Ploaia care va veni....

adevarul...

Se spune ca intr-un loc de pe lumea asta exista un magazin care comercializeaza adevar.
Un om sincer si bine crescut, dar in dezacord total cu gradul de adevar pe care il purta cu sine (din nastere, ori dobandit) decide ca astfel, prin achizitie, sa isi completeze bagajul cu ceea ce ii lipsea.

Intrat in magazin, constata curand ca toate produsele expuse contineau adevar numai procentual: sampon de par cu 65% adevar, crema de ghete cu 40% adevar, lichior de anason cu 75% adevar, covrigi cu susan avand 50% si in sfarsit tot felul de alte produse, niciunul cu un continut de adevar mai mare de 85 de procente..

Contrariat, omul nostru se adreseaza unui vanzator intrebandu-l daca magazinul nu are in oferta sa de produse si adevar pur

E un produs care se vinde tare greu, aproape deloc si este cerut de foarte putina lume..
Nu are mare cautare, insa magazinul nostru are in spatele rafturilor, intr-o camera retrasa, si asa ceva. Doriti sa va conduc ?

Da..sigur..Clientul era decis, asa ca s-a lasat condus de vanzator pana in fata raftului, unde in spatele unor usi de sticla asigurate existau numai cateva sticlute, toate purtand o eticheta minuscula ce anunta o concentratie de 100% adevar. Cu gesturi precise, vanzatorul a deschis usa dulapului a scos una dintre ele, apoi privind-o indelung a continuat sa ii vorbeasc clientului:

Nici nu e foarte scump. Efectul survine aproape imediat si nu exista niciun risc biologic. Va avertizez insa ca din clipa in care acest elixir isi va face efectul asupra dumneavoastra, rudele va vor abandona pe rand; la fel prietenii si colegii. Veti deveni brusc antipatic pentru toti cunoscutii. Nu veti ma putea socializa cu nimeni, iar lumea intreaga va va izola si ignora. Mai rau decat atat, dumneavoastra insiva nu va veti mai putea nici accepta si nici suporta…veti experimenta o criza existentiala acuta, cu multe si complicate imputari

Adevarul pur, pana la urma, nu e decat o altfel de otrava.
Pentru ca traim intr-o lume in care notiunea de adevar nu mai are nicio valoare
El suprima fiinta, asa dupa cum secretiile viperei, corect administrate, interzic functionarea ei organica.

Inca doriti sa cumparati o doza ?


Sa spui adevarul…..intotdeauna o alegere proasta.

O batrana care locuia modest, in sihastrie si pustietate, gaseste in nisip un diamant urias.
Fara sa ii dea mare atentie, desi stie exact despre ce este vorba, femeia ia piatra si o pune in altarul chiliei in care se inchina seara de seara.

Trec mai multe saptamani, apoi cateva luni si la sihastrie ajunge un calator fara capatai, ratacit si epuizat.
Din toata saracia, fara sa trebuiasca macar sa ceara, el primeste toate cele ce ii sunt necesare: o mancare buna si indestulatoare, o baie plina de arome, haine proaspete si frumos mirositoare....Un adapost curat si primitor in care sa isi petreaca noaptea.


Seara, inainte de culcare, dorind sa multumeasca divinitatii pentru ajutorul primit, drumetul foloseste altarul chiliei si descopera acolo piatra pretioasa.
Isi da seama imediat de valoarea ei si de imensa oportunitate, asa ca mai inainte de a o fura, ori de a o prelua prin forta, se decide sa o ceara in mod onest.

Femeia nici nu clipeste.
Desigur. Poti avea piatra fara nicio problema.
E un lucru de care nici nu am mare trebuinta.
Ti-o daruiesc cu inima impacata. Cu placerea de a darui.

Omul pleaca si ajunge repede intr-un oras. Stie ca valoarea pietrei este atat de mare incat, o data vanduta, ea ii va asigura o viata plina de confort pana la sfarsitul ei. Mai stie ca indiferent de cursul intamplarii, va pastra mereu o constiinta curata si impacata. Ca nu isi va putea reprosa nimic si ca nici nu isi va putea imputa nimic in legatura cu viitoarea lui noua situatie.

A castigat.....In pariul cu viata intamplarea asta a basculat totul in favoarea sa..

Si totusi..

Dupa alte cateva luni, omul se intoarce la sihastrie si ajuns in fata batranei ii returneaza diamantul fara niciun alt comentariu..

Intelesese ca cineva care se poate dispensa fara nicio ezitare de o asemenea bogatie, detine fara indoiala valori infinit mai mari..iar lacomia lui, pentru inceput, la ele tanja.

Exista insa bunuri de necuantificat.
Unele in fata carora lacomia e nefunctionala.
Unele a caror insemnatate este atat de mare, incat pot face sa paleasca oricare alta fantasma....chiar si pe aceea a unui imens diamant si a nenumaratelor avantaje materiale pe care el le are de oferit.

Abia alegand aceasta cale calatorul ratacit devine un castigator............................................................

Neperechea..

Oamenii nepereche sunt fiinte solitare, aflate in ratacire si confuzie, plutind in echivoc si deriziune.
Spre deosebire de ei, oamenii pereche se intalnesc pretutindeni, comunica usor, se asociaza si disociaza la fel de simplu..Traiesc direct, limpede si eficient.

Daca lucrurile nu merg, oamenii pereche se pot recombina intre ei, oricand si ori de cate ori e nevoie. Au explicatii modeste, dar multumitoare si suficiente, pentru fiecare dintre gesturile lor, iar atunci cand nu le gasesc imediat…ei bine, atunci uita de ele cu aceiasi dezinvolta impacare.

Oamenii pereche sunt ingaduitori cu semenii lor, asa dupa cum sunt ingaduitori cu ei insisi, au somnul tihnit si privesc totul cu un optimism superficial. Sunt indiferenti in fata alternativei, pentru ca orice s-ar intampla…e bine.

Oamenii nepereche sunt tristi. Au griji mai mari decat cele care le apartin si nevoi imposibil de implinit. Traiesc intr-o continua nemultumire si sunt o adevarata pacoste pentru oamenii pereche si chiar si pentru ei sunt o povara.

Oamenii pereche se scurg prin timp asemeni unui parau de munte.
Oamenii nepereche se impotmolesc in tot locul.

Pe pamant, oamenii nepereche se afla in loc strain.
Cand se vor intoarce acolo de unde au venit, pentru ca plecarea lor e inerenta, lumea asta are sa arate cu totul altfel… insa nu stiu daca ea va arata mai bine.

Buddha a spus:
”De fiecare data cand nu resimti suferinta la un rau care ti se face, tot atat de mult rau moare in lume.”


Langa Tokyo traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen.
Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.

Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza. Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea.

S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai. Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil.

La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.


Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:

- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?
- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.
- Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.
- Ei bine la fel stau lucrurile si cu orice ura, manie, insulta sau invidie, spuse Maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.

Aflat in pustietatea desertului, un dervis gaseste un vas vechi afundat in nisip. Cercetandu-l atent, dervisul constata ca el contine un duh, pe care se si grabeste sa il elibereze.

Recunoscator Ginul care locuia lampa (un spirit bun) se ofera sa ii indeplineasca trei dorinte, pentru ca avea aceasta putere si pentru ca il socotea pe dervish vrednic de o asemenea rasplata.

Stiindu-si limitele, dervisul ii cere prima data duhului sa ii dea in dar atat de multa inteleptciune incat celelalte doua dorinte sa fie cel mai bine alese.

Ascult si ma supun ! Ginul se executa si cum dervisul devenise ganditor si intarzia cu celelalte solicitari, l-a intrebat:

- Asadar care sunt urmatoarele tale cereri ?

- ...acum…Acum nu mai am niciuna...!!....zise dervisul multumit !


Caci intr-adevar, niciun intelept nu si-ar dori vreodata altceva decat ceea ce a primit deja....

Ed mi-a dat esentele neamestecate, in sticle separate. La asteptam de ceva vreme. Era catina in una, brad in a doua si ceva care n-a vrut sa imi zica in a treia, da asta din urma mirosea cel mai fain.

Pai acum, ulceaua aia de miere de 20 de ani, atacata de furnici care au pierit inecate in actiunea lor si pe care nu ma incumetam sa o arunc..si cele doua bidoane de palinca de 8 litrii, cu un aspect incert si cu gust clar de inselatorie etilica, dar in limita gradelor de tarie….

Am facut curat in garaj si pana sa le pun la cos le-am selectat pentru ?…nu stiu pentru ce, dar am citit ca mierea nu se poate strica niciodata…iar alcoolul ?...nici el…Da in ulcea cantitatea de miere o concura pe cea a furnicilor moarte…care si-au lasat si ele o nu stiu ce substanta…benefica..

Apoi le-am pus in putineiul de 30 pe toate la un loc… si esenta de menta din izma creata, stoarsa acu’ doi ani la robot, din zeci de pungi de plante proaspete si carnoase, si catina si bradul si cealalta…dar de amestecat…?….abia la cateva zile am avut vreme de asta…apoi in alta zi am strecurat furnicile si ce a ramas e un lichid grosut si albastru..pe care iar l-am strecurat…si e foarte tare, foarte cristalin, foarte limpede acum, foarte aromat…..insa mult prea dulce pentru gustul meu..si descurajant de vascos.

*********

Ed a venit sa isi ia partea.
A adus friptura de miel din sloi si gogosari de peste iarna.
Pentru fiecare sticla de esenta, cate o sticla de licoare preparata...La paritate.
A declarat cu respect si umil ca nu stia de bauturi albastre, dar ca in general e buna….O sa o bea nevasta-mea, ca eu raman la tuica…

Calin zice : bai frate asta e medicament… !
Dupa doua mari pahare, amestecate cu gheata din turturi tinuta vie in groapa, zice : Ma simt mult mai bine…Zau ca e medicament..si capul i-a cazut intr-o parte, apoi s-a culcat…Am intrat in tratament imediat si eu..

Apoi inserarea…tot muntele s-a linistit dintro data …si toata ploaia si toata ceata…Chiar si frigul....albastreala contra albastreala…deja ma simt mai bine…si cabanei ii place…mustaceste, asa printre relicvele din rafturi…intelegatoare, cu subanteles si insinuant…

…iar peste deal… ?..
...ce e acolo, peste deal si padure….sub luceferii palizi ai boltii… ?

...Stapane, e luna lucind prin copaci !

..iar eu m-am intors catre cabana, privind-o in ochi si spunandu-i soptit :


TACI !

Mai bine ia cornul si suna intruna.
Sa suni pana adorm, catre cerul senin…

Atunci asfinti dupa creste si luna



Si cornul sunaaaaaaa................Insa foarte putin.

Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi. 

În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.

 Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuibul li-i stricat la streşini
Şi lîngă mine nu eşti tu.

Primăvară, care-ai fost, 
Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci, sîntem reci, 
Iarnă ni-i pe veci. 

Schimbări mai grave decît moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi. 

Şi ninge pînă la prăsele 
Ninsoarea intră-n trupul tot
...E-un dans de oameni de zăpadă
Ce-mbrăţişarea n-o mai pot.

 Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce 
Cu toţi cocorii înapoi. 

La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primăvară
Şi toţi cocorii emigranţi.

Parasailing in bg

Ia-ti zborul......Ia-ti zborul !!!

Lasă, Doamne, soare-n umbre,
Prea-s multe frumoase slute!
Intai mi-au cerut prin semne sa ma dezbrac si sa imi scot incaltarile….ca intr-un fel de ritual de purificare…
Am pastrat doar slipul..Restul hainelor, nu foarte multe, au ramas pe un scaun.

Se umfla un perete-n noapte
Sub cerul surd si mut
Se schimba garda peste soapte
Un tipat se usuca-n lut

Doi dintre ingrijitori au venit pentru mine si au inceput sa ma imbrace..Mi-au pus intai vesta cu multe catarame si panglici, de care au tras cu sarguinta, pe rand, intr-o anumita ordine, pana cand ea s-a ajustat perfect. Apoi mi-au pus genuncherele si cotierele..si casca….harnasament de cavaler pregatit pentru infruntare de catre scutierii lui ..

Nu e ceea ce crezi…..”concentrarea ta iti determina realitatea…”

Mi-am smuls din chica pieptul
sa-mi leagan ceru-n roua

Mi-adun copacii singur
din sudoarea noua.

Cand fluturi, ganduri frunze,
din frunze se ridica ?
O dimineata supla,
vremea nu se mai strica..

Cand au terminat asta, sky-jetul in spatele caruia m-au ajutat sa urc, calarind in volte largi marea si valurile, transport pana la barca ce se afla pregatita in larg. Nava cosmica, gata pentru a andoca naveta spatiala ce ma comuta.

de-atîta timp murim în taină
cu gîndul răstignit în gît
visînd că s-ar deschide-o poartă
în care să-şi dea foc un sfînt

Punctul de plecare mai intai, apoi plaja, dupa aceea ansamblul de hoteluri…toate diminuand si parasind forma pentru altceva, moment incarcat de emotii, experienta initiatica in prag de debut…

de-atîtea ori sporind în cale
numărul umbrei,  te-am aflat.
am întrebat: presimţi vreo zare?
ţi-a fost răspunsul: bla, bla, b-bla !!
Permisiune acceptata de a urca la bord..Apoi alte brate pricepute in treaba lor, ma monteza in hamuri si chingi complicate, legate intre ele cu alte catarame si cremaliere..




Cand au terminat mi-au spus sa sed si sa astept.

Taie, Doamne, drum de rouă,
Pe fântâni cenuşă plouă,
Zorii află gropi în cale,
Lupi flămânzi se-aţin pe zare,
Vulpile pe culme latră,
Mieii tunşi împing la roată.

Manevre de evaziune ale salupei, dupa care capitanul cu capul intors din profil spre bancheta din spate, lipsit de interes, cu tigara in coltul gurii si aproape silabisind:

“low, and across the beach Sir, or high in the open ?”

…”as high as you can skypper..and as far as you may go !”…

…….get me outta here into another space….
de-atîta timp prăsim şopîrle
şi-n amurgu-ăsta ochi apun
musteşte-o spaimă gri în urme
şi-n sîngele unui meci nul


Barca huruindu-si zgomotos motorul, cotit brusc, aproape din loc, apoi spre larg cu viteza si trufie..sfidand distanta si dunele desertului marin, insurubandu-se cu tupeu in neant si in necunsocut..multe minute, plaja doar o linie, iar hotelurile colturi zimtate ale conturului ei.
Lasă, Doamne, vânt pe cloacă,
Vânt înalt ridică-n poartă,
Paşi subţiri învârt noroaie,
Şoapte scad prin muşuroaie.

Cu pregatitul parasutei nu-i deloc simplu. Trebuie sa nu se ude, iar vantul din larg nu lasa libertatea dorita de manevre. Oamenii nervosi se certau intre ei reprosandu-si unul altuia lucruri. Apoi au ridicat-o si au reusit sa o pastreze drept. Pentru asta barca in deplasare, iar eu pe ea, in sens invers, in tangaj, siaj, blazaj…incorsetat. Echipamentul greu si ciudat. Sa ajung pana la locul in care ma vor atasa…procedura simpla si rapida..”check, and double check…let him go…take him up..”

Ia-ti zborul......Ia-ti zborul !!!
...ma-ntorc in mine frate...ca glontul sub camasa,
sa explodez in toate, cand vantul ma dezleaga...

Ia-ti zborul, ia-ti zborul din munte focuri urca,
Ia-ti zborul, ia-ti zborul furtuna ganduri strambe.
Mi-am smuls din stanca bratul
sub strigatul furtuna.

Din lacrima imi fac lance
sa mi-o aprind pe umar.
Trecand prin mine neted
soarele-adie lanul,
cu mine se inalta,
valuri zamislind valuri.

De-acum ridica-ti ochiul,
cu frunte se ridica,
taind carare zarii
vremea nu se mai strica

Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Din munte focuri urca
Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Furtuna ganduri strambe.



Inaltarea e un proces delicat de extractie.
Eliberator de visari abandonate, scaieti inca agatati indaratnic de hainele tale....

Detasare de amintire.
Refuz la cotidian, rutina si compromis.
Invitatie la uitare si abandon…exterminatorul

“E un lucru trist sa uiti un prieten…nu toata lumea a avut un prieten…”

Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Din multe focuri multe
Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Furtuna gandu-ti frange



Vazduhul …Noua lumi angelice si toate celeste…
Ingerii au pastrat pentru ei locul cel mai curat.
Salasul zeilor. Cand te inalti in vazduh te purifici..
Cu fiecare metru prin care te departezi de pamant lepezi din tine o cantitate proportionala din murdaria lumii acumulata in tine. Cand ajungi cel mai sus devi limpede, translucid si transparent. Asta se intampla probabil cand mori.. “The readiness it’s all”.

Urca-aripi de fiare arse
Vreamea-ascute foc prin plase
Vremea-innoada ganduri roase
Taie-ti drum in drum

Cand esti in zbor mai e si vantul…el zice..asta face vantul mereu: el zice.
Asculta vantul…caci are atat de multe lucruri sa iti spuna..
Cand o sa iti lasi mintea sa taca el iti va vorbi…

Inveleste-ti rasu-n umbre,
Prea-s in drum doar coturi strambe -
Gheara stie lin sa umble,
Uita ce si cum,
Lin pe cale urca-ti urma,
Musuroaiele-si tin gura,
Urma-n urma scapa turma,
Primul, la ce bun?

Nici un punct de reper..poate doar capatul coardei.
Barca, nu mai mare decat un punct si dara de alb din urma ei..
Pierdut ? fara repere..?

“Not untill we are lost do we begin to find ourselves”

Iata, iata - spini de panda ard pe crang,
Iata, iata - sopate arse curg,
Iata, iata - caluseii-n joc se frang,
Iata, iata - aerul ti-e stramt.


Toate lucrurile frumoase de pe aceasta lume vor sa ne smulga, sa ne desprinda de ea, dar noi ne tinem puternic ancorati in rahatul nostru.

“ The truth may hurt for a little while, but a lie hurts forever”.
Purificator.

Viata e plina de lucruri fermecatoare pentru cei care au ochi sa le vada..

Trebuie doar sa vezi ceea ce privesti

Ia-ti zborul......Ia-ti zborul !!!



Robert Falcon Scott ajuns la Polul Sud doar pentru a constata ca Roald Engelbert Amundsen (la randul lui invingatorul invins) i-o luase inainte.

Amiralul Donitz, care isi atinge visul atunci cand el nu mai avea nicio valoare, intrucat primeste controlul total al flotei germane, ca succesor al fuhrerului, atunci cand flota nu mai insemna nimic. La fel Borges obtinand postul pe care si l-a dorit intreaga viata, acela de director al bibliotecii din Buenos Aires, exact in ziua in care isi pierde definitiv si ireversibil vederea. Pedepse aspre ale infumurarii si vanitatii….

Nobletea e antonim cu ticalosia..stiai ?

Cat ma joc cu asfintitul,
blana sa mi-o laude;
Si fara sa vrea elicea drumul o sa-l caute…

Dupa marea lovitura, totul curge repede
Isi scot labele din gura, zeci de chestii netede
Jos,..ramas in urma, motorul barcii tot mai incet, glasurile echipajului continuand cearta lor, inca si mai incet. Cealalta cearta din inauntrul meu. Marea cu puncte albicioase ale meduzelor, cu scanteierile pescarusilor lacomi. Intre ele grijile ce ma intuneca, ghinionul care ma urmareste, necazurile sosite din toate directiile posibile..eram dintro data usor ..

“caci omul atat cantareste, cat singur se pretuieste”.
vai, vai, vai !- aici lumina albă zace

destrăbălîndu-se-ntr-un curcubeu

şi fiecare, fiecare-şi ia ce-i place

şi fiecare zbiară eu, Eu, EU !!

Opusul razboiului nu e pacea: e creatia.
Pacea e starea pe care o poti atinge doar prin inaltare.

“Daca as fi Dumnezeu i-as ierta pe toti !”
Absurdul e ca, probabil, iadul este intr-adevar gol…

Trust it’s a must !!
Unele lucruri sunt adevarate chiar daca nu crezi in ele..

Apoi smucitura troliului cabestan…implacabil semn al intreruperii din reverie
Reantoarcerea pe pamant. Suntem liberi doar daca alegem sa fim liberi.

Iata, iata - aripi grele trec in scrum,
Iata, iata - te tocesti de-acum.

As putea desface nodul asta, care e chiar o invitatie la asa ceva. Atatea catarame, panglici, instrumente metalice de fixare, elemente asiguratoare pentru ca eu si parasuta sa nu ne putem desparti si numai un simplu nod care ma leaga de pamant…Il poti si ajunge daca te inclini in hamuri..Constatarea asta te lasa visator..

Macaraua insa trage inapoi simplu, constant si eficace…
Daca m-as desprinde m-as putea ranii…adica ranii grav..poate chiar fatal…
Nu sunt in tara mea..cine stie cum ma vor trata daca gresesc ceva
Sau daca nu mor din prima….Asta e amutitor.

Poate alta data…in conditii mai bune si intr-un mediu mai cunoscut.

Astfel misei pe toti ne face gandul
Si-astfel al hotararii proaspat chip
Se ofileste’n umbra cugetarii.
Si marile, inaltele avanturi
De aceea isi intoarna stramb suvoiul
Si numele de fapta-l pierd

Instructiuni de aterizare..” yo’re looking good
straight your feet and stay calm..calm.."

"Grab it as it touches the platform.. …"
şi cerul către cer se-ntoarce
şi frate - lutul către lut
şi orice punte se desface
sub tîmpla celui surdo - mut

multe operatiuni suprapuse in graba..
…e ora pranzului si echipajului ii e lehamite
.. a tot tras la nebuni de azi de dimineata..

Lasă, Doamne, soare-n umbre,
Prea-s multe frumoase slute!
Roata scuipă clipe strâmbe,
Curg pe zare stoluri ciunte,
Colţi de fum se-nvârt în pleoape,
Vizuini îşi poartă-n toate.
Vulpile pe culme latră,
Mieii tunşi împing la roată.

Stii ca te vad de cele mai multe ori ?

Noapte de sanziene…
“si-ai ramas ca o parere, ca o amintire trista,
pe peronul de la gara dand aiurea din batista”


...multumiri speciale: nicu vladimir, mircea florian, mircea vintila, nencho sybev-parasailling albena team, vinului sofia si rachiei, , nikon, my balls, frank zappa, will shakespeare & last but not least:...nicu vladimir......also: lyubo, vania, daniel, gyorgy, milan, hritchko, latev, all kaliakra animation team...and did i mention nicu vladimir ?

Poveste din nori


Intr-o zi, un gand care zbura grabit s-a impiedicat de pragul unui nor si si-a zdrelit un genunchi. Nu mult si nu grav, doar un pic, asa, cat sa-l faca sa smiorcaie nitel de frustrare ca a trebuit sa se opreasca. Si sa-l faca si un picut nesuferit, sau cel putin asta a fost concluzia pe care a tras-o o pasare care, trecand si ea pe acolo in zbor, a zis sa vada ce s-a intamplat.
- Buna ziua, Gandule! Esti in regula? Ai patit ceva?
- Ma rog, daca zici tu ca e buna ziua asta, o fi, dar la tine! Si, te rog frumos, pentru tine sunt domnul Gand, ca n-am mancat din aceeasi strachina ca sa ne tragem de sireturi! Plus ca... ce te omoara pe tine grija daca sunt eu in regula sau nu, ori daca am patit ceva? Chiar n-ai altceva mai bun de facut?
- Ma scuzati, n-am vrut sa va deranjez. Doar ca...mi s-a parut ca stati acolo, pe pragul norului, fara sa asteptati pe cineva sau ceva anume, poate chiar un picut trist. Dupa care am vazut ca aveti genunchiul zdrelit...si toata lumea stie ca un gand cu genunchiul zdrelit nu mai poate zbura. Am zis ca nu-i bai daca ma opresc putin, macar sa va intreb de sanatate si sa va urez de bine, ca altceva nu stiu ce-as putea face...
- Hmmm... asa, si? Te-ai oprit, m-ai intrebat, mi-ai urat... acum ce mai vrei?
- Eu? Nimic. Daca vreti, pot pleca... stiti, chiar am si altceva de facut... doar ca nu vad de ce ar intra la categoria ”mai bun”, sau mai exact de ce ar vrea cineva sa-mi imparta ziua pe categorii dupa care sa-si dea cu parerea care parte e mai buna decat care.
- Esti o pasare ciudata, stiai asta?
- Pentru mine, nu sunt ciudata. Poate pentru altii, desi as folosi un alt cuvant, eventual unul care sa nu raneasca... deci, vreti sa plec sau nu?
- Nu stiu, fa cum te taie capul.
- Daca mai stau, credeti ca ati putea fi putintel mai... putin nesuferit?
- Hai c-am auzit-o si p-asta! Un gand putin nesuferit... Si care, pe deasupra, sa mai si incerce sa fie mai putin nesuferit, ca sa-i faca pe plac unei pasari... M-ai facut sa rad! Oricum, ai dreptate, am fost cam nesuferit, imi pare rau! Vrei sa mai ramai un pic?
- Pot sa va intreb ceva mai... personal?
- Intreaba-ma.
- Toata lumea stie ca un gand cu genunchiul zdrelit nu mai poate zbura. Dar...daca nu mai zboara, ce face? Gandul care-si zdreleste genunchiul, adica... Ca despre asta n-am auzit pe nimeni vorbind niciodata...
- Nici eu. Si nici nu mi s-a mai intamplat. Nu stiu, presupun ca sta.
- Pana cand?
- Pana ii trece.
- Si daca nu-i trece?
- Habar n-am. Dar presupun ca o sa aflu cumva pe chiar pielea mea.
- Hmmm... deci acum o sa stati, pur si simplu, pe pragul norului asta asteptand... sa vedeti ce se intampla?
- Asa se pare.
- Daca nu va deranjeaza, am sa stau si eu cu dumneavoastra macar asa, de companie.
- Cu tine.
- Poftim?
- Nu ”cu dumneavoastra”, ci ”cu tine”. Nu stiu daca suntem asemanatori ca varsta, experienta, preocupari ori interese, dar daca tot avem sa ne petrecem o parte din timpul ce vine impreuna, hai sa nu ne formalizam...
- Dar ati spus...
- Da, da, stiu... cu strachina si cu sireturile... cum ai zis si tu, ”putin nesuferit”...
Si-n timpul care a venit, si a trecut, si a venit, si a trecut... si asa mai departe, orice trecator mai putin grabit si cu mai putine probleme personale de intors pe toate partile in mers din punctul A in punctul B putea vedea un gand si o pasare stand de vorba pe pragul unui nor. Tabloul era cel putin neobisnuit. Si nu din pricina interlocutorilor, ori a locului lor de intalnire, ci mai degraba din cauza a...
- Auzi, cand te-ai oprit, acum ceva timp, ziceai ca chiar ai altceva de facut. Daca nu te superi, am si eu o curiozitate. Ce aveai de facut?
- Integrale.
- Inte... ce?
- Integrale... nu d-alea agricole, d-alea matematice. Sunt niste ecuatii care...
- Stiu ce-s alea... doar ca nu ma asteptam la un asemenea raspuns, sau la asemenea preocupari din partea unei... unei...
- Zi-i, ca nu ma supar... din partea unei pasari, adica a unei reprezentante a speciei ce a dat lumii expresii precum ”creier de gaina”, sau ”cap de cuc”.
- Ceva de genul. Dar ca sa fim corecti pana la capat, asta ar fi o chestie venita de la un reprezentant al speciei responsabile pentru notiunea de ”gand fugar”, care sta momentan de bunavoie intr-un loc unde multi, daca stau cu capul, nu-i a buna.
Si-au continuat asa razand, si razand, si razand... pana cand...
- Auzi, dar tu de ce-aveai de facut integrale?
- Ca sa aflu rezultatul unor ecuatii complexe.
- Bine, banuiam ca n-o faci din plictiseala, sau din lipsa de alte preocupari mai putin legate de matematica, dar nu-mi dau seama la ce ti-ar putea folosi...
- Aaaaaaa...pai de ce nu zici asa?!? In timpul meu... mai putin liber... sunt tehnician de zbor. Mai exact, tehnicianul de zbor principal pentru Marea Migratie. Iar una dintre sarcinile mele este sa calculez cele mai bune traiectorii de zbor ale stolului, raportat la trasee posibile, timpi, curenti de aer estimati pentru perioadele respective... d-astea.
- Uau! Serios?!?! Nu stiam ca lucrurile astea se intampla asa... organizat... si planificat... si calculat... si complicat... Uau! Eu chiar credeam ca pasarile zboara asa... ca de-asta au fost facute si fiindca au aripi si au zborul in sange.
- De fapt, totul e mult mai simplu decat pare.
- Sunt sigur ca nu-i asa!
- Ba da, asa e!
- Si-acum, fiindca te-ai oprit sa stai cu mine si n-ai facut integralele alea, ce o sa se intample? Ai sa muncesti mai mult, si in timpul tau liber? O sa intarziati plecarea?
- Nu chiar. In definitiv, suntem pasari, am fost facute pentru zbor si il avem in sange. Stim de unde plecam fiindca acolo ne gaseste momentul plecarii, stim cand se face vremea s-o luam din loc fiindca o simtim cu toata fiinta noastra si stim si unde vrem sa ajungem, fie si pentru simplul fapt ca majoritatea dintre noi nu suntem chiar la primul zbor. Iar astea sunt lucrurile obligatorii pentru orice migratie, fie ea mare sau mica. Integralele sunt optionale, pentru ca rolul lor e altul in tot procesul asta...
- Care e rolul lor?
- Habar n-am. Ceva cu fundamentarea stiintifica, perceptia publica, transparenta... cand ai sa intalnesti un tehnician de imagine, intreaba-l pe el si o sa te lamureasca mai bine...
- Bine, dar e stupid!
- Probabil. Dar asa merg acum lucrurile – se ia ceva simplu ce poate face oricine, se face complicat, dupa care se complica si mai tare, dupa care se gasesc variante alternative de complicare, la sfarsit se impacheteaza frumos sub denumirea de metoda stiintifica, se clasifica metoda pe ramura, sub-ramura si specializare, se formeaza curente de opinie si specialisti, se stabilesc reguli privind separarea concluziilor in importante si irelevante...
- Eu nu gasesc nici o logica in asta!
- O fi fiindca te-ai julit la genunchi!
- Sa stii!
- Apropo, daca trebuia neaparat sa ajungi undeva inainte sa te impiedici de prag, te pot duce eu. Sau te pot duce undeva unde sa-ti fie tratata julitura.
- Sincer... prefer sa mai stam de vorba pana imi trece de la sine... deja e pe jumatate vindecata.
- Bine.
- Bine.


Autor:
Diana L.

Antistene, filozof grec aflând odata ca Platon îl vorbeste de rau, facu aceasta remarca: "Este un privilegiu al regilor de a face bine si de a fi vorbiti de rau."

All the Young Dudes