Conform lui Seneca, pretorul Piso condamnase un cetățean pentru omor, dar când să fie executat, apare în piață pretinsa victimă. Centurionul însărcinat cu execuția îl anunță pe Piso. Piso îl condamnă la moarte pe nevinovat pentru că exista deja o sentință capitală împotriva lui, pe centurion fiindcă nu executase ordinul, și pe pretinsa victimă întrucât a fost cauza morții a doi oameni nevinovați.
***
Avem următoarele elemente în această ecuație:
1. Aplicarea justiției sub orice formă.
2. Patru persoane implicate direct:
- pretorul care avea rol de legiuitor, comandant militar și judecător,
- cetățeanul nevinovat condamnat la moarte,
- centurionul, care avea rolul de călău, fiind totodată comandant al unei fracții din armata romană și cu grad inferior pretorului
- pretinsa victimă.
3. Consecința nefastă a cetățeanului condamnat pe nedrept.
4. Consecința nefastă a centurionului că nu a executat un ordin venit din partea superiorului care a mers pe adevăr.
5. Consecința nefastă a pretinsei victimei care se constată că a provocat moartea a doi oameni nevinovați
Citatul, cu care am fost de acord, atunci când îmi căutam dreptatea lumească, s-a născut în sânul societății Romei imperiale și are la bază istorioara mai sus expusă.
Unii justițiabili, cu precădere victimele unor nelegiuiri care au statutul de parte vătămată în procesul penal, respectiv de reclamant în procesul civil, folosesc acest dicton.
Fiind o speță de o complexitate deosebită, pe care nu o înțeleg, sau o înțeleg prea puțin, aș vrea să știu părerile voastre cu privire la supremația justiției în detrimentul altor valori fundamentale precum viața sau adevărul și dacă dictonul "FIAT JUSTITIA ET PEREAT MUNDUS!" însemna dreptate, în contextul speței mai sus expuse.
...iar nu în ultimul rând dacă dictonul merită statutul de principiu, atunci când ai fost acuzat sau ți s-a încălcat un drept pe care-l ceri recuperat în instanțele de judecată.
***
Avem următoarele elemente în această ecuație:
1. Aplicarea justiției sub orice formă.
2. Patru persoane implicate direct:
- pretorul care avea rol de legiuitor, comandant militar și judecător,
- cetățeanul nevinovat condamnat la moarte,
- centurionul, care avea rolul de călău, fiind totodată comandant al unei fracții din armata romană și cu grad inferior pretorului
- pretinsa victimă.
3. Consecința nefastă a cetățeanului condamnat pe nedrept.
4. Consecința nefastă a centurionului că nu a executat un ordin venit din partea superiorului care a mers pe adevăr.
5. Consecința nefastă a pretinsei victimei care se constată că a provocat moartea a doi oameni nevinovați
Citatul, cu care am fost de acord, atunci când îmi căutam dreptatea lumească, s-a născut în sânul societății Romei imperiale și are la bază istorioara mai sus expusă.
Unii justițiabili, cu precădere victimele unor nelegiuiri care au statutul de parte vătămată în procesul penal, respectiv de reclamant în procesul civil, folosesc acest dicton.
Fiind o speță de o complexitate deosebită, pe care nu o înțeleg, sau o înțeleg prea puțin, aș vrea să știu părerile voastre cu privire la supremația justiției în detrimentul altor valori fundamentale precum viața sau adevărul și dacă dictonul "FIAT JUSTITIA ET PEREAT MUNDUS!" însemna dreptate, în contextul speței mai sus expuse.
...iar nu în ultimul rând dacă dictonul merită statutul de principiu, atunci când ai fost acuzat sau ți s-a încălcat un drept pe care-l ceri recuperat în instanțele de judecată.
Ultima editare efectuata de catre citadin in Mier Sept 04, 2019 3:20 pm, editata de 1 ori