Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.
Republica Danga
„ Danga nu e, adică e pretutindeni. Este o insulă, compusă din pulberea unei planete îndepărtate, unde legile fizicii terestre nu sunt chiar atât de riguroase. Aici nu se știe prea bine dacă oamenii mint, visează, sau trăiesc cu adevarat „
Suntem prea putini aici sa ne-omoare mina Mai bine ne-am pregati si-am fugi in China Suntem prea putini aici sa ne-omoare mina Mai bine ne-am pregati si-am fugi in China
Mici si multi am fi atunci sa ne-omoare mina Si nu ne-ar mai rata sa ne strice cina
Malcolm McLaren ,(22 January 1946 – 8 April 2010) was a British impresario, visual artist, performer, musician, clothes designer and boutique owner, notable for combining these activities in an inventive and provocative way.
Brought up unconventionally by his grandmother after his father Peter McLaren left the family home, McLaren attended a number of British art colleges and adopted the stance of the social rebel in the style of French revolutionaries the Situationists.
With a keen eye for trends, McLaren realised that a new protest style was needed for the '70s, and largely initiated the punk movement, for which he supplied fashions from the Chelsea boutique 'SEX', operated with his girlfriend Vivienne Westwood. After a spell advising the New York Dolls in the US, McLaren managed the Sex Pistols, for which he recruited the nihilistic frontman Johnny Rotten. The issue of a controversial record, "God Save the Queen", satirising the Queen's Jubilee in 1977 was typical of McLaren's shock tactics, and he gained publicity by being arrested after a promotional boat trip outside the Houses of Parliament.
McLaren also performed as a solo artist, initially popularising hip hop and world music and later diversifying into funk and disco, the dance fashion for "voguing" and merging opera with contemporary electronic musical forms. When accused of turning popular culture into a cheap marketing gimmick, he joked that he hoped it was true." adica un ..truli !
doua CD convingatoare in toate directiille !si subversive, poate ; dar un colaj de arta !
"Astăzi ,2 februarie, este Ziua Cârtiţei: Phil prezice o iarnă lungă în SUA!
Bill Cooper, membru al Cercului Intim al "Clubului Marmotei", a iniţiat scoaterea din scorbură a marmotei Phil. "Nu mă surprinde prognoza rea a lui Phil", a declarat Cooper şi şi-a cerut scuze pentru această veste de rău augur.
Preşedintele ceremoniei a bătut de trei ori cu bastonul, cum cere tradiţia, în vizuina marmotei Phil, cel mai celebru animal meteo din lume. După ce cu greu a ieşit, Phil i-a spus pe limba lui, pe care doar preşedintele şi cercul său o înţeleg, că şi-a văzut umbra. Asta înseamnă încă şase săptămâni de iarnă în SUA.
Tradiţia datează de 131 de ani, relatează EFE. La 2 februarie 1887, locuitorii din Punxsutawney (Pennsylvania) au urcat pentru prima oară dealul din Gobbler's Knob pentru a afla cum va fi vremea în următoarele luni de la marmota devenită deja celebră. Anul acesta, Phil şi-a văzut umbra când a ieşit din vizuină, ceea ce, potrivit credinţei populare, înseamnă că iarna va dura încă şase săptămâni. Marmota din Pennsylvania este expertă în veşti proaste: a prezis o iarnă lungă de 102 de ori şi o primăvară timpurie doar de 18 ori.
Agenţiile meteo din SUA şi Canada au dovedit că marmota/cârtiţa a nimerit prognoza mai puţin de 40%. "
cu Trump acolo...?.....Asta puteam sa prezic si eu..
Da a fost un film haios cu numele asta
Ziua cârtiței (titlu original: Groundhog Day) este un film american din 1993 regizat de Harold Ramis. În rolurile principale joacă actorii Bill Murray, Andie MacDowell și Chris Elliott.
Phil Connors este un prezentator de meteo care este trimis, fără tragere de inimă, să facă un reportaj despre prognozarea vremii de către un "șobolan" (așa cum îl numește el) în cadrul unui festival anual. Acesta este al patrulea an când participă la „Ziua cârtiței” și nu face niciun efort pentru a-și ascunde frustrarea. Dar, când se trezește în ziua "următoare" descoperă că este din nou „Ziua cârtiței” și din nou, și din nou. La început, faptul că se repetă aceeași zi Connors îl folosește în avantajul său, dar apoi își dă seama că este sortit să petreacă o eternitate în același loc, văzând aceleași persoane făcând același lucru în fiecare zi.
Poveste mai putin cunoscuta a cestui album (al doilea in ordine cronologica, insa editat cu o componenta diferita a grupului, fata de primul LP) incepe cu un accident stupid. Alex se afla pe un aeroport si isi astepta bagajul de la cala avionului. In acele momente politia desfasura o actiune ampla in urma careia conta pe arestari masive si pe o importanta captura de droguri...Cand pe banda au aparut valizele pasagerilor acestia au fost retinuti pe rand, de indata ce isi ridicau bunurile; unele dintre ele fiind atent perchezitionate...Dupa toata tevatura, cand starea a inceput sa redevina la normal, Harvey s-a trezit fara chitara, unul dintre angajati a glumit atunci pe seama faptului ca in trecut mafiotii isi ascundeau armele in cutii de instrumente muzicale:
....de aici inventivitatea artistului a luat frau liber... Pe de o parte el a inceput sa povesteasca tuturor ca Mafia i-a furat instrumentul anticipand notorietatea care avea sa il faca celebru...iar pe de alta parte, ca Fender-ul sau este o arma atat de redutabila incat sindicatul insusi ravneste sa o aiba cu orice pret...Desigur Alex, posesor al unui extraordinar simt al umorului, glumea...
Buna ! Apropos de Trump, Bill Fay a luat atitudine cum ii sade lui bine : prin cantec !
"The newest track from the Our First 100 Days compilation emphasizes something that many of us are feeling right now: shame. Our First 100 Days is a charity-driven anti-Trump campaign that benefits the ACLU, providing one sonic source of comfort a day from a variety of musicians. The concerned and crystalline folk ballad “Shame” is singer-songwriter Bill Fay’s newest release in two years, following his last album Who Is The Sender. Fay’s reflection is melodically warm, but lyrically sobering. “One day the sun will refuse to shine/ And the moon and the stars will close their eyes,” he sings."
“One day the sun will refuse to shine/ And the moon and the stars will close their eyes,”
..I started out on facebook but soon hit the harder stuff Everybody said they'd stand behind me when the game got rough But the joke was on me, there was nobody even there to bluff I'm going back to Danga, well i do believe I've had enough....
Cum ziceam .. apropos de ..insula , stiti povestea insulei Hans? Aparent nesemnificativa data fiind austeritatea ei, a devenit obiect de disputa intre Canada si Danemarca. Drept care , alterneaza vizitele fiecare venind sa-si puna propriul stindard, dandu-l jos pe-al celuilalt dar si, sa inlocuiasca sticla de ..whisky canadian cu ..brandy-ul danez ! Mi s-a parut simpatica povestea ! Nu siu cum stau cu conflictu' ! Neinteresant !
La voila ! in toata splendoarea !
~~~~~~~~~~~~~ two ! e ziua lui Jacques Prevert !
si un bonus (sau , mai bine zis, le bonbon sur la colive )
fiatlux a scris:Cum ziceam .. apropos de ..insula , stiti povestea insulei Hans? Aparent nesemnificativa data fiind austeritatea ei, a devenit obiect de disputa intre Canada si Danemarca. Drept care , alterneaza vizitele fiecare venind sa-si puna propriul stindard, dandu-l jos pe-al celuilalt dar si, sa inlocuiasca sticla de ..whisky canadian cu ..brandy-ul danez ! Mi s-a parut simpatica povestea ! Nu siu cum stau cu conflictu' ! Neinteresant !
Ehehehe..... Daca-as avea o insula....
Dac-as avea...o insula daca as fi...numai eu pe insula daca numai eu as fi nemieni nu m-ar cicali nimeni nu m-ar obosi nimeni nu m-ar pedepsi nimeni nu m-ar parasi da nimeni nu m-ar iubi pe insula
Daca-as avea o insula daca as fi numai eu pe insula daca numai eu as fi m-as plictisi asa ca ce-ar fi sa fie multa lume pe insula? daca ar fi toata lumea pe insula daca as avea eu acea insula? daca eu as comanda, daca eu as guverna ce bine ar fi pt toata lumea din insula...
Pe copiii mei i-as imbraca numai in matase si catifea si doar in cercuri elevate ar umbla mai greu ar fi cu nevasta mea care oricum se v-a imbraca taranca din ea tot se va vedea oh, daca-as avea o insula... daca as da eu legi in insula toata lumea ar fi fericita, bogata si multumita si s-ar bucura ca eu sunt sef in insula s-ar bucura si mi-ar multumi mi-ar dedica sute de poezii...
Steve Hackett... l-am cunoscut cu primul album solo "voyage of the acolyte"
....Enshrouded by darkness A figure slowly forms Through many years of banishment No shelter from the storm To find this slave of solitude You'll know him by his star Then take his hand, he'll lose himself Knowing who you are..
Un album modest care confirma prestatia anonima din Genesis.... Hackett are si mana si geniu, insa nu il duce mintea la compus....si mai este si extrem de orgolios.
Cu ani in urma era backstage cu cei de la SAHB si Zal Cleminson (prima chitara a grupului) a remarcat in trecere ca fara Alex Harvey, grupul nu valora nimic...apoi, prin extrapolare, a mai adaugat ca nici Genesis fara Peter Gabriel nu putea sa insemne mare lucru.. Steve avea un pahar de whisky in mana...si s-a simtit atat de ofensat incat a strans paharul pana cand acesta s-a faramat provocandu-i rani serioase ce l-au tinut departe de chitara multa vreme...
Buna seara ! Dau un ceai negru de Ceylon cu albastrele si aroma de piersica de la domn' Florescu, pen' ca "Pagina libera de constrangeri " a strans 3000 de mesaje (unu si unu ! )
Sper ca va fac o surpriza placuta cu o emisiune de pe Tvr3, pe care o urmaresc, cand si cand (duminica pe la 22) ...REMIX care aduce in actualitate figuri celebre din muzica romaneasca a anilor de glorie , ajunse intre timp pe alte meridiane ! Azi -Petre Iordache si Emilian Tantana. In casa dlui Tantana (care a facut o popularizare a jazz-ului romanesc, in Austria, de toata lauda) am vazut un "arbore"al jazzului in marime naturala ,pe care mi-ar placea sa-l am si eu ! Asta >>>
..pentru afisul highlights of the jazz story in sua..se poate aranja... mi-ar trebui o adresa de posta, sa iti pot trimite...si putintica rabdare..
******
Cu ceaiul de la Florescu...deh, stiu si eu... ...
Cum a ramas, ca de la un anumit moment eu n-am mai contabilizat evolutia: ii uram, dispretuim, izolam, condamnam, culpabilizam, marginalizam, prigonim, ori pedepsim, pe fostii securisti care ne-au privilegiat de un trai decent in sistemul ceausist; au preluat apoi fraiele economiei si conduc azi tara de pe diverse pozitii ?? (desigur, pe fiecare dupa contributia sa)...
Sau ii tratam cu indulgenta intelegere, superioara iertare....uimita surprindere... smechereasca complicitate....?..si de la unii cumparam ceaiul de Ceylon...
Nope, numai prin propriile sale declaratii... (memorii, amintiri)
„Născut în 1944, Florescu al nostru a priceput încă de pe la zece ani că socialismul nu înseamnă, conform sloganului leninist, «puterea sovietică plus electrificare», ci «puterea sovietică plus comerţul clandestin». Cum «puterea sovietică» era deja în ţară, măcar ca mentalitate după ’63, tînărul Florescu şi-a canalizat toată energia spre comerţul clandestin.”
Înca din copilărie, de la vârsta de 8 ani, după arestarea tatălui său, fost detectiv la Siguranţa Statului*, începe să lucreze ca băiat de prăvălie, ajutându-şi unchii săi olteni vânzători în Piaţa Vitan.
*********
Prin 2008 facea mari furori volumul “Confesiunile unui cafegiu” aparut la Humanitas sub semnatura lui Gheorghe Florescu. Presa culturala de la Bucuresti s-a bulucit sa laude volumul, intelectualii de frunte ai tarii se intreceau care mai de care sa laude dezvaluirile extraordinare ale cafegiului minune Gheorghe Florescu. In colectia de memorii de la Humanitas aparusera pana atunci nume ca Armand Calinescu, Grigore Gafencu, Jeni Acterian, Mihail Sebastian – lipsea cafegiul Gheorghe Florescu.
Gheorghe Florescu nu a fost altceva decat un trepadus conectat ca o lipitoare la “comertul socialist”. Si-a frecat coatele ani de zile cu securisti si militieni – dar a ramas curat ca un porumbel. Rationamentul nepatarii sale e urmatorul: da, a mituit, a vandut pe sub mana produse de care 80% din romani nu stiau ca exista, a avut venituri suplimentare ilegale – insa toate acestea le-a facut pentru ca marii artisti si scriitori sa aiba parte de “sublima cafea preparata in sistem Avedis”. De parca scriitorii, actorii si oamenii de cultura nu puteau crea fara “sublima cafea preparata in sistem Avedis”. Mai mult, Gheorghe Florescu are pretentia ca prin cafeau sa a participat si el la actul de creatie. Toma Caragiu n-ar mai fost Toma Caragiu, Florin Piersic n-ar mai fi fost Florin Piersic fara “sublima cafea preparata in sistem Avedis”. la urma Gheorghe Florescu a fost si luptator impotriva comunismului, un disident si un nedreptatit: a ajuns in puscarie nu pentru furtisagurile si gainariile lui, nuuu! ci din cauza aripii national-comuniste din Securitate care pusese gand rau cafelei sistem Avedis.
Multi dintre copii din ziua de azi nu stiu ce inseamna bananele puse la pastrare pe sifonier infasurate in ziare, nu stiu ce inseamna sa te trezesti la 3 dimineata sa stai la coada pentru o bucata de salam sau cascaval, nu stiu ca portocalele se coc doar de Craciun, nu stiu ca cea mai buna ciocolata din lume e cea chinezeasca – si nici aia nu se gaseste. Gheorghe Florescu ne povesteste mandru de el ca copii lui au crescut cu “alimente Vest”. Eu nu am crescut cu “alimente Vest” – ca majoritatea generatiei mele – si imi pare rau ca nu i-am citit cartea inainte sa-l vad in redactia ZIUA ca sa am un motiv sa-l scuip, ca pe una din miile de jigodii care au nenorocit tara asta prin coruptia din “sistemul socialist de alimentatie”.
..pentru o apreciere echidistanta privind gradul in care Gheorghe Florescu "a interactionat" cu securitatea e indicat insa ca toate comentariile colaterale sa fie lasate de o parte... citeste cartea si afla singur(a).... e acolo o adevarata risipa de amanunte.
************
* ..Lucru confirmat oficial de statistici: circa 70% dintre copii cu parinti medici, devin la randul lor medici, circa 80% dintre copii cu parinti actori, devin la randul lor actori..... circa 90% dintre copii proveniti din parinti diplomati, ajung sa activeze, mai devreme sau mai tarziu in domeniul diplomatiei.....100% dintre fii ofiterilor din serviciile secrete mostenesc mestesugul asta, aproape neconditionat (si datorita/din cauza regimului special in care au fost crescuti/educati). Caci e adevarat...ce naste din pisica...
** Niciun taran ambitios de tip Ciolos, nu ar fi ajuns vreodata in anturajul protejat al fiicei primului ofiter din contrainformatiile franceze, daca nu ar fi fost la randul sau un personaj cu rang si ierarhie al aceleiasi branse....
*** niciun profesoras marunt de provincie nu ar fi avut oportunitatea sa cunoasca intim pe fiica sefului securitatii din municipiu, daca el nu ar fi ocupat simultan si o pozitie a aparatului de specialitate pe judet, regiune, tara....
....familii si familisti...
*********
...si apropo de ceai/cafea/speculanti :
UN OM FOARTE BOGAT, STATEA INTR-O CAFENEA La un moment dat, se apropie de el un evreu batran, care-i propune sa-i vanda o bricheta de aur in schimbul averilor acumulate de bogatas.
Acesta rade in hohote si ii spune: - Toata averea mea pentru aceasta bricheta de aur? - Asta nu-i o bricheta de aur obisnuita. Iata apas pe un buton.. si imediat apare un duh din ea. - Porunceste stapane (spune duhul)!!! Ce-ti doreste inima?
Batranul ii spune: - Adu-mi o ceasca de ceai !!!
Imediat a aparut pe masa o ceasca de ceai aburind.. Bogatul..ramane paf, scoate imediat niste documente, le semneaza... si isi transfera toata averea pe numele batranului.. Fuge repede acasa, scoate bricheta si apasa pe buton.
Imediat, apare duhul:. - Da stapane, ce-ti doreste inima???
Fostul bogatas ii spune: - Vreau restituirea imediata a averii mele, vreau un Jet privat, un Yacht, un Lamborghini, un conac in Toscana si o vila in Elvetia !!! - Imi pare rau stapane, dar eu fac numai ceai sau cafea !!!
Lost in a labyrinth of future mystery, tracing my steps, all mistaken, trusting to everything, praying it can be that I am not forsaken.
helpless sea-monster stranded on the shore, marooned in an ecstasy of waiting, I yearn, although knowing that I shall dive no more in the tide already racing.
Dreams, hopes and promises, fragments out of time, all of these things have been spoken... still you don't understand how it feels when I'm waiting for them to be broken.