Acasa
Hmmm, în ce m-am băgat și ce responsabilitate mi-am luat. Să concurez cu unul dintre cei mai buni comentatori de filme pe care i-am citit. De fapt, asta nu se vrea a fi o competiție ci mai mult o comparație, un mod prin care să pot ridica ștacheta. Mai ales că pe blogul meu personal pe care l-am șters nu primeam niciun fel de feedback, iar cum scriitorul din Stalker spunea: Dacă nu mă citește nimeni într-o sută de ani, la ce naiba mai scriu? Totodată, o să am protecția anonimatului, ca să nu zică unul-altul, că uite-l pe ăsta, se crede critic de film. Nu! Nici pe departe. Mie când îmi place un film îl desfac în bucăți, îl analizez. Sper să nu-mi pun bariere mentale că nu-mi pot îndeplini sarcina la care m-am înhămat. Și btw, am văzut că doar Sfătuitorul poate deschide topicuri de genul cronica de film. Dacă am încălcat vreo normă, rog pe moderator să-mi deschidă topicul cu același nume. Să văd care va fi primul film căruia îi voi dedica timp... Că am mai scris și pe hanuancutei.com și pe propriul blog. Și nu vreau să mă repet. Eventual să fac niște revizuiri și să ridic calitatea scriiturii. N-am niciun draft, dar în cel mult 2 zile va apărea prima recenzie.
2 participanți
Recviem pentru un film
citadin- Mesaje : 71
Puncte : 85
Data de inscriere : 22/11/2015
Varsta : 37
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
citadin a scris:Hmmm, în ce m-am băgat și ce responsabilitate mi-am luat. Să concurez cu unul dintre cei mai buni comentatori de filme pe care i-am citit. De fapt, asta nu se vrea a fi o competiție ci mai mult o comparație, un mod prin care să pot ridica ștacheta.
Salut citadin Welcome Back, My Friend, to the Show That Never Ends !!!
Stiu despre ce zici fiindca experimentez cand scriu un review trairi asemanatoare. Eu, de exemplu, il apreciez pe Andrei Gorzo ca pe unul dintre "cei mai buni comentatori de filme pe care i-am citit." ... si sti ce zice Gorzo (in cartea sa despre evolutia criticii de film si nu numai) ?? ... Spune ca valoarea observatiilor nu tine de cantitatea, profunzimea, ori de complexitatea lor, ci strict de acuratetea sentimentelor ce te-au ajutat in a le identifica. Cu alte cuvinte, ca e binevenit in comentariu orice punct de vedere si orice interpretare, oricat de saraca. Mie asta imi da curaj sa continui...
Ca o opinie proprie, pentru filmele ce m-au marcat profund am fost mereu gata sa parcurg orice recenzie, fara sa le compar intre ele.. si doar pentru a imi completa imaginea (cum bine zici), de la un moment sau altul...
Asadar, eu unul, astept cu interes sa te citesc cu atat mai mult cu cat temele abordate au sa fie dintre cele care ma preocupa .. bafta !!
PS' ...sper ca nu de mine zici in prima parte a postului tau...
PS'' Poti deschide singur orice topic, oriunde. Restrictia ce impunea acordul adminului a fost inlaturata de multa vreme..
citadin- Mesaje : 71
Puncte : 85
Data de inscriere : 22/11/2015
Varsta : 37
Acuzata e o dramă în regia lui Jonathan Kaplan ce prezintă cazul unei tinere din pătura de jos a societății, care a fost violată de un grup de tineri într-un bar, fiind o critică puternică adusă la adresa mecanismelor justiției care tratează victimele violului ca pe niște delincvente, punându-le față în față cu propria traumă, uneori amplificată, ca în cazul de față.
Pe fondul acestei premise se construiește întreg filmul apărând hibele sistemului social în general și celui juridic în special, dintre care, cea mai mare e aceea că Sarah Tobias (Jodie Foster) din victimă ajunge să fie acuzată, de unde și titlul filmului. Aceasta trece prin mai multe etape traumatizante, una din ele fiind aceea că, la proces, din acuzația de viol încadrarea juridică a faptei retrogradează tecându-se la acuzația de hărțuire sexuală întrucât, după cum declară unul din avocații apărării, tipa i-a tras de scule pe băieți.
Eu personal sunt foarte sensibil când vine vorba de astfel de infracțiuni, tocmai de aceea, scena violului mi se pare destul de șocantă și traumatizantă. Ca de altfel, întreg filmul la modul general. Dumnezeule, eram copil când am văzut filmul ăsta pe PRO TV!
Jodie Foster face un rol de excepție deși nu a ajuns să cunoască celebritatea din Silence of the Lambs filmat trei ani mai târziu, iar asta aduce un plus ecranizării.
Acuzata e o dramă traumatizantă cu o poveste foarte bine pusă la punct, care mușcă din tine și te ține cu gândul de-a se face dreptate cu orice preț, cu un joc actoricesc de excepție venit din partea lui Jodie Foster, dar și a lui Kelly McGillis, care interpretează rolul procurorului de caz, film peste e păcat să treci dacă ți se pare dezastruoasă statistica conform căreia în SUA, o femeie e violată la 5 minute. E puțin cinic să spun Enjoy! sau bucură-te de filmul ăsta, dar urmărește-l, fie și numai pentru a afla până unde poate merge injustiția într-o țară ca USA, și până unde poate merge răutatea și perversitatea omului în general. Și dacă într-o țară precum Statele Unite avem o astfel de statistică, ar trebui să avem pretenții de la alte state, cum ar fi spre exemplu cele din.. știu eu, Europa de est?
citadin- Mesaje : 71
Puncte : 85
Data de inscriere : 22/11/2015
Varsta : 37
The Dude a scris:
Salut citadin Welcome Back, My Friend, to the Show That Never Ends !!!
Vine te-am/v-am regăsit și mulțumesc de primire. Sper să fie de lungă durată de data asta!
The Dude, te-ai gândit vreodată să publici o carte cu recenziile tale? Înglobându-le și pe cele 150 de la hanuancutei.com, chiar dacă unele se găsesc aici revizuite. Eu am în posesie celebra carte 1001 de filme de văzut într-o viață coordonată de Steven Jay Schneider în care vreo 25 (mi se pare) de critici comentează și ți-o zic din capul locului că recenziile sunt cel mult medii spre bunicele. Plus că tipul de discurs e unul rece, distant, e ca și cum aș citi un review la un film pe care urmează să-l văd pe un site obscur de filme online subtitrate. Iar revoltător mi se pare că acolo nu se regăsesc producții foarte valoroase în timp ce sunt altele care n-ar avea ce căuta într-o carte de genul.
Îmi mai poți recomanda critici de film, sau cărți de critică în afara celei ante-menționate? Mersi!
P.S.: Ce părere ai de Alex. Leo Șerban?
The Dude- Mesaje : 6855
Puncte : 6988
Data de inscriere : 17/02/2015
Imi amintesc scena, care intr-adevar are un mare dramatism si este cheie a intregului plot...
***
Sa iti zic despre ei: Gorzo, Leo Serban, Lavinia Cioaca, Teodora lascu, Iulia Voica, Andreea Mihalcea si inca... Indivizii astia imi repugna fiindca se pretind formatori.
Sa sti ca cinematograful nu a fost inventat de fratii Lumiere.. Ei, chiar si cu inestimabilul ajutor al lui Melies au descoperit numai tehnica si tehnicile de baza.. Latura artistica a celei de a saptea arte s-a stabilit mult mai tarziu (1952 - 1960) de catre revista (citeste curentul manifest) "Cahiers du Cinema" impusa de André Bazin, Jacques Valcroze, si Joseph Lo Duca. Aceea a fost o scoala si pana la urma realul debut. Ei ii datoram structura incarcata a filmelor de azi si tot ei intreaga industrie, care altfel nu ar fi depasit stagiul de vodevil si nici spatiul unor sali de carciuma cu maxim 50 de musterii veniti sa manance si sa bea... Am scris despre asta in Istoria Filmului unde am incercat sa fiu cat mai obiectiv..
De ce nu suport critica din Romania de azi ?? Pentru ca ea are nesimitirea sa mimeze miscarea "Cahiers du Cinema" si insista in a isi aroga succesul relansarii filmului romanesc, vorbind de "un nou val" si de o radicala cotitura pe care doar ei au mijlocit-o. In plus fata de aceasta uriasa mistificare textele publicate de personajele astea sunt doar sinteze ale altor review-uri apartinand adevaratilor observatori (in principal din America, Anglia, Franta si chiar Germania).
Il simpatizez pe Gorzo fiindca el, cel putin are decenta de a cita ceea ce "imprumuta" de la altii... si pentru ca are condei... Articolele lui curg, au coerenta si comprima pareri general acceptate (cat de confortabil, nu-i asa ??). De asemenea, faptul ca citeste aproape tot ce se publica despre o pelicula (mai inainte de a o comenta), ii confera in opinia mea o aroma aparte..
Ca personaj real el este ceva insuportabil fiind arogant si increzut. S-a impus prin golaneala impotriva profesoarei sale Manuela Cernat (UNATC Bucuresti) o doamna careia in scurt timp dupa absolvire, pe fondul unor agitatii studentesti specifice perioadei de tranzitie i-a si luat locul la catedra.
Pentru ca acest Gorzo are onorantul obicei de a indica sursele de inspiratie, iti recomand sa il citesti pe el ca sa ajungi la cei adevarati (din afara tarii). Personal am mare respect pentru cronicile publicate de ziarul The Guardian si am avut o veneratie adulatorie fata de tot ce a scris cat a fost in viata dl Roger Ebert.
Din Romania moderna: I.D. Suchianu, Florian Potra si Tudor Caranfil.. din cea de azi: Cristi Puiu.
PS Nu exista niciun nou val roamanesc, dupa cum productiile la care el se refera inseamna de fapt un regres considerabil sustinut prin manevre de culise care aduc din cand in cand cate un premiu (Mungiu, Netzer, Porumboiu, Jude, etc) mai mult sau mai putin meritat, dar in compensatia unor servicii netaxate (punerea la dispozitia marilor studiouri a unor facilitati de turnaj in Romania)
***
Sa iti zic despre ei: Gorzo, Leo Serban, Lavinia Cioaca, Teodora lascu, Iulia Voica, Andreea Mihalcea si inca... Indivizii astia imi repugna fiindca se pretind formatori.
Sa sti ca cinematograful nu a fost inventat de fratii Lumiere.. Ei, chiar si cu inestimabilul ajutor al lui Melies au descoperit numai tehnica si tehnicile de baza.. Latura artistica a celei de a saptea arte s-a stabilit mult mai tarziu (1952 - 1960) de catre revista (citeste curentul manifest) "Cahiers du Cinema" impusa de André Bazin, Jacques Valcroze, si Joseph Lo Duca. Aceea a fost o scoala si pana la urma realul debut. Ei ii datoram structura incarcata a filmelor de azi si tot ei intreaga industrie, care altfel nu ar fi depasit stagiul de vodevil si nici spatiul unor sali de carciuma cu maxim 50 de musterii veniti sa manance si sa bea... Am scris despre asta in Istoria Filmului unde am incercat sa fiu cat mai obiectiv..
De ce nu suport critica din Romania de azi ?? Pentru ca ea are nesimitirea sa mimeze miscarea "Cahiers du Cinema" si insista in a isi aroga succesul relansarii filmului romanesc, vorbind de "un nou val" si de o radicala cotitura pe care doar ei au mijlocit-o. In plus fata de aceasta uriasa mistificare textele publicate de personajele astea sunt doar sinteze ale altor review-uri apartinand adevaratilor observatori (in principal din America, Anglia, Franta si chiar Germania).
Il simpatizez pe Gorzo fiindca el, cel putin are decenta de a cita ceea ce "imprumuta" de la altii... si pentru ca are condei... Articolele lui curg, au coerenta si comprima pareri general acceptate (cat de confortabil, nu-i asa ??). De asemenea, faptul ca citeste aproape tot ce se publica despre o pelicula (mai inainte de a o comenta), ii confera in opinia mea o aroma aparte..
Ca personaj real el este ceva insuportabil fiind arogant si increzut. S-a impus prin golaneala impotriva profesoarei sale Manuela Cernat (UNATC Bucuresti) o doamna careia in scurt timp dupa absolvire, pe fondul unor agitatii studentesti specifice perioadei de tranzitie i-a si luat locul la catedra.
Pentru ca acest Gorzo are onorantul obicei de a indica sursele de inspiratie, iti recomand sa il citesti pe el ca sa ajungi la cei adevarati (din afara tarii). Personal am mare respect pentru cronicile publicate de ziarul The Guardian si am avut o veneratie adulatorie fata de tot ce a scris cat a fost in viata dl Roger Ebert.
Din Romania moderna: I.D. Suchianu, Florian Potra si Tudor Caranfil.. din cea de azi: Cristi Puiu.
PS Nu exista niciun nou val roamanesc, dupa cum productiile la care el se refera inseamna de fapt un regres considerabil sustinut prin manevre de culise care aduc din cand in cand cate un premiu (Mungiu, Netzer, Porumboiu, Jude, etc) mai mult sau mai putin meritat, dar in compensatia unor servicii netaxate (punerea la dispozitia marilor studiouri a unor facilitati de turnaj in Romania)
citadin- Mesaje : 71
Puncte : 85
Data de inscriere : 22/11/2015
Varsta : 37
După dealuri, filmul lui Cristian Mungiu premiat la Cannes este considerat de unele voci că are meritul de a fi scos în față de occidentul cosmopolit tocmai din cauza că e anticreștin, deși după alte voci, regizorul nu arată cu degetul, nu aruncă cu pietre în creștinism ci doar prezintă cazul preotului călugăr de la mănăstirea Tanacu și a circumstanțelor care au făcut ca acel caz să fie mediatizat la vremea aceea.
Filmul are la bază cartea Spovedanie la Tanacu care dincolo de viața monahală, are ca substrat prietenia dintre două fete care au crescut la orfelinat: Alina și Voichița. Indiferent de cum a vrut să se interpreteze acest film, eu n-am cum (și mulți alții) să adopt altă poziție decât aceea a condamnării habotniciei.
Alina, venită din Germania, în singurătatea străinătății, găsește alinare în prietenia de o viață cu Voichița și face tot felul de compromisuri pentru a păstra relația, care după relatările unora care au documentat cazul fetei ucise prin exorcizare la mănăstirea Tanacu, avea un iz ușor lesbian. Filmul însă nu transmite acest lucru câtuși de puțin ci insistă pe relația de afecțiune, de care Alina are atâta nevoie după ce s-a întors din străinătate fiind dispusă să stea la mănăstire și să piardă locul de muncă din Germania.
Provenită dintr-un centru de plasament, cu un frate sărac cu duhul, Alina capătă schizofrenie după ce în prealabil a dat dovadă de tulburare de comportament, când intra în biserică contrar normelor canonice. Ce părinte, mă dai afară din biserică?
După precedentul caz Tanacu, o fată cu schizofrenie mi-a spus că a încercat să meargă la o mănăstire de maici, iar maica stareță a refuzat-o din capul locului, taman pe acest motiv.
Revenind, popa (pardon, părintele) e izvor de înțelepciune și asta fără sarcasm. Poate doar o umbră în treacăt. Pentru că are niște observații pertinente precum: Cine-i credincios nu-i trebuie nicio icoană să creadă, înțelegi tu? Totodată, la leșinul uneia dintre maici cum că ar fi găsit semnul crucii într-un lemn, în înțelepciunea-i specifică le spune să termine cu prostiile și semnele și cere ca lemnul să fie băgat pe foc ca oricare altele.
Pe de altă parte, ipocrizia, fățărnicia și trufia smereniei maicilor m-a îngrețoșat, Pentru că pun întrebarea firească: Cine era nebun acolo? Alina, sau maicile împreună cu popa care au legat-o și au ținut-o închisă câteva zile, aducându-i decesul la numai 24 de ani? "Are dânsa vreun păcat sărmana pentru care plătește acuma"
Despre schizofrenici, considerați de unele părți retrograde ale ortodoxiei, nu toate, se spune că sunt posedați. Asta chiar și după 1000 de ani. Alo! Suntem în 2020! Și am să fac niște completări aici. Că aceștia când sunt exorcizați, încearcă să se apere văzându-l pe popă cu uneltele și sculele pe care trebuie să le folosească și sunt trecute în fișa postului și pe inventar, firește. Când îl văd pe Batman care tratează exorcizatul ca pe însuși satan, cei bolnavi privesc asta ca pe o amenințare și iese la iveală instinctul de apărare și autoconservare. Dar nu, hai să-L băgăm pe Dumnezeu pe gât, trebuie! Hai să-i citim, că-i face bine, o liniștește!
Alina sfârșește așa. Dar stai cuminte, nici la spital nu ești tratat diferit. În concluzie filmul lui Mungiu e unul greu, revoltător, a iscat controverse și merită văzut indiferent de care parte a baricadei te afli. Doamne ajută!
Sau Doamne ferește, după caz!
|
|
|