Pareri, Comentarii, Replici

Sfatuitorule , ce sa zic ! Trebuia sa stergi . !!Atat efort pt niste ..prosteli (mai mult ale lui Dude, bineinteles  ). OK ! Multumesc !

..pe el l-am sanctionat redandu-i topicul si silindu-l sa il pastreze curat...Doar, doar s-o simtii sa mai puna si cronici actuale, nu numai reciclate.

Deci cronica s-a reluat..Salutam cu plecaciune

In filmul I Origins exista o repetare obsesiva a cifrei 11.
Care crezi ca ar fi semnificatia ??

N-am descifrat nici simbolul paunului alb...Nici pe cel al spatiului de locuit al Sofiei.

Ce anume are particular aparatul foto a lui Ian ??
El spune undeva ca e confectionat special pentru a fotografia ochi.

Filmul se da zilele astea pe HBO, amanunut care poate interesa

Sfatuitorule....La "Du-te si vezi" nu se povestesc filme si nici nu se fac analize tematice...
Sunt doar cateva sugestii, recomandari si interpretari, personale si izolate.

Multumesc de aprecieri si urari; voi continua amestecand cronici nepublicate cu altele mai vechi, considerabil revizuite.
Vreau sa scot si o carte... ...iar tu, va trebui sa cumperi cel putin doua exemplare


PS - cu paratul ala iti raspund la rubrica foto...

The Dude a scris:Sfatuitorule....La "Du-te si vezi" nu se povestesc filme si nici nu se fac analize tematice...
Sunt doar cateva sugestii, recomandari si interpretari, personale si izolate.

Cred ca adevarul e ca nu sti nici tu.
Am vazut ca nici in cronici nu se dau prea multe explicatii.

Oricum filmul e misto, iar review-ul tau foarte bun  

Da', "Amour" are un scenariu (valorificat exemplar de cei doi actori) cu care ti-ai dori sa te identifici ,sa-l fi trait (oricat ar parea de sadic, inclusiv finalul) . Dupa experienta prin care am trecut si mai trec , am ajuns sa accept ..eutanasia , cand cele mai dragi fiinte iti devin ..necunoscute (si reciproca). O zic si totusi,  nu as accepta-o ! Am zis ...fiinte pt ca intre cei disparuti sunt si doi prieteni nevorbitori . Pe catelusa am primit recomandarea medicala sa o eutanasiem, moment in care am...amutit ! inca ma cauta cu privirea si-a facut-o pana in ultima clipa ! nu am putut si asta m-a costat pt ca agonia prelungita aproape ca a sters toate momentele vesele si fericite pe care le-am petrecut impreuna ! 



Dar , cum se zice, viata merge mai departe , chiar daca mai ..saraca ! Capitol inchis !  

Pana la urma, Aferim de ce e atat de deosebit fata de celelalte filme romanesti premiate in ultima vreme ?
Spui ca el reprezinta "o ruptura" insa mie imi pare ca e subcotat in raport cu altele (Pozitia Copilului de exemplu..Politist Adjectiv...Moartea Dlui Lazarescu). Vrei sa afirmi ca el insusi declanseaza alt val detasandu-se de la o tratare contemporana ?

Zau, explica-mi mai multe !
Am gasit cronici controversate si chiar si tu ai avut o poztie initiala opusa celei de acum.

Sfaty...nu exista un "nou val" in cinematografia romaneasca recenta, ori in cea de dupa revolutie.

Abandonarea liniei instaurate de Virgil Calotescu si continuate de Sergiu Nicolaescu nu insemana desprindere de ceva emblematic. Aminteste-ti de curentele ce functionau in subsidiar pe vremea vechiului regim, atunci cand au realizat mari filme un Liviu Ciulei, un Lucian Pintilie, un Mircea Muresean si un Dan Pita.

Termenul de "nou val" instituit de revista  “La Chaiers du Cinema” inseamna mult mai mult decat inlocuirea unor regizori sau renuntul la o serie de traditii si obiceiuri “de platou” .

Reprezinta un alt mod de a face film.  



Cand ma uit la Mungiu, Porumboiu, Caramfil, Cristi Puiu, Radu Muntean et Co., nu vad nimic semnificativ schimbat. Atitudinea e aceiasi, ambianta, tintele, scenariile, decorul  si libertatile pe care si le asuma, difera substantial…Insa demersul e neschimbat.

Alte valori, aceiasi strategie.


Pentru prima data dupa o lunga perioada, cineva aduce limbajul cinematografic in prim planul ecranului. Merge pe el, investind totul in el, cu rsicuri care se si razbuna. Asta, castigator sau perdant, e o schimbare de fond, pe care intr-un mediu contaminat nu pot decat sa o salut cu reverenta.

****

Da, mi-au trebuit mai multe vizionari, caci eram inchistat in coconul asigurator pe care mi-l impunea reactia de auto-protectie. Am  raspuns mecanic si din automatismul de repulsie in fata (sub)productiilor aclamate prin presa, si inzorzonate cu premii "prestigioase" obtinute la tejghea, pe servicii si reciprocitati.

Insa m-am aplecat mai atent, caci adulmecasem ceva...apoi, abia la a sasea proiectie am putut fi pe deplin elucidat...

****

Sfaty...ai mai multa incredere in parerile tale decat in cronicari. Inclusiv in cel de aici.
Cei mai multi scriu interesat, altii pentru a se elogia pe sine; cativa pentru bani...eu, de florile marului.

Despre coloana sonora de la Aferim s-a afirmat, de pilda, ca ar fi o jignire la adresa spectatorului roman si deopotriva, ca e cea mai importanta realizare a peliculei sub raportul autenticitatii textului si a modului in care el e aplicat imaginilor..Personal i-am reprosat frivolitatea si trivialitatile pe care le gasesc abundente, gratuite si ieftine ca procedeu...

Cate bordeie, atatea obicee...(arhaism, sa ma pastrez in ton cu ceea ce discutam, caci altfel obicei/obiceiuri)

"Film de autor"   "Film de arta"






In opinia mea exprimarile astea au ceva tare gresit in ele.



***********

Daca la prima, mai treaca mearga,  am putea accepta ca o pelicula poate reda de la un cap la altul doar pozitia ferma a unui realizator (producator, director, regizor) desi e aproape imposibil sa faci abstractie de restul echipei de filmare, ori de personalul angajat in postproces, care in multe randuri a influentat considerabil rezultatul demersului initial;

Uite, de pilda iau ca exemplu ceva din Rainer Werner Fassbinder, cel care era si cameraman, si monteur/editor, facea lumini, regie, sunet, compozitie muzica,....Dar ce nu facea ??...si totusi, aflam azi ca exact partile in care nu putea interveni direct au contribuit masiv la cateva dintre succesele sale (decor/costume/dialoguri - Berlin Alexanderplatz; cinematografie - Lili Marleen; scenariu - Despair; etc.)

.....am mai povestit pe undeva ca teza regizorlui demiurg, inventata de Cahiers du Cinéma in cadrul propunerii "noul val" s-a dovedit comerciala si frauduloasa in scop....



**********


.....in al doilea caz vad formularea pur si simplu defecta. Filmul nu s-a autointitulat cu de la sine putere "A Saptea Arta"...a fost numit in felul asta. L-au etichetat oamenii de stiinta, evaluatorii, atunci cand au remarcat fara dubiu ca el este o forma de arta, si mai mult decat atat: ca este o arta de segregatie compusa din elemente ale tuturor celorlalte cunoscute pana la el.

Suntem destui cei care credem ca Filmul, Cinematografia mai exact, e chiar cea mai completa dintre manifestarile spirituale ale expresiei; insa nu imi construiesc pledoaria pe asta...Ci pe educatia spectatorului...iata...recent, la Du-te si vezi, am aflat cum, intr-un film subtire, cu pretentii ce nu isi propun mai mult decat cucerirea atentiei vremelnice a publicului de masa (Prizoniera din Caucaz) a fost intercalata o secventa magistrala. Ea a trecut peste timp si sta acum materializata intr-un ansamblu statuar.....oare pe langa cate alte parabole asemanatoare nu trecem zilnic in necunostiinta ???

Daca exista o grupa distincta a "filmelor de arta", atunci, toate celelalte, cui apartin ???

 ok !

ok !! Dar de ce s-a sters subiectul ??

Care subiect ????



In alta ordine: vreau si eu cateva pareri/comentarii despre The Revenant si The Hateful Eight, daca le-a vazut careva.

mai....

The Revenant este un remake dupa filmul Man in the Wilderness -  Richard C. Sarafian (1971) cu Richard Harris...o bijuterie, fata de care Revenant-ul e un fel de caricatura.....

The Hateful Eight .... pare sa fie continuarea lui Django in alta nota. Eu aici il vad pe Tarantino total debusolat, iar circul cu varianta pentru public si cea pentru specialisti (diferenta 20 de minute de proiectie), filmarile in 70mm, ca si "regretabila" greseala din discursul de la globuri, indica in opinia mea panica fara margini care l-a cuprins pe rasfatat in fata unui tratament corect al criticii...si iata, in sfarsit, si al spectatorilor...

Dude, apropos de controversele cu incadrarea filmelor. Cred ca mingea se afla in terenul consumatorului nu a producatorului .El, consumatorul face departajarile! Oricata teoriei-ai face , exista filme de consum general , cum ar fi painea pe masa romanului ! Pt unii e ..existentiala pb - bataie, sange, amor, etc., pt satisfacerea instinctelor primare,  de la baza piramidei lui Maslow;pt altii doar bifarea unui nou film.    Exista insa filme  care aduna auditoriul pe alte criterii , sa zicem c-aici intra ..caviarul sau branza Brie!  Chiar daca-l au pe masa, nu toti il gusta . Deci accesul tine de o anume pregatire, educatie si este restrans . Iar succesul nu echivaleaza cu valoarea . 
Io-s cu ..painea ! 
Am frunzarit un articol interesant aici 
"A subculture can be broadly defined as a group of people who share a common set of codes, rituals, values, and behaviors that are somehow differentiated from those of the dominant culture."

De acord Fiatlux...

Din pacate nu este asa cum spui tu.

Ia depilda ultima idiotenie: filmul Martianul ( The Martian - Ridley Scott, 2015) care a primit eticheta de "comedie" (!!!!), stupizenia facand sarea si piperul ironiilor de la Globul de Aur din acest an (dupa atacuri, clasificarea a fost corectata in drama, sf).

Categoria este comunicata de catre producatori si certificata de critici...Publicul larg nu prea are "drept de vot" in chestiunea asta...Desigur, el poate carcoti pe la cozi, in statii, ori la un pahar (cum o si face de altfel)...dar show-bitz-ul nu il ia in serios niciodata.

fiatlux a scris:Deci accesul tine de o anume pregatire, educatie si este restrans

Asa e precum zici, e nevoie de cultura, insa accesul ???....restrans nu e defel...!!!...

Nimanui nu ii este interzisa sala de cinema. Taman de aia problema care dainuie, e ca in aceiasi proiectie cineva poate vedea o capodopera, iar altcineva o pierdere de vreme, ori si mai bizar, fiecare sa vada ce ii place....Filmul are aceasta facilitate de a comunica simultan relatari diferite prin aceleasi mijloace.

Nu sunt rare situatiile in care o productie a placut pana la extaz majoritatii, insa din motive diametral opuse...

fiatlux a scris:Iar succesul nu echivaleaza cu valoarea .

Aici te-as contrazice un pic.

Cinema-ul e un fenomen ce se petrece continuu. Gresesc frivol cei care au in vedere doar actualitatea lui, si asta pentru ca ei nu pot discerne intre fenomenul artistic si conspiratia publicitara...dar nu vorbim de asa ceva acum.

Fiind un stoc in permanenta completare, doar timpul este cel care stabileste valoarea fiecarei unitati in parte...Iar aceasta valoare nu poate veni din alta directie decat din cea a succesului si a perpetuarii sale.

Ia de exemplu "8 si 1/2" a lui Fellini...Un mare bum la premiera (era doar un Fellini, cine se putea pune contra ?), un balon dezumflat in cativa ani, care insa a recuperat surprinzator, devenind azi o capodopera. (la Du-te si vezi au fost citate frecvent filme ce au dezamagit la inceput, pentru ca apoi sa ajunga intre primele pe toate clasamentele mondiale)


Asadar succesul, in cazul celei de a saptea arte este echivalent cu valoarea....orice siretlic ar utiliza finantatorii pentru a contrabalansa raportul in favoarea lor....

In concluzie totu-i relativ, Einstein ! 

-Producatorul/regizorul iese cu ideea, dar spectatorii se polarizeaza fctie de o mie de motive , de la frumusetea afisului, la subiect.O avalansa in principiu semnaleaza unul comercial. Cine se informeaza de parerea criticii ? mai degraba showbizu' prin "formatorii" de opinie au influentza in selectie . Votul publicului este ..banul (pe care-l da), care vine sau nu, care urca sau coboara un film cu tot cu realizatori.
-Hm! Nu de accesul in sala venea vorba, ci de accesul la un anume subiect al carui nivel fie nu poate fi inteles, fie nu prezinta interes pt oricine. Sunt filme de nisa .Cei drept sunt scene , nu filme, cu carlig ! ce tin tot de nivelul bazic al instinctelor si care pot extinde asistentza , apropos de ..motivatia diferita .
-Sa reformulez -nu orice succes echivaleaza cu valoarea . Acum depinde ce incadram in succes? unul de casa ? sau unul de continut /idee/tehnica etc. Nu se suprapun (intotdeauna).
Dar ce spuneam cu ..relativitatea , ramane valabil. 
   Mai bine-un cantec ..cu carlig , ascultam !

1. Sintagma "totu-i relativ" are o intreaga istorie. Este discutabil daca ea a fost o constatare apartinand cu adevarat marelui fizician, ori i-a fost doar atribuita. Avem insa motive serioase sa credem ca observatia i-ar apartine lui Galileo Galilei, primul care a luat in consideratie relativitatea. In sprijinul acestei paternitati sta si doza de naivitate pe care "aforismul" o contine. However, Einstein este autorul "teoriei relativitatii restrânse", adica a unei teze ce se refera strict la sistemele inertiale.

2. Felul in care tu prezinti spectatorul este irelevant pentru producatorii de film, persoane ce prin definitie aseaza pe primul loc latura economica a oricarei intreprinderi la care aleg sa participe. Publicul va veni la sala pentru un actor preferat, si investitorul are grija ca numele lui (lor) sa apara in distributie, pentru o poveste buna si investitorul are grija sa o aleaga de aceasta maniera (ecranizarea unei carti cu tiraje uriase, dedesupturile unei intamplari recente insuficient de convingator eluciadata de presa, remake-ul altui mare succes, memoriile unei celebritati, dezvaluiri din trecut, posibile catastrofe globale viitoare, etc.); pentru a fi in tonul cu trendul, si investitorul se ocupa serios sa fabrice acest trend prin campanii publicitare ce nu refuza niciun tertip, din alte cateva motive care au si ele putin de a face cu starea in care va parasi sala de proiectie "marele public". Retetele astea sunt infailibile, sunt verificate,reverificate, paraverificate....si merg de fiecare data.

3. Nu exista "filme de nisa". Exista in schimb "consumatori de arta" (in numar tot mai ridicat) dispusi sa inventeze asa ceva. Sa propuna categorii imaginare, situate deasupra intelegerii celor mai multi, pentru ca prin  raportare la ele sa poata ocupa un loc privilegiat in ochii celorlalti. Quantificarea valorii unei pelicule se realizeaza in prima instanta prin calitatea limbajului cinematografic utilizat, abia apoi prin stil, inserturi, aluzii si citate din cultura generala, intriga, interpretare, preluarea imaginii, coloana sonora, montaj, etc... Cel mai elocvent exemplu care imi vine acum in minte este cazul lui Alejandro Jodorowsky, un impostor la care lipsa priceperii de a comunica in termeni de specialitate este suplinita prin abundenta unor parabole eliptice de sens, duritatea unor secvente situate la limita grotescului, alternanta brusca dintre dimensiunile unui narativ,  vaduvit oricum de inceput, cuprins, ori final...Confirmand judecata expusa mai sus, acest "neinteles artist" are o audienta pe masura si locuieste (probabil) impreuna cu ea una din "nisele" anuntate de tine...intr-o imensa izolare metafizica....

4. Incadram succesul in grupa reusitei. Asta include toate aspectele: optiunile criticilor constienti si dezimplicati, incasarile, vilva si interesul iscat....dar cel mai mult persistenta in timp. Asa cum spuneam si in postul anterior, ea e cea care certifica valorile. Mega productia "Pe Aripile Vantului" a fost la vremea ei socotita cel mai bun film al tuturor timpurilor...Ce mai e ea azi ??. Intr-o polemica mai veche cu userul Freeman, acesta apara "The Shawshank Redemption (1994)" pozitionat la vremea aia number one in topul all time best movies, si iata ca la numai doua decade el nu se mai afla acolo. Hai sa vorbim  in schimb de Citizen Kane (1941). Daca il revezi acum, ai sa ai senzatia ca e facut anul trecut...desigur un film de epoca pentru zilele noastre, insa farmecul nu a pierdut nimic....Si inca ceva: cand comparam intre ele realizarile unor perioade diferite de timp regulile impun ca fiecare participare sa fie reprezentata de contemporanitatea ei, ceea ce nu este intrutotul fair. "Pe Aripile Vantului" de pilda, trece in contul sau fiecare spectator de patru, sau de cinci ori...ca asa era pe atunci: filmele rulau cu anii, iar oamenii, in lipsa altor oferte, revedeau proiectiile de cateva ori.



Relativitatea e de neinteles si de nexplicat in absenta reperelor precise, iar din acest simplu motiv totul nu poate si nici nu are cum sa fie relativ. De aceea, in acceptiunea mea, declaratia "totu-i relativ" este deopotriva falsa, abuziva, impertinenta...dar mai ales paradoxala.


Cinematografia se aseamana cu galaxia NGC 5194, galaxia cu aspect de melc care se pare ca a fost prima nebuloasa spirala descoperita cu mijloace terestre. Nucleul simbolizeaza fondul acumulat, iar aripile noile achizitii....Intre sistemele solare ale acestei galaxii nu e decat praf cosmic (specialitatea dlui Jodorowsky, a acolitilor sai si a speculatiilor parazitare pe care ei le propasesc si promoveaza)

-Relativitatea este data de multitudinea factorilor aleatori din ecuatie, pornind de la spectatorul care are criterii variabile de selectie , pana la varietatea ofertei . 
Daca pe producatori/ realizatori nu i-ar interesa ..consumatorul, deci "succesul " (de casa , cum il prezinti tu), nu ar face tot ce -l poate asigura, apropos de selectia distributiei, subiect, publicitate. Spectatorul pana la urma e cel care da  sau forteaza directia, prin felul in care se pozitioneaza fata de-o realizare. 
Spui ca valoarea succesului e data de timp.OK . In muzica , multi mari compozitori de ..clasica mai ales , n-au fost agreati din chiar timpul vietii. Aici am putea incadra si filmele ..culte cu "auditie" restransa . 
Lumea filmului e mult prea diversa ca sa poata fi sistematizata .
konet filma ! 

fiatlux a scris:-Relativitatea este data de multitudinea factorilor aleatori din ecuatie, pornind de la spectatorul care are criterii variabile de selectie , pana la varietatea ofertei . 

Nu avem spectatorul in aceasta ecuatie.

Cu amaraciune constat ca nu te poti elibera din Matrix (adica, din aceea realitate artificial elaborata pentru ca tu sa te crezi in viata, importanta si cu pareri ce pot influenta. Ia seama: e doar o fictiune confectionata de cei puternici ca sa te poata controla).

La fel ca in cazul altor prestatii (din stabilimente marcate cu felinar rosu), pentru care nu e deloc sigur ca taxa poate justifica achizitia, si la cinema plata se face inainte...Cine mai revede azi un film urmarit la sala, va face asta pe laptop sau prin intermediul televiziunii si nu va intra semnificativ in statistici.

fiatlux a scris:Daca pe producatori/ realizatori nu i-ar interesa ..consumatorul, deci "succesul " (de casa , cum il prezinti tu), nu ar face tot ce -l poate asigura, apropos de selectia distributiei, subiect, publicitate.

Nope...logica e stramba. Succesul "de casa" nu are nimic de a face cu parerile spectatorului. El a fost "fragezit" in prealabil prin cheltuieli semnificative. A fost programat sa vina la sala...Iar parerile lui postfactum nu intereseaza pe nimeni, asta in cazul in care isi formeaza vreuna proprie, sau cand nu uita la 20 de minute dupa, spectacolul pe care l-a urmarit doar pentru trairile din timpul proiectiei.

Oricine se incumeta sa emita pareri ulterior (inclusiv noi, aici) apartine deja criticii, care la randul ei poate fi amatoare sau competenta.

fiatlux a scris:Spectatorul pana la urma e cel care da  sau forteaza directia, prin felul in care se pozitioneaza fata de-o realizare.

. 

In concluzie: NU EL.

Toate festivalurile care premiaza actori, regizori, filme au scopul de a crea cote de piata. Sa ne intelegem bine: nu publicul zice: DiCaprio e supervedeta. Critica afirma asta si ii pune imediat in spate cateva medalii si statui drept argumente care ii atrag automat notorietatea. Ca urmare DiCaprio este distribuit in tot mai multe productii, popularitatea sa creste, la fel si prezenta tot mai frecventa pe ecran, fapt care induce in spectator sentimentul ca el ar fi cel mai bun...

Culmea este ca in multe dintre manifestarile ce stabilesc ierarhi sui generis exista si un asa-zis "premiu al publicului".
Asta e atribuit din cei prezenti in sala la proiectia de debut in concurs (sau in afara lui)....insa in sala aia, nu e aproape niciun spectator...ci doar critici si personal avizat...deci......

fiatlux a scris:Spui ca valoarea succesului e data de timp.OK.

Asa zic. Asa sustin.
Ma bucur ca esti de acord.

Spectatorul ocazional se pierde undeva in timp, deci el chiar nu conteaza.
Critica schimba mai multe generatii si se elibereaza de "obligatiile" care la un anumit moment au facut-o sa fie partinitoare.
Pelicula ramane actuala prin limbajul ei de necontestat, si continua sa ramana in atentia scolilor de profil din necesitati educationale...

Gata...

fiatlux a scris:Lumea filmului e mult prea diversa ca sa poata fi sistematizata .

Mi-a scapat asta.

Intre toate formele de arta, lumea filmului este cea mai sistematizata, tocmai din cauza diversitatii restranse.
Fa abstractie de catalogarile de tip "film istoric, blacksploitation, aventura, film contemporan, film de razboi, road movi, etc) si retine doar mijloacele de limbaj in care e povestita o intamplare sau alta...Nu-s multe, si asta permite structurarea precisa si eficienta.

In intreaga estetica nimic nu-i mai atent si mai strict contabilizat...si asta pemtru ca, din pacate, filmul este de cele mai multe ori o investitie profitabila, cu ciclu rapid de recuperare imediata si lent de recuperare in timp (un fel de eldorado al oricarui investitor..)

bine..bine ! oricum fortezi nota si o mai iei si prin sant ! treaba ta ! o zi buna !

Deloc...

Nici macar nu sustin un punct de vedere, ci doar explic o situatie de facto....

Tesatura asta a fost ticluita de prin anii '30, inca de la formarea primelor studiouri de film. Ele sunt cele care si-au trecut repede in administrare si distributia productiilor, avand astfel un control total. Publicul, saracul, nici nu mai putea emite vreo pretentie: mergea in sali sa vada ce se dadea, ori statea acasa. Singuri care au reactionat (haotic) impotriva monopolului au fost artistii, formand din reflex un fel de sindicat UA (United Artists) rezolvat repede de marile finante si discreditat pana la zero de senatorul McCarthy si demagogiile sale...

Fiatlux...e o lume in afara pesterii...si e plina de imagini adevarate, nu ca cele ce iti sunt servite prin proiectii in interiorul cavernei...



Treaba mea ar trebui sa fie de data asta a tuturor cinefililor inselati...

O zi buna si tie.

Iti dai seama ca n-am sa iau in serios ce zici mai sus , pt ca-s ne-serioasa ! Te rog sa te recitesti peste vreun an ! S-ar putea sa te contrazici pt ca , in ciuda cantitatii , calitatea sufera, pe ici , pe colo,  de paradoxuri si lipsa de logica . 
Deci, n-am sa iau in serios ce-ai zis, dar iti iau in serios atitudinea.

 Sa ne radem dara, c-asa ne-a recomandat Noica !