Scris de The Dude Mier Iun 17, 2015 4:19 pm
…I se spunea Nelu…toti il stiau cu numele asta, sau sub porecla “Ciocan” capatata din cauza formei tuguiate atipice, a cutiei craniene (din cauza ei era motiv de ironii si tinta de Bâza , caci oricand se nimerea intr-un grup, toti cei ce ii ajungeau in spate se simteau datori sa ii lipeasca cate o palma pe crestet).
Intr-adevar, numele intreg a fost: Ionel Corneliu Chiriac; un elev mediocru si cu multe probleme de disciplina, insa putin remarcat de anturaj. S-a nascut in Basarabia ruseasca, iar parintii erau amandoi comunisti meritorii, tatal (“marxistul”) chiar din convingere.
In afara personajului propus prin intermediul undelor, in viata de zi cu zi, era un tip dificil, coleric, betivan, inconstant si solitar. Nimeni nu isi aminteste cu bucurie de intamplari comune, nici chiar persoanele care il invoca in diverse note memorialistice.
La Radio Bucuresti si-a pus in dificultate sefii si relatiile care il ajutasera sa ajunga acolo, prin acte de rebeliune, jigniri, crize de personalitate si excese bahice. Nici in scoala, nici mai tarziu in viata nu a putut resespecta punctualitatea, fiind o fiinta nocturna si incompatibila vreunui program precis.
Si-a batut iubita si a alungat-o de acasa, a distrus mai multe masini in accidente provocate, iar ca partener de grup muzical a fost pe rand exclus din toate formulele in care a incercat sa activeze…
Si totusi…intre 1968-1975 nu a existat niciun fan al muzicii pop-ulare moderne care sa nu fi auzit de el si care sa nu ii fi purtat o stima vecina cu idolatria. Cunostintele sale eciclopedice, etalate natural si oportun socau si impresionau puternic pe oricine. Vocea calda, stilul inconfundabil prin care reusea sa creeze atmosfera specifica visarii in ritmuri psihedelice, vrajau rapid orice ascultator. Masa imensa de simpatizanti, a carei dimensiune nu a fost nicodata evaluata la cote macar apropiate de adevar, si-a relevat existenta abia acum, epuizand cartile domnului Udrescu inca din faza lansarii lor.
Setea de Cornel Chiriac e imensa, iar influenta sa in promovarea unei culturi rock cu mult mai profunda si mai extinsa decat s-a banuit.
In ce ma priveste, cand m-am apropiat de Metronomul in Libertate, aveam deja un mic bagaj de informatii generale. N-am venit cu mana goala si nici tabula rasa…Ce nu am stiut, este ca atat eu, cat si majoritatea celor ca mine ne aflam deja in programul de formare declansat de acest magician ca rezultat al unor emisiuni prezentate quasi-anonim, tot prin medierea sa, pe la la Radio Romania anilor ‘60.
Eu m-am crezut scolit la Radio Luxemburg , la Radio Monte-Carlo; de emisiunile de jazz difuzate seara tarziu din America, prin Radio Londra..De cantecele ascunse prin tonomatele ce functionau cu E.P. –uri venite din afara si din acest motiv: necenzurate, cu umpleau localurile de pe litoral…
Insa ca sa caut acolo unde trebuia si ca sa interpretez corect ce auzeam…fusesem setat tainic si pe fond... tot de Cornel Chiriac…..(citeste: educat)
Am intarziat acest post cautand sa imi limpezesc gandurile si trairile starnite de parcurgerea materialului oferit de dl. Udrescu..Cand lucrurile erau inca tulburi in minte, si ezitam intre a imi revizui reperele morale, si a gasi scuze ori motivatii pentru a le mentine…am urmarit pe un post tv filmul numit “Sa nu iti cunosti eroii” (Set Fire to the Stars, in original) N-a fost o intamplare ca lung-metrajul asta m-a intalnit exact in momentul de cumpana, caci el zice despre confruntarea dintre admiratia profunda pentru un poet monumental (Thomas Dylan) si persoana lui fizica… Un templu in opozitia, unei cocioabe… pana la urma doua lucruri fara o legatura serioasa intre ele..
Acasa
[/img]
pe al lui Ian Anderson ...de la Buzau , prin bunavointa aceluiasi coleg care m-a pus in legatura si cu ..armonica lui Bob Dylan !!! Is f incantata ! 
