nimic deosebit pana aici. Partea cu adevarat interesanta abia acum vine: cupa are in mijloc o coloana cu o gaura in partea inferioara, prin care (surpriza) nu curge continutul cupei daca aceasta e umpluta ... pana la nivelul marcat. In schimb, daca incerci sa mai torni fie si o picatura peste acel nivel, vei avea (ne)placuta surpriza sa vezi cum ti se goleste intreaga cupa.
De aceea Cupa lui Pitagora a cunoscut diverse denumiri de-a lungul timpului: cupa echitatii, cupa egalitatii sau cupa lacomiei.
Pentru ingineri si/sau curiosi iata o sectiune cu aceasta cupa pentru a putea observa principiul de functionare (bazat pe principiul vaselor comunicante):
Pentru toti ceilalti, interesati mai degraba de utilitate si mai putin de principii de functionare, mesajul care il transmite cupa e urmatorul:
Multumeste-te / Bucura-te de ceea ce ai in prezent (sanatate, prieteni, familie, iubire) pentru ca daca incerci sa adaugi de la tine fie si o picatura in plus peste ceea ce ti-a dat Dumnezeu … vei strica echilibrul din viata ta si nu vei mai ramane cu nimic.
Iar exemplele le vedem peste tot in jurul nostru:
· Cel ce lucreaza de dimineata pana seara isi pierde sanatatea si libertatea,
· Cei plecati afara la munca aduna mai multi bani dar isi pierd familiile,
· Cel ce sta acasa asteptand totul de-a gata devine supraponderal, pierzandu-si bucuria de-a trai.
· Cei ce se relaxeaza si socializeza mereu la baut cu prietenii isi pierd spiritualitatea si nu mai evolueza profesional/personal.
Vizitator- Vizitator
cre' ca si io socializez cam mult p-aici ...singura 
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
Da, nu esti singura... 
....Sunt perioade si perioade..Tu acu' esti "pe val", cu timpu' si cu dispozitia..dar n-a fost mereu asa...iar riscul de a iti pierde spiritualitatea, ori rata de evolutie profesional/personala nu pare sa fie vreun pericol serios pentru cineva ca tine.
....Sunt perioade si perioade..Tu acu' esti "pe val", cu timpu' si cu dispozitia..dar n-a fost mereu asa...iar riscul de a iti pierde spiritualitatea, ori rata de evolutie profesional/personala nu pare sa fie vreun pericol serios pentru cineva ca tine.
Vizitator- Vizitator
stiuuu! glumeam! in stilu' meu ! 
nu se vede cupa !!!
nu se vede cupa !!!
|
|
|