Ploaia care va veni....

Învaţă de la ape să ai statornic drum,

Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.

Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,

Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui

Învaţă de la piatră cât trebuie să spui.

Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci

Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori

Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori…

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat

Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,

Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,

Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.

Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,

Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi,

Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,

Învaţă de la vulturi, când umerii ţi-s grei,

Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,

Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa,

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,

Învaţă de la toate că totu-i trecător…

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,

Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

EXERCITII DE DICTIE

Cosaşul Saşa când coseşte, cât şase saşi saşul coseşte. Şi-n sus şi-n jos de casa sa, coseşte saşul şi-n şosea. Şi şase case Saşa-şi ştie.

Daca as pleca de maine…..atunci ….Ei …?....astia ar injura o vreme, apoi m-ar pomneii inca vreo cateva luni si apoi m-ar uita…E totusi uimitor cat de deschis poate fi colectivul de aici, si cum pentru un numar atat de mare de persoane am devenit un apropiat chiar din primele clipe de la angajare…de unde Dumnezeu imi stiu toti numele ???

Capra neagră-n piatră sare….Piatra crapă-n patru. Crapă capul caprei negre precum piatra crapă-n patru ?

Incercarea….cel mai bun dascal e patania…. Uite, zau, eu asa as face…as semna contratele IOB, ceea ce mi-ar asigura circa doi ani de autonomie…si apoi ???...apoi Dumnezeu cu mila…poate ca totusi are sa imi vina mintea la cap ??...poate ca…..?....sigur ca da, in vremea asta as rezolva o data pentru totdeuana si cu mostenirile alea…si la capatul a doi ani, ia uite-l pe fratele tau cu bani in cont, liber de tot felul de cheltuieli cu intretinerea si impozitarea unor imobile cu care n-are mare lucru in comun, dar mai ales departe de toata pisma si intrigile care le inconjoara.

Duc în bac sac de dac, aud crac, o fi rac? O fi drac? Face pac, aud mac, aud oac, nu e rac, nu-i gândac, nu e cuc, nu-i brotac, îl apuc, îl hurduc. E tot drac.

As fi vrut sa raman in septembrie…..pentru prima data in viata as da timpul inapoi…doar asa sa mai fim inca o data….imi amintesc ziua recoltei sau ceva….pica de sarbatoarea lui Sally si asta era cu familia…in casa de la cismigiu, aseza masa mare in curte si ne chema pe toti…cine nu venea avea nu numai de pierdut, dar si de tras…ca Sally era revansarda…si familista convinsa, pana in maduva osului…Da uite cum, de la an la an, tot mai multe scaune ramaneau neocupate….caci incepuse printer neamuri, migratia catre cimitir….Intr-o buna zi s-a eliberat si locul din capul mesei….parful s-a ales de reuniuni….. si ce coltosi stateam toti, in haine de sarbatoare si nerabdatori sa se termine..ca pe ace….si cat de dor imi e acum de petrecerile alea….si de rudele mele de acolo..

Unui tâmplar i s-a-ntâmplat o întâmplare. Alt tâmplar, auzind de întâmplarea tâmplarului de la tâmplărie a venit şi s-a lovit cu tâmpla de tâmplăria tâplarului cu întâmplarea.

Si daca ar fi sa se intample ?...Oare ar mai functiona ??....judecand dupa semne si semnale, conditiile sunt…El zic asa….cum ca da, insa….Vrei sa se intample ??..... si dintro data orizontul roz si in dezabie se intuneca in sobrietatea consecintelor din toate directiile, a temerilor si fricilor…a complicatiilor prezumtive si …astfel misei pe toti ne face gandul….si astfel al hotararii proaspat chip se ofileste’n umbra cugetarii….. Si daca ar fii…ce mare scofala ???.... nu-i asa…Pana la urma tu ce mai astepti de la viata ????? ….Calculul spune ca ar mai fi un sfert, din care, cinstit vorbind poate doar o decada intreaga…in rest taraiala si neputinta… cate poti face intr-o decada ???

Primprejur plimbările prin ploaie prilejuiesc plăceri proprietarilor provinciali.

…ihi….o sa ploua toata saptamana …. Si are sa fie frig…..

.... ei vezi, asta chiar a fost o mare surpriza....atunci, in piata Sibiului cand autocarul a oprit a „tinta atinsa” .....Chiar de  pe scari....am simtit asta din aer...insa cred ca toti eram conectati.... devenisem brusc prieteni, desi in Institut abia daca schimbam cate un „buna ziua” din goana...acum, cu amfitrionul nostru in dispozitie de gala, alta faina se macina la moara....si apoi era in preajma Craciunului, iar in perioada sarbatorilor majore cu toti functionam diferit...


M-am departat de grup cum am putut mai repede, pentru ca tineam sa ajung singur intr-un loc din trecut...multe amintiri ingramadite acolo....si tot pe atat: trairi intense....Dar nu mai gaseam drumul si reperele, caci in tot timpul asta, orasul Sibiu, cel mai static din cate cunosc, se schimbase si se schimba intr-una...metamorfoza...Kafka frate...

July era medic deja. Terminase rezidentiatul si se pregatea de acum sa intre in lupta cea mare...Asa, in general, tot fetiscana ramasese..Spunea bancuri multe, radea zgomotos din nimic, si cocheta discret cu orice privire mai insistenta....Insa cu o anumita limita si o calibrata decenta. Rezistase remarcabil catorva atacuri directe ale partii barbatesti a excursiei si facuse astfel o declaratie publica in legatura cu asteptarile ei de la perioada simpozionului.

Ne-am intalnit in centrul vechi ratacind pe stradute, eu cautand o cofetarie cu patru mese, ea o sala de  teatru unde fusese invitata la repetitii de un amic. O vreme am mers impreuna, umar la umar, indrugand nimicuri si barfind starea vremii. Imposibil de insorita pentru zona asta a tarii la sfarsitul lui decembrie..Iata cum, devenea tot mai greu sa imi desprind ochii de pe lucirile antracit ale parului ei...Pentru ca July era miniona (1,55 sau 1,60, ceva) si pentru ca ori de cate ori o cautam din ochi, ii priveam mai intai crestetul...

Tocmai ce discutam despre Podul Mincinosilor din  preajma...si apoi brusc, pe nepusa masa...zice  „he, he, he....carbune...Suhaianu.... Muntele Mic din Tescani... Sirnea de Brasov...he, he, he” a mai adaugat in clinchetul unui zambet plin de subanteles si privindu-ma drept in ochi....”Ce vrei sa spui cu astea ?”....Stii foarte bine Hampu....stii foarte bine...

Ma urmarise pe HA...ma citise asidu si apoi, m-a abandonat lejer, atunci cand a concluzionat ca am afinitati politice de o anumita factura.... ceea ce era, este si va fi de-a pururi fals: n-am cum sa fiu un om politic !

July...sau scurtaturile vietii....ori poate meandrele ei intortocheate ?

Tocmai a devenit mama.

Pe HA acuza o experienta „in graba” si posibilele ei consecinte.
Apoi ne-a anuntat ca s-a intalnit cu iubirea...De acum e mama !!


Sa ii ajute Dumnezeu !!

Let's party...

Există dureri mai grele decât durerile,
Dureri ce nu dor, nici măcar în suflet,
Deși sunt mai dureroase ca altele.

Sunt angoase visate mult mai reale
Decât cele pe care le-aduce viaţa, senzații
Simțite doar cu imaginația, proprii
Vieții noastre chiar mai mult decât viaţa noastră

Lucruri nenumărate care, neexistând
Există, există cu încăpățânare,
Sunt ale noastre, cu încăpățânare, și suntem noi...
În cupa cea verde a fluviului maiestuos

Se regăsește strălucirea albilor pescăruși...
Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.
Mai dați-mi vin, căci viaţa nu e nimic.



...Pessoa....

"Astazi un copac a vrut sa devina pasare

Astazi un copac a vrut sa devina pasare. Astepta ca de fiecare data ca pe ramurile sale sa se aseze o anume pasare. O urmarea. O contepla. O vedea libera si se intreba mereu cat de departe va merge si ce va gasi in drumul sau. Astazi a intrbat-o:
- Hei, Pasare, de unde vii si catre unde pleci?
- Vin dinspre inceputuri si merg catre sfarsit. Este o lume intreaga de vazut intre acestea doua.
- As vrea sa merg cu tine. Crezi ca as putea?
- Da. Doar daca vrei sa fi si tu pasare. Stand in pamant nu vei ajunge nicaieri.
- Dar cum as putea sa fiu si eu pasare? Asa ceva nu s-a mai vazut!!!
- Eu am puterea sa te invat. Intai sa te transformi pasare si apoi sa zbori. Si sa mergem sa vedem impreuna de la geneza la apocalipsa...
- As vrea sa fac asta. As vrea sa vad. Dar ma tine pamantul. Intotdeauna a facut-o. Nu pot sa-l parasesc...
- Pamant vei gasi oriunde. Dar o pasare care sa te invete sa iti transformi ramurile in aripi nu vei mai gasi. Puterea de a te transforma e in seva ta. Eu pot fi doar insotitorul tau in calatoria vietii. Dar cu frica ta de a parasi pamantul nu ma voi putea lupta. Pentru ca pamant voi fi si eu cand voi muri..."

...Ines (Ioana pe numeole de botez) era de prin Ardeal, apartinand unei familii suficient de amarate incat sa aleaga sa o paraseasca pentru o viata mai buna la oras. Cand am cunoscut-o eu era deja angajata la un restaurant, lucrand la sectia "Bufet".

Nu era mare pricopseala, in schimb multa munca si egala raspundere... Orice lipsa in gramajul portiilor putea fi socotita frauda, iar pe vremea lui Ceasca asta se condamna la urgenta (vestitul tribunal de 24 de ore)...Pe de alta parte, daca nu se asigurau "plusuri" pe seama unor astfel de furaciuni, directorii  localurilor deveneau extrem de nervosi si de duri, mergand pana la a aplica cele mai drastice masuri.

In 1975, printr-o manevra favorabila, Ines a prins o detasare pe litoral, in statiunea Neptun si la inceput a fost tare mandra de asta. Apoi, cand si-a dat sema ca e la numai 3 minute de plaja, insa la capatul primei luni nu ajunsese nici macar sa identifice drumul pana la ea, s-a intristat de-a binelea. Pana atunci nu vazuse niciodata marea, dar era altceva cand se stia la sute de kilometrii distanta...

Seara, la vestiar, avea mereu alt prilej de deceptie urmarind cum colegele de la ospatarie isi numarau cu entuziasm ciubucurile de peste zi si observand cu multa invidie groasimea teancului de bani acumulat de fiecare..

Si-a spus atunci ca nu va mai continua niciodata sa vina sa lucreze in deplasare, si intr-un asemenea loc, dar peste iarna s-a razgandit.


*********

In anul urmator a aparut extrem de schimbata colegilor. Se si implinise ca femeie, era mult mai ingrijita, iar acum avea teluri si scopuri precise... A profitat fara sa ezite de avansurile sefului de sala si l-a constrans pe acesta sa o mute de la bufet la servit, ca picolo.. Nu a fost necesar sa isi ridice rochia pentru asta, intrucat seful era un familist convins si un om plin de principii. Se marginea sa ii caute prezenta, sa il linguseasca si sa rada in hohote la orice neghiobie emisa de el...

Mai tarziu, pentru un transfer inca si mai avantajos (la barul din incinta hotelului) l-a ademenit intr-un loc ferit si l-a abuzat pur si simplu prin supt.. omul n-a rezistat. Plin de regrete si remuscari Seful a acceptat ulterior in mai multe randuri acest tratament, pe care de la un moment dat incolo a si inceput sa il solicite frecvent... dar era tarziu.

Ines schimbase deja jupanul. In barul hotelului lucrau doar ea si barmanul, iar asta o inghesuia pe unde o prindea. In timpul zilei nu paraseau incinta aglomerata si in care nu existau decat doua locuri ferite vederii: un intrand ingust, in care erau stocate sticlele noi si o extensie partial in afara, unde se depozitau gunoaiele si ambalajele produselor folosite.

Nu puteau "trece la fapte", cu atat mai mult cu cat barul era in permanenta plin ochi, insa ori de cate ori femeia ajungea in unul dintre cele doua spatii retrase, barmanul o urma pervers imediat si o pipaia lacom pe sub fuste, ori prin bluza. Mai tarziu, i-a cerut chiar sa renunte la lenjeria de corp si ea s-a supus. In anul ala nu a ajuns sa se impreune cu noul stapan decat de trei, patru ori, insa masajele zilnice erau nelipsite... si extrem de neplacute.

Abia pe la sfarsitul sezonului, raspunzand unuia dintre nenumaratele avansuri ale clientilor, a facut in sfarsit pasul spre camerele de hotel ocupate de turistii straini si prin acest  gest minimal a trecut oficial la profesionism.


-va urma

In anul patru al prezentei sale estivale, Ines, intrata de acum in gratiile receptionerului principal al hotelului, s-a reincadrat ca liftiera. Deja nu se mai incurca cu oricine, iar slujba era fictiva. Se afla strict la dispozitia noului amant, care o plasa cand si cand in paturi selecte, dar care ii si lasa neatins intregul castig.

Nu era deloc simplu, caci clientii sus-pusi (in majoritate nomenclaturisti) se aflau mereu plini de pretentii excentrice si de resurse fizice inepuizabile. Dupa cate o astfel de sesiune, erau de regula necesare cateva zile bune de refacere.

A fost perioada ei cea mai prolifica si nu a durat mai mult decat vara acelui an.

La vremea respectiva am cunoscut amanuntele insa azi ele mi-au devenit irecuperabile. S-a intamplat in restaurantul atasat hotelului. A fost un conflict minor, amplificat de un tigan baut si bataus sarit in apararea fetei. Intamplator Shobo imi era vecin in Bucuresti (cu Ines, fusesem pana atunci doar cunoscuti/apropiati, pentru ca lucrasem in trecut impreuna.... in mai multe feluri).

A fost chemata Militia si Shobo a pus la pamant echipajul din doi timpi si trei miscari. In numai cateva zile de la incident, atacatorul ajunsese deja in detentie cu o pedeapsa de cativa ani, dar care s-a redus dupa moda vremii la numai noua luni.

Impresionata de atitudinea protectiva a rromului, Ines, redevenita Ioana pentru amici, l-a vizitat la puscarie si brusc s-a cumintit. Cand Shobo a fost eliberat au convenit sa locuiasca impreuna, iar in primi cinci ani, la foc automat si fara ezitare, au aparut pe lume inca trei noi copii.


Incantat de prima lor noapte de dragoste tiganul povestea tuturor cum Ioana s-a dovedit aproape virgina, fiind foarte greu de patruns. Cu ani in urma, atunci cand Ines a crezut de cuvinta si fara sa ii fiu client, m-a ajutat sa experimentez o cu totul alta versiune a dimensiunii asteia, iar intamplarea aia din trecut m-a constrans sa ma separ de cuplu, gandind ca intr-un fel sau altul i-as putea aduce oarece prejudicii, chiar si fara voia mea... prin simpla prezenta....prin calitatea nedorita de martor.


- va urma.

Cuplul a functionat exemplar in acei cinci ani, insa grijile si nevoile crescute prin aparitia progeniturilor au inceput curand sa isi arate coltii.

Ines, dupa trei nasteri era de acum o adevarat "Ioana", de varsta mijlocie si cu proportii inconfundabil  transilvane. se rotunjise, crescuse in toate directile si din fiinta aia deosebit de atractiva, nu pastrase decat privirea insinuanta si iscoditoare.

Iarasi nu mai pot localiza in timp momentul rupturii. Stiu precis ca el s-a produs cu mult circ si mare tambalau. Intr-o buna zi de toamna Ioana si-a luat copii si tot ce se putea incarca din gospodaria conjugala intr-un microbuz TV apartinand intrprinderii de cartier si aflat in folosinta colocatarului de bloc de la etajul 3.

Shobo a aparut beat mort, taman cand masina demara.. Fusese instiintat ??... S-a nimerit sa se intample asa ??...Cine poate spune azi ??.. Au trecut pur si simplu unii pe langa altii.. Apoi a doua zi s-a declansat scandalul. Vecinul care sarise in ajutorul concubinei (Shobo si Ioana nu au fost niciodata casatoriti) a fost luat la rost...si in faza a doua, la pocit. Cineva a anuntat Militia, cei trei gabori sositi in aroganta, cu intarzierea de rigoare, au fost imediat pusi la pamant de catre tiganul care, in pofida burtii si a varstei acumulate, isi pastrase perfect o conditie fizica de invidiat.

A urmat iar acelasi tribunal de 24 de ore, insa acum, ca recidvist Shobo a trebuit sa lipseasca o perioada mult mai lunga.

De Ines/Ioana si de copii nu s-a mai stiut nimic, exact din clipa in care TV-ul a dat coltul strazii din fata blocului.... Eu m-am mutat din Giulesti imediat dupa... si cam asta ar fi intreaga poveste.


*******


De la evenimentul plecarii si pana la vizita din Crang (......), un sat de pe langa Sibiu, s-au scurs parsiv cateva decade. Am ajuns acolo ca expert constructor (desi nu am avut nicicand o asemenea calificare in acte) si reprezentam o familie instarita ce ar fi dorit sa cumpere cateva proprietati.

In primavara aia, una care seamna ca doua picaturi de apa cu cea de acum, am petrecut cel putin doua saptamani evaluand oportunitatile, dar si posibilitatea reabilitarii unui conac disponibil instrainarii. In acest caz problemele importante erau legate de hotarele terenului ce nu fusesera respectate cu strictete de niciunul dintre vecini.

Ma afundam deja in mijlocul unui conflict crescand ce nu imi apartinea si lumea din zona incepuse sa ma adulmece ca pe o persoana intriganta si plina de rautate .... Singura atitudine mai putin ostila venea  din partea unei familii ce ar fi avut cel mai mult de pierdut, daca Primaria ar fi reusit sa reinstaureze ordinea cadastra consemnata in acte.

Asa m-am reintalnit cu Ioana, de acum o batranica extrem de respectata de sat si considerata aproape o sfanta..

Ne-am recunoscut greu, am vorbit putin si nu am evocat nicio amintire.
Nu mi-a fost deloc clar daca ele au fost deliberat evitate, ori nici nu mai existau fizic in capul femeii coplesite de varsta si convertita radical, ce imi statea atunci in fata.

Se vorbea la crasma ca Tanti Ioana ar fi fost cercetata politic de comunisti si ca din acest motiv s-a retras la cocioaba  parintilor (pe care nu i-a mai gasit in viata) si care devenise o ruina. Cu eforturi uriase, fara niciun compromis si cu nenumarate sacrificii. In cumpatare, eroic si cu un devotament absolut, s-a dedicat copiilor ei, a reconstruit casa, a cultivat pamantul ca sa aiba din ce trai, iar in final a reusit chiar sa isi permita un fiu la facultate.... era citata constant si mult dincolo de limitele satului, ca model de evlavie, corectitudine, smerenie, cucernicie si abnegatie.

In perceptia localnicilor orice legatura intre cea care fusese Ines si Ioana contemporana lor, era de neconceput ... si oricum nu eram eu cel care sa faca, sau macar sa contribuie la asa ceva...


Ahhh...viata si toata intortocheata ei afurisenie... Insa inca o data am priceput (rememorand istoria Ines/Ioana - in acest martie 2017) ca indiferent de felul in care ne pregatim, ori suntem surprinsi de ele, primaverile sosesc mereu ...


...chiar daca periodic unele se aseamana cu altele ..... de demult..

...cand a suferit primul atac, mama era intr-o discutie cu o vecina. Comenta o situatie din presa, cu patima si partinire, iar dintr-o data a pierdut coerenta cuvintelor... Era perfect constienta de ce se intampla insa nu putea controla nimic. Ar fi dorit sa spuna ca vedeta "X" s-a expus precum o toapa, dar nu ii ieseau decat sunete dezarticulate si lipsite de sens "agatar, batilica, smarncor..."

A tacut rusinata, iar dupa cateva secunde si-a revenit, continuand expunerea exact din punctul in care ea fusese intrerupta.

Si-a cerut apoi scuze, a expediat-o pe vecina si m-a sunat repede cu mare verva sa imi spuna ce s-a intamplat.


Moartea nu vine niciodata pe neasteptate. Trimte scrisori si notificari...da si telefoane...faxuri mai mult sau mai putin explicite. Mama intelegea toate semnele astea; le stia semnificatiile si valoarea..



Ce mai trairi trebuie sa fi avut loc atunci, in sufletul ei....

Hampu The Great a scris:

Mikka a scris:...  Nu stiu de ce, poate aici e-un duh din cei vrajiti, si vad ca mi se face pofta ..............

Noi credem ca un gnom, spirit ales si a lui Gob supus,
ne-a aşezat ieri laolaltă si ne pastrează’ntregul.
Si am putea jura, cu aspru legămât, ca el ni te-a adus...
... asa, doar într-o doară, ca să ne-ncerece crezul....

El pânză plină de urzeli  întortocheate,
țesut-a peste ochii noştrii cu temei,
şi ne făcu să ne-ndoim de toate, nu în teamă,
ci numa' în bunul plac al pofticioasei  iscodeli..

Căci, din adânacul său, ar vrea sa afle piticania mândră:
E oare vreo primejdie să piardă totu'n țîvnă ??

Cum mai e praliva la noi, sus, pe Pământ ??
Ca-n alte dăți cand oameni rosteau cumplit descânt,
s-alunge spriduşii si duhuri ce-s in vânt  ?

Mai dăinuie prigoană,
ori ura dintre lumile de mijloc se destramă ??

***

E prefăcut azi elful şi are dor de sfadă.
Ne vrea pe toți potrivnici si gata de gâlceavă.
E supărat pe alții ce l-au îmbrobodit
Si caută răzbunare in orice acolit.

Eiii, noi jocul ăsta nu il facem. Tu asa să ştii !!
... şi nici în plasa sa, nu vom cădea cu uşurință.

Asa precum de-a pururi ziua-i zi,
iar noaptea insorită e fară de putință:
Cel care gând ascuns nutreşte, lipsit de socotinţă,
nu va afla scăpare de-mpunsătura ființei,
şi-şi va sfarşi elanul... in mrejele căinței..



Dar dincolo de fapte, pareri sau şovăieli,
E acest gnom în toate...

... si nu-i chip fară el....

I want to tell you a story
Bout' a little man
If I can
A gnome named Grimble Crumble
And little gnomes
Stay in their homes
Eating, sleeping, drinking their wine

He wore a scarlet tunic
A blue green hood
It looked quite good
He had a big adventure
Amidst the grass
Fresh air at last
Wining, dining, biding his time

Look at the sky, look at the river
Isn’t it good?
Look at the sky, look at the river
Isn’t it good?
Winding, finding places to go

And then one day
Hooray!
Another way for gnomes to say
Oooooooooomray






...... un musique etrange venu d'ailleurs....

... nu stiu de ce... ori motul tuguiat o fi de vina...
dar tare mi s-a parut ca-i sora muzica asta :



ori tot acelasi duh o fi in amandoua...