Acasa
Doua cani de bautura date peste cap dintr-o suflare, si Ciumperca, evaluand cu un ochi priceput situatia pe ansamblul ei, se lanseaza intr-un discurs patetic ce are in centru pericolul focului in general; nu uita sa aminteasca in el de patania ursuletului neasculttor care in lipsa mamei s-a jucat cu chibritele, de consecintele grave ale acestei intamplari...apoi, deplasand discutia printr-o manevra subtila spre populatiile amerindiene, despre foc ca mijolc de comunicare la distanta.
Pentru a termina Ciumperca face unele consideratii privind rolul focului in credinta crestina vorbind aici despre iad si despre pacatosi, dar si despre importanta Jecolanului in tratamentul de prim ajutor in cazul arsurilor..
Suarez constata ca focului nu ii place s fie ignorat si propune sa continuam sa nu il bagm in seama. In felul asta, explica el, focul va sfarsi prin a ne ignora la randul lui, neavand alta alternativa..
Se facuse deja ora unu din noapte. Vantul isi incetase aproape de tot bataia. Peste dealuri focurile au inceput sa se stinga unul cate unul.
Pe la orele doua, rapusi de emotii, de oboseala si de frig, ne-am culcat si noi.
Ciumperca sforaia ingrozitor, iar cerul era plin de stele .
Numai frigul se pastrase constant.
Primul gand al zilei urmatoare a fost pentru toti acelasi: sa mergem sa vedem cu ochii nostri dimensiunile dezastrului.
In frunte cu Dl. Ciumperca de data asta, am luat drumul spre marele foc din ajun, drum care trecea pe langa o adapatore de vaci, loc de intalnire si prilej de barfa al ciurdarilor satului...
Ca de obicei si in aceea dimineata locul era destul de populat.
Cu teama posibilelor acuze de lasitate pentru lipsa noastra de solicitudine din noaptea precedenta, si pregatit cu toate scuzele ce ar fi putut fi invocate...marele ganditor Ciumperca s-a adresat unuia din sateni, suficient de tare insa pentru a putea fi auzit de toti, exprimand diplomatic mai intai regretul si compasiunea si cerand in final clarificari privind cauzele catastrofei, marimea pagubelor, numarul victimelor exprimate in morti raniti si dispruti....
Ce paguba Domnu', care grozavie, ce dezastru..??
A focul de aseara, aaaaaa .....pai asta-i obiceiul locului in fiecare an de Sinedru (Sfantul Dumitru)..
Da asa trebe.....e musai sa se faca foc mare cat casa, ca numa el e aducator de belsug si numai el te fereste de necazuri peste iarna....Fiecare sat are focul lui, dupa cum fiecare gospodar mai rasarit are propriul foc in curtea casei. In jurul focului ridicat de sat se aduna toti consatenii pentru o mare petrecere...se serveste, se consuma, se da de dusca, se pisca fetele de ici de colea....ce mai chef mare !!
Ce ar mai fi de adaugat....??
Poate doar ultima propunere a lui Suarez: "Sefu' sa adunam niste cenusa de la focul cel mare, si sa o imprastiem pe la colturile santierului nostru...Data viitore cand va fi vreun incendiu focul o sa gaseasca urmele si crezand ca a trecut deja pe acolo are sa isi vada de drum"...
sfarsit
Pentru a termina Ciumperca face unele consideratii privind rolul focului in credinta crestina vorbind aici despre iad si despre pacatosi, dar si despre importanta Jecolanului in tratamentul de prim ajutor in cazul arsurilor..
Suarez constata ca focului nu ii place s fie ignorat si propune sa continuam sa nu il bagm in seama. In felul asta, explica el, focul va sfarsi prin a ne ignora la randul lui, neavand alta alternativa..
Se facuse deja ora unu din noapte. Vantul isi incetase aproape de tot bataia. Peste dealuri focurile au inceput sa se stinga unul cate unul.
Pe la orele doua, rapusi de emotii, de oboseala si de frig, ne-am culcat si noi.
Ciumperca sforaia ingrozitor, iar cerul era plin de stele .
Numai frigul se pastrase constant.
Primul gand al zilei urmatoare a fost pentru toti acelasi: sa mergem sa vedem cu ochii nostri dimensiunile dezastrului.
In frunte cu Dl. Ciumperca de data asta, am luat drumul spre marele foc din ajun, drum care trecea pe langa o adapatore de vaci, loc de intalnire si prilej de barfa al ciurdarilor satului...
Ca de obicei si in aceea dimineata locul era destul de populat.
Cu teama posibilelor acuze de lasitate pentru lipsa noastra de solicitudine din noaptea precedenta, si pregatit cu toate scuzele ce ar fi putut fi invocate...marele ganditor Ciumperca s-a adresat unuia din sateni, suficient de tare insa pentru a putea fi auzit de toti, exprimand diplomatic mai intai regretul si compasiunea si cerand in final clarificari privind cauzele catastrofei, marimea pagubelor, numarul victimelor exprimate in morti raniti si dispruti....
Ce paguba Domnu', care grozavie, ce dezastru..??
A focul de aseara, aaaaaa .....pai asta-i obiceiul locului in fiecare an de Sinedru (Sfantul Dumitru)..
Da asa trebe.....e musai sa se faca foc mare cat casa, ca numa el e aducator de belsug si numai el te fereste de necazuri peste iarna....Fiecare sat are focul lui, dupa cum fiecare gospodar mai rasarit are propriul foc in curtea casei. In jurul focului ridicat de sat se aduna toti consatenii pentru o mare petrecere...se serveste, se consuma, se da de dusca, se pisca fetele de ici de colea....ce mai chef mare !!
Ce ar mai fi de adaugat....??
Poate doar ultima propunere a lui Suarez: "Sefu' sa adunam niste cenusa de la focul cel mare, si sa o imprastiem pe la colturile santierului nostru...Data viitore cand va fi vreun incendiu focul o sa gaseasca urmele si crezand ca a trecut deja pe acolo are sa isi vada de drum"...
sfarsit
