Charles Bukowski

cearsafuri
cearsafurile alea
mi-a spus o tipa batrina
de la raionul de textile.
sint pentru paturi matrimoniale.
ai pat matrimonial
sau pat de-o persoana?
cum sa-ti zic, i-am raspuns,
patul meu e unul mai deosebit,
e un fel de pat de-o-persoana-si-jumatate.
descrie-mi-l, a spus.
poftim?
descrie-mi patul.
nu, prefer sa nu.
trebuie sa stii, a continuat
tipa aia batrina, ca astea-s cearsafuri
pentru paturi matrimoniale,
si daca tu ai unul de-o persoana,
e impotriva legii.
ce?, am sarit eu,
mai zi o data.
am zis ca e impotriva legii.
adica?
adica nu poti sa returnezi cearsafurile
dupa ce le-ai scos din ambalaj.
ok, da-mi atunci doua
de-o persoana.
si exact din clipa aia
a-nceput sa ma trateze cu dispret.
batrina probabil c-a vindut cearsafuri
toata viata. cred c-ar trebui sa puna
numai femei tinere
la departamentul asta. pina la urma,
cearsafurile nu ma fac sa ma gindesc la somn
deloc
ci la cu totul altceva. in special
cearsafurile proaspat apretate.
ar trebui sa le puna pe batrine sa vinda
mincare pentru ciini. sau unelte de
gradinarit.
si cind mi le-a dat pe cele de-o persoana
am stiut ca stie ca dorm singur.
ca si ea.
scapat din bratele
scapat din bratele unei iubiri
cazut in bratele alteia

m-a salvat de la rastignire
o femeie care fumeaza marijuana
compune cintece si povesti
si mult mai blinda decit cealalta,
mult mult mai blinda
si sexul cu ea e aproape la fel de bun
ba chiar mai bun.

nu e placut sa fii pus pe cruce si uitat acolo,
e mult mai placut sa uiti o iubire
infirma
asa cum toate iubirile
pina la urma-si
rup cite ceva

e mult mai placut sa faci dragoste
linga malul marii in Del Mar
in camera 42 si-apoi sa stai in pat
sa bei vin bun sa palavragesti si
sa fii mingiiat
sa fumezi iarba
sa asculti valurile
am murit de prea multe ori
asteptind, increzator,
intr-o camera
privind in gol, la tavanul crapat,
asteptind sa sune telefonul,
sa vina de undeva o scrisoare,
asteptind un ciocanit in usa, un sunet
oricit de vag,
innebunit de-atita asteptare
in timp ce ea dansa cu straini in cluburi

scapat din bratele unei iubiri
cazut in bratele alteia

nu e placut sa mori pe cruce
e mult mai placut sa-ti auzi numele
soptit in intuneric

mmmmm ..ne-nvartim in jurul cozii si tot  .. "privind in gol, la tavanul crapat "..ajungem ! Bukowski insusi !

Intreaga viata a lui Bukowski e fascinanta ... eu nu am de gand sa ma opresc ...il caut peste tot... chiar si in crapatura aia de pe tavan . Il caut pe el la fel cum ma caut pe mine .

bluebird
by Charles Bukowski

there’s a bluebird in my heart that
wants to get out
but I’m too tough for him, I say, stay in there, I’m not going
to let anybody see
you.
there’s a bluebird in my heart that
wants to get out but I pour whiskey on him and inhale
cigarette smoke
and the whores and the bartenders
and the grocery clerks
never know that
he’s
in there.

there’s a bluebird in my heart that
wants to get out
but I’m too tough for him,
I say,
stay down, do you want to mess
me up?
you want to screw up the
works?
you want to blow my book sales in
Europe?
there’s a bluebird in my heart that
wants to get out
but I’m too clever, I only let him out
at night sometimes
when everybody’s asleep.
I say, I know that you’re there,
so don’t be
sad.
then I put him back,
but he’s singing a little
in there, I haven’t quite let him
die
and we sleep together like
that
with our
secret pact
and it’s nice enough to
make a man
weep, but I don’t
weep, do
you?

cu traducerea unui barbat mai jos
bluebird
de Charles Bukowski

acolo în inima mea e un sturz albastru
vrea afară
dar eu sunt aspru cu el,
îi spun: stai acolo, înăuntru, n-am de gând
să las pe nimeni să vadă
cine ești.
acolo în inima mea e un sturz albastru
vrea afară
dar eu îl înec în whisky și inspir adânc
fum de țigară
iar curvele și barmanii
și fetele de la chioșc
habar n-au că
el e
acolo, înăuntru.

acolo în inima mea e un sturz albastru
vrea afară
dar eu sunt aspru cu el,
îi spun:
stai cuminte, vrei să faci praf tot
ce sunt?
vrei să-mi nenorocești
creațiile?
vrei să-mi spulberi vânzările în
Europa?
acolo în inima mea e un sturz albastru
vrea afară
dar eu sunt mult prea abil, îi dau drumul
doar noaptea, câteodată,
când toți sunt adormiți.
îi spun: știu că ești mereu acolo,
așa că nu mai fi
trist.
apoi îl pun la loc,
dar el cântă un pic
acolo, înăuntru, nu l-am lăsat chiar de tot
să moară
și dormim împreună
uite-așa
cu micul nostru
pact secret
și e plăcut, atât cât
să facă un bărbat
să verse lacrimi, dar eu nu
plâng,
tu?

si traducerea unei femei mai jos

Sturzul albastru
de Charles Bukowski

e un sturz albastru acolo, în pieptu-mi
vrea să scape
dar eu sunt prea greu de străpuns pentru el,
îi spun: stai acolo, înăuntru, n-am intenția
să las pe nimeni să te
vadă
e un sturz albastru acolo, în pieptu-mi
vrea să scape
dar eu îl potopesc în whisky și trag în piept
fum de țigară
iar fleoarțele și barmanii
și alimentariștii
habar n-au că
este
acolo, înăuntru.

e un sturz albastru acolo, în pieptu-mi
vrea să scape
dar eu sunt prea greu de străpuns pentru el,
îi spun:
șezi blând, vrei să mă
dai peste cap?
să-mi fuți toate
lucrările?
să-mi bulești vânzările din
Europa?
e un sturz albastru acolo, în pieptu-mi
vrea să scape
dar io-s prea dibaci, îi dau drumul doar
noaptea, din vreme în vreme,
când tot omul doarme.
îi spun: știu că ești acolo
deci nu fi
trist.
apoi îl împing înapoi
însă tot mai cântă oleacă
acolo, înăuntru, încă nu prea l-am lăsat să
moară
și dormim împreună chiar
așa
cu
pactul nostru secret
și e așa de mișto, de poți să
faci un bărbat să
verse lacrimi, însă eu nu
vărs lacrimi, dar
voi?

Fete tăcute curate în rochiţe cadrilate


am avut parte numai de curve, foste prostituate,

nebune. văd peste tot bărbaţi cu femei tăcute,

blânde - îi văd în supermarketuri,

îi văd plimbându-se pe străzi,

îi văd în casele lor: liniştiţi, trăind cumsecade.

ştiu că pacea lor e doar parţială, dar e pace,

multe ore şi zile de pace.


am avut parte numai de drogate, alcoolice,

curve, prostituate, nebune.


când pleacă una

vine alta

mai rea decât cealaltă.


văd atâţia bărbaţi cu fete curate

în rochiţe cadrilate

cu chipuri normale, fără privirea

aia de şacal.


"să n-aduceţi vreo curvă pe-aici"

le spun puţinilor mei prieteni,

"sigur m-aş îndrăgosti de ea".


"n-ai fi în stare să iubeşti o femeie bună, Bukowski."


am nevoie de o femeie bună. am nevoie

de o femeie bună mai mult decât am nevoie

de maşina asta de scris, mai mult decât de

automobilul meu, mai mult decât am nevoie de

Mozart, am nevoie de o femeie bună

încât aproape că o simt în aer, în vârfurile

degetelor. văd trotuare construite special

pentru paşii ei,

văd perne pentru capul ei,

simt în mine hohotele de râs pe

care ni le vom dărui unul altuia,

o văd mângâind o pisică,

o văd cum doarme,

îi văd papucii de casă pe hol.


ştiu că ea există

dar unde se-ascunde pe pământul ăsta

în timp ce curvele continuă să mă găsească ?

Hollywood - roman tradus si la noi

"O incursiune inedită în lumea cinematografiei, în lumea oamenilor de la Hollywood, din partea unui om care face pentru prima dată în viaţă ceva nou – un scenariu – şi nu înţelege goana oamenilor după bani, proiecte, producţie sau montaj: „Telefonul suna în fiecare zi. Diverşi oameni voiau să-i ia interviuri scenaristului. Niciodată nu realizasem că există atât de multe reviste despre filme sau reviste interesate de filme. Era nebunie curată: tot interesul ăsta exacerbat pentru o artă care eşua iar şi iar, total şi implacabil, nereuşind să producă nici cel mai mic lucru de valoare. Oamenii se obişnuiseră atât de tare să vadă filme de căcat, încât nici măcar nu-şi mai dădeau seama că sunt de căcat.”



-despre actori: „Am ajuns la concluzia că actorii erau pur şi simplu diferiţi de noi. Ei acţionau după propriile raţionamente. Ştii, când îţi petreci multe ore, mulţi ani, prefăcându-te că eşti cine nu eşti, ei bine, asta te schimbă. E destul de greu şi să te străduieşti să fii tu însuţi. Imaginează-ţi cum e să te străduieşti din răsputeri să fii cineva care nu eşti. Şi apoi să fii altcineva care nu eşti. Apoi altcineva. Iniţial, vezi, poate fi interesant. Dar după o vreme, după ce ai fost zeci de oameni, poate că ţi-ar fi greu să-ţi aminteşti cine eşti tu însuţi, mai ales dacă trebuie să-ţi inventezi singur replicile.”


Coperta editiei americane
-despre scenarii: „-Crezi c­-o să mai scrii vreun alt scenariu? m-a întrebat ea. -Mă îndoiesc. Tre’ să faci prea multe compromisuri, în pizda mă-sii. Şi tot timpul trebuie să gândeşti din punctul de vedere al camerei. O să se prindă oare publicul? Iar publicul de film e jignit şi deranjat de aproape orice, pe când oamenii care citesc romane şi nuvele adoră să fie jigniţi şi deranjaţi.”

-despre critici: „Era ciudat, mă gândeam, cum sfârşesc lucrurile. Totul se derula zi după zi, pe rând, apoi gata. Într-un fel, mă simţeam ca şi cum încă nici nu scrisesem scenariul. Nici n-ai făcut-o, ar putea spune unii critici, atâta timp cât te agăţi de lucrurile negative şi transparente din ceea ce scrii. Dar care e diferenţa dintre un critic de film şi cinefilul obişnuit? Răspunsul e: criticul nu trebuie să plătească.”

Pseudonime foarte apropiate de realitate: Jon-Luc Modard, Frances Ford Lopalla, dar si cuplul de atunci Tom Pell-Ramona .

„Am ajuns la concluzia că actorii erau pur şi simplu diferiţi de noi. Ei acţionau după propriile raţionamente. Ştii, când îţi petreci multe ore, mulţi ani, prefăcându-te că eşti cine nu eşti, ei bine, asta te schimbă. E destul de greu şi să te străduieşti să fii tu însuţi. Imaginează-ţi cum e să te străduieşti din răsputeri să fii cineva care nu eşti. Şi apoi să fii altcineva care nu eşti. Apoi altcineva. Iniţial, vezi, poate fi interesant. Dar după o vreme, după ce ai fost zeci de oameni, poate că ţi-ar fi greu să-ţi aminteşti cine eşti tu însuţi, mai ales dacă trebuie să-ţi inventezi singur replicile.”


Nu cred ca are dreptate. De Niro, un actor complet in acceptiunea mea, a jucat clown, popa, bandit, alienat, erou, boxer, pensionar, parinte iubitor (da ce n-a jucat ??)....cele mai variate roluri posibile, realizate exemplar...Cu toate acestea in fiecare dintre ele a reusit mereu sa pastreze o nota personala inconfundabila.

Eu spun ca asta e diferenta intre mari maestrii si restul...

"Un intelectual spune un lucru simplu intr-un fel complicat. Un artist spune un lucru complicat intr-un fel simplu " Charles Bukowski

de-asta ne place ..

"Pentru mine, scrisul n-a fost niciodată o muncă propriu-zisă. Așa a fost de când îmi aminteam: dădeam radioul pe un post de muzică clasică, îmi aprindeam o țigară sau un trabuc, îmi deschideam sticla. De restul se ocupa mașina de scris. Nu trebuia decât să fiu acolo. Întregul proces îmi dădea puterea să merg înainte atunci când viața avea prea puține de oferit sau când ajungea un spectacol de groază. Întotdeauna aveam lângă mine mașina de scris să mă aline, să-mi vorbească, să mă distreze, să-mi salveze curul. În mare, de-asta scriam: ca să-mi salvez curul, să-mi salvez curul de balamuc, de străzi, de mine însumi."

Un zâmbet care să ne amintească - Charles Bukowski



aveam peștișori aurii și ei se roteau în bolul de pe masă
din apropierea draperiilor grele care acoperau fereastra
mama mea, mereu zâmbind, dorind ca noi toți
să fim fericiți, mi-a spus: fii fericit, Henry!
și avea dreptate. este mai bine să fii fericit dacă
poți.
dar tata continua să o bată pe ea să mă bată pe mine de câteva ori pe săptămână
în timp ce urla din rama lui de 6 pe 2 cm
pentru că nu putea înțelege
ce îl ataca din interior.

mama mea, biet pește,
dorind să fie fericită, bătută de 2 sau 3 ori pe săptămână
spunându-mi să fiu fericit. Henry, zâmbește!
de ce nu zâmbești niciodată?

apoi ea a zâmbit ca să-mi arate cum
și acela a fost cel mai trist zâmbet pe care l-am văzut vreodată

într-o zi peștii au murit, toți 5,
au plutit, pe o parte, aveau ochii încă deschiși.
când tata a ajuns acasă, i-a aruncat pisicii
acolo, pe podea, și noi am privit cum mama
zâmbea.

16 – bit Intel 8088 chip



cu un Apple Macintosh
nu poţi rula programele de pe Radio Shack
pe nici un driver.
dar nici un Commodore 64
nu citeşte fişierul
pe care l-ai creat pe un
IBM Personal Computer.
ambele computere Kayro şi Osborne folosesc
sistemul de operare CP /M
dar nu pot citi unul altuia
scrisul de mână
pentru că ele formatează ( scriu
deasupra ) discurile în moduri
diferite.
Tandy-ul 2000 rulează MS-DOS dar
nu poate folosi cele mai multe programe produse pentru
Computerul Personal IBM
mai mul ca sigur
biţii şi byţii sunt
alteraţi
dar vântul suflă încă pe deasupra
Savanei
şi primăvara
curcanul buzzard ameţeşte şi
se agită înaintea
găinilor lui.

Charles Bukowski, fiul unui soldat american şi al unei nemţoaice, s-a născut pe 16 august 1920 la Andernacht, Germania. Familia lui s-a stabilit la Los Angeles în 1922. A urmat cursuri de jurnalism la Los Angeles City College, dar a abandonat şcoala în 1941, călătorind prin toată America şi trăind din slujbe mărunte: liftier, şofer de camion, muncitor într-o fabrică de biscuiţi pentru câini etc. În 1944 a publicat prima povestire în revista Story. În acelaşi an s-a întors la Los Angeles, unde a întâlnit-o pe Janet Cooney Baker, cu care a trăit timp de zece ani. În 1955 a fost internat în spital cu un ulcer deschis cauzat de alcool.După un scurt mariaj cu Barbara Frye, editoare bogată a unei mici reviste de poezie, Bukowski s-a angajat, în 1958, ca funcţionar la poştă. În 1955 a început să scrie poezie, publicând câte un volum aproape în fiecare an. Primul său volum de proză, Toate găoazele din lume şi a mea, a apărut în 1962. Foiletonul Notele unui porc bătrân, pe care l-a ţinut în Open City şi Los Angeles Free Press, a fost publicat în volumul omonim din 1969. Bukowski şi-a părăsit slujba de la poştă în 1970, după ce John Martin de la Black Sparrow Press i-a oferit un stipendiu de o sută de dolari lunar pentru a continua să scrie. Va da la iveală mai multe volume de proză scurtă, printre care Erecţii, ejaculări, exhibiţionisme şi în general poveşti despre nebunia obişnuită (1972), Dă-mi toată iubirea ta şi Hot Water Music (1983), precum şi romanele Poşta (1971), Factotum (1975), Carne beată (1982), Hollywood (1989), De duzină (1994). În ultimii ani de viaţă a cunoscut succesul: şi-a cumpărat o casă cu piscină, un BMW şi un computer. A murit în martie 1994, într-un spital din San Pedro, California, după o luptă de un an cu leucemia.

Metamorfoze - Charles Bukowski



una dintre iubitele mele
a venit
mi-a făcut patul
a spălat bucătăria
a spălat pereţii
a dat cu aspiratorul
a curăţat toaleta
cada
a frecat podeaua băii
mi-a tăiat unghiile şi
părul.
apoi
în aceeaşi zi
a venit instalatorul
şi mi-a reparat chiuveta
cei de la gaze
mi-au reparat caloriferul
unul de la telefoane
mi-a reparat telefonul.
acum stau în mijlocul perfecţiunii.
e linişte.
am rupt-o cu toate cele 3 iubite
ale mele.
mă simţeam mai bine când în jur era
un dezastru.
îmi lua câteva luni să revin la normal.
nu găsesc nici măcar un gândac
să am cu cine comunica.
mi-am pierdut ritmul.
nu pot să dorm.
nu pot să mănânc.
am fos jefuit de
mizeria mea.

Un poem aproape fabricat - Charles Bukowski

te văd bând din fântână cu minuscule
albastre mâini, nu… mâinile tale nu sunt minuscule
sunt mici, și fântâna e în Franța
de unde mi-ai trimis acea ultimă scrisoare și
ți-am răspuns și nu am mai auzit apoi niciodată de tine
obișnuiai să scrii poeme nebunești despre
ÎNGERI ȘI DUMNEZEU, toate cu majuscule și
cunoșteai artiști faimoși, majoritatea
îți erau iubiți,
îți scriam înapoi: „e in regulă, haide, intră în viețile lor,
nu sunt gelos pentru că nu ne-am întâlnit niciodată.”
ne-am apropiat odată în New Orleans, eram la distanță de un bloc,
dar nu întalnit, niciodată atins.
așa că ai fost cu renumiți și ai scris despre renumiți
și bineînțeles, ceea ce ai aflat
a fost că renumiții sunt preocupați de
faimă- nu de frumoasa tânără din patul lor
care apoi se trezește dimineața să scrie cu majuscule poeme despre
ÎNGERI ȘI DUMNEZEU. știm că Dumnezeu e mort, ei ne-au spus-o
dar ascultându-te nu am fost sigur. poate
din cauza majusculelor. erai una dintre cele mai
bune poete și le-am spus editorilor
„pe ea. publicați-o pe ea, e nebună dar e magică. nu e nicio minciună în focul ei.”
te-am iubit cum iubește un om o femeie pe care nu a atins-o,
căreia doar îi scrie, cu care păstrează fotografii mici.
te-aș fi iubit mai mult daca aș fi stat într-o cameră mică rulând o țigară
și ascultându-te urinând în baie
dar asta nu s-a întâmplat. scrisorile tale au devenit mai triste
te-au trădat iubiții. „copilă, îți răspundeam, toți
iubiții trădează.” nu a ajutat.
ai spus că ai o bancă pe care plângi și
era pe un pod și podul era deasupra unui râu și ai stat acolo
pe banca aceea în fiecare noapte plângând pentru iubiții care te-au
rănit și uitat. ți-am răspuns dar nu ai auzit.
un prieten mi-a spus despre suicidul tău
3 sau 4 luni după ce se întâmplase.
dacă te-aș fi întâlnit
probabil aș fi fost nedrept cu tine sau tu cu mine.
mai bine asa.

Charles Bukowski si cinematografia

Factotum (2005) reprezinta povestea unui om care traieste la limita, a unui scriitor gata sa riste tot ca viata lui sa fie plina de poezie. Henry Chinaski este vocea epica a lui Charles Bukowski.

Barfly (1987) a trecut usor neobservat la vremea lui, insa acum reprezinta una dintre cele mai bune ecranizari ale lui Bukowski. Afiseaza foarte bine temperamentul coleric al scriitorului, dar si fata nevazuta in public. Mickey Rourke si Faye Dunaway (Nominalizata la Globurile de Aur pentru Cea Mai Buna Actrita Principala intr-o Drama) alcatuiesc un cuplu bestial. in acest film inspirat de mai multe nuvele scrise de Charles Bukowski, personalitatea si-a castigat eticheta de regele incoronat al alcoolului.

De la bar la povesti ordinare, filmul din Tales of Ordinary Madness Storie di ordinaria follia (1981) portretizeaza un Bukowski egoist, supraexcitat sexual, vulgar, violent, lipsit de orice tabuuri si nesuferit, ceea ce-i... Bukowski cu adevarat. Vocea misogina a personajului e Charles Serking. Ben Gazzara il intruchipeaza perfect pe poet.  Filmul a fost cenzurat in Italia, desi s-a bucurat de premii in peninsula.

De asemenea, cautati documentarele The Charles Bukowski Tapes (1987), regizat de Barbet Schroeder, acelasi care s-a ocupat si de Barfly, cat si Bukowski: Born Into This (2003), nominalizat pentru Marele Premiu Al Juriului pentru Cel Mai Bun Documentar la Sundance, unde personalitati celebre ca Bono de la U2, Tom Waits, Shean Penn, Taylor Hackford, cat si membrii ai familei Linda Lee Bukowski sau Marina Bukowski il infatiseaza prin intermediul cuvintelor pe unul dintre cei mai mari poeti americani ai tuturor timpurilor.

"Jonglam cu vieţi şi suflete de parcă ar fi fost jucăriile mele. Cum mă puteam numi bărbat? Cum de puteam scrie poezii ? Din ce eram făcut ? Eram un marchiz de Sade de mina a doua, fără mintea lui. Un criminal era mai direct şi mai cinstit decît mine. Sau un violator. Nu voiam să se joace cineva cu sufletul meu ori să-şi bată joc de el ori să facă ceva pe el. Măcar atît ştiam şi eu, oricum, nu eram de fapt bun de nimic. Puteam simţi asta în vreme ce făceam paşi încolo şi-ncoace pe covor. De nimic. Dar partea cea mai rea era că încercam să trec drept ceea ce nu eram - un om cumsecade. Eram în stare să intru în vieţile oamenilor datorită încrederii lor în mine. îmi făceam cu uşurinţă treaba murdară. Scriam Povestea de iubire a hienei.
Am rămas în mijlocul camerei, surprins de gîndurile mele. M-am trezit stînd pe marginea patului, plîngînd. îmi puteam simţi lacrimile cu degetul. Creierul mi se învîrtea şi, totuşi, mă simţeam sănă-tos la cap. Nu puteam înţelege ce mi se întîmpla.
Am ridicat receptorul şi am sunat-o pe Sara la localul ei de produse vegetariene.
- Eşti ocupată ? am întrebat.
- Nu. Tocmai mai am deschis. Nu ţi-e bine ? Ai o voce cam ciudată.
- Sînt deprimat.
-Ce s-a întîmplat?
- Păi, i-am spus Debrei că am să petrec Ziua
Recunoştinţei cu ea. Se bazează pe mine. Dar acum a intervenit ceva.
-Ce?
- Păi, nu ţi-am zis înainte. Tu şi cu mine încă
n-am făcut sex, ştii. Sexul face lucrurile să pară altfel." fragment din celebrul roman - Femei

Charles Bukowski - în căutarea unui erou

în privinţa literaturii, pentru o vreme
a fost Hemingway, apoi am observat
că se cam repetă, că nu mai scrie
cu adevărat.

în ce priveşte sexul, am început
destul de târziu, şi fiind aşa stătut,
am început în forţă, învăţând cât mai mult
de la o femeie şi aplicând ce-am învăţat la
următoarea, mereu trezindu-mă-n alt pat
(dar şi în paturile cunoscute deja)
şi primul lucru pe care-l făceam dimineaţa
era să mă uit pe fereastră, să văd dacă mai
am maşina –pentru că mai încolo trebuia să
merg la altă femeie şi probabil la o alta spre
seară.

prânzuri, cine, plimbări prin parc, plimbări pe
malul mării, uneori întâlniri neaşteptate cu vreun
frate, un fiu, un fost soţ şi, o singură dată,
cu soţul pe bune.
nu ştiu pe nimeni care să fi avut atâtea femei şi
care, în acelaşi timp, să bea atât de mult.
eram total calic şi stupid.
din când în când mă întorceam în cămăruţa
mea jegoasă şi găseam sub uşă bileţele
turbate de la femei anxioase.
nu le răspundeam niciodată şi asta le înfuria
şi mai tare, îmi futeau maşina, îmi spărgeau
geamurile, năvăleau pe uşă, femele-uragan
venite din iad.
şi telefonul suna într-una şi era un întreg carnagiu,
înjurături, ţipete, receptoare trântite-n nas, linişte,
pe urmă, după câteva secunde, ţârrr! declaraţii de
dragoste, ameninţări cu moartea, şi, dacă-l scoteam
din priză, imediat auzeam în faţa casei frâne
scrâşnind, portiere trântite şi un pietroi
îmi făcea ţăndări geamurile.
de trei ori au încercat să mă omoare, deşi
eram bătrân şi urât, un prăpădit care, de multe ori,
n-avea nici măcar hârtie igienică. dar, cumva,
cu toată demenţa, am reuşit să devin propriul
meu erou.

mergeam în barurile negrilor
în barurile motocicliştilor
mă-mbătam în barurile mexicanilor
aş fi intrat oriunde
scuipam în ochii lui Dumnezeu
şi chiar în cei ai Diavolului
şi întotdeauna mă trezeam lângă
altcineva
şi soarele strălucea
numai pentru mine.

în maşina mea hârbuită
porneam spre Caliente sau
plecam în Mexic
cu o femeie
panicată
alături
„Doamne, conduci ca un maniac!”
îmi futeam toşi banii la curse
extaziat
de parcă totul era de partea mea.

şi totul s-a terminat într-o zi
într-o cămăruţă din L.A.
eram cu o fată frumoasă
cu părul lung, atât de tânâră,
cu un trup atât de delicios,
aproape că nu-mi venea să cred.
toată treaba fusese aranjată la colţul
străzii, cineva îmi făcuse lipeala cu
copila aia incredibilă, dar uite că-n cameră
mai era şi-o mexicană uriaşă, mai urâtă
chiar şi decât mine şi am privit-o în ochi şi
i-am spus „tu , dispari”.

„ba nu”, mi-a răspuns, „eu rămâne, eu vede tu nu
faci rău la ea”

Hristoase, chiar era urâtă.
florile jegoase de pe tapet
îmi înfloreau drept în ochi.
aşa că am hotărât: căcatul să
fie căcat.
am privit-o din nou pe mexicană:
„n-o vreau pe ea”, m-am auzit spunând,
„pe tine te vreau”.

„ha?”

„pe tine o să te fut!”

m-am aruncat înspre ea –
în tot timpul ăsta
copila nici nu mişcase, nu spunea
nimic, n-o interesa nimic.

mexicana era mai puternică decât
mine, m-a respins, am început să ne
caftim, am încercat s-o apuc de-un sân,
am încercat s-o sărut,
grasa era plină de fasole prăjită şi
de forţa aia, de pe vremuri,
m-a apucat şi m-a aruncat în perete,
a început să-şi agite braţul cu cârlig
de fier pe care nu-l observasem
până atunci, m-am ferit, am alergat la
uşă şi uşa era închisă,
grasa m-a atacat iarăşi cu cârligul,
nici nu vă-nchipuişi cum strălucea, ucigaş,
în lumina aia ieftină din camera aia ieftină,
fără inimă.
am reuşit să deschid uşa, am luat-o la fugă
pe scări, şi ea după mine. am alergat în stradă
şi ea după mine şi, norocul meu, spre deosebire
de alte nopţi, de data asta mi-am amintit
exact unde-mi parcasem maşina.

albatrosul e-o făcătură
universul e un bocanc
nu există eroi
există doar un şoarece
clipind
într-un colţ
există doar un colţ
cu un şoarece care clipeşte
două broaşte râioase îmbrăţişează
tot ce-a mai rămas
din soare
şi-ntre timp maimuţa
se chinuie să schiţeze un
zâmbet obosit.

O treabă pentru stetoscop - Charles Bukowski


doctorul meu a ieşit din operaţie
şi s-a întors la birou.
ne întâlnim la pisoar.
"unde-ai găsit-o, frate? e genul
la care să te tot uiţi, dar numai atât"
"e specialitatea mea: inimi de ciment
şi trupuri năucitoare. dacă-i găseşti
vreo bătaie de inimă, să-mi spui"
"o să am grijă de ea"
"da, şi te rog să nu uiţi că etica profesională
îţi interzice anumite lucruri!"

îşi trage fermoarul şi se spală pe mâini.
"tu cum stai cu sănătatea?"
"fizic, sunt ok. minte mea însă e bântuită,
psihic sânt terminat, răstignit pe mica mea cruce
şi toate celelalte rahaturi!"

"o să am mare grijă de ea"

"da, doctore, şi să mă anunţi în legătură cu
bătaia de inimă"

pleacă.
îmi trag şi eu fermoarul.
doar că eu nu mă spăl pe mâini.

sânt cu mult deasupra chestiilor ăstora.

Picioare



a venit într-un taxi
era ruptă.
asta într-una din zilele lungi
când eram factotum la May&Co.
frânt
zăceam
sugându-mi berea şi o
priveam împrăştiată pe pat
cu fusta ridicată
mult deasupra genunchilor
mi-am supt berea şi
m-am dus lângă ea
i-am tras fusta mai sus:
ce privelişte
picioarele ei glorioase
dezgolite şi neajutorate.

era o femeie minunată cu
picioare minunate.

am trăit lucruri bune împreună
şi multe coşmaruri împreună
ani la rând

dar ei viaţa i
se părea prea grea;
a murit acu' 34
de ani şi

de-atunci n-am văzut
picioare ca ale ei
deşi nu m-am
oprit nicio
clipă din

căutat.

HOW TO BE A GOOD WRITER
by Charles Bukowski

you’ve got to fuck a great many women
beautiful women
and write a few decent love poems.

and don’t worry about age
and/or freshly-arrived talents.

just drink more beer
more and more beer

and attend the racetrack at least once a

week

and win
if possible

learning to win is hard -
any slob can be a good loser.

and don’t forget your Brahms
and your Bach and your
beer.

don’t overexercise.

sleep until noon.

avoid paying credit cards
or paying for anything on
time.

remember that there isn’t a piece of ass
in this world over $50
(in 1977).

and if you have the ability to love
love yourself first
but always be aware of the possibility of
total defeat
whether the reason for that defeat
seems right or wrong -

an early taste of death is not necessarily
a bad thing.

stay out of churches and bars and museums,
and like the spider be
patient -
time is everybody’s cross,
plus
exile
defeat
treachery

all that dross.

stay with the beer.

beer is continuous blood.

a continuous lover.

get a large typewriter
and as the footsteps go up and down
outside your window

hit that thing
hit it hard

make it a heavyweight fight

make it the bull when he first charges in

and remember the old dogs
who fought so well:
Hemingway, Celine, Dostoevsky, Hamsun.

If you think they didn’t go crazy
in tiny rooms
just like you’re doing now

without women
without food
without hope

then you’re not ready.

drink more beer.
there’s time.
and if there’s not
that’s all right
too.